Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Aspecte ale vietii cotidiene a romanilor din mediul urban 1960-1975

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Vilfredo Pareto
EDUCATIE
SINUCIDERE
APARITIA SOCIOLOGIEI CA STIINTA - Intemeietorii sociologiei
CONSTITUIREA ATASAMENTULUI UMAN - STUDII SI TEORII ALE ATASAMENTULUI
RIT
Caracteristicile comunicarii la copilul deficient de auz comparativ cu auzitorii
CONTROL SOCIAL
NAZARINENII (P
DINAMICA ROLURILOR IN FAMILIE

TERMENI importanti pentru acest document

: aspecte ale vietii cotidiene din romania interbelica : : : :

LUCRARE DE LICENTA

Aspecte ale vietii cotidiene  a romanilor din

mediul urban

1960-1975

                                  

CUPRINS


Introducere

            Viata cotidiana se constituie ca un element important in ansamblul component al unei societati contemporane, intr-o vreme in care istoricul se simte dator si doritor sa imbratiseze ,,curgerea vietii trecute sub tot felul de aspecte altele decat cele politice prea mult uzitate’’[1]. Astfel, aceasta  constatare necesita o abordare mai complexa datorita vastitatii materialului care se refera la diferite aspecte ale vietii cotidiene a romanilor. A lipsei unui material sintetizat, referitor la o societate vaduvita pana nu mult de posibilitatea abordarii unor probleme legate de viata individului, care nu putea fi prezentata altfel, decat incadrata  in tipologia impusa de partid. Datorita motivelor mentionate, la nivelul societatii romanesti, accentul s-a pus pe istoria politica in detrimentul celei sociale, deoarece istoricii puteau, mai putin aborda, anumite teme, fara a se incadra strict in sablonul impus de ideologia oficiala. Astfel ca, datorita considerentelor amintite anterior cu referire la societatea romaneasca in special si cu anumite aspecte identificabile la nivel est-european, acest tip de investigatie se face pe un teren putin explorat.

In abordarea unor aspecte legate de viata privata -element component al vietii cotidiene- se remarca lucrarea lui Georges Duby Istoria vietii private[2], daca avem in vedere abordarea problemei intr-un context mai larg. Daca avem in vedere insa, un caz particular, cum este cel romanesc, in abordarea vietii cotidiene a romanilor dupa primul razboi mondial mentioanam lucrarea istoricului Ioan Scurtu Viata cotidiana a romanilor in perioada interbelica[3],  care ne-a fost de un real folos in abordarea problematici vietii cotidiene a romanilor si in structurarea materialului.

            Referindu-ne la o perioada mai recenta din istoria romanilor -perioada comunista- constatam faptul ca problematica vietii cotidiene a fost subscrisa analizei societatii in ansamblul sau, prin abordarea unor subiecte legate de diferite probleme particulare cum ar fi cultura, educatia, familia-  cu referire in special la problema avorturilor- s.a. Elementele amintite anterior ne-au determinat sa incercam a infatisa un spatiu al societatii romanesti contemporane prin tratarea temei Aspecte din viata cotidiana a romanilor.Mediul urban 1960-1975.  Lucrarea de fata isi propune sa ofere o privire asupra vietii de zi cu zi a romanului obisnuit intr-o perioada  considerata de catre contemporanii ei ca una de revenire la normalitate si de o oarecare bunastare.

 

Aceasta privire  este limitata in timp la perioada 1960-1975, si in spatiu la mediul urban, datorita dificultatii  abordarii unei astfel de teme in ansamblul sau, a complexitatii vietii si a neputintei de a o surprinde sub toate aspectele sale, de a o infatisa in cele mai mici amanunte. Cu atat mai mult, cu cat analizam o socitate in care statul exercita un control strict al vietii cetatenilor sai, dar si a diversitatii punctelor de vedere in  istoriografie  referitoare la schimbarile petrecute in societatea romaneasca intre anii 1960-1975.

            Mentionam faptul ca in abordarea problematicii vietii cotidiene a romanilor am avut in vedere populatia  care locuia in mediul urban indiferent de nationalitatea careia apartinea, dorind a intelege si pe aceasta cale viata romanului obisnuit, firea lui, modul de manifestare in societate. Astfel ,,pentru a cunoaste firea romanului, mentalitatea lui, comportamentul lui social, individual, familia lui, traditiile, trebuie sa-l [vedem] […] acasa…intre cartile si obiectele lui cu familia”[4], in timpul liber, la munca, deci in cadrul societatii, o societate care ii permite anumite forme de manifestare concomitent cu interzicerea altora, tinzandu-se si pe aceasta cale catre formarea unui ,,om nou”,  fara constiinta de sine si fara crediinta in Dumnezeu[5], ideal al oricarui stat de factura totalitara, folosind in acest scop ca principal mijloc propaganda, in special pentru perioada de inceput a instaurarii regimurilor comuniste.[6] Concluzionand cele prezentate ne dorim ca prin tratarea acestei teme sa contribuim la cunoasterea unor probleme mai putin abordate  din istoria Romaniei comuniste, care constituie unul din elementele de baza ale societati romanesti. Anume educatia individului, petrecerea timpului liber, actvitatea sa fizica sau intelectuala, elemente care se desfasoara in cadrul vietii urbane, care se doreste a devenii  principalul centru de desfasurare a vietii in  perioada comunista.  Elementele amintite se refera la  omul simplu, pe care-l dorim prezentat intr-o maniera  demitizata de aula bunastarii si fericirii caracteristice ,,omului nou”, asa cum aparea el in viziunea comunistilor.

*

*           *

 

In abordarea acestei probleme foarte vaste am folosit in primul rand legislatia aferenta subiectelor tratate in capitolele lucrarii precum si Anuarele statistice ale R.P.R. si R.S.R., documente ale partidului comunist, presa, volume de memorii ale unor oamenii politici ai vremii respective, precum si cele ale unor oamenii de cultura, scriitori, acte legislative, lucrari speciale si lucrari generale care au abordat problema avuta in vedere de noi, totusi neputand acoperi decat partial  gama vasta de informatii necesare tratarii unui subiect atat de complex.

Anuarele statistice ale R.P.R si apoi R.S.R. ne-au fost de folos pentru datele statistice referitoare la populatie, categorii sociale si profesioanale, educatie-cultura, folosindu-le ca o susa de baza in tratarea vietii cotidiene prin materialul gasit in ele. Aceste surse in anumite privinte trebuiesc privite cu circumspectie mai ales atunci cand se refera la realizarile sistemului.

            Catherine Durandine profesor de limba si civilizatie romana la Institutul de limbi si civilizatii orientale din Franta[7] doreste sa ofere publicului francez la momentul 1990 unele cunostiinte despre Romania si sistemul comunist care apus stapanire pe aceasta tara incepand cu sfarsitul razboiului prin cartea Adevǎruri si minciuni despre un rege comunist. Cartea are ca obiectiv declarat ,,regasirea duratei si a climatului cultural, social si politic al unei epoci ce a permis aparitia si instaurarea sistemului Ceusescu”[8], obiectiv pe care autoarea il relizeaza prin analiza tanarului activist al Partidului Comunist din Romania Nicolae Ceausescu, a vietii din jurul acestuia, pentru ca mai apoi sa fim martori ascensiuni sale politice, culminand cu functia de secretar general al Partidului in 1965 si apoi cea de presedinte al tarii in 1974, analiza urmand firul evenimentelor pana in decembrie 1989 cand Nicolae Ceausescu este arestat judecat, condamnat si executat. Analiza se face pe doua planuri unul interior si altul exterior. Cel interior se realizeaza prin demitizarea conducatorului prin faptul ca autoarea il face a gandeasca cu voce tare, ni se explica motivatia gandurilor si actiunilor sale, modul de percepere si analiza a evenimentelor de catre  Ceausescu, iar cea de a doua se realizeaza prin prisma viziunii pe care autoarea o are asupra evenimentelor.

            Michael Shafir Romania: politics economics and Society. Political stagnation and stimulated change[9] o carte scrisa de un roman emigrat si aparuta in 1983. Se remarca o analiza critica si pertinenta a evenimentelor care au avut loc in Romania comunista, faptul ca pe langa sursele Occidentale la nivelul anilor ’80 autorul a consultat documente oficiale ale partidului si presa din Romania acelor ani.

            Paul Niculescu-Mizil O istorie trǎitǎ[10] si De la Comintern la comunism national[11],

carti scrise de un fost activist de partid care a detinut functia de ministru al economiei si care cunostea foarte bine epoca pe care o studiem deoarece facea parte din aparatul superior decizitional al PMR.

Tot pe aceasi linie se inscrie si  Paul Sfetcu 13 ani in anticamera lui Dej[12], carte scrisa de un apropiat al lui Dej, acesta fiindui chiar sef de cabinet astfel ca in analiza lui tinde sa-si prezinte seful intr-o lumina favorabila, in timp ce Ceausescu nu beneficiaza de aceaisi analiza ingaduitoare.

Din lucrarile generale folosite trebuie sa remarcam pe cea a lui Jean Francois Soluet Istoria comparata a statelor comuniste din 1945 pana in zilele noastre[13] care este o lucrare care se ocupa de istoria statelor comuniste , prezentata comparat penntru a arata ca in genere caracteristicile sunt aceleasi pentru statele comuniste.

            Nicolae Steinhard Dumnezeu in care zici ca nu crezi…[14] este o carte compusa din scrisorile trimise de Steinhard prietenului sau de la Paris Virgil Ierunca , scrisori in care autorul descria momente din viata lui, comenta carti pe care le-a primit de la prietenul sau, carti cumparate din  cumparate de catre el sau primate pe alte cai fiind mentionat intr-o scrisoare o rugaminte catre prietenul sau de a-i da adresa sa unor edituri din Franta care intelesese el ar trimite carti celor din Europa de est pentru ale fii diminuat in acest sens impozitul pe venit. Dar aspectul cultural imprimat de lectura acestor scrisori reise si din comentarea diferitelor evenimente culturale care au loc in Romania, cu referire in special la Bucuresti     

Viata cotidiana a romanilor in perioada interbelica, a reprezentat un punct de referinta in redactarea lucrarii prin metodologia abordata in  elaborarea si redactarea materialului necesar lucrarii. Cartea este structurata pe mai multe capitole care reflecta in urma lecturari lor ceea ce autorul a intentionat, anume viata cotidiana a celor care traiau in Romania Mare.

Angela Banciu Istoria constitutionala a Romaniei: deziderate national si  realitati sociale[15] Cartea trateaza istoria constitutionala a Romaniei, prezentand si schimbarile produse  in societatea romaneasca odata cu aceste constitutii. Perioada comunista incepe cu constituttia de la 1948, constitutie ce  a reprezentat principalul instrument de realizarea dicataturi statului in toate domeniile vieti sociale si de desfiintare a socieati civile”[16]si se termina cu constitutia din 1965. Autoarea prezinta schimbarile petrecute in societatea  romaneasca pe parcursul perioadei de actiune a celor trei constitutii realizand in acest fel si o trecere in revista cu unele dezvoltari a problemelore social-politice cu care s-a confruntat societatea romaneasca pe parcursul acelor ani studiati de catre noi in aceasta lucrare de licenta.

Pe de alta parte acest subiect este prea vast pentru a fi putut consulta intr-un timp atat de scurt totalitatea surselor de documentare legate de  aceasta tema, asa ca eventualele inarventente legate de respectatrea adevarului istoric si de interpretarea informatiilor folosite sper ,sa fie scuzabile si iertate. 


*

*              *

Abordarea problemei se intinde pe parcursul a cinci capitole. Primul capitol Consecintele instaurarii regimului comunist asupra societatii romanesti isi propune sa prezinte impactul  instaurarii acestui regim asupra societatii romanesti. Am avut in vedere, mai multe aspecte, incepand cu consecintele politice datorate trecerii de la un sistem de guvernare democratic la unul comunist. Acesta schimbare a fost impusa si  mentinuta cu ajutorul trupelor sovietice stationate  pe teritoriul Romaniei dupa al doilea razboi mondial, fapt care a condus la instaurarea modelului politic de tip stalinist in societatea romaneasca. Modul de implementare a modelului politic determina si modul de actiune in construirea unei noii economii. Astfel se trece de la oeconomie de tip capitalist caracterizata printr-o piata deschisa la una de tip socialist in care statul a concentrat in miinile sale aproape intreaga proprietate. Astfel ca dintr-o economie care se conducea dupa legile cererii si ofertei se ajunge la o economie centralizata si dirijata. Urmatorul domeniu abordat fiind cel al culturii prin analiza schimbarilor datorate impunerii valorilor de tip sovietic, in paralel cu distrugerea celor autohtone.  In ultima sectiune vom urmarii consecintele sociale, plecand de la ascensiunea unei noi calase sociale-muncitorimea- si continuand cu schimbarile datorate acesteia in ceea ce priveste forta de munca, precum si mutatiile datorate acestor schimbari si a dorintei comunistilor de a recladii din temelii societatea romaneasca.

 Capitolul  doi Orasul romanesc si consideratii de ordin demografic 1960-1975 are in vedere prezentarea cadrului in care se desfasoara viata cotidiana a romanilor, facand  referire aici la orasul romanesc dupa cel de-al doilea razboi mondial, precum si evolutia sa din punct de vedere teritorial si uman. Analiza are la baza  in principal datele statistice, dar si prezentarea unor caracteristici de ordin general referitor la rolul orasului, la puternicul proces de urbanizare si chiar industrializare la care a fost supus, fapt care  a facut ca mediul urban sa devina principalul centru industrial al tarii in aceasta perioada lucru care va avea si consecintele sale mai tarziu vizualizate. Acest lucru reflectandu-se in importanta acordata acestui spatiu care devine principalul centru  al activitatilor, contrar traditiei romanesti care vedea satul ca un centru traditional. Nu am neglijat nici prezentarea principalelor orase ale Romaniei perioada pe care o avem in discutie. Un alt aspect  pe care il vom aborda in acest prim capitol, este cel referitor la organizarea administrativa a teritoriului Romaniei cu principalele reglementari si schimbari, avand in vedere trecerea la inceputul ‘50 de la organizarea traditionala romaneasca la cea pe regiuni si raioane, dupa model sovietic, precum si revenirea la modelul anterior instaurarii regimului comunist la sfarsitul anilor ’60 in contextul distantarii de Moscova, a contestarii hegemoniei sale fara a contesta  sistemul in sine, moment cand se relatinizeaza si numele tarii (Rominia-Romania).

 Consideratiile de ordin demografic ale perioadei ocupa planul al doilea in cadrul primului capitol, avand in vedere prezentarea unor  date care sa incadreze Romania in Europa din punct de vedere demografic( numar de populatie, densitate a locuitorilor) constituind astfel cadrul general extern al Romaniei la inceputul anilor ’60. Urmatoarele date au in vedere planul intern care din acest punct de vedere sufera schimbari majore fata de perioada interbelica prin volumul migratiei umane de la sat catre oras intr-o societate industrailizata. Astfel ca, prezentarea situatiei dermografice pe plan intern se face cu referire la populatia totala a Romaniei si ponderea populatiei urbane, a prezentarii unei radiografii a societatii romanesti prin prisma gradului de locuire, a principalelor categorii de varsta, profesionale, a ponderii etniei romane in populatia totala, terminand in finalul capitolului prin prezentarea unor  tendinte demografice.

             In cadrul urmatorului capitol Ocupatii. Statut social, ne ocupam de  interdependenta care exista intre ocupatie si statut social intr-o perioada in care ocupatia mai mult decat educatia facea diferentierea in societatea  romaneasca prin previlegiile acordate unor categorii sociale fara a se tine cont de educatie[17]. Dar si faptul ca o functie detinuta de o persoana in Partidul Comunist prevala ca statut social si profesional fata de alte functii, dandu-i persoanei respective autoritate prin puterea de decizie de care dispunea[18], ceea ce arata ca functia aceasta era una de suprastructura. Interdependenta dintre ocupatie si statut social trebuie relationata la ceea ce se intampla in societatea romaneasca, prezentand  intr-o prima parte a acestui capitol principalele ocupatii si conditiile de munca. Aspectele mentionate  determina un alt aspect anume cel legat de venituri si cheltuieli cautand a prezenta sursele principale de castig ale cetatenilor Romaniei, valorile lor pe cat posibil precum si o structura a cheltuielilor. Locuinta si conditiile de locuit sunt determinate de ocupatii, de valorile castigurilor precum si de politica statului in domeniul locuintelor unde avem in vedere si constructia masiva de locuinte, realizandu-se si pe acesta cale o dependenta a cetateanului fata de stat             Capitolul patru, Familia, abordeaza probleme legate de cadrul general, casatorie, viata de cuplu, divort, precum si referirii la politica pronatalista a statului roman-legislatia antiavort-. In prima parte a acestui capitol, prezentam caracteristicile politicii familiale a regimului comunist la modul general, precum si aspecte caracteristice perioadei avute in vedere de noi unde transformarile impuse de regimul comunist nu puteau ramane fara consecinte directe si asupra vietii de familie. Familia se vedea in acest fel deposedata de valorile sale fundamentale[19], fiind obligata sa se supuna constrangerilor si conformismelor impuse de statul comunist, dar si presiunii constante care se exercita asupra ei. Dam ca exemplu impactul arestarilor, al nationalizarii, colectivizarii, deportarilor si a politicii de industrializare care actionau asupra unuia sau mai multor membri din cadrul familiei ducand nu de putine ori la distrugerea acestora, facand referire aici la represiune si impactul sau asupra familiei, fapt care reprezinta o alta problema abordata in cadrul acestui subcapitol. Prin prezentarea acestor aspecte legate de politica familiala si de represiunea statului asupra familiei-care se circumscrie politicii familiale- vom incerca a intelege prin referirea la unele aspecte generale sau particulare ce anume a generat aceasta politica din partea statului si daca perioada 1960-1975 aduce schimbarii semnificative legate de familie. Dupa prezentarea unor caracteristici identificabile la nivelul sistemului comunist din Romania si a altora specifice, vom continua prin prezentarea unor aspecte ale vietii  familiale- casatorie, viata de cuplu, divort- care vin sa arate cum traia o familie obisnuita in Romania acelor ani, timpul acordat diferitelor aspecte legate de viata de cuplu, deci o icercare de reconstituire a vietii familiale pe care o avea cetateanul Romaniei anilor ’60 si a primei parti din anii’70. Avortul necesita o tratare aparte datorita complexitatii problemei si a implicatiilor sale, pe care il abordam  pornind de la legislatie si ajungand la femeia care traia acele consecinte, determinand-o, nu de putine ori sa recurga la avorturi ilegale[20].  Extinzand privirea la nivelul societatii ne propunem sa vedem perceptia politicii legate de avort si consecintele sale raportate la nivelul societatii per ansamblu. Alimentatie si sanatate, sunt problemele abordate in partea a doua a acestui capitol. Mergand pe drumul constituirii noii societati ne propunem sa surprindem si implicatiile in sectorul alimentar care va fi unul dintre cele mai vaduvite, dorind a vedea daca acest segment sustine sau nu perceptia contemporanilor, conform careia, acesta perioada a fost una de bunastare. Pe langa prezentarea unor aspecte legate de produsele alimentare ce se regaseau pe piata romaneasca, se vor regasii si unele din  preturile aferente acestora.

            Cea de a doua parte a acestui capitol are in vedere problema sanatatii si a asistentei sociale, analizata prin prisma datelor statistice in principal dar  si a unor marturii venite din partea unor oameni care au trait in perioada respectiva. Sistemul sanitar este surprins prin analiza datelor statistice referitoare la numarul spitalelor, capacitatea acestora reflectata prin numarul de paturi disponibile, precum si a schimbarilor intervenite in domeniul sanitar fata de perioada interbelica. Vom incerca a surprinde pe cat posibil si conditia medicului in societate, modul cum era el sprijinit in actiunile sale.

Ultimul capitol  Scoala. Timp liber are in vedere prezentarea vietii culturale a elementelor ce tin de educatie intr-o perioada de relativa deschidere catre valorile culturale abandonate pana atunci, precum si modalitati de petrecere a timpuli liber. In prima parte se  urmareste pe de o parte prezentarea unor caracteristici de ordin general in prvinta  culturii si a sistemului educational din Romania anilor ’60 si cea a primei parti a deceniului 8 al secolului XX. Referirile la perioada anterioara, cea a ,,obsedantului deceniu”[21] au in vedere intelegerea climatul cultural si educational al perioadei avute in discutie. Educatia reprezinta prima parte a tandemului educatie-cultura care se va desfasura prin referirile ei la o perioada care aduce unele schimbari dorite de mult de catre societatea romaneasca. Dar scopul este prezentarea sistemului educational si mai ales implicatiile lui la nivelul societatii, modul cum acest domeniu se reflecta in viata de zi cu zi a romanului. Ce pondere ocupa educatia in perioada anilor ’60 in societate? Ce importanta i-se acorda de catre stat ? sunt problemele care jaloneaza  analiza noastra. Pentru a vedea importanta acordata de stat sistemului educational am apelat in principal la datele satistice care ne permit a realiza o analiza comparativa cu perioada anteriora, perioada luata ca referinta in unele analize de insasi oficialitati. Datele statistice oferindu-ne un punct de vedere asupra problemei prin datele referitoare la numarul de scoli, facultati, sau alte instituttii scolare. Numarul de elevi, studenti, cadre didactice reprezinta o alta categorie de date care ne permit intelegerea ponderii cetatenilor cu carte.

 In cadrul subcapitolului rezervat culturii ne ocupam de statutul in societate al artistului si al omului de cultura in general, de literatura, cu prezentarea principalele creatii literare, a scriitorilor, relatia lor cu societatea care le permitea abordarea unor teme legate de viata colectivitatii, urmand ca lucrarile rezultate sa corespunda prin forma si continutul lor, valorilor propagate de statul comunist, urmand prezentarea unor aspecte legate de artele plastice in Romania. Vorbind despre artist si omul de cultura avem in vedere conditia lui, viata lui in general, pozitial lui in societate, pentru ca literatura urmand a se referii la realizarile acestui om de cultura, prin prezentarea curentelor literare ,a productiilor literare, prezentate si ele la randul lor in functie de curentul in care se incadreaza. 

            Ultimul subcapitol, abordeaza Timp liber  prin prezentarea formelor de petrecere a acestuia, precum si a  importantei acordate de  contemporani acestui segment al vietii cotidiene. Concediile reprezentand momentul in care oamenii isi permiteau sa depaseasca cadrul stramt al orasului deci un fel de evadare din captivitatea cotidiana in care omul simplu era prins din nevoia asigurarii celor necesare existentei, astfel ca vom aborda problema concediilor, a turismului sindical la moda in acea perioada[22]. Divertismentul este strans legat de petrecerea timpului liber, uneori chiar confundandu-se cu acesta. Printre modalitatile de petrecere a timpului liber se regasesc orele petrecute in fata televizorului, cele alocate citirii unor reviste umoristice, dar si participarea la diferite concerte  de muzica clasica sau muzica pop, dance, rock.

            Incheierea lucrarii are doua parti. Prima parte are in vedere prezentarea pe scurt a transformarilor care au loc in cadrul perioadei 1960-1975 si  modul cum acestea au afectat viata cotidiana a romanului care traia in mediul urban. Viata cotidiana a romanului necesita si unele concluzii care se impun a fii trase in urma abordarii subiectului si a parcurgerii bibliografiei mentionate.


                                                           Capitolul I

Consecintele instaurarii regimului comunist asupra

societatii romanesti.

Romania cunoaste in anii ’40 o perioada de metamorfoza, trecand in doar cativa ani de la un sistem democratic la  forme de conducere autoritare, prin impunerea unui sistem politic total strain de traditiile romanesti. Noul regim aducea cu sine un sistem  de guvernare comunist -importat din Uniunea Sovietica- ale carui valori de tip sovietic vor guverna de acum inainte viata politica si sociala romaneasca. Consecintele acestui fapt se vor vedea evident pe parcursul anilor prin faptul, ca va exista o masa de oameni ce nu se va putea adapta la noile valori sociale aparute dupa evenimentele din august 1944.

A.    Consecinte politice

Evenimentele petrecute dupa 23 august 1944, arunca Romania in sfera de influenta sovietica, fapt cu  consecinte majore in societatea romaneasca bulversata de impactul celui de-al doilea razboi mondial si care dorea acum o revenire la normalitatea existenta in anii ’20. Presiunea sovietica exercitata prin intermediul trupelor Armatei Rosii aflate pe teritoriul romanesc, conduce la instaurarea sistemului comunist odata cu impunerea la guvernare incepand cu data de 6 martie 1945   a guvernului Groza, moment considerat a fi ,,punctul 0 al comunismului romanesc” [23]. Noul regim aducea cu sine un sistem  de guvernare comunist -importat din Uniunea Sovietica- ale carui valori de tip sovietic vor guverna de acum inainte viata politica si sociala romaneasca.

Impunerea regimului comunist in Romania, de catre Uniunea Sovietica,  determina si metodele de actiune, cum ar fi modul de construire al  societatii si de acaparare a puterii politice, care sunt de sorginte sovietica. Ideea de baza a proiectului socialist prevedea ,,realizarea unei societati inalt prospere cu un grad ridicat de omogenitate”[24]. Pornind de la acest obiectiv, statul a trecut la reorganizarea intregii vieti sociale cu consecinte in toate compartimentele societatii. Punctul  de plecare l-a constituit acapararea puterii politice, dupa modelul clasic sovietic, ceea ce a permis instaurarea modelului politic de tip comunist in societatea romanesca. O data realizat acest obiectiv politic, Partidul Comunist Roman in spiritul ruperii legaturilor cu trecutul, reprezentat de  ,,societatea burgheza decadenta”, trece la acapararea intregii puterii politice in stat. Un prim pas in acest sens

l-a constituit trecerea de la un sistem politic de tip monarhist, la unul de ,,democratie populara” odata cu  abdicarea silita a regelui Mihai I la 30 decembrie 1947[25] si proclamarea Republicii Populare Romane[26]. Noua orientare politica este ,,oficializata” prin constitutia din 1948. Datorita impunerii noului sistem politic de catre sovietici, a faptului ca liderii politici erau in marea lor majoritate de origine etnica straina-evrei, maghiari, germani-, ca veneau de la Moscova cum a fost cazul Anei Pauker sau ca au stat departe de scena politica fiind chiar fosti detinuti politici-referindu-ne la Gheorghiu-Dej, Partidul Comunist nu a avut o legitimitate interna si in consecinta nici o adeziune din partea maselor, cum s-a intamplat in Cehoslovacia sau in Iugoslavia. Astfel ca  regimul va dori sa controleze societatea in toatalitatea sa, prin diferite metode, de la favoritism la represiune si dorinta recladirii din temeli a acestei societati. In acest context au loc lupte interne in Partid pentru acapararea puterii si eliminarea adversarilor incomozi. In urma epurarilor care au loc in interiorul sistemului, este eliminat grupul politic Ana Pauker-Vasile Luca in anul 1952 si  fractiunea rivala din PMR a lui Iosif Chisinevski –Miron Constantinescu. Aceasta din urma s-a realizat in 1957, la un an dupa Congresul XX PCUS-al destalinizarii-, membrii grupului fiind acuzati de convingeri staliniste (de altfel eliminarea acestora este legata in mod evident de lupta pentru putere de la Moscova, caci daca ar fi invins stalinistii in URSS cei doi ar fi fost acuzati ca sunt pro hrusciovisti). In urma epurarilor Gheorghiu Dej isi asigura o pozitie predominanta in cadrul partidului, fiind eliminati totodata si cei care aveau convingeri politice diferite de ale liderilor care au reusit sa se impuna acum. In acesta etapa este eliminata si vechea clasa politica asigurandu-se astfel, aparitia unei noi clase politice care a o politica de conformism fata de ideile sovietice, pozitie care se va schimba insa, incepand cu a doua parte a deceniului 6.  Datorita acestor considerente  putem spune ca Partidul comunist nu era un partid in conceptul Occidental al cuvantului, ci aparat destinat sa conduca statul si sa tina sub control societatea.[27]

Catre sfarsitul anilor ‘50 Romania va dori sa construiasca socialismul in propriul sau mod, fapt care a dus la divergente in relatia cu Uniunea Sovietica. Dar ,,rebeliunea Romaniei nu era un pericol real pentru U.R.S.S. si politica sa, Romania nepunand sub semnul intrebarii sistemul comunist din interior, ci doar politica externa impusa de U.R.S.S. [28]  Dintr-o tara libera am devenit o tara ocupata, condusa autoritar, izolata fata de Europa, dar si opusa ca principii restului Europei, referire vident la Europa Occidentala.

B.     Consecinte economice

Societatea romaneasca pana atunci una traditionala trebuia acum sa se alinieze modelului  economic sovietic si sa constituie cadrul pentru crearea unui ,,om nou”, care la randul lui sa participe ,,activ” la construirea societatii sub coordonarea noilor conducatori si a regulilor impuse de doctrina comunista. Acest om nou se identifica cu figura muncitorului, parte a muncitorimii romane care devine, conform constitutiei din 1948,  forta conducatoare a societatii. Un om nou are nevoie de un cadru nou, precum si de un mediu prielnic care sa-i permita reusita actiunilor sale, mediu care l-a constitut orasul industrializat; rezultand doua tendinte majore ale societatii romanesti sub comunism: urbanizarea si industrializarea, care se vor afla intr-o interdependenta. Industrializarea va capata proportii din ce in ce mai mari pe parcursul acestor ani, iar pentru sustinerea proiectelor industriale, statul avea nevoie de o forta de munca ieftina, si in proportii ridicate.

Datorita considerentelor amintite anterior, dar si a unei ideologii de tip sovietic referitoare la proprietate si la ,,clasele exploatatoare”, statul a trecut la cooperativizarea agriculturii, disponibilizandu-se in acest fel si forta de munca necesara sustinerii proiectelor statului. Referindu-ne  la impactul colectivizarii  asupra  societatii romanesti putem spune ca acesta politica a implicat o trecere a propietatii agricole in cea mai mare parte a sa, in proprietatea statului, si mutatii de ordin social care au rezultat din acesta actiune. Prin colectivizare statul concentreaza in mainile sale pamanturile si mijloacele agricole ale taranilor deposedandu-i in acest fel de propriile lor bunuiri, fapt care va avea ca si consecinta transformarea taranului in ,,proletar agricol”[29].

La nivelul de ansamblu al societatii un alt factor care a avut consecinte asupra societatii a fost si nationalizarea. Acesta actiune a vizat trecerea mijloacelor de productie in proprietatea statului, iar data de 11 iunie[30] va ramane ca o data importanta in   mitologia comunista. In viziunea comunista nationalizarea  socialista a realizat ,,lichidarea proprietatii privatea a claselor exploatatoare asupra principalelor mijloace de productie si asupra altor bunuri acumulate prin exploatare  si trecerea acestora in proprietatea socialista de stat ca bunuri ale intregului popor”[31].  In acest context, a fost vizat si sistemul bancar, asupra caruia statul a obtinut controlul, dar si cinematografele, farmaciile, relizandu-se astfel trecerea de la o economie de tip capitalist in care legea era facuta de catre cerere si oferta la o economie socialista centralizata, controlata in totalitate de catre stat. Caracteristic acestei perioade a fost si aparitia in economia romaneasca a intreprinderilor mixte romano-sovoietice denumite sovromuri[32].  In noul tip de economie statul era cel care stabilea regulile. Dispaitia unei pieti libere, a fost contrabalansata prin aparitia uneia centralizate care sa produca conform unor dorinte si nu  unor nevoi. Acest tip de economie Belu Zilber in memoriile sale[33] facea urmatoarea remarca: ,,La originea acestei aberatii, a unei economii planificate care acopera o anarhie permanenta si generalizata, stau doua idei fundamentale: 1) productia poate creste exponential;

2) productia determina consumul. Din prima rezulta posibilitatea unui sistem de repartitie pe baza formulei ,,fiecaruia dupa nevoi” (comunismul), iar din a doua independenta productiei [fata] de piata. Experienta le-a infirmat pe amandoua”[34]    Aceste schimbarii determina disparitia unor categorii profesionale cum ar fi liber profesionisti sau bancherii, promovarea in functii a persoanelor dupa criteriu politic, nemai tinand cont

decat in plan secund de criteriul pregatirii profesionale. Astfel  se urmareste realizarea unei dependente totale a individului de stat prin deposedarea acestuia de catre proprietatea care ii dadea o relativa independenta.

 

C.    Consecinte culturale

             Domeniul cultural a fost unul dintre cele mai afectate de instaurarea regimului comunist, deoarece acesta a trecut de la distrugerea vechilor valori culturale si morale la distrugerea oamenilor care erau exponentii vechii culturii burgheze, cultura care nu mai corespundea dorintelor noii clase politice si in consecinta  nici valorilor propagate de catre acestia.

 Aspectele amintite anterior, au determinat statul sa actioneze in vederea anihilarii vechii elite, care mai pastra inca rafinamentele si obiceiurile unei epoci trecute. Acest lucru s-a realizat in paralel cu ridicarea unei elite noi, formata in  societatea comunista, care a fost favorizata printre altele si de faptul ca ,,scolile si institutiile promovau, nu talentul si competitia, ci originea sociala din care lipsea instructia elitelor si bagajul genetic de calitate’’[35]. Acesta realitate dura este prezentata si de Stelian Tanase in cartea sa, Anatomia mistificarii, astfel: ,,Dupa nationalizari, expropieri, evacuari de case, arestari, internari in colonii de munca, concedieri s.a.m.d., elita bucuresteana(amestecul de aristrocrati, burghezi, intelectuali) devenise trecut. Cateva tentative de a conserva ceva din ce fusese(atmosfera, relatiile,obiceiurile, ierarhiile) ni se par astazi dramatice si inutile. Vechea elita era sortita pieririi, o lume condamnata sa dispara.[] Se distingeau de ceilalti prin averi disparute, prin educatie.” [36] Prin aceste masuri se dorea formarea unui om nou, fara o constiinta de sine, ale carui valori fundamentale sa fie diferite de cele ale stramosilor sai, intre care  morala crestina detinea  un loc important, dorindu-se in acest fel un devotament total al  omului fata de stat, astfel incat sa nu fie puse la indoiala tezele partidului, partid prin care statul  se reprezenta. Aceste realitati nu sunt specifice numai societati romǎnesti, ci ele sunt o caracteristica a intregului sistem comunist in care drepturile propriilor cetateni au devenit mai mult obligatii, cum ar fi spre exemplu dreptul la munca, iar alte drepturi cum ar fi cel la libera exprimare si libera asociere au fost ingradite aproape in totalitate ele existand doar de jure, urmand ca orice incalcare a acestor prevederi impuse de catre stat sa fie aspru pedepsite, chiar mai aspru decat un delict de drept comun. O alta consecinta a acestei perioade se reflecta si in politica dusa de stat impotriva religiei, astfel  incat cultele religioase au intrat si ele in atentia noului regim ,,avandu-se grija si de  acest domeniu prin elaborarea si promulgarea unui cadru legislativ[37] care sa fie in concordanta cu schimbarile realizate sau in curs de realizare in societatea romaneasca, prin ingradiri care se refera la un anumit cult religios, sau la mai multe, ajungandu-se si la masuri extreme: interzicerea cultului catolic, ingradirea ,,personalului din institutiile religioase”[38].

  Pe langa eliminarea vechii elite se trece acum si la o rusificare fortata a sistemului educational. Prin acest proces intelegem impunerea si preluarea valorilor si culturii ruse. Limba rusa a devenit obligatorie incepand cu clasa a IV-a, vorbind de invatamantul primar si continuand la nivel universitar. In invatamantul superior au fost infiintate catedre care  sa aiba o legatura directa cu limba, civilizatia sau istoria U.R.S.S.

De asemenea s-a  accentut accentul  pe un invatamant tehnic, in  pur spirit sovietic Acest spirit va defavoriza invatamantul de tip umanist si cel medical. Facultatile de acest tip vor avea o concurenta mai ridicata cu cateva procente decat cele tehnice. Consecintele asupra invatamantului au trecut dincolo de simpla defavorizare a invatamantului umanist prin procentul investitiilor alocate domeniului, reflectandu-se si in structura programei scolare. Astfel conform ideologiei ateiste amintite anterior statul a trecut la separarea scolii de biserica[39], la desfiintarea institutiilor de invatamant superior religios, sau degradarea gradului acestor institutii, care ajung la un nivel liceal fiind transformate in seminarii teologice. Un exemplu fiind cazul Facultatii de teologie baptiste din Bucuresti transformata in seminar teologic de grad liceal. Prin reforma invatamantului din 1948 materiile care aveau legatura cu religia sau cu morala crestina au fost scoase din planul de invatamant si inlocuite cu materii noii. Ateismul este promovat in scoala romaneasca in locul crestinismului, in paralel cu aparitia unor materii noi cum a fost materialismul stiintific. O alta schimbare a vut in vedere introducere manualului unic, pentru o anumita materie, de ,,notorietate” fiind mistificarile istoriei prezentate in aberantul manual unic de istorie aparut sub indrumarea lui Roller. Prin inlocuirea unor materii cum ar fii filozofia, religia, cu altele noi precum ateismul, s-a procedat si la scoaterea din invatamant a cadrelor aferente materiilor interzise si inlocuirea lor cu noi cadre didactice conformiste, cum a fost cazul Facultatii de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti[40]. . Pe langa aceste

aspecte negative s-au inregistrat si unele pozitive dintre care mentionam gratuitatea invatamantului primar -initial de 4 ani-, constructia de institutii de invatamant, cu caminele si cantinele necesare cazarii studentilor veniti din provincie. In cultura se impune curentul realismului socialist, care cerea prezenta in operele culturale a ,,omului nou” creator al noii societati. De asemenea s-a trecut la impunerea unore norme stricte cu privire la viata culturala, in paralel cu favorizarea oamenilor de cultura, care au acceptat sa se ralieze noului concept artistic, si la ostracizarea nonconformistilor.

 

D.    Consecinte sociale

   Analiza schimbarilor petrecute in societatea romaneasca este un fenomen complex datorita intrepatrunderi politicului cu socialul, a persistentei unor elemente ce tin de trecut in paralel cu elemente moderne, deci o intrepatrundere intre traditie si modernitate. Influenta politicului in cotidian determina rupturi fata de societatea traditionala, aparand mutatii de natura demografica, mentala si materiala odata cu impunere modelului sovietic la nivelul societatii si impactul lui prin ,,invazia partidului in toate aspectele vietii private”[41], cu scopul de a controla viata cetatenilor ,,prin teroare si indoctrinare”, avand pretentia ,,de a stapanii viata individului sub toate aspectele acesteia private si colective”[42].

 Referindu-ne la represiunea  care s-a facut resimtita si in societatea romaneasca in formele sale dure, putem spune ca, a fost un fenomen prin care ,,sute de mii de oameni [au fost] ridicati de la casele lor, mutati in cǎmpiile Baraganului”[43] sau trimisi la canal, fiind eliminati in acest mod si cei ositili regimului, in caliatea  lor de reprezentati ai vechii burghezii. In acest mod, sunt determinate schimbari de natura sociala prin eliminarea unei categorii sociale si aparitia alteia. La sate in contextul realizarii colectivizaii represiunea

i-a vizat in special pe taranii instariti, care erau catalogati drept sabotori sau  chiaburi, termen care este echivalentul  kulakului din societatea sovietica. Actiunile de acest gen, din satele romanesti au determinat printre altele si un exod al populatiei rurale catre centrele urbane.

 Mutatiile  de natura demografica  sunt exemplificate, printr-o paralela intre lumea interbelica si cea postbelica. Referindu-ne la populatia totala a Romaniei si la distributia ei intre mediul urban si cel rural datele statistice[44] consemneaza urmatoarea situatie:

Distributia  populatiei Romaniei intre urban si rural, 1930-1960[45]

Total

Procentul total

Urban

Rural

29 Decembrie 1930*

14 280 729

21,4

78,6

25 ianuarie 1948*

15 872 624

23,4

76,6

1 iulie 1960

18 403 414

32,1

67,9

* Recensaminte

Populatia totala a Romaniei inregistreaza in perioada decembrie 1930-ianuarie 1948 o crestere de aproximartiv 1 600 000 de locuitori. In timp ce populatia urbana are o crestere de doar 2 procente, iar populatia rurala,  descreste cu 2%. Procentul scazut al cresterii populatiei Romaniei in perioada amintita se datoreaza conditiilor de viata existenete la momentul respectiv in societate, precum si faptului  ca perioada anilor 1942-1945 a fost una de razboi cu toate efectele sale  in plan social. Dupa incheierea razboiului impunerile prevalau asupra normalitatii, prin rechizitionarii realizate de catre guvern,  in paralel cu efortul revenirii la o ,,societate normala” , fiind o perioda in care conditiilor de viata, cunosc o criza si datorita penuriei alimentare, a secetei care s-a abatut  asupra societatii romanesti. Perioada de 12 ani cuprinsa intre ianuarie 1948 si iulie 1960 exemplifica politica dusa de statul roman, prezentata de noi anterior. Astfel intr-o perioada mai mica cu trei ani decat cea anterioara(1930-1947), populatia urbana inregistreaza o crestere de 8,3  procente ajungand la 32,1% din populatia totala a Romaniei, in timp ce popualtia rurala inregistreaza in aceiasi perioada de timp o scadere fata de inceputul anului 1948, cu 8,7 procente. Aceste date vin sa exemplifice mutatiile care au avut loc in societate, prin impunerea sistemului comunist, determinand trecerea de la o tara a carei populatie era preponderent rurala la una care tinde sa se transforme fortat, intr-o tara cu o populatie preponderent urbana.

Migrarea populatiei rurale catre oras, determina mutatii de natura sociala prin faptul ca aceasta populatie nu se va adapta pe deplin noului mediu, dar nici nu se va desprinde total de mediul rural. Noii locuitori ai orasului vor pastra elemente traditionale in comportamenul lor, nereusind a se adapta pe in totalitate nici trecerii de la casa traditionala, la locuinta de tip bloc. Din punct de vedere arhitectonic, aspectul orasului se va schimba prin aparitia unor noii constructii,  dupa modelul arhitectural sovietic, dand ca exemplu cladirea Teatrului operei si baletului din Bucuresti(Opera romana)[46] sau

Casa Scanteii[47], ,,un colt din Moscova transferat la Bucuresti”[48]. Partea pozitiva in privina orasului se reflecta in, pavarea unor strazi, constructia altora noi, prin renovarea unor spitale, cladiri destinate invatamantului, camine studentesti[49], dar si  in construirea unor obiective industriale, cu consecinte pozitive pentru orase prin asigurarea unor locuri de munca, a realizarii unor produse necesare dezvoltarii ulterioare.

 Consecintele represiunii in  societate au fost resimtite  si prin schimbarile care

 s-au produs  in ceea ce priveste locuinta prorietate personala, ducand la schimbarea proprietarului. Astfel unii oameni si-au pierdut casele care au intrat in proprietatea statului prin nationalizare, sau prin  alte forme dintre care una  frecvent utilizata a fost si confiscarea locuintei prin rechizitionare, care trecea astfel  in proprietatea statului, putand fi apoi repartizata unor activisti de partid.  Acest lucru se  realiza atunci cand proprietarul devenea  indezirabil, fiind arestat in special din motive politice. Alti proprietari s-au trezit in casele lor cu ,,musafirii” nepoftiti. Problema cu acesti ,,musafiri”, din punctul de vedere al proprietarului se punea pe doua planuri:

       a) faptul ca trebuia sa-i suporte;

       b) ca trebuiau sa fie atenti la vorbele si comportamenrtul lor care puteau fi raportate 

        de catre acestia organelor statului cu repercursiuni nedorite asupra proprietarilor.

 O alta mutatie datorata domeniului locuintelor, a fost transformarea  cetateanului in chirias al statului, deci dependent din punctul de vedere al locuintei de stat care pretindea intre altele si un conformism din partea chiriasilor sai, daca vroiau sa-si pastreze spatiul locativ. Statul s-a ,,laudat” cu un numar mare de locuinte construite, ducand la aparitia noilor cartiere de blocuri, care vor marca definitiv aspectul urbanistic al orasului. Faptul ca s-a construit mult in acest domeniu este un aspect pozitiv, insa  noile constructii de tip bloc, erau locuinte comune care nu ofereau un standard ridicat de viata.

Consecintele instaurarii regimului comunist se vor face simtite si inceea ce priveste organizarea teritorial- administrativa a tarii, realizandu-se astfel alinierea la modelul sovietic, prin trecerea la inceputul anilor ’50 de la organizarea pe judete si municipii, la cea pe regiuni si raioane. Rusificarea unor nume de orase[50], strazi, sau piete publice, se  integreaza la randul sau  in procesul reconstructiei urbane, caracteristic regimului comunist.

Un alt aspect cu consecinte grave, are in vedere  controlarea vietii sociale  prin inregimentarea cetatenilor in diferite organizatii controlate de stat. Dintre acestea cele mai importante erau Uniunea Femeilor Democratice din Romania, sindicatele si Organizatia de pionieri. In plus viata sociala, era controlata si prin prezenta in fabrici, scoli, conducerea diferitelor departamente ale statului  a unor persoane fidele sistemului, in unele cazuri fiind vorba chiar de prezenta securistilor in aceste institutii. Totusi schimbarile nu s-au limitat numai la o prezenta fizica in aceste institutii ci s-a trecut la reorganizarea lor pentru a corespunde noilor sarcini impuse de partid, reorganizare care impune si schimbarea numelui institutiei respective[51].

Aceste actiuni ale satatului trebuiesc privite in contextul creat de regim, din dorinta de a se legitima. Controlandu-i mintea(constiinta unui om)  ajungi la al controla intru totul, iar atunci cand acest lucru nu se putea realiza prin propaganda sau numai prin propaganda se recurgea la represiune, cel de-al doilea element al legitimizarii. Soulet spune in acest context ca societatea noua pe care vroiau sa o creeze regimurile comuniste ,,se sprijina inainte de toate pe constrangere”.  Astfel ca anii ’50 pot fii considerati din acest punct de vedere, ca fiind caracterizati de domnia fricii-frica fiind o conditie sine qua non a comunismului-, astfel ca apare fenomenul unei duble gandiri prin faptul ca una gandeai si alta ziceai. Romania la sfarsitul anilor ’50 era un stat de factura totalitar comunista, regimul nemaifiind contestat decat de cativa opozanti izolati politic si social. In aceste conditii era evident ca un asemenea stat, avea ca una din caracteristicile sale definitorii controlul asupra vietii cotidiene a cetatenilor, ,,prin teroare si indoctrinare’’, avand pretentia,,de a stapanii viata individului sub toate aspectele acesteia private si colective”[52]. Datorita progreselor inregistrate in  domeniul educatiei prin generalizarea  invatamantului gratuit, a urbanizarii care creste intr-o anumita masura si gradul de confort al cetatenilor datorita conditiilor, a cresterii nivelului de trai fata de perioada imediat urmatoare razboiului, lumea comunista se prezenta ca o lume teoretic foarte bine construita. La nivel practic insa, apar probleme, denotand o constructie artificiala. Aceast tip de constructie este evidentiat prin promovarea in functii de conducere a unor non valori, a constririi unei protectii sociale prin egalizare, rezultand nivelarea societatii, societate aflata sub semnul evolutiei planificate de la economie pana la viata de familie[53]. O alta caracteristica este aceia ca statul devine unic patron, ducand la aparitia si mentinerea  unei societati inchise in dauna uneia deschise, de consum.

 In aceste conditii era normal ca cetateanul sa se simta constrans in propria sa existenta, fapt care reiese si din paginile jurnalului, lui Alice Voinescu[54], care notase 6 noiembrie 1948 urmatoarele: ,,Orasul murdar-lumea tot mai inchisa si mai preocupata. Anexietate in aer. Nici nu stiu cum as mai putea reactiona la libertate. Oare o mai realizam ? In rugaciunea mea catre Dumnezeu e un accent de neputinta trista. As vrea sa fie un elan pozitiv. Acum e numai experienta totalei neputinte”[55]

Schimbarile care au avut loc in societatea romaneasca au fost o reflectare a utopiei comuniste de realizare a unei societati noi. Aceasta societate era una in care valorile traditionale romanesti, morala crestina, au fost inlocuite de catre stat cu noi valori, impuse la momentul 1945 de catre Uniunea Sovietica si acceptate de clasa politica din Romania, ducand la inlocuoirea treptata a sistemului democratic cu unul comunist. Individul  pe de alta parte, a fost constrans sa se ralieze cerintelor  sistemului pe diferite cai : de la favoruri pana la impuneri brutale. Prin modalitatile sale de actiune regimul comunist a dus la aparitiatia unei societati fundamentata pe valorile comuniste. Astfel ca la sfarsitul anilor ’50 societatea romaneasca devenise una conformista, iar regimul politic, prin ignorarea valorilor morale, a valorilor traditionale, era unul  care  isi ignora propriul cetatean si chiar mai mult decat atat il ignora insusi pe Dumnezeu.


Capitolul II

Orasul romanesc

si consideratii de ordin demografic

1960-1975

1. Orasul romanesc

Orasul romanesc se constituie ca un spatiu din ce in ce mai populat, fiind totodata cadrul in care se desfasoara viata cotidiana a romanilor ce traiesc in mediul urban, alaturi de centrele suburbane care sunt asimilate de catre statistica oficiala, aceluiasi cadru. Importanta orasului deriva si din schimbarile care se produc la nivel social, prin faptul ca, ,,clasa muncitoare” detine acum primul loc in ierarhia sociala[56]. Cum aceasta categorie sociala lucra in intreprinderi mai  mari sau mai mici, in fabrici[57], deci in cadrul unor obiective industriale  construite cu preponderenta in mediul urban, era firesc ca orasul sa capete o importanta deosebita.  Vorbim deci de impactul industrializarii asupra societatii romanesti si implicit asupra cadrului de locuire. Schimbarea care se produce in societatea romaneasca in urma procesului amintit, se regaseste si in discursul oficial al Partidului Comunist. Cu ocazia raportului prezentat la congresul IX al P.C.R din vara anului 1965 proaspatul conducator al Partidului Comunist prezenta astfel problema legaturii care exista intre  procesul industrializarii si dezvoltarea oraselor: ,,Dezvoltarea industriei duce la inflorirea oraselor noastre la transformarea  acestora in puternice centre economice si culturale”[58]. Dupa cum se observa problema industrializarii este prezentata in stransa legatura cu dezvoltarea orasului romanesc, prima fiind o conditie pentru realizarea celei de a doua.

Referindu-ne la organizarea administrativa, anii ‘50 aduc cu sine schimbari atat la nivelul teritoriului cat si la nivelul aparatului administrativ care a fost adaptat, in scopul alinierii

acestui domeniu la linia sovietica. Aceasta organizare teritorial-administrativa este mentinuta pana in vara anului 1968 cand se revine la cea existenta la momentul anului 1950, in contextul unei politici de distantare, fata de modelul sovietic, dar si a unei necesitati obiective.

Conform impartirii administrativ-teritoriale a Romaniei realizata  in 1950[59], principalele unitati teritoriale devin: regiunea, raionul, orasul si comuna. La momentul acela au fost stabilite un numar de 18 regiuni, pentru ca ulterior printr-un decret dat in anul 1952 numarul regiunilor sa fie redus la 16. Regiunile stabilite conform decretului nr. 12 din 1952, erau urmatoarele: ,,Bacau, Baia Mare, Bucuresti, Cluj, Constanta, Craiova, Galati, Hunedoara, Iasi, Oradea, Pitesti, Ploiesti, Stalin(Brasov), Suceava, Timisoara si Regiunea Autonoma Maghiara”[60]. Aceste 16 regiuni au cuprins un numar de 200 raioane, in care erau incluse ,,o serie de orase (ierarhizate pe criteriul subordonarii lor republicane, raionale si orasenesti) si de comune rurale”[61]. Impartirea teritorial-administrativa a Romaniei, in vigoare la data recensamantului din 15 martie 1966 a avut ca baza Legea nr. 3 din 24 decembrie 1960 si modificarile ulterioare aduse acesteia.[62]  Conform acestor prevederi unitatile administrative-teritoriale ale Romaniei erau urmatoarele: regiunea, raionul si comuna. Legea a stabilit trei tipuri de orase: republicane, regionale si raionale. La data efectuarii recensamantului au exsistat ,,16 regiuni, 1 oras republican, 1 oras cu regim administrativ asemanator cu regiunii, 46 orase regionale, 135 orase raionale, 150 raioane si si un numar de 4 259 comune formate din 15 020 sate.”[63]

In ,,Constitutia Republicii Socialiste Romania” publicata in 1965 in articolul 15 se mentiona faptul ca ,,Teritoriul Republicii Socialiste Romania este organizat in unitati administrativ-teritoriale: regiunea, raionul, orasul si comuna. Regiunile Republicii Socialiste Romania sunt: Arges, Bacau, Banat, Brasov, Bucuresti, Cluj, Crisana, Dobrogea, Galati, Hunedoara, Iasi, Maramures, Mures-Autonoma Maghiara, Oltenia, Ploiesti, Suceava.Capitala Republicii Socialiste Romania este orasul: Bucuresti.”[64]

In anul 1966 Romania avea un numar de 184 de orase, care, se distribuiau ,,potrivit importantei lor in viata economica si de stat astfel”[65]

Distributia oraselor potrivit importantei avute in viata economica si de stat[66]

Total orase

Republicane

Orase-regiuni

Orase

Regionale

Raionale

184

1

1

46

136

Din cele 184 de orase existente la data recensamantului din anul 1966, Romania avea un singur oras republican, acesta fiind Bucurestiul. Perioada anilor ’60 este caracterizata si de un aflux al populatiei rurale catre orase, astfel ca dupa marimea populatiei, orasele romanesti se grupau in anul 1966 in 4 categorii :

Gruparea oraselor Romaniei dupa marimea populatiei in 1966[67]

Grupa

Numarul oraselor

Ponderea fata de numarul total al oraselor (in %)

Ponderea fata de numarul total al populatiei urbane

%

Orase mici

-10 000

60

32,5

6,68

11 000-20 000

59

31,8

13,8

Orase mijlocii

21 000-50 000

43

23,1

21,4

51 000-100 000

8

4,3

8,15

Orase mari

101 000

-200 000

12

6,5

28,6

Orase foarte mari

< 201 000

1

0,53

21,94

Total

184

100 %

100 %

Categoria oraselor mici este reprezentata prin nume ca: Azuga, Comanesti, Zimnicea, Botosani, categoria oraselor mijlocii fiind prezenta prin Turnu Severin, Hunedoara, Roman, urmand ca ultima categorie sa aiba in componenta sa orase ca: Brasov, Iasi, Ploiesti, Craiova, Constanta[68].

 In anul 1965 cele mai urbanizate zone erau Brasov-Valea Prahovei-Ploiesti-Bucuresti-Giurgiu-Oltenita, ,,formand un complex care are perspectiva de a devenii o mare regiune urbanizata a tarii”[69]. Asa cum am amintit si cum reiese si din raportul lui Nicolae Ceausescu la Congresul X PCR urbanizarea este strans legata de industrializare, iar un alt element care vine sa confirme aceasta afirmatie este, impartirea oraselor dupa functiile pe care le indeplinesc. Avem astfel orase cu ,,functii sociale complexe” si ,,orase cu functii industriale specializate” In prima categorie se cuprind orase care au ,,intreprinderi industriale mari, de transport si de comert, ca si institutii  social-culturale, etc.”[70]. In aceasta clasificare intra orase ca: Bucuresti, Iasi, Cluj, Timisoara. Cealalta grupare dupa functii a oraselor se face la momentul 1968, avandu-se ca criteriu functia industriala, aparand in acest fel categoria oraselor cu ,,functii industriale specializate”. In aceasta categorie  se cuprind: ,,cetatile siderurgice-Hunedoara,Resita, Galati”, ,,centre carbonifere-Lupeni, Petroseni, Vulcan, etc.; orasele petrolului-Ploiesti, Moinesti”, orase ,,ale industriei chimice-Orasul Gh. Gheorghiu-Dej, Piatra Neamt”, orase ale ,,industriei lemnului-Blaj, Reghin, Ramnicu Valcea”, orase ale ,,prelucrarii metalelor neferoase-Baia Mare; orase porturi-Constanta, Braila, Galati”[71]

In anul 1968  se revine la organizarea traditionala a teritoriului Romaniei, organizare anterioara legii din 1950.  Schimbarea organizarii teritorial administrative a teritoriului tarii a fost initiata la Plenara C.C. al P.C.R. din 5-6 octombrie 1967, care  a ,, dezbatut si aprobat [] propunerile de imbunatatire a organizarii administrativ teritoriale a Romaniei si sistematizarea localitatilor rurale”[72]. Reforma administrativa se realizeaza la 16 februarie 1968, prin Legea nr. 2/1968 si avea urmatoarea formulare: ,,Lege cu privire la imbunatatirea organizarii administrative a teritoriului tarii”. Dupa  noua organizare unitatile administrative sunt: judetul, orasul si comuna. Actul normativ clasifica orasele in: ,,municipii si orase propriu-zise, iar comunele in: comune suburbane- apartinand de municipii sau orase– si comune. Conform situatiei existente la 1 iunie 1968, pe teritoriul Romaniei existau: 39 judete, 47 municipii, 189 orase[73], 144 comune suburbane, 2 562 comune si 13 149 sate”[74].  Cu aceasta ocazie se desfiinteaza Regiunea Autonoma Maghiara, teritoriul sau fiind impartit intre trei judete (Harghita, Covasna si Mures). O alta reglementare care se realizeaza, are in vedere Sfaturile populare, care acum devin consilii populare (judetene, orasenesti si comunale) iar presedintii acestora la nivel de  oras sunt denumiti primari. Daca prin legea anterioara teritoriul era impartit pe trei niveluri (regiuni, raioane, orase), acum se revine la impartirea traditionala pe doua niveluri(judete si orase)[75].

Din punct de vedere, al conceptelor de dezvoltare urbana si teritoriala Europa de Est in anii ’60 se caracterizeaza ,, printr-o cautare comuna, inspirata de Moscova, a unei noi forme urbane, forme de locuire, care sa ofere o haina foizico-spatiala, usor perceptibila a  societatii ideale comuniste[76]. Astfel conform idealului, aceasta, trebuia sa fie una industrializata si urbanizata, fapt care duce si la schimbarii ale formei urbane. Anii ’60 se caracterizeaza din acest punct de vedere printr-un vast program de constructii, ducand la modificarea aspectului oraselor, prin aparitia noilor cartiere de locuinta de tip bloc si a unor edificii publice si industriale. Noile cartiere de locuinte, aparute in aceasta perioada, cum a fost cazul cartierelor Drumul Taberei, Balta Alba  din Bucuresti, precum si altele din tara, trebuia sa sustina politica partidului. Datorita acestui obiectiv ele au fost construite in apropierea unor obiective industriale. Vorbim nu numai de aparitia unor noii cartiere si edificii, ci, mai mult decat atat de o reconstructie a oraselor, determinata de  ,,ideologia restructurarii urbane”[77] . Din studiul lui Oliver Velescu la care facem referire atunci cand avem in vedere orasul, desprindem urmatorul inteles al ideologiei restructurarii urbane: << in numele ,,intereselor si aspiratiilor unei clase cu scopul schimbarii si consolidarii relatiilor sociale existente se va inlocuii pe baze noi , structura unui lucru organizat, adica orasul”.>> [78]. Aceasta ideologie determina trecerea de la constructii pe terenuri virane in anii ’60 la  demolari care nu au mai tinut cont de valorile arhitecturale traditionale, dupa ce, pana la finele anilor ’60, se acordasera fonduri pentru conservarea acestora.

 Referindu-se la constructia noilor cartiere de tip bloc, istoricul Dinu C. Giurescu  in  cartea sa Distrugerea trecutului Romaniei, face urmatoarele precizari: ,,Intre 1955 si 1970, apartamentele au fost construite la periferie, pe terenuri virane de-a lungul unor bulevarde de centura si al soselelor de acces in orase”[79] Aspectul, noilor cladirii nu mai tine seama de formele artistice, arhitecturale, care au fost una din conditiile realizarii

edificiilor in perioada interbelica, fapt care are implicatii si la nivel urbanistic.

 Astfel ,,de-a lungul unor artere principale au fost ridicate  constructii de 6-10 etaje in front continu. Locuintele individuale existente de-a lugul acestor artere au fost demolate pe o adancime de 150-200 metri pe Calea Grivitei si bulevardele 1 Mai si Muncii, soselele Giurgiului si Oltenitei, toate in Bucuresti”[80] Demolarea si reconstructia unor zone urbane a fost un fenomen national si nu unul local. Referindu-se la ceasta situatiei domnul Dinu C. Giurescu, mentioneaza faptul ca ,,in aceasta prima faza[81], pana la inceputul anilor ’70 este corect sa afirmam ca centrele istorice nu au fost afectate in general. Primele demolari majore au avut loc la Suceava, capitala Moldovei in secolele XIV-XVI, la Pitesti, Vaslui, Giurgiu si Targoviste”[82] Aceste demolarii majore au lasat Romania fara opere arhitectonice de marca ducand la distrugerea trecutului Romaniei[83]

Aparitia noilor orase este legata in special de obiectivele economice aflate in zona, dar si de ridicarea unor localitati rurale la rangul de localitati urbane. Schimbarile intervenite in organizarea administrativ-teritoriala au determinat si derusifiacarea unor nume cum a fost cazul orasului Stalin care revine la numele traditional Brasov[84], la demolarea la mijlocul anilor ’60 a imobilului librariei si editurii Cartea rusa din Bucuresti, sau la demolarea statuii lui Stalin din fata parcului Herastrau[85]. Numele cartierelor pastreaza inca denumiri considerate ca simboluri  de catre regimul comunist din Romania.[86]

Dorinta de reconstructie a orasului este evidentiata si prin constructia unor edificii de interes public. Acestea ilustreaza pe de o parte necesitatile economice care deriva din programul ideologic al regimului, dar si tendinta unei modernizari, care isi urma cursul sau[87]. Aceasta este perioada in care s-au construit scolii generale, camine studentesti,

cantine universitare si muncitoresti, cinematografe, hoteluri, fiind si perioada cand se reamenajeaza litoralul romanesc[88].

Dintre edificiile publice reprezentative ale perioadei mentionam: Sala palatului R.P.R., Sala mica a palatului R.P.R. la inceputul anilor ’60 in Bucuresti[89], ,,Pavilionul central al Expozitiei realizarilor economice nationale” din Bucuresti, dupa proiectul arhitectilor Ascanio Daminan si Mihai Enescu, Circul de stat din Bucuresti[90], Palatul televiziuni din Bucuresti, Hotel Intercontinental. Edificiile cu caracter educational si cultural vin sa ilustreze caracteristica bivalenta a politicii regimului. Aceasta politica ilustreaza pe de o parte un proces de modernizare, dar si un control din partea statului, din dorinta de control asupra oamenilor, de modelarea mintii umane prin politica de culturalizare a maselor[91]. Dintre obiectivele cu caracter cultural construite in aceasta perioada-1960-1975-mentionam: Sala de concerte a radioteleviziuni[92] din Bucuresti, terminata in anul 1960, Teatrul de Stat din Targul Mures(1973), Casa de cultura din orasul Orsova(1973), Teatrul National din Bucuresti(1973)[93]. Conform unor date in perioada 1971-1975 s-au mai  construit: Teatrul din Craiova, 15 cinematografe, 25 case de cultura[94].  In aceasta ultima categorie se remarca ponderea detinuta de scolile generale, asa cum reiese  si din urmatorul tabel.

1960

1961

1962[95]

1970[96]

1971-1975[97]

8 scoli generale

camine Institutul agronomic

10  scoli generale

13 scoli generale

Complexul universitar Institutul Politehnic Bucuresti

15,3 mii noi sali de clasa

Procesul de urbanizare datorat si industrializarii, determina o extindere si modernizare a transportului urban si interurban, marindu-se  in acest mod si capacitatea de transport a calatorilor. In Bucuresti de  transportul urban se ocupa Intreprinderea de Transport Bucuresti(I.T.B.), iar in orasele din provincie Intreprinderile de Transport Judetene (I.J.T.L.-urile). I.T.B. avea 3 tipuri de mijloace de transport: a) autobuze, b) troleibuze, c) tramvaie. La sfarsitul anilor ’60 ITB practica 2 tipuri de tarife pentru fiecare din cele 3 mijloace de transport[98]. Primul tarif era pentru 9 statii , iar cel de-al doilea pentru intreg traseul mijlocului de transport respectiv. La autobuz si troleibuz un bilet pentru 9 statii costa 70 de bani, iar pentru un traseu complet 1 leu. Tramvaiele aveau doua clase-clasa I si clasa a II a[99]-, astfel ca pe langa criteriul lungimii calatoriei mai intervenea si diferenta de clasa. Pentru o calatorie la clasa I, calatorii plateau 30 de bani pentru 9 statii si 40 de bani pentru parcurgerea intregului traseu. Cei care calatoreau in vagonul doi, asociat clasei a II a, plateau un tarif mai redus decat cei care calatoreau in primul capitol, astfel ca 25 de bani era pretul echivalent unei calatorii de 9 statii, iar 30 de bani era pretul pe care un calator trebuia sa-l plateasca daca depasea cele 9 statii aferente primului tarif. Biletele se vindeau in tramvai de catre o femeie de obicei care se numea taxatoare care avea o cabina amenajata in partea din spate a fiecarui vagon. Transportul interurban se realiza cu ajutorul autobuzelor care plecau la ore fixe din autogarii, trenului, avioanelor. Autogarile trec si ele printr-un proces de modernizare pentru a corespunde cerintelor unui trafic crescand de calatorii. Bucurestiul avea si el mai multe autogari dintre care amintim autogara Rahova si autogara Filaret. Transportul aerian precum si ponderea aurtoturismului ca si mijloc de calatorie inregistreaza o crestere in aceasta perioada, insa pe ansamblu ponderea lor in economia transportului interurban de calatori este mai redusa. Acest fapt se datoreaza in cazul avionului datorita pretului ridicat al calatoriei, pret pe care nu si-l putea permite oricine. De remarcat si faptul ca aceasta este si perioada de dezvoltare mai accentuata decat pana acum a transportului aerian. Modernizarea infrastructurii face parte integranta din procesul modernizarii generale. Acest lucru este sustinut si de imbinarea care exista intre diferitele sectoare. Astfel modernizarea litoralului romanesc este sustinuta si prin construirea  aerogarii Mihail Kogalniceanu din Constanta in anul 1962. Vorbim in consecinta de linii aeriene catre Constanta si dinspre Constanta. Dar nu numai litoralul romanesc beneficiaza de linii aeriene ci si alte zone prin modernizarea unor aerogarii deja existente la inceputul anilor ’60, precum si prin constructia altora noi. Exemple fiind aerogarile din Timisoara(1963), Cluj(1965), Oradea(1966). Aparitia unor noii aeroporturi vine sa intregeasca aceasta tendinta. Semnificativ in acest sens fiind inaugurarea aeroportului international Bucuresti-Otopeni in anul 1969, si a aeroportului international de la Tulcea. Perioada de deschidere catre lumea Occidentala este vizibila si in domeniul transporturilor prin inaugurarea  spre sfarsitul perioadei avute in discutie, respectiv in anul 1974 a liniei aeriene intre Bucuresti si New York. Astfel avionul isi face si el simtita din ce in ce mai mult prezenta in viata cotidiana a romanilor, in special pentru cei care doreau sa calatoreasca in afara granitelor Romaniei, lucru care va deveni din in ce mai dificil pe parcursul consolidarii regimului Ceausescu.

Transportul de calatori pe calea ferata capata si el proportii o data cu  modernizarea infrastructurii prin construirea unor noii garii, cum este cea din Constanta, construita in anul 1960, aparitia unor noii linii de cale ferata in paralel cu electrificarea altor linii[100]. Realizarea in tara a locomotivelor electrice se incadreaza si ea in acest context[101]. Aceste lucruri ne permit intelegerea cadrului general care a avut consecinte asupra vietii cotidiene a romanilor din mediul urban, prin mobilitatea deplasari si prin timpul ramas la dispozitie cetateanului ca urmare a scurtarii duratei calatoriei. Timpul ramas liber putea fi folosit in alte scopuri. In Romania transportul pe calea ferata era realizat de catre C.F.R., prin trenurile pe care le avea. Aceste trenuri erau de mai multe tipuri: de la curse muncitoresti care aveau ca scop transportul muncitorilor de la localitatea de resedinta la locul de munca[102]. Mai existau personale care faceu legatura intre sate, comune si cenrtrele urbane din apropiere, fiind accesibile ca pret, calatorii beneficiind de avantajul ca acest tip de trenuri opreau si in statii in cacre alte tipuri de tren nu opreau. Pentru distante mai lungi se foloseau trenurile de tip accelerat sau rapid. Costul unui bilet varia in functie de distanta si de clasa la care persoana respectiva dorea sa calatoreasca[103] precum si de tipul trenului.

Dezvoltarea oraselor, a transportului urban de calatori, impune modernizarea strazilor, precum si a drumurilor care faceau legatura intre diferitele centre urbane[104]. Modernizarea strazilor s-a realizat prin pavarea acestora, a largirii unora, arealizarii altora noi, in contextul in care cele existente au fost sistematizate. Cele noii relizandu-se conform normelor in vigoare la momentul respectiv, ne mai necesitand modificari. Procesul de modernizare a drumurilor publice si de extindere ale acestora au trecut si in afara spatiului urban. Cele vizate au fost in special drumurile nationale, precum si cele care faceau legatura cu diferite zone industriale, precum si cele care faceau legatura cu diferite obiective sau zone turistice, cum este cazul litoralului. In acest context avem deschiderea pentru circulatie, in anul 1970 a primelor doua benzi din autostrada Bucuresti-Pitesti. Un alt obiectiv vizat a fost traversarea muntilor Fagaras prin darea in circulatie in  luna septembrie 1974, a drumului national Transfaragasan[105]. Modernizarea strazilor si a drumurilor a permis o circulatie mai facila intre diferitele localitati, context in care isi face aparitia pe piata romaneasca  primul automobil de productie autohtona. Intrarea pe piata romaneasca a modelului romanesc are loc dupa  inceperea productiei[106] in august 1968 la Uzina de autoturisme Pitesti, a modelului ,,Dacia 1300”, realizat dupa un patent francez-Renault-.

            Tot ce s-a realizat in aceasta perioada a avut un substrat politico-ideologic. Astfel cartierele de locuinte au avut ca scop sustinerea procesului de industrializare, scop pentru care au fost construite in apropierea unor obiective economice. Casele de cultura, scolile ca si celelalte obiective, construite pentru sustinerea culturii si invatamantului, au vizat in primul rand sustinerea politicii de culturalizare a maselor, indoctrinarea oamenilor, impunerea in constiinta lor a valorilor comuniste. In consecinta statul; nu a realizat nimic gratis si o nici nu avea ca principala preocupare imbunatatirea conditiilor de viata ale oamenilor desi la nivel propagandistic aceasta problema era considerata prioritara.

2. Consideratii de ordin demografic 1960-1975

Prin populatie intelegem o ,,colectivitate a persoanelor care locuiesc pe un teritoriu anumit”[107], in cazul de fata teritoriul Republicii Populare Romane(1960-1965) si cel al Republicii Socialiste Romania(1965-1975). Conform aceleiasi surse, prin populatie

urbana se intelegem o ,,totalitate a persoanelor care locuiesc in orase sau in anumite localitati declarate ca atare prin acte normative de stat”[108].  Datele statistice[109] prezinta situatia continentul european  din punct de vedere al populatiei  in anul 1965  astfel:

Populatia continentului european in anul 1965[110]

Tara

Suprafata

km²

Populatia mii

locuitori

Densitatea populatiei

loc/km²

A

1

2

3

U.R.S.S.

22 402 200

230 508

10

R.F.G.

248 454

59 041

238

R.S.R.

237 500

19 027

80

Analizand datele statistice, desprindem situatia continentului european, asa cum se prezenta ea, din punct de vedere al ponderii populatiei- criteriu dupa care s-a facut clasificarea-, a suprafetei  si a densitatii populatiei pe km². Astfel ca la momentul 1965 continentul era format dintr-un numar de 38 de tari, primele doua pozitii din punct de vedere al numarului populatiei, fiind detinute de catre U.R.S.S si R.F.G..  Romania situadu-se din acest punct de vedere pe locul noua. Ultima pozitie era ocupata de statul Monaco cu o suprafata de 2 km²  si o populatie de 19 027 cetateni, fapt care o situa pe  primul loc la momentul respectiv din punct de vedere al densitatii populatiei(loc/km²).

 Referitor la proportia populatiei urbane in prima parte a anilor ’60 situatia la nivelul tarilor Occidentale situatia se prezenta astfel:

Proportia populatiei urbane in principalele tari Occidentale ale Europei[111].

Tara

Anul

Populatia urbana  %

Regatul Unit al Marii Britanii

1961

78,3

Danemarca

1960

74,1

R.F.a Germaniei

1950

71,1

Franta

1962

63,0

Finlanda

1960

55,9

Austria

1961

50,0

Italia

1961

47,7

 Dupa cum se observa cel mai ridicat procent al populatiei urbane se inregistra in  Marea Britanie  cu 78,3 %, tara cu o traditie industriala, iar cel mai scazut procent se inregistra in Italia, cu o valoare sub 50 % din populatia totala. In tarile comuniste urbanizarea a fost un proces accelerat fortat din considerente economice si politice.

Conform datelor satistice,[112] ponderea populatiei urbane in unele ,,tari socialiste”, in anul

1965 se preznta astfel:

R. S. Cehoslovaca   59,7 %

U. R. S. S.              ..55,1 %

R. P. Polona          49,4 %

R. P. Bulgara        .45,3 %

R. P. Ungara         .42,6 %

R. S. Romania    .38,2 %

Motivul  inregistrarii unui procent ridicat al populatiei urbane in tarile socialiste  se datoreaza modalitatilor de actiune in atingerea uni inalt  grad de urbanizare, prin realizarea acestui proces fortat, avand ca model U.R.S.S., spre deosebire de tarile Occidentale, unde urbanizarea s-a realizat treptat, permitand orasului sa asimileze populatia nou venita. In anul 1965 cel mai ridicat procent al populatiei urbane se inregistra in Cehoslovacia, fiind urmata la o distanta de 4,6 procente de U.R.S.S., Romania situandu-se in aceasta ierarhie, pe ultimul loc cu un procent putin peste 38%, al ponderii populatiei urbane in populatia totala la momentul respectiv. %.

 Pentru o vizualizare mai clara a schimbarilor de natura demografica care au loc in mediul urban prezentam in tabelul urmator situatia la momentul 1966 a populatiei Romaniei pe medi.

Populatia totala a Romaniei si impartirea acesteia intre mediul urban si cel rural la recensamanrtul din 1966[113]

Numarul populatiei

Structura in %

Total

19 103 163

100,0

Urban*

  7 305 714

   38,2

Rural

11 797 449

   61,8

* In mediul urban, la recensamantul din 1966, s-a cuprins populaqtia oraselor si populatia unui numar de 238 localitati asimilate oraselor(conform HCM 1492/1996)

Observam ca desi statul a actionat in vederea urbanizarii tarii la momentul 1966, dintr-o populatie de 19 103 163, cat avea Romania la momentul respectiv, populatia mediului urban nu inregistra nici macar un procent de 40% din totalul populatiei cu cifra sa de 7 305 714, in timp ce mediul rural detinea inca primul loc cu 61,8 %din totalul populatiei.

Referindu-ne la dinamica populatiei urbane a Romaniei datele statistice consemneaza urmatoarea situatie:

 Dinamica populatiei urbane 1960-1975[114]     

Data

Populatie totala

Urban

1 iulie 1960

18 403 414

32,1

15 martie 1966*

19 103 163

38,3

1 iulie 1975

21 245 103

43,2

   * Recensamant

 Mutatiile demografice, precum si politica pronatalista[115] a statului roman au determinat o crestere a populatiei totale a Romaniei. Astfel ca populatia totala, a crescut in perioada 1960-1966 cu 699.749 de locuitori, pentru ca in perioada 1966-1975 sa se inregistreze o crestere de 2.141.940, cand este depasit si pragul de douazeci de milioane de locuitori.

Acest eveniment, a fost ,,exploatat” cum se cuvine de catre propaganda comunista, prin sarbatorirea ,,nasterii celui de-al 20.000.000 cetatean al Romaniei”[116], in prezenta lui Ceausescu. Cresterea populatiei a fost determinata de revenirea la o anumita normalitate in politica interna, datorata conformismuluii existent in societate, dar si a modernizarii societatii. Mentionam faptul ca sporul natural al populatiei sprijina si el sporirea ponderei populatiei Romaniei, inregistrand o crestere, de la 6 % in 1960 la 10,4% in 1975.  Politica satatului determina nu numai o crestere a ponderii populatiei toatale, ci si a celei urbane prin  mutatii de natura sociala, de la sat la oras.[117] Fata de anul 1960 cand populatia urbana inregistra un procent de  32,1%, se ajunge in anul 1975 la 43,2, rezultand o  crestere de 11% in 15 ani a populatiei care locuia in orase si municipii, in paralel cu o scadere a ponderii populatiei rurale in cea a populatiei.totale, intre aceiasi ani de 11,1

 In cifre absolute populatia Romaniei a crescut intre anii 1960-1975 cu 2 841 689 locuitori.

Din punct de vedere al structurii etnice la recensamantul din anul 1966 situatia se prezenta astfel:

 Populatia pe nationalitati la recensamantul din 1966[118]

Nationalitatea

1966

Date absolute

In procente fata de total

Populatie-total

19 103 163

100,0

Romani

16 746 410

  87,7

Maghiari

  1 619 592

    8,5

Germani

     382 595

    2,0

Alte nationalitati si nedeclarata

     354 466

    1,8   

La recensamantul din data de 15 martie 1966 din totalul de 19 103 163 cat avea populatia Romaniei, 16 746 410 locuitori s-au declarat de nationalitate romana, 1 619 592 de nationalitate maghiara, 382 595de nationalitate germana. Ponderea locuitorilor de nationalitate romana a fost de 87,7%, in comparatie cu cea a locuitorilor de nationalitate maghiara care a fost  urmatoarea situata  cu un procent de 8,5% din totalul populatiei, se inregistreaza o diferenta de 82, 2%.

In totalul populatiei mediului urban, populatia de nationalitate romana detinea 85,2%, in timp ce in acelasi mediu populatia de nationalitate maghiara detinea un procent de 10,2%.[119] Din punct de vedere teritorial conform datelor furnizate de Recensamantul populatiilor si locuitelor din 15 martie 1966[120] ,,in 36 din cele 39 de judete, populatia de nationalitate romana detine o majoritate covarsitoare, in 20 de judete ponderea romanilor in totalul populatiei acestora reprezinta in jur de 99%.”[121]. Din populatia municipiului Bucuresti in anul 1966, 97,3% era de nationalitate romana, iar 2,7% reprezenta ponderea celorlalte nationalitati.[122]

Dupa gradul de urbanizare, populatia Republicii Socialiste Romania se distribuia in anul 1966[123] dupa cum urmeaza:

Distributia populatiei Romaniei dupa gradul de urbanizare.[124]

Total populatie urbana

(in mii)

%

fata de totalul populatiei

Total

Orase

Populatie

propriu-zis urbana

Total comune incluse in orase

Populatie in comune

(in mii)

7 306

38,2

184

6 229

237

1 076

Conform datelor statistice referitoare la anul 1960  prezentate anterior, se observa o crestere accentuata a populatiei urbane intre anii 1960-1975. Acest fenomen apare ca urmare ca urmare, a schimbarilor ce au avut loc in mediul rural, a colectivizarii, a represiuni, prin care mai multe familii au fost deposedate de proprietatile detinute si mutate in Baragan sau in alte zone. Un alt factor care a determinat procesul de urbanizare a fost politica de industrializare, care reflecta conceptia statului comunist roman in economie. Conform acesteia, accentul trebuie pus pe industria grea, fapt care pe langa caracteristicile generale identificabile la nivelul sistemului comunist are si unele particulare, datorate politicii dusa de statul roman, in scopul distantari de Moscova, si printr-o politica accentuta de industrializare, mai ales incepand cu ani ’60. Un exemplu in acest sens fiind constructia combinatului siderurgic de la Galati.

Consecintele acestor actiunii, se vor vedea in procentul ridicat al migratiei de la sat catre oras, care va fii favorizata si de navetismul, existent intre mediul urban si cel rural. Referindu-ne la fenomenul  navetismului precizam faptul ca  el se refera la, muncitorii care nu-si aveau resedinta in localitatea in care lucrau,  fiind determinat de  de  conditiile de viata existente in unele localitati din  mediul rural[125]. Fenomenul navetismului se va accentua pe parcursul  acestei perioade, ducand la schimbari sub raport demografic, cu implicatii sociale, economice si culturale[126].

 Procentele cele mai ridicate ale populatiei urbane in anul 1966 se inregistrau in urmatoarele regiuni:.

 Distributia populatiei globale si urbane pe regiunile Romaniei in anul 1966[127]

Regiuni

Populatie globala

Populatie urbana

%

Hunedoara

           672 200

394 200

58,6

Brasov

1 110 400

650 600

58,5

Banat

1 287 600

589 900

45,8

Ploiesti

1 458 500

594 700

40,1

Cluj

1 209 200

463 300

36,1

Galati

           115 351

379 840

34,3

Regiunea cu cea mai ridicata pondere a populatiei urbane la momentul 1966 era Hunedoara, o regiune puternic industrializata fapt care are consecinte la nivel social printr-o rasturnare a vechii organizari sociale, bulversare care aduce in prim planul vietii sociale ,,calasa muncitoare”, care ajunge sa detina preponderenta ca procente in mediul urban. Chiar si zona

 de sud-est a tarii sufera din acest punct de vedere modificarii prin aparitia combinatului siderurgic de la Galati, fapt reflectat si de procentul de  34,3% cat reprezinta ponderea populatiei urbane in cea totala. Regiunea Galati fiind si ultima dintre cele mai urbanizate regiuni ale Romaniei in anul 1966.

Cele 39 de judete(fara municipiul Bucuresti) rezultate in urma reformei teritorial-administrative din anul 1968 se grupau dupa numarul populatiei in anul 1969 astfel:

Gruparea judetelor Romaniei dupa numarul populatiei in anul 1969[128].

Clasificarea  judetelor

Numarul judetelor

Pana la     200 000 locuitori

1

200 001 – 300 000 locuitori

4

301 000 – 400 000 locuitori

9

401 000 – 500 000 locuitori

10

501 000 – 600 000 locuitori

6

601 000 -  700 000 locuitori

6

Peste         700 000 locuitori

3

 Conform gruparii judetelor dupa ponderea populatiei, procentul majoritar era detinut de catre cele care aveau o populatie situata intre 401 000-500 000 locuitori, cu un  numar de 10 judete din total fiind urmate de catre cele care aveau o populatie cuprinsa intre 301 000-400 000 de locuitori, cu un numar de 9 judete. Astfel cele doua categorii, aveau in cuprinsul lor un numar de 19 judete dintr-un total de 39, cea ce insemna un procent de aproape 50%, exceptand municipiul Bucuresti. Referindu-ne la populatia judetelor, datele statistice [129] consemneaza referitor la anul 1969[130], faptul ca, prima pozitie, -fara Bucuresti-, era detinuta de catre judetul  Ilfov cu o populatie de 788 206 locuitori. Pe locul al doilea dupa numarul populatiei se situa judetul Prahova care la momentul respectiv avea o populatie de 742 607 locuitori. Conform aceleiasi surse judetul Covasna inregistra cel mai scazut procent al populatiei la momentul iulie 1969 cu un numar de 181 757 locuitori. Densitatea populatiei inregistra la randul sau diferente majore intre judetele Romaniei. Din datele oficiale[131] desprindem referitor  la data de 1 iulie 1969 urmatoarea situatie: Judetele Dambovita, Galati, Iasi si Prahova se situeaza pe primele locuri cu o densitate de peste 115 loc/kmp., in schimb ce judetele Tulcea, Caras-Severin, Harghita si Covasna aveau o densitate care se situa intre 29,2 si 49,1 loc./kmp.[132]

Modernizarea societatii, normalizarea intr-o anumita masura a vietii sociale,  se va reflecta si in cresterea sporului natural al populatiei, care  va inregistra catre  mijlocul anilor ’60  un procent de 6%, pentru ca la sfarsitul perioadei procentul sa creasca la 10,4 %. Sporul natural a inregistrat o tendinta ascendenta, cu o rata a cresteri de 4,4 procente in decurs de 10 ani. Realizand o comparatie intre sporul natural din mediul urban si cel rural constatam ca,  in perioada 1956-1966 procentul inregistrat in mediul urban a fost de 3,56 %, fata de numai 1,09 % al celui rural, datele inregistrand pentru perioada urmatoare (1967-1974) o crestere a populatiei in mediul urban cu 0,85 % fata de numai 0,17 % in mediul rural. Sporul natural mai ridicat in mediul urban decat in cel rural, precum si un spor migratoriu de 23,1% in perioada 1960-1964, impreuna cu aparitia unor noii localitati urbane au determinat o crestere a marimii oraselor, edificatoare fiind situatia ooraselor cu peste 50 000 de locuitori, prezentata in tabelul urmator.

Populatia municipiilor si oraselor din Romania cu peste 50 000 de locuitori la recensamantul din anul 1965 si la  1 iulie 1969.[133]

Municipiul

Recensamantul din 15 martie 1966*

1 iulie 1969

1969 fata de 1969 procente

Bucuresti

1 366 584

1 457 802

106,7

Cluj

   185 663

   197 902

106,6

Timisoara

   174 243

   189 264

108,6

Iasi

   161 023

   179 405

111,4

Brasov

   163 0345

   179 316

109,8

Galati

   159 412

   172 687

114,1

Craiova

   152 650

   171 676

112,5

Constanta

   150 276

   170 026

113,1

Ploiesti

   146 922

   160 011

108,9

Braila

   138 802

   149 686

107,8

Oradea

   122 534

   135 361

110,5

Arad

   126 000

   135 181

107,3

Sibiu

   109 658

    118 893

108,4

Tirgu Mures

     86 464

     96 315

111,4

Bacau

     75 503

     86 520

114,6

Satu Mare

     69 769

     76 661

109,9

Hunedoara

     69 085

     76 302

110,4

Baia Mare

     64 535

     74 355

115,2

Pitesti

     60 113

     71 502

118,9

Buzau

     61 937

     68 703

110,9

Resita

     63 302

     66 660

105,3

Medias

     48 057

     53 986

112,3

Turnu Severin

     50 806

     53 122

104, 6

Piatra Neamt

     45 852

     51 661

112,7

                                                         

  * Conform impartirii administratiov-teritoriale in vigoare la 1 iunie 1968

La 1 iulie 1969 orasul cu cel mai mic numar de locuitori a fost Baile Tusnad cu 1 398 locuitori, iar cu cel mai mare numar-exceptand municipiul Bucuresti-a fost municipiul Cluj cu 197 902 locuitori.[134] Municipiul Bucuresti se detaseaza clar cu o populatie de 1 457 802 locuitori la 1 iulie 1969 fiind urmat de  orasul Cluj. In categoria oraselor cu o populatie peste 100 000 de locuitori mai intra pe langa Cluj-exceptand Bucurestiul- inca 11 orase, insa sub ponderea de 200 000 locuitori. Ponderea majoritara era detinuta la 1 iulie 1969 de orasele care aveau intre 5 000 si 20 000 locuitori, cu un procent de peste 62%  din totalul oraselor.[135]

Strctura grupelor de varsta ale populatiei vine sa completeze datele demografice ale

perioadei cu atat mai mult cu cat aceasta structura este o reflectare a conditiilor de viata

existente in societatea romaneasca din acei ani, precum si a politicii statului in dorinta sa de reconstructie a societatii, fapt care va afecta si structura populatiei. Cand spununem aceasta ne referim la represiune care a afectat in special grupa de varsta intre 30-44 de ani, precum si populatia feminina. Lucru care se observa prin scaderea populatiei tinere. Conform datelor statistice situatia grupelor de varsta era urmatoarea in anul 1966.

Structura populatiei, pe grupe de varsta si medii la recensamintele

din anii 1930 si 1966[136].

Anul efectuarii recensamantului

                             

Procent

total

Grupa de varsta

0-14 ani

15-29 ani

30-44

ani

45-59

ani

60 de ani si peste[137]

  Medii

Intrunite

1930     

100,0

33,5

29,5

17,9

11,7

7,4

1966     

100,0

26,0

23,1

23,3

15,3

12,3

Mediul

Urban

1930

100,0

25,9

35,0

20,1

11,8

7,2

1966        

100,0

21,8

26,9

25,2

15,2

10,9

Aspectele cu ,,semnificatie economica, sociala si demografica”[138]au avut influenta si asupra grupelor de varsta si a redristribuirii acestora. Fata de perioada interbelica se constata la mijlocul anilor ’60 o scadere a populatiei cu varsta cuprinsa intre 0-14 si 15-29 ani, deci a populatiei tinere, si o crestere a populatiei cu varsta de 60 de ani si peste. Vorbim in consecinta de o imbatranire a populatiei, cu consecinte negative in societate.  

Aceasta perioada aduce cu sine si o crestere a duratei medii de viata a cetatenilor.Astfel ca ea cunoaste o evolutie semnificativa fata de perioada interbelica, dar si fata de inceputul anilor ’60 daca facem comparatie cu datele satistice referitoare la anul 1975, an care incheie perioada avuta in vedere de noi, asa cum se observa din datele statistice prezentate in tabelul urmator

Durata medie a vietii 1932-1972[139]

Durata medie a vietii

Anii

1932

1956

1961

1964-1967

1970-1972

Total

42,01

63,17

65,96

68,51

68,58

Masculin

..

61,48

64,19

66,45

66,27

Feminin

64,99

67,70

70,51

70,85

In anul 1961 durata medie de viata era  de 65,96 ani, fiind cu 23,50 ani mai mare fata de anul 1932, pentru ca dupa mijlocul anilor ’60 aceasta durata medie de viata sa depaseasca si sa se mentina la o medie de peste 68 de ani ajungand ca intre anii 1970-1972 aceasta sa depaserasca media de 70 de ani. Acest lucru s-a datorat atat unei anumite ,,normalizari” a regimului cat si datorita imbunatatirii nivelelui de trai al cetatenilor. Un alt lucru care se poate observa este acela ca durata medie a vietii este mai mare la femei in comparatie cu cea a barbatilor ajungand ca in perioada 1964-1967 aceasta sa se mentina la o distanta care nu scade sub patru procente.

            Cresterea demografica inregistrata in Romania de-a lungul acestor 15 ani, care asa cum am mentionat a fost de aproximativ 11 procente si s-a datorat mai multor factori, printre care si unei politici mai liberale din partea statului, a revenirii la o oarecare normalitate in desfasurarea vietii sociale. Prin aceste metionari, facem referire la faptul ca, partidul comunist isi consolidase pozitia in societate, regimul ne mai fiind contestat decat cde cativa opozanti politici, izolati din punct de vedere social. O alta caracteristica care a permis cresterea demografica s-a datorat faptului ca statul nu a mai actionat brutal in societate ca in anii ’50. Aceasta ne indreapta spre situatia existenta  in societate, derivata dintr-un alt fenomen social, acela al obisnuintei  oamenilor cu regimul comuist, a impacarii  intr-o anumita masura cu gandul ca regimul comunist va mai dura. Politica pronatalista a statului roman aduce intr-o prima faza  efectele scontate de catre stat, contribuind si ea la cresterea numarului populatiei. Nu trebuie neglijat nici aspectul modernizarii prin aparitia unor conditii de viata mai bune, odata cu trecerea din mediul urban in cel rural. Mentionam faptul ca politica demografica a statului, industrializarea , precum si represiunea  au avut urmari negative asupra populatiei.

Datorita acestor metode de actiune din partea statului, au loc dezradacinari ale populatiei din mediul rural, aparitia odata cu afluxul populatiei rurale catre oras a unor  noii categorii sociale: navetisti si santieristi care cutreierau tara impreuna cu familia.


Capitolul III

Ocupatii. Statut social.

  1. Ocupatii : categorii profesionale, venituri si cheltuieli

Prin ocupatie intelegem ,,o activitate aducatoare de venit pe care o persoana o exercita  obisnuit intr-una din ramurile economiei nationale”[140]  Datorita faptului ca munca[141] devine un criteriu important in departajarea oamenilor, se ajunge la situatia in care ocupatia mai mult decat educatia facea diferentierea in societatea comunista, prin privilegiile acordate unor categorii sociale in functie de activitatea pe care o desfasurau si de originea sociala. Criteriul educatiei si al pregatirii socio-profesionale contand ca factori secundari. Astfel ca ,,originea sociala, a determinat, in buna masura, evolutia socio-profesionala a descendentilor”[142]. Pe langa faptul ca munca era o obligatie, prin Codul muncii(1950),  aceasta devine si o modalitate de pedeapsa. Lucru, care se realizeaza prin introducerea muncii fortate ,,contra celor care nu prezentau garantii pentru siguranta statului”[143].

Industrializarea solicita mana de lucru abundenta, iar satele supuse colectivizarii, creaza un debuseu necesar  sustinerii acestui proiect. Forta de munca, disponibilizata din agricultura, va fi absorbita de catre orase prin politica de industrializare, punandu-se problema nu numai a absortei fortei de munca ci si  aceea a construirii unei infrastructuri, cu atat mai necesara cu cat proprietatea se afla concentrata in mainile statului. Acest proces, de transformare a societatii prin industrializare s-a inscris in viziunea generala a comunismului, avand insa si aspecte particulare. In acest sens gasim urmatoarea formulare: ,,Partidul a promovat politica marxist-leninista de industrializare socialista intr-o conceptie unitara, de lunga perspectiva, pornind de la conditiile concrete ale tarii […].  Principala problema care se cerea rezolvata a fost aceea a asigurarii valorificari

eficiente a resurselor naturale si a potentialului uman  [144]

In procente fata de anul 1950 populatia ocupata a Romaniei si numarul salariatilor inregistreaza intre anii 1960 si 1972 urmatoarele valori, prezentate in procente.

Evolutia procentului populatiei totale, a, celei ocupate, precum si a numarului salariatilor comparativ cu anul 1950 (1950 =100)[145]

1960

1965

1970

1972

Populatie

112,8

116,7

124,2

126,7

Populatie ocupata

114

116

118

119

Nr. salariatilor

153

203

241

265

Cea mai reprezentativa crestere este inregistrata la salariati. Acestia inregistreaza o crestere de 53 de procente la inceputul perioadei pe care o analizam, pentru ca spre sfarsitul acesteia cresterea inregistrata safie de 165 de procente fata de anul de referinta  1950. Acest fapt se datoreaza aparitiei unor noi centre industriale, care ofereau locuri de munca  noi. Pe de alta parte prin aceasta politica  au fost atrasi cei din mediul rural, care sperau si uneori chiar gaseau conditii mai bune de viata si de locuire decat avusesera in mediul de unde plecasera.

La data recensamantului din 15 martie 1966 dintr-o populatie care totaliza 19.103.163 de locuitori, populatia activa a Romaniei era de 10. 362 300 persoane, reprezentand 54,2 % din totalul populatiei tarii[146], restul de 45,8 procente era reprezentat de catre populatia inactiva. Aceste date sunt prezentate comparativ la nivelul anului 1966 in tabelul urmator :

Ponderea populatiei active si a celei inactive in anul 1966[147]

Categorii de populatie

Romania

Locuitori

%

Populatie totala

19 103 163

100,0

Populatie activa

10 362 300

  54,2

Populatie inactiva

  8 740 863

     45,8%

Numarul si proportia populatiei active in totalul populatiei variaza in functie de varsta si sex pe de o parte iar pe de alta in functie de conditiile social-economice. Astfel ca in functie de primele doua criterii, avem urmatoarea distributie a populatie active, conform datelor recensamantului din 15 martie 1966 avem urmatoarea distributie a populatiei active:

Distributia populatiei active pe sexe si grupe de varsta in anul 1966[148]

Gru-pa de varsta

Numarul populatiei active

Ambele sexe

Masculin

Feminin

Proportii

fata de :

Toatalul poulatiei active

Proportii fata de:

Numarul populatiei active

Proportii fata de:

Toatalul poul. active

Totalul popul. din grupa de varsta

Totalul populatiei masculine active

Nr. populatiei active din grupa de varste

Totalul populatiei feminine active

Nr. Populatiei active din grupa de varsta

Total din care ani:

10362300

%

-----

5675176

%

-----

4687124

%

----------

14

    17045

  0,2

 4,8

     6 320

 0,1

  3,5

  10 725

 0,2

  6,2

15-19

  789178

  7,6

49,6

393  211

  6,9

48,5

395 967

  8,4

50,0

20-24

1047721

10,1

82,6

580 836

10,2

90,4

466 885

10,0

74,3

25-29

1368493

13,2

87,9

757 334

13,4

97,2

611 159

13,0

78,5

30-34

1382002

13,3

88,4

772 598

13,6

98,3

609 404

13,0

78,4

35-39

1348491

13,0

88,6

749 685

13,2

98,4

598 806

12,8

78,7

40-44

1193625

11,5

87,5

638 512

11,3

97,9

555 113

11,8

78,1

45-49

  685594

  6,6

84,8

350 901

  6,2

96,7

334 693

  7,1

75,2

50-54

  882235

  8,5

81,8

468 493

  8,3

94,0

413 742

  8,8

71,3

55-59

  754777

  7,3

73,5

437 967

  7,7

89,6

316 810

  6,8

58,8

60-64

  456381

  4,4

53,9

271 448

  4,8

67,5

184 933

  4,0

41,5

65-69

  245569

  2,4

39,1

141 445

  2,5

50,6

104 124

  2,2

29,9

70-74

  115582

  1,1

27,4

  64 594

  1,1

37,5

  50 988

  1,1

20,4

≥75

    66980

  0,7

15,1

   38 054

  0,7

22,6

  28 926

  0,6

10,6

In anul 1956 numarul populatiei active a fost de 10 449 128[149], reprezentand 59,7% din totalul populatiei, astfel ca pana in anul 1966 s-a inregistrat o scadere a populatiei active cu 86,8 mii persoane, adica 5,5 procente. Revenind la datele anului 1966 se observa faptul ca grupa de varsta 30-40 de ani detine ponderea maxima in totalul populatiei active la momentul respectiv cu 1 382 493 persoane. Scaderea populatiei active si in special a celei cu varsta pana in 20 de ani se datoreaza faptului ca un numar  tot mai mare de tineri se aflau inca pe bancile scolii.                                                                                                                                       

Indicele cel mai ridicat al activitatii masculine se afla intre varsta de 35-39 ani, cu un

procent de 88,6%, fata de numai 78,7 cat este cel feminin, de asemenea cel mai ridicat procent al populatiei active feminine din totalul grupelor de varsta. Ponderea populatiei feminine active , va creste pe parcursul perioadei, fiind ceruta o implicare mai profunda  acesteia, in viata sociala, de catre chiar liderul Partidului Comunist Roman. Astfel la Plenara C.C. al P.C.R. din iunie 1973 Ceausescu spunea ca ,,din moment ce femeile reprezinta 51% din totalul populatiei, procesul constructiei socialiste nu poate fi conceput fara participarea lor activa « in toate sferele vietii sociale »’’[150].  Numarul salariatilor femei a crescut nu numai in sectoarele industriei usoare sau a altor domenii rezervate lor-cum ar fii invatamantul-, ci si in sectoarele industriei grele. Acest lucru s-a realizat fara a se oferii un sprijin din partea statului. Femeia trebuia sa fie in continuare gospodina sa aiba grija de familie in continuare dar si sa lucreze in trei schimburi.

 Industria capata o pondere insemnata pe parcursul acestor anii. Astfel ca majoritatea populatiei active, o vom regasii in mediul urban, in special in cadrul unor obiective industriale. Acest lucru este evidentiat si prin prezentarea unor date referitoare la distributia  populatiei active la nivelul tarii pe ramuri ale economiei nationale, in anul 1966.

Repartizarea populatiei active pe ramuri ale econmiei nationale la data recensamantului din 15 martie 1966[151]

Ramura economiei nationale

1966

1966/1956 (procente)

Numar

Procente

Total

           din care:

10 362 300

100,0

99,2

Industrie

2 013 525

19,4

136,2

Constructii

536 519

5,2

202,1

Agricultura si silvicultura

5 920 327

57,1

81,3

Transporturi si telecomunicatii

391 236

3,8

138,4

Circulatia marfurilor

387 759

3,8

121,3

Gospodaria comunala de locuinte si alte prestari de servicii neproductive

236 446

2,3

232,4

Invatamant, stiinta, cultura si arta

391 893

3,8

150,0

Ocrotirea sanatatii, asistenta sociala si cultura fizica

199 064

1,9

155,4

Institutii financiare si de asigurarii

36 088

0,3

122,5

Administratie

146 996

1,4

75,7

Redristibuirea fortei de munca in anul 1966 comparativ cu 1956 s-a datorat schimbarilor care au avut loc in societatea romaneasca, incepand cu sfarsitul anilor ‘50. Astfel ca la data recensamantului din 1966 ponderea cea mai ridicata a populatiei active, comparativ cu 1956, s-a inregistrat in Gospodaria comunala de locuinte si alte prestari de servicii neproductive cu o crestere de 232,4%, fiind urmata de catre ramura constructiilor. In primul caz, cresterea, s-a datorat extinderii retelei comerciale, a cresterii numarului de locuinte, in consecinta a dezvoltarii industriei care era privita in prima sa faza ca ceva normal, firesc in dezvoltarea generala a societatii romanesti in anii ’60.

 Ramura educatie-cultura inregistreaza si ea o crestere de 150% in contextul dezvoltarii

scolii, a aparitieiei unor noi institutii de invatamant.

 Pe de alta parte, aceasta este si pereioada in care se generalizeaza  invatamantul obligatoriu de 10[152] ani, fapt care va duce la sporirirea numarului de cadre din invatamantul liceal in special.

            Schimbarile care au avut loc in societatea romaneasca in urma instaurarii regimului comunist, si a proiectului acestuia de construire a unei noii societati, sunt reflectate si de structura sociala a populatiei. Conform Dictionarului Statistic Economic, aparut in anul 1969,  termenul de categorie sociala era definit astfel : ,, Grupa a populatiei, folosita in statistica Occidentala si care se constituia obisnuit pe baza a trei caracteristici : a) ocupatia persoanei, b) locul de munca si c) sectorul social in care activeaza”[153] Referindu-se la categoriile sociale existente in Romania, sursa citata mentioneaza urmatorul lucru: ,, In conditiile tarii noastre exista urmatoarele categorii sociale: muncitori, intelectuali-functionari, taranii cooperatori, tarani cu gospodarii individuale, meseriasi cooperatori, meseriasi particulari”[154]. Ponderea acestora  in totalul populatiei, se prezenta in anul 1966 conform datelor statistice astfel:

Categoriile sociale si ponderea lor in populatia totala a Romaniei la recensamantul din  15 martie1966[155]

Categorii sociale

Total

Mediul urban %

Populatie total

      din care:

19 103 163

38,3

Muncitori

  7 624 981

59,2

Intelectuali-functionari

  2 356 082

24,6

Tarani cooperatori

  7 365 179

9,7

Tarani in gospodarii individuale

     996 600

1,3

Meseriasi

Total

     614 659

3,8

Cooperatori

    438 463

3,0

Particulari

    176 196

0,8

  Muncitorimea, principala categorie sociala inregistreaza fata de anul 1956, o crestere semnificativa de 11,5%, avand ca principal suport dezvoltarea industriei. Aceasta dezvoltare este in concordanta cu sistemul socialist in care clasa muncitoare se afla pe primul loc in ierarhia sociala. Afirmatia este sustinuta de Constitutia R.S.R. din 1965, care in Articolul I statueaza faptul ca ,,Republica Socialista Romania este stat al oamenilor muncii de la orase si sate”[156]   Iar in articolul II unde se vorbeste despre baza puterii statului se mentioneaza faptul ca: ,,Intrega putere in Republica Socialista Romania apartine poporului, liber si stapan pe soarta sa. Puterea poporului se intemeiaza pe alianta muncitoreasca-taraneasca. In stransa unitate cu clasa muncitoare- calsa conducatoare in societate”[157].

 In aceasta perioda se incearca un compromis cu economia capitalista, prin aparitia unor mici intreprinzatori particulari, fiind vorba de categoria mandatarilor. Referindu-se la acest aspect istoricul Vlad Georgescu spunea  ca aceasta masura se situeaza in cadrul unui proces de destindere interna. Iar ,,caracterul liberal de destindere interna, a fost imprimat si de unele masuri menite a incuraja initiativa particulara si-a modifica intr-un fel rigidul raport stalinist dintre stat si individ; astfel partidul a ingaduit in iulie 1967[158] deschiderea de unor pravalii, restaurante  si pensiuni particulare”[159]  Insa ponderea majoritara a populatiei active era cea din industrie. In cadrul acesteia, cel mai ridicat procent se inregistra conform datelor statistice in industria constructoare de masini. Repartizarea fortei de munca pe ramuri ale industriei nationale la recensamantul din 15 martie 1966 se prezenta conform datelor oficiale astfel:

Distributia populatiei active pe ramuri industriale in 1966[160]

Ramuri ale industriei

1966

1966/1956

%

Numar

%

Populatia activa din industrie – Total

Din care:

2 013 565

100,0

136,2

Energie electrica si termica

50 734

2,5

252,8

Combustibil

123 656

6,1

96,8

Metalurgie feroasa(inclusiv extractia minereurilor feroase)

77 548

3,9

177,1

Metalurgie neferoasa(inclusiv extractia minereurilor neferoase)

70 668

3,5

182,6

Constructii de masini si prelucrarea metalelor

487 438

24,2

135,5

Chimie

105 956

5,3

245,4

Extractia minereurilor nemetalifere si produse din substante abrazive

8 897

0,4

193,7

Materiale de constructii(inclusiv extractia materialelor de constructii)

105 007

5,2

145,7

Exploatarea si prelucrarea lemnului

363 573

18,1

139,9

Celuloza si hartie(inclusiv exploatarea stufului)

29 352

1,5

225,0

Sticla portelan faianta

25 276

1,3

183,6

Textila

188 220

9,3

133,0

Confectii

107 574

5,3

129,7

Pielarie, blanarie si incaltaminte

74 993

3,7

106,2

Alimentara

156 141

7,8

118,5

Poligrafie

22 697

1,1

127,9

Fata de recensamantul anterior cea mai insemnata crestere a procentului fortei de munca s-a inregistrat,  in industria chimica si in industria  energiei electrice  si termice. Aceasta crestere reflecta importanta acordata de catre regimul comunist acestor ramuri. In acest sens Stephen Fischer Galati spunea ca ,,schimbarile economice planificate aveau in vedere dezvoltarea rapida si cuprinzatoare a industriei grele, mai ales a sectoarelor combustibililor, energiei, metalurgiei si chimiei”[161]. Programul de lucru era de cate 8 ore pe zi, sase zile pe saptamana, de luni pana sambata. Uneori muncitorii erau solicitati sa vina la munca si duminica, zi care se platea dublu. Acest lucru releva faptul ca raportul dintre munca si timpul liber era reglementat de « un ,,humanism socializant »[162]. Conditiile de munca difereau de functia detinuta si de ramura industriala in care acesta isi desfasura activitatea. Iar cantitatea prevala asupra cantitatii.

Angajarea era posibila conform reglementarilor legale de la 14 ani in cazuri deosebite, fapt ce permitea incetarea contractului daca statul, organizatiile locale sau parintii(tutorii) copilului solicitau acest lucru. De mentionat faptul ca incetarea valabilitatii contractului de munca in cazul mentionat se facea prin plata activitatii depuse in perioada cat si-a desfasurat activitatea. De obicei angajarea se facea incepand cu varsta de 16 ani, deoarece puteau fii angajate persoane care au absolvit cel putin 10 clase. Organizatiile sindicale prezente in fabrici, uzine, institutii de invatamant, institutii culturale aveau drept scop inregimentarea muncitorului. Acest lucru se realiza in vederea realizarii obiectivelor pe care partidul si le-a propus. Intrarea in campul muncii se facea imediat dupa absolvirea scolii, in urma repartizarii pe care o primeau absolventii. Transferul se facea numai in caz de serviciu, adica in interes profesional si nu uman. Prin acest fapt se remarca importanta acordata muncii si nu omului. Cu toate ca propaganda comunista sarja foarte mult pe figura muncitorului ,, constructor constient al societatii socialiste multilatteral dezvoltate”. Numai ca in acest caz vorbim de o forma fara fond. Fiindca statul dorea supunere din partea cetatenilor sai si nu un nivel ridicat al cunostiintelor care sa-le permita a face distinctia intre ce le cerea partidul si ce era moral. Dar mai mult decat atat ei apareau ca niste imitatii de proasta calitate a clasei ,,burghezo-mosieresti” atat de blamata in societatea comunista. Relevant din acest punct de vedere este pasajul lui Miron Paraschivescu, prezentat de catre Chaterine Durandine in cartea Nicolae Ceausescu. Adevaruri si minciuni despre un rege comunist. ,,La Mamaia am trait o experienta noua. Am fost cazat la fostul hotel ,,Rex”, astazi ,,Intai Mai”; majoritatea clientilor sunt muncitori[…]. E penibil-acesti noi burghezi au o psihologie de parveniti, egoisti, indiferenti, debordand de suficienta(…). Si pentru ca lipsa naturalului sa fie totala muncitorii nostri, aflati in concediu, sosesc la masacu toate decoratiile. La mare! Seara isi pun cravata si opinci”[163] .

Astfel desi muncitorimea era cea care trebuia ,,sa participe activ” la construirea noii societatii, ea insasi era obiectul unor transformarii de natura sociala. Insa valorile acesteia erau si ele de tip nou, fapt care determina si comportamentul lor in societate.

Invatamantul inregistreaza o crestere semnificativa depasind 61 de procente comparativ cu anu l956. Acest fapt este exemplificat si de numarul total al populatiei scolare care in anul scolar 1965/1966 era de 4 283 082[164]. 

In privinta repartitie intre invatamantul prescolar, scolar si universitar situatia in anul scolar 1965/1966 si comparativ cu anul scolar 1938/1939 se prezenta astfel:

Populatia  scolara toatala in 1938 si 1965[165]

Anul scolar

1938/1939

1965/1966

Copii in gradinite

  90 787

  353 721

Elevi

1 664 014

3 618 747

Studenti

 26 489

   130 614

Inregimentarea societatii nu ocolea nici varstele cele mai fragede. Sunt create organizatiile de pionieri, dupa model sovietic, al caror scop era pregatirea generatiilor tinere in spirit colectivist in dauna celui individualist.

In acelasi timp era si o forma de indoctrinare: diversele activitati organizate in cadrul acestor grupari scoteau in relief importanta partidului si mai tarziu a liderului sau, urmarind sa cultive devotamentul pentru  principiile comunismului. Educarea in spirit comunist a tinerelor generatii, era o preocupare majora a aparatului de stat, deoarece pionierii si soimii de azi erau comunistii devotati de maine.

Romania comunista avea nevoie de un numar tot mai mare de cadre specializate, fapt care corelat cu cresterea nivelului de carte determina si o sporire a numarului de studenti. In privinta absolventilor universitari in perioada 1960-1975 situatia se prezenta astfel:

Absolventii universitari dupa specializare, 1960/1961-1975/1976[166]

Domeniul

1960/1

%

1965/6

%

1970/1

%

1975/6

%

Tehnic

39,9

35,6

36,1

47,7

Medicina-farmacie

17,4

6,5

5,4

6,4

Economie

9,3

5,6

15,2

13,3

Jurisprudenta

8,6

2,4

3,7

4,2

Biologie,geologie,

geografie

3,3

4,2

2,5

2,2

Chimie

1,8

1,8

1,6

1,6

Matematica- fizica

3,2

3,4

3,1

5,5

Pedagogie

2,6

29,1

19,5

7,0

Stiinte umaniste *

10,8

9,0

10,3

9,4

Arte

2,4

1,8

1,9

2,

 

 


*  Include psihologie, istorie si filozofie

 

 Timpul petrecut de un student in cadrul facultatii, dura in functie de specializare. Accesul in facultate se facea in prima parte a anilor ’60 pe baza de dosar, deci in functie de originea sociala. Dupa aceasta data dosarul personal nu a mai fost un criteriu important la admitere. Totusi el a ramas ca un criteriu important pentru cei care doreau sa acceada la statutul de student in cadrul unor facultati cu profil filologic cum a fost Facultatea de Istorie, Facultatea de Filozofie.  Dosarul personal constituindu-se ca o modalitate de selectie a candidatilor. Astfel, conform acestui criteriu, accesul in facultate, era permis doar acelor persoane considerate fara probleme de catre Partid. De mentionat faptul ca in anii ’70 dosarul personal nu mai conta decat intr-o masura mica. Cu toate acestea prezenta lui s-a mentinut fiind ,,utila” in special pentru admiterea in structurile de Partid, sau in cele ale Armatei si Securitatii.

            O data intrat in facultate statul, asigura studentilor cazare si masa, daca acestia locuiau in provincie, burse, precum si cursuri gratuite dupa care acestia sa invete.

Pe de alta parte perioada analizata poate fi caracterizata si prin cresterea numarului de studeti ca urmare aaparitiei unor noii institutii de invatamant superior, preponderenta acordandu-se celor cu profil tehnic. Se contureaza  astfel uun mit al inginerului, caracteristic si altor regimuri comuniste. Acesta  este simbolul omului nou, prin faptul ca reprezenta coabitarea perfecta dintre muncitor si intelectual adica un ,,muncitor intelectual”[167]. Pentru relizarea industrializarii era nevoie de oameni specializati care sa realizeze infrastructura dar si sa coordoneze activitatea in tot mai numeroasele obiective industriale. Astfel  in pur spirit stalinist a crescut numarul absolventilor de la profilul tehnic de la 39,9% in anul universitar 1960/1961 la 47,7% in anul universitar 1975/1976. Tara avea nevoie de ingineri,de un numar tot mai mare de ingineri dar si de economisti, contabili care sa se ocupe cu finantele noilor intreprinderi. 

Inginerul este o figura aparte in galeria mitologica a comunismului. El este cel care conduce marile planuri de modificare a naturii, sporeste numeric odata cu industrializarea masiva a tarii. Se impune si in agricultura unde agronomul incearca sa ordoneze stiintific activitatile specifice domeniului. Comparand paleta ocupatiilor prezente in cele doua regimuri antitetice, comunism versus capitalism, putem concluziona, ca in regimul comunist inginerul, a uzurpat pozitia fruntasa detinuta de bancher in timpul regimului ,,burghezo-mosieresc” interbelic. 

            In privinta intelectualilor putem spune ca, conform Constitutiei din 1965, acestia  aveau un statut social inferior  muncitorilor. In acelasi Articol 1, la care am facut referire atunci cand am vorbit de clasa muncitoare se prezenta si intelectualitatea. Insa aceasta era situata pe pozitia a treia dupa ,,clasa muncitoare” si taranime Astfel dupa ce se  mentioneaza baza puterii poporului, cconstitutia R.S.R., precizeza si de catre cine este exercitata aceasta: ,,In stransa unire, clasa muncitoare-clasa conducatoare in societate, taranimea, intelectualitatea si celelate categorii ale oamenilor muncii”[168]. Intelectualii reprezentau un sfert din populatia mediului urban, iar comparativ cu datele recensamantului anterior numarul acestora a inregistrat o diminuare.

Potrivit recensamantului din 1966 numarul intelectualilor era urmatorul:

                                       

Intelectualii din Romania in anul 1966[169]

Ramura si subramura

1966

Cresterea in 1966 fata de 1956

Cifre absolute

Procente

Invatamant

287 057

109 023

61,2

   -prescolar si cultura generala

213 497

  79 718

59,6

   -profesional, mediu tehnic si de specialitate

39 837

  16 905

73,7

   -superior

33 723

  12 400

58,2

Cultura si arta

55 031

    6 185

13,2

Stiinta si deservire stiintifica

51 805

  15 374

42,2

Ocrotirea sanatatii, asistenta sociala si cultura fizica

    199 064

  70 952

55,4

-ocrotirea sanatatii si asistenta sociala

    186 863

  69 358

59,0

-organizarea odihnei, cultura fizica si sport

12 201

    1 594

15,0

Statutul lor in societate depindea de relatia pe care o aveau cu statul. Astfel cei care au acceptat sa colaboreze cu regimul comunist, au avut conditii bune in care sa-si desfasoare activitatea, erau bine platiti. Facem referire la scriitori precum Mihail Sadoveanu, Mihai Beniuc, Dan Desliu, Maria Banus. Trecand peste aceste aspecte incepand cu mijlocul anilor ’60, pozitia intelectualilor a cunoscut o usoara imbunatatire.  Ne referim la o relativa libertate de gandire, la posibiilitatea de a calatorii in strainatate, pentru ca odata cu consolidarea puterii de catre Ceusescu, situtia sa se schimbe in defavoarea intelectualilor. Astfel  in 1971 sunt atacati intelectuali, si in special cei care aveau legaturi cu strainatatea si cu materiale straine.

Cu toate acestea pozitia intelectualului a fost intodeauna  fragila, fiindca asa cum am amintit aceasta depindea de stat. Astfel cu toata aparenta externa de liberalizare intelectualii sau simtit constransi sa execute ceea ce statul le cerea. dar cu toate acestea avem un paradox. In timp ce ei erau nedreptatiti, injositi, unii chiar persecutati de catre omniprezenta securitate din constiintele oamenilor, iar intr-o anumita masura si din societate, aceasta cauta sa-si recruteze oameni noi din randul acestei categorii sociale. Au fost vizati in special de catre Securitate, studenti iar dintre caestia cei de la  facultatea de limbi straine au constituit o prioritate la un moment dat, datorita abilitatii lor de a comunica cu strainii si de a ob tine informatii utile Securitatii fara a trezii banuieli. Artistii in general erau mai bine tratati, poate sim datorita reveniri la un nationalism fervent incepand cu mijlocul anilor ’60.  Aceasta fiind si perioada in care avem actori de talia lui Amza Pelea, Florin Piersic. Regizori ca Sergiu Nicolaescu Cantareti ca, Corina Chiriac carora li se permite si iesirea in turnee internationale. De mentionat faptul ca in tabelul anterior in care am prezentat preincipalele categorii sociale intelectualii figurau ca si categorie aparte insa nu singuri, ci cu functonarii. Avem astfel categoria: intelectuali-functionari. Functionar in Romania comunista era si activistul de partid. Acesta trece in categoria intelectualilor ca urmare a revenirii in forta ,, a ideologiei ca principal instrumenmt al dezvoltarii sociale”[170] Acesta fiind contextul in care a aparut ,,un nou tip de intelectual, activistul de partid, cu diplome, titluri si pretentii”[171]

 In categoria intelectualilor se cuprind si cadrele didactice, al caror numar va inregistra o tendinta ascendenta pe parcursul acestor anii. Conform dictionarului, notiunea de cadru didactic facea referire la o ,,persoana cu pregatire pedagogica si de specialitate care se ocupa cu instruirea  si educarea elevilor si studentilor din diferite institutii de invatamant, sau cu educareacopiilorv din institutiile prescolare”[172]. In notiunea de cadre didactice se cuprind: ,,educatoarele, in institutiile prescolare; invatatorii de la clasele I-IV ale scolii generale; profesorii de la clasele V-VII din scolile generale, la licee,de cultura generala, licee de specialitate, scoli profesionale, scoli de maistri; profesori universitari, conferentoiari; lectori(sefi de lucrari); asistenti si preparatori in institutiile de invatamant superior” [173]

Cresterea numarului elevilor, studentilor si a celorlalte categorii cuprinse in sintagma de ,,populatie scolara” determina implicit si o sporire a numarului cadrelor didactice. Acest lucru este evidentiat si de situatia prezentata in tabelul urmator, care realizeaza o comparatie din acest punct de vedere intre lumea interbelica romaneasca si cea de la mijlocul anilor ’60.

Numarul cadrelor didactice  in anii scolarii 1938 si 1965[174]

Anul scolar

1938/1939

1965/1966

Personal didactic

55 215

185 682

Aceasta perioada este si cea in care cadre cu o pregatire solida, marginalizate pana acum sunt reintegrate in sistemul educational. Un exemplu in acest sens fiind reprimirea la catedra Facultatii de Istorie a domnului Constantin C. Giurescu. Cadrele didactice primesc in aceasta perioda o relativa libertate in abordarea materiilor in contextul revenirii la o politica nationalista, fapt care aduce cu sine si unele schimbarii in abordarea materiilor. Fata de perioada interbelica cresterea este determinata pe de o parte de dezvoltarea normala a societatii dar si de accentul pus de catre regimul comun ist pe invatamantul de masa.

 

Venituri si cheltuieli- In privinta veniturilor, putem spune ca acestea proveneau in principal din salarii. Iar ca o caracteristica a sistemului socialist, oamenii nu trebuiau a ramana someri,  somaj care era o forma de crestere a productivitatii muncii in societatile Occidentale. Astfel ca nu exista o stimulare a muncitorilor prin diferentieri salariale, prime sau alte forme de retributie in cazul in care unii realizau o productivitate mai mare, intrecerile socialiste nefiind o forma concurentiala in acest sens. Referindune la politica de investitii a statului roman in acei ani observam ponderea majoritara a fondurilor indreptate spre industrie, cu precadere spre industria grea.

Prezentate paralel datele referitoare la cheltuielile statului roman intre anii 1960 si 1972 se prezinta astfel :

Cheltuieli in procente din bugetul de stat[175]

1960

1965

1970

1971

1972

100%

100%

100%

100%

100%

Finantarea economiei nationale

62,8

66,7

60,4

56,7

56,8

Finantarea actiunilor social-culturale

25,4

24,0

27,5

28,9

29,3

Procente

100%

100%

100%

100%

100%

Economia nationala a beneficiat conform datelor oficiale de un procent mai mare de 50% din bugetul national in timp ce cultura si actiunile sociale au beneficiat de un buget care pana in anul 1972 nu a depasit 30% din bugetul national pe anii respectivi.

Repartizarea fondurilor pe ramuri ale economiei nationale demonstreaza afirmatia anterioara referitor la prioritatea acordata industriei grele.

Investitii pe sectoare ale economiei 1961-1975[176]

1961-1965*

1966-1970**

1971-1975**

Industrie

Total

46,4

49,9

50,5

Grupa

A

41,4

42,3

42,1

B

  5,0

  7,6

  8,3

Constructii

  3,3

  3,8

  4,7

Agricultura si silvicultura

19,3

16,0

14,4

Transport si comunicatii

  8,7

10,2

               10,1

Housing

11,5

   9,4

    9,2


*   Preturile din 1959

** Preturile din 1963

 In cadrul industriei, palnul de dezvoltare al Romaniei pentru perioada 1960-1965, prevedea faptul ca, 78% din investitii urmau a fi indreptate catre industria energetica, care avea alocat un procent de 32% din bugetul national, urmand cea metalurgica cu 23% si industria chimica cu un procent egal celei metalurgice[177]. Acest tip de politica determina o dezvoltare accentuata a industriei, a carei rata de crestere a fost in perioada 1958-1960 intre 13-14%[178], progres obtinut si prin impunerea unei rate de aproape un sfert din venitul national, pentru perioada 1961-1965, respectiv de 24%[179]. Ne-am fi asteptat poate, ca o data cu schimbarea petrecuta la varful sistemului in urma mortii lui  Gheorghe Gheorghiu-Dej,  petrecuta in martie 1965 sa avem o reconsiderare a distributiei de fonduri. Insa acest lucru nu s-a realizat, dovada fiind datele referitoare la politica de investitii. Planul cincinal pe anii 1966-1970,, a prevazut si realizat un ritm rapid de dezvoltare cu accentul pus pe industria grea al carui simbol a devenit combinatul Siderurgic de la Galati, inaugurat partial in 1968”[180]. Rata de acumulare, din venitul national  a inregistrat un ritma ascendent ajungand de la 24% cat fusese stabilita pentru perioada 1961-1965 la 28%, deci un salt cu 4 procente de la un plan la altul. In cadrul aceleiasi perioade de timp (1966-1970), rata de crestere a industriei a fost de 11,8% in contextul alocarii unui procent tot mai mare din venitul national. Fondurile alocate industriei inregistrand o crestere de la 49% in 1965 la 60% in anul final al cincinalului ’66-’70. Din totalul investitiilor realizate in anul 1965, 48,9% au fost alocate industrie si 16,4% agriculturii, pentru ca in anul 1970 sa se inregistreze o usoara descrestere a procentului alocat, acesta ajungand la 47,5% pentru industrie si 16 % pentru agricultura.

 

2.      Habitatul si relatia cu statutul social

           

Politica masiva de investitii in industrie care a caracterizat sistemul comunist din Romania mai ales cu inceputul anilor ’60, a avut o corespondenta si in domeniul locuintelor, determinand o constructie masiva de locuinte.  Acesta actiune a fost favorizata si  de intrarea in functiune a Combinatului de Prefabricate situat langa

Gara Progresul. Vorbim deci de sprinijirea acestui domeniu de catre industrie. Prefabricatele insemnau economie de timp , rapiditate, tehnicitate, forta de lucru mai putina (pentru ca una era sa construiesti caramida cu caramida si alta era sa pui un perete odata). Procentul ridicat al constructie de locuinte inregistrat in aceasta perioada este evidentiat si de urmatoarele cifre[181]:  in anul 1960 au fost date in folosinta  30.026 apartamente, intre 1961-1965 s-au construit 220.118 apartamente, in perioada 1966-1970, 33.177 apartamente, iar intre anii 1971-1975 s-au construit conform aceleiasi surse 512.507 apartamente.

Nu putem vorbi de habitat si relatia acestuia cu statutul social fara a mentiona schimbarle importante care se produc in acest domeniu. Astfel in urma politicii de nivelare sociala promovata de catre regimul comunist, se trece la un nou concept ubanistic care viza construirea locuintele de tip bloc. Acestea au realizat trecerea spre noul tip de locuire in care individualismul existent intr-o societate normala era condamnat sa dispara. Pe  de alta parte, era incurajata delatiunea. Ne mai vorbind de conditiile  de locuit, care nu se comparau cu cele ale unei case. Motivele se datorau, in primul rand modalitatii de concepere a acestor tipuri de locunte, care viza ocuparea unui spatiu cat mai restrans.

Datele referitoare la constructia  noilor locuinte, le gasim intr-un ,,Normativ privind suprafetele locuibile si cele auxiliare ale aprtamentelor”[182] care  se refera la ,,suprafetele aprtamentelor si inaperilor’’ stabilite prin H.C.M. nr. 146/1960.

Prin acest act normativ se stabilea ca suprafata minima de locuit alocata unei locuinte este de 7 mp/persoana, iar cea maxima de 10 mp/persoana. Formularea referitoare la suprafata locuibila facea referire la suprafata camerelor de locuit, pentru ca pe langa acestea se cuprindeau si dependintele (baie, bucatarie, camara, alte dependinte). Spatiul minim acordat unei persoane era de 7 mp, iar cel maxim de 10 mp. In privinta ponderii locuintelor cu o suprafata locuibila sub 10 m² datele oficiale releva urmatoarea situatie in anul 1966:

Suprafata camerelor de locuit la recensamantul din 1966[183]

Suprafata camerelor de locuit

Recensamantul din 1966

                           Sub 10m²

 5,1

10-15m²

11,1

16-31m²

49,6

32-47m²

26,4

  4-64m²

  5,8

64 si peste²

  2,0

Locuintele avand o suprafata cuprinsa intre16 si 47 mp reprezentau ponderea majoritara din totalul locuintelor recenzate in anul 1966 cu un total de 76,0%.

Majoritatea persoanelor echivaleaza termenul de locuinta cu cel de apartament, dat fiind faptul ca locuintele se aflau in cadrul unor blocuri. Insa prin Legea spatiului locativ, in articolul 3 se facea  o distinctie intre notiunile ,,apartament” si ,,locuinta”. Astfel apartamentul este ,,o unitate locativa care prin constructia sa are una sau mai multe camere si dependinte”[184] Locuinta ,,este in schimb o suprafata locativa determinata ca atare prin acte cu valoare juridica-actul de repartitie si contractul de inchiriere”[185].  Observam din aceste formularii si din politica statului prin care copii ajunsi la majorat pierdeau drepturile asura spatiului locativ, de asemenea facem referire si la cazurile de divort in urma carora un spaiu locuibil care apatinea unei familii devine spatiul de locuit al doua persoane independente una de alta. Astfel atunci cand analizam prevederile anterioare inteleg prin locuinta, spatiu de locuit al unei singure persoane care poate constituii intreaga suprafata locuibila a unui apartament sau numai o parte a acestuia. Rezultand faptul ca un apartament poate contine una sau mai multe locuinte.

 Din punct de vedere al numarului de persoane ce revin in medie pe o locuinta datele statistice referitoare la anul 1966 releva faptul ca procentul era de 3,5 persoane[186]. In privinta suprafetei camerelor de locuit din mediul urban-municipii si orase- datele statistice consemneaza un o medie de 8,4 m²  pentru acelasi an.

Modul de incalzire a locuintelor inregistreaza un progres, determinand intr-o anumita masura si gradul de confort care chiar daca nu era ridicat, inregistra totusi un progres fata de cel oferit de unele case proprietate personala. Acest fapt este reflectat si in tabelul urmator care prezintasituatia locuintelor din acest punct de vedere la recensamantul din 15 martie 1966.

Modalitati si surse folosite la incalzirea locuintelor[187]

Modul de incalzire

Recensamantul din 1966

Centrala

15,8

Prin sobe cu gaze

14,1

Prin sobe cu combustibil lichid

69,1

Prin alte mijloace

 1,0

Incalzirea cu sobe detinea un procent de 84,2% din totalul modalitatilor de incalzire, ceea ce arata inca ponderea majoritara a  locuintelor de tip casa. Acest lucru este relevat si de datele statistice referitoare la tipul de cladirii existente in Romania in anul 1966, atunci cand s-a recenzat tipul de cladire in care se afla locuinta.

Structura locuintelor dupa tipul de cladire in care aceasta se afla[188].

Tip de cladiri

Recensamantul din 15 martie 1966

Locuinte situate in cladiri individuale cu o locuinta

77,6

Locuinte situate in cladiri cu doua sau mai multe locuinte

15,6

Locuinte situate in cladiri de tip bloc

6,8

Locuintele se catalogau si dupa tipul de proprietate. Astfel avem o crestere a locuintelor proprietate de stat si o diminuare a celor proprieate personala, in urma nationalizarilor, sechestrarilor precum si in contextul cresterii procentului constructiilor noi ridicate de stat. Datorita schimbarilor petrecute in societatea romaneasca, structura locuintelor dupa forma de proprietate se prezenta min anul 1966 astfel:

Structura locuintelor pe forme de proprietate si tipul, cladirii in care se situau la data recensamantului din 1966[189]

Felul de proprietate

In cladirii individuale

In cladirii cu doua sau mai multe locuinte

In cladiri de tip bloc

Proprietate de stat

 1,4

33,9

95,5

Proprietate personala

98,7

64,8

  5,5

Alte forme de proprietate

  0,2

   1,3

  0,6

Crearea unor conditii sociale, pentru ,,clasa muncitoare” s-a reflectat si in construirea cartierelor muncitoresti, la al caror amplasament a contat apropierea de locul de munca.

Mentionam faptul ca cei care veneau in orase din mediul urban primeau o locuinta din partea statului care avea sau nu legatura cu schimbarea locului de munca. Ne referim aici daca locuinta era de serviciu sau nu. In cazul in care era, odata cu schimbarea locului de munca, persoana respectiva pierdea dreptul de folosire al locuintei respective.

 Prin faptul ca anumite categorii sociale, beneficiau de anumite avantaje-ne referim in special la cadrele armatei si ale Securitatii, armatei care primeau locuinte de servici, locuinte cu un grad mai ridicat de confort decat cele ale altor categorii sociale, permitandu-li-se sa-si cumpere locuinte in rate -s-a creat o politica favorizatoare  si in domeniul locuintelor. Posibilitatea de cumparare a locuintelor in rate era accesibila si altor categorii sociale in afara cadrelor Securitatii si armatei de care am amintit mai devreme.

Tinerii primeau locuinte din partea statului in urma intemeierii unei familii. Astfel ca obtinerea  unei locuinte a devenit unul din idealul romanilor.

 Perioada anilor ’60 si prima parte a anilor ’70 releva politica dusa de statul roman in vederea construirii unei societati egalitare, plecand de la pozitia omului in societate, a statutului sau social si ajungand la conformismul acestuia, determinat de necesitatile asigurarii hranei zilnice. Dar si a trecerii intr-o pozitie sociala superioara. Referitor la statutul intelectualului, la formatia lui observam preponderenta unei formatii tehnice.  A intruziuni in statului in procesul de formare al acestora, prin accentuarea unui invatamant tehnic in defavoarea celui filologic(umanist). Disparitia unor ocupatii si a unor categorii sociale, a permis ascensiunea unor non valori, a predominantei detinuta de cantitate in defavoarea calitatii.


Capitolul IV

Familia ,,celula de baza a societatii”

I.  Statutul familiei

 Familia a fost in centrul atentiei regimului comunist inca de la instaurarea sa in Romania. Acest lucru se datora mai multor factori, dintre care doi consideram a fi principali. O politica demografica care viza cresterea populatiei pentru nsuplinirea necesarului fortei de munca, necesara construirii noii societati, si represiunea.

 Problema asigurarii fortei de munca, avea in vedere in vederea construirii noii societati. pentru construirea noii societatii. Familia fiind in acest caz  cea care trebuia sa sustina proiectele statului. Dar acest lucru implica mai mult decat  o politica demografica care  sa asigure forta de munca necesara, aparand astfel cel de al doilea factor care va avea consecinte importante asupra familiei , precum si a vietii familiale. Represiunea, caci despre ea vorbim, a avut ca principala cnsecinta, distrugerea familiei, prin arestari, deportari sau alte mijloace de presiune[190], ,,sub acuzatia imaginara de tradare, sabotaj.”[191]. Dorindu-se in acest fel distrugerea intimitatii familiale, a refugiului pe care il poti gasi in partener. De ce?.Pentru ca asa cum spunea si Alexandru Paleologu, ,,este evident, atata vreme cat ai un refugiu in femeia iubita sau in barbatul iubit, cat ai un refugiu in intimitatea propriei tale case, teroarea nu poate sa fie totala si nu poate sa acapareze societatea”. [192] S-a urmarit pe aceasta cale distrugerea increderii familiare, a refugiului pe care partenerii il puteau gasii in altul, dar si cel pe care copii il puteau gasii in parinti lor.

Politica amintita, fiind caracteristica, in principal perioadei anilor ’50 caracterizati prin ,,domnia terorii”. In anii ’60, insa, odata cu slabirea represiunii, familia cunoaste momente mai linistite.  Cu toate acestea rolul familiei in societate, nu s-a schimbat, continuand a fi, acela, de  a asigura bunastarea tarii, ridicandu-se deasupra unor interese particulare. Interesul, acesteia pe de alta parte conform propagandei, avea in vedere ,,cresterea productiei  si productivitatii munci, cresterea bogatiei sociale [care] atrag dupa sine ridicarea bunastarii familiei”[193]  Insa, dorinta de inregimentare a familiei de catre stat, a continuat si pe parcursul  perioadei, dovada fiind presiunile care se fac asupra acesteia, atat direct cat si indirect. Decretul din 1966 privind interzicerea avorturilor, fiind un mod de actiune din partea statului, care a bulversat familia, fiind perceputa in socitatea romaneasca  ca o masura impopulara cu atat mai mult cu cat venea dupa o perioada de liberalizare, in acest domeniu[194].

In schimb familia beneficiaza de anumite avantaje, cum ar fi asistenta medicala gratuita, invatamant gratuit,  care se doresc a modela familia si viata acesteia dupa princiipile comuniste, constienta de raspunderile construirii noii societati. Educatia ramane in continuare o componenta a sistemului, pe care statul o va folosii pentru modelarea tinerei generatii.

Din punct de vedere sociologic definim familia ca fiind ,,totalitatea persoanelor legate prin raporturi de rudenie, care locuiesc impreuna si consuma din acelasi buget”[195]  Pentru a ajunge la raporturile amintite anterior este nevoie de un inceput, care-l constituia casatoria.  Partenerii se cunosteau de cele mai multe ori la locul de munca, cu ocazia serbarilor muncitoresti (1 Mai, 23 August), precum si adiferitelor activitati cultural-artistice la care acestia participau. Propaganda nu a scapat prilejul de evidentia aceste schimbari si de a evidentia rolul pe care munca il poate avea si in acest domeniu al vietii private. Ne referim la selectarea partenerului de viata in functie de atitudinea pe care acesta o are fata de munca asa cum reiese si din strofa cantecului prezentat mai jos.

,,Badea care-mi place mie

Eu il cunosc dintr-o mie

                                                                   Si pe mers si pe uitat

                                                                   Si pe dulce sarutat

                                                                   Si-n brigada la lucrat”[196]

  De asemenea alte prilejuri de a se cunoaste le constituiau intalnirile cu ocazia vizionarii diferitelor filme sau a pieselor de teatru pentru elita, fiind de mentionat in acest  ultimul caz  pauzele dintre actele spectacolelor. Cererea in casatorie se facea intai fetei si apoi  era ceruta de la parinti, sau numai li –se aducea la cunostiinta parintilor hotararea casatoriei. Diferenta fata de perioada interbelica consta  in emanciparea societatii, in special a oamenilor care traiau la oras, unde uitau sau neglijau comportamente si obiceiuri anterioare. In acest context zestrea dispare aproape in totalitate, in mediul urban, aparand un alt fenomen . Astfel ca unii tineri vizau prin casatorie realizarea in viata, asigurarea unei situatii materiale bune. In acest caz nu mai conta dragostea pentru partener ci situatia lui materiala urmarindu-se cu acesta ocazia mutarea din mediul rural in cel urban, deci de la sat  la oras. Daca viitorul mire –de obicei barbatii erau cei vizati-avea o locuinta in capitala, partida parea cu atat mai atractiva.  Casatoria, se facea la Sfatul popular-cununia civila- al orasului in care domiciliau nsotii sau urmau a domicilia in urma casatoriei, dupa care erau felicitati de catre invitatii, fiindu-le oferite flori. Acasa urmau a primii si unele daruri .

 Unii oameni, mai mergeau si la biserica pentru cununia religioasa. Insa acestia erau putini la numar, si nu faceau parte in nici un caz  din structurile paridului. Fiindca crestinismul se afla in contradictie cu princiipiile socialismului. Iar ,,ideile cu privire la familie pe care le propovaduieste religia nu au nimic comun cu ideologia noastra socialista”[197] spunea autorul unei brosuri despre casatoria religioasa , aparuta in anii ’60.  De remarcat faptul ca  comunismul  este o preluare denaturata a crestinismului, fapt evidentiat si de princiipiile morale recomandate tinerilor in vederea intemeierii unei casatoriii. Dintre acestea desprindem conduita morala, care este asemanatoare cu cea recomandata de morala crestina.  Astfel ca tinerii trebuiau sa aiba un comportament decent fiindca asa le cerea conduita etica si nu propria sa constiinta, sau morala crestina, imlocuita cu morala socialista. Desi exercitarea credintei era libera partidul incerca pe diverse cai a limita acest fapt, una dintre ele fiind si propaganda prin care in cazul de fata  cununia religioasa, aceasta era prezentata ca avand o origine pagana. In consecinta exemplul tinerilor de azi care ,, se indeparteaza in numar din ce in ce mai mare de religie, de slujbe si de ,,sfintele taine” invechite, ramasite ale omului primitiv”[198] esra de dorit a constituii un model mobilizator si demn de urmat. Uneorii nunta avea loc in aceiasi zi cu cununia civila. Prin nunta miri serbau evenimentul impreuna cu invitatii lor, iar acest lucru se putea desfasura acasa, la ,,sediul gospodariei colective, sau la clubul intreprinderii sau institutiei  in care-si desfasoara activitatea”[199] unul, sau ambii miri. Acestea din urma erau cunoscute ca ,,nuntii colectiviste sau utemiste”[200]

In  urma analizei datelor privind  structura populatiei pe sexe dupa starea civila, la recensamantul din 1966 comparativ cu anul 1930 situatia se prezenta astfel.

Structura populatiei, pe sexe dupa starea civila la recensamintele

din anii  1930 si 1966[201]

Anul efectuarii recensamantului

Populatie total

Starea civila

Necasatoriti

Casatoriti

Vaduvi

Divortati

Nedeclarata

Masculin

1930

100,0

55,6

40,8

3,1

0,3

0,2

1966

100,0

43,7

59,3

2,1

0,8

*

Feminin

1930

100,0

48,5

39,6

11,1

0,6

0,2

1966

100,0

35,5

51,6

10,7

2,2

0,1

Comparativ cu anul 1930 se inregistreaza o crestere  a procentului persoanelor casatorite, si o scadere a procentului celor necasatorite. Crestere inregistreaza atat populatia masculina cu 12,5% , cat si cea feminina, insa la o diferenta de  minus 0,5 procente , adica 12% pentru perioada 1930-1966. Insa in cadrul perioadei 1960-1972  numarul acestora a inregistrat un regres  asa cum se vede din tabelul urmator.

Numarul de casatorii in perioada 1960-1972[202]

Anii

1960

1965

1970

1971

1972

Total

167 654

164 229

145 531

150 215

157 142

Scaderea numarului casatoriilor s-a datorat pe de o parte distrugerii valorilor familiale traditionale, precum si a emanciparii societatii, a dorintei de realizare personala. Un alt element care a avut consecinte in acest domeniu a fost cresteerea varstei de casatorie, precum si a deceselor, asa cum reiese din tabelul in cfare a fost prezentata situatia persoanelor casatorite si a celor vaduve (pagina anterioara).

            Viata de cuplu se desfasura intre familie si locul de munca. Uneorii acesta din urma ocupa mai mult timp decat cel petrecut cu partenerul de viata. Astfel ca timpul pe care partenerii il petreceau impreuna era de obicei duminica. Statul cautand sa ocupe si acest timp, prin diferite activitatii patriotice, sau altfel spus munca in folosul comunitatii  Ca urmare a conditiilor de viata, a schimbarii perceptelor morale, scade si procentul nasterilor. Fata de perioada interbelica cand familia traditionala era compusa de obicei din parinti si patru copii, acum se ajunge la o familie formata din trei sau patru membrii. Aceste afirmatii au o referinta generala si nu una particulara, fiindca existau si familii cu trei, patru sau mai multii copii. Dragostea dintre partenerii este extinsa, fiind pusa pe picior de egalitate cu cea pentru comunism. ,,Membrii familiei socialiste sunt in acelasi timp uniti prin dragostea fata de patrie, prin devotamentul fata de cauza socialismului si comunismului, precum si prin legaturile sde rudenie si afectiune statornicite intre ei”[203].

Divortul este un alt element care ne permite sa intelegem resorturile stabilite intre membrii familiei pe de o parte si acestia si sat pe de alta. Divortul intervene intre membrii familiei atunci mcand relatia lor s-a deteriorat, fiind o masura finala de rezolvare a problemelor ivite pe parcursul timpului.. Desi conform constitutiei ,, In Republica Socialista Romania , femeia are drepturi egale cu barbatul.”[204]  in cele mai multe din cazuri femeia era cea care  avea cel mai mult de suferit in urma despartirii, cu atat mai mult cu cat ei ii revenea sarcina cresterii copiilor, rezultati in urma casatoriei -daca acestia existau-. Referitor la acest ultim aspect in constitutie se preciza faptul ca ,,Statul ocroteste, casatoria si apara interesele mamei si copilului”[205]. Legislatia cu privire la divort va deveni mai restrictiva incepand cu mijlocul anilor ’60, prin Decretul nr. 779 din 8 octombrie 1966. De asemenea o alta reglementare s- realizat prin Codul Familiei care in artic. 37, paragraful 2 , mentiona faptul ca divortul este permis numai in ,,cazuri exceptionale”.  In  prvinta ponderii populatiei totale si a celei  divortate din mediul urban in anul 1966 situatia se prezenta conform datelor oficiale astfel:

Proportia persoanelor divortate in mediul urban, pe sexe si grupe de varsta la recensamantul din 15 martie 1966[206]

Grupa de varsta

Medii intrunite

Urban

Masculin

Feminin

Masculin

Feminin

16(18)-19 ani

0,1

0,7

*

0,6

20-24 ani

0,5

2,3

0,6

3,1

25-29 ani

1,3

3,2

1,9

4,9

30-34 ani

1,6

3,6

2,5

6,0

35-39 ani

1,6

4,1

2,8

7,0

40-44 ani

1,6

4,2

2,8

7,5

45-49 ani

1,6

4,2

2,9

7,4

50- 54 ani

1,5

3,6

2,7

6,8

55-59 ani

1,3

3,0

2,5

5,7

Rata divorturilor este mai ridicata la femei decat la barbati, si in mediul urban decat in cel rural. Grupa de varsta cu rata cea mai ridicata a divorturilor este cea intre 45-49 atat la femei cat si la barbati. Diferenta intre feminin si masculin la acesata grupa de varsta fiind de 2,1 procente pe total si de 4,5 in mediul urban. Cauzele assa cum am mai amintit sunt multiple. Ele tinand atat de liberalizarea moravurilor, de modernizarea societatii cat si de o politica consecventa dusa de stat impotriva distrugerii vechilor structuri familiale. In acest sens Gail Kligman autoarea unei lucrarii despre, ,,controlul reproducerii” in perioada Ceausescu referindu-se la divort si avort spunea ca politica statului in acest domeniu a vizat ,, distrugerea institutiilor, normelor si valorilor sistemului anterior”[207], fiind atacata  in acest fel si familia.

Avortul, a facut parte din viata de zi cu zi a romanilor, ce au trait in perioada 1960-1975, dar si a celor care au urmat. Tratarea acestui subiect, este o problema spinoasa, in abordarea caruia trebuie sa luam in considerare atat politica nationalista a partidului incepand de la sfarsitul anilor ’50 si accentuandu-se incepand cu jumatatea anilor ’60, cat si nevoia asigurarii fortei de munca in sectorul industrial, intr-o perioada in care fondurile alocate industriei se situeaza in jurul procentului de 50% din bugetul national[208]. Datorita acestor considerente ,,partidul-stat” a actionat in acest domeniu, al demografiei, impunand o politica pronatalista cu consecinte grave asupra familiei in general si asupra femeilor in particular. Legislatia restrictiva in  acest domeniu vine dupa o perioada de relativa liberalizare, in societatea romaneasca,  incepand cu anul 1957[209],  cand  a fost liberalizat avortul. Statul intervine acum, in mod dur, in viata de familie printr-un decret care scoatea in afara legii avortul. Prin aceasta legislatie sunt impuse sanctiuni dure  femeilor care recurgeau la avort devenit ilegal in 1966[210], dar si medicilor[211] sau altor cadre saniatare care ar fi incercat sa provoace avorturi[212].

Decretul din anul 1966 stabilea ca sunt exceptate de la aceste prevederii femeile care au peste 45 de ani[213], cele care au nascut cel putin patru copii si ii are in ingrijire, in cazul in care sarcina este urmare a uni viol, precum si in cazurile in care unul din parinti suferea de o bola grava ce s-ar fi putut transmite eredeitar si la copil, dar si atunci cand mama suferea de o malformatie congenitala[214]. Politica statului concretizata in decretul din 1966 are ca efect imediat o crestere demografica de la 14,3 nasterii la mia de locuitori in 1966 la 27,4 in 1967.

Numarul si procentul natalitatii si mortalitatii in Romania  intre anii 1960-1969[215]

Natalitatea si mortalitatea (mii)

Procentul la 1000 de locuitori

Anii

Nasteri (mii)

Morti

Nasteri

Morti

1960

352

163

19,1

8,7

1965

278

163

14,6

8,6

1966

244

157

14,3

8,2

1967

528

179

27,4

9,3

1968

526

189

26,7

9,6

1969

466

201

23,3

10,1

Politica pronatalista a statului roman aduce intr-o prima faza efectele scontate, insa dupa prima perioda de soc, in care procentul nasterilor a inregistrat o crestere semnificativa, femeile redescopera metodele traditionale de avort, incercand sa-si rezolve singure problemele. Insa fata de anul 1965 cand nataliatea era de 14,6 nasterii la mia de locuitori, s-a inregistrat un anumit succes fiindca chiar daca procentul nasterilor a scazut, anul 1975 inregistreaza o diferenta de plus 3,1 procente in privinta nasterilor. Acest lucru vine sa contrabalanseze intr-o anumita masura cresterea ratei mortalitatii, fapt care apermis si o crestere  a sporului natural. Procentul nasterilor si a sporului natural in perioada 1965-1975 sunt prezentate spre exemploificare in tabelul urmator.

Sporul natural al populatiei la mia de locuitori 1965-1975[216]

Nasteri

Cresterea naturala (natalitate -mortalitate)

1965

14,6

6,0

1966

14,3

6,1

1970

21,1

11,6

1975

19,7

10,4

Cresterea natalitatii s-a realizat prin politizarea corpului femeii, care devine astfel un obiect, o modaliate prin care partidul isi realiza obiectivele propuse, in speta cresterea natalitatii. O alta consecinta a acestei politici dusa de statul roman, a fost si cresterea mortalitatii materne, ca urmare a infectiei aparute in urma provocarii unor avorturi[217].

Ce le-a determinat pe femei sa recurga la acest tip de metode? Raspunsul este complex si necesita o abordare care depasete spatiul si subiectul lucrarii de fata. Insa vom incerca sa raspundem partial. Astfel vorbim de obligatiile vietii, a cumularii problemelor slujbei cu cele ale familiei, a implicarii mai active  a femeii in societate, si datorita emanciparii dar si datorita faptului ca salariul barbatului nu era suficient pentru intretinerea familiei. Decaderea moravurilor este un alt aspect care ne permite sa intelegem ce anume le-a determinat pe femei sa recurga la avort. In aceasta privinta avem un alt paradox al sistemului comunist. Anume distrugerea uni set de valori ale vechii societatii, intre care se afla si morala crestina, indepartarea oamenilor de valorile crestine in paralel cu substituirea de catre sistem a locului ramas astfel liber in constiinta oamenilor. Referindu-se la politica duplicitara a statului, evidentiata prin liberalizarea avortului si accesul la divort intr-o prima faza, pentru ca apoi sa se revina la politica mai restrictiva decat fusese cea de dinainte de liberalizare Gail Kligman spunea ca in acest fel s-a urmarit distrugerea vechii societati. Desi la prima vedere politica initiala a statului poate fi laudabila, ,,liberalizarea avortului si accesul la divort au constituit asalturi directe asupra solidaritatii familiale traditionale, subminand ordinea ierarhica a a autoritatii intre generatii si sexe”[218]. Chiar mai mult decat atat prin acesta politica statul a intervenit in mod abuziv in dormitorul, propriilor sai cetateni. Sugestiv in acest sens fiind subtitlul ,,Partidul si dormitorul sau Dominatie si raspuns” pe care Michael Shafir il aseaza inaintea unei faimoase glume sovietice despre interventia Partidului in viata privata a cetatenilor. Aceasta spunea ca ,,toate paturile duble din U.R.S.S., urmau a fi inlocuite cu paturi pentru trei ocupanti, care vor purta inscriptia Lenin s nami (Lenin este cu noi)[219]” Dupa prezentarea acesteia primim si explicatia care nu eset greu de dedus, precum si legatura cu politica romaneasca incepand de la mijlocul anilor ‘60.,, Gluma desigur atesta invazia partidului in orice forma si in toate formele vietii private. In  Romania aceasta gluma a fost foarte aproape de o implementare literara prin politica cresterii demografice fortate promovata de P.C.R. incepand din 1966[220]

Prin aceste schimbari Partidul le cerea cetatenilor, respectarea unor principii,  fara insa ca acestia sa mai aiba constiinta si forta morala care ii ajuta sa realizeze acest lucru inainte.

2 Alimentatie 

            Perioada imediat urmatoare razboiului, a fost una foarte dificila din punct de vedere alimentar datorita perioadei de seceta, a refacerii economiei tarii in urma distrugerilor provocate de razboi, dar si a starii financiare a populatiei, a reformei monetare. Un alt aspect care se impune a fi mentionat ca si cauza a saraciei, a fost prezenta trupelor ruse pe teritoriul Romaniei, a obligatiei intretinerii acestora, coroborat si cu obligatia platii despagubiri de razboi catre Uniunea Sovietica.  Datorita acestor cauze, dar si a altora statul introduce cartelarea alimentelor. Astfel ca cetatenii puteau cumpara  anumite produse alimentare numai pe cartela. Aceasta stare de fapt-catrtelarea produselor alimentare- dureaza pana in mediul urban pana in anul 1954. S-a incetatenit astfel aprovizionarea cu produse din mediul rural in contextul in care producatorii particulari numai puteau iesii cu produsele pe piata, fiindca comertul socialist capata o pondere din ce in ce mai mare pe parcursul anilor ajungand ca la inceputul anilor ’60 acesta sa fie majoritara. Intelegem prin comert socialist majoritar disparitia pe diverse cai a comertului particular, -intre care o pondere insemnata a avut-o nationalizarea-. Vorbim deci de disparitia magazinelor alimentare, precum si a fabricilor care erau legate de acest domeniu. Perioada anilor ’60 aduce cu sine schimbarii pozitive in acest domeniu, intr-o perioda de destindere interna si internationala. Acest fapt permite intrarea unor produse alimentare de origine straina in tara, precum si o diversitate de produse alimentare. Mijlocul anilor ’70  aduc insa o regresie si in acest domeniu, in care goana dupa valuta va duce la restrangerea diversitatii alimentare existente incepand cu mijlocul anilor ’60.

Odata cu plecarea trupelor ruse la sfarsitul anilor ’50, a refacerii economiei nationale, si renuntarii la cartele, populatia din mediul urban, a putut sa se aprovizioneze si sa fie aprovizionata totodata mai bine de catre stat. Sistemul public de alimentatie cuprindea alimentarii, cantine, restaurante, piete agro-alimentare, aprozare, a autoservirilor[221], iar incepand cu anul 1967 pentru o perioada de timp a intreprinzatorilor particulari[222] in domeniul alimentatiei publice. Statul fiind singurul care se ocupa cu comertul a dezvoltat si reteau magazinelor de desfacere a produselor alimentare. De remarcat faptul ca din datele statistice, pe care le-am consultat referitor la numarul ,,unitatilor comerciale si de alimentatie publica” reiese faptul ca totalitatea acestora era parte integranta a comertului socialist. Comertul particular nu apare cu unitati de alimentatie publica pentru perioada 1965-1972. Referitor la nul 1960 lipsesc datele totale, fiind prezentate numai cele referitoarela comertul socialist asa cum se va remarca si in tabelul care prezinta date referitoare la unitatile  de alimentatie publica, care functionau intre anii 1960-1975:

Unitati comerciale cu amanuntul si de alimentatie publica[223]

Anii

Unitati total

Comert socialist

 -total-

Unitati comerciale  cu amanuntul

Unitati de alimentatie publica

1960*

..**

50 189

..**

..**

1965*

53 371

53 371

42 086

11 285

1970*

61 556

61 556

47 454

14 102

1972*

67 961

67 961

51 891

16 070

*    La sfarsitul anului

**  Lipsesc datele

 

Incepand din 1964 avem un belsug alimentar, si pe piata publica. Exemplificator in acest sens fiind faptul ca la momentul respectiv pe piata se gaseau 15 sortimente de mezeluri, 16 de cascaval, peste la discretie, lamai, cafea, precum si alte produse coloniale, cu greu gasibile in anii ’50. Preturile erau si ele acceptabile, dupa cum reiese si din datele referitoare la valoarea unor produse in anul 1965.

Carnea-12 lei  1Kg., Salam de Sibiu-18 lei 1 Kg., Painea- 2 lei/bucata, Rosiile-50 bani 1 Kg, Iaurt la borcane de 125gr.-40 bani/borcan, Iaurt la borcane de  250gr.-60 bani/borcan, Murfatlar-6 lei 1 litru, Berea- 3 lei sticla de 0,5 litri.

Cantinele erau muncitoresti sau studentesti. In cadrul cantinelor aflate in incinta intreprinderilor masa se putea servii de obicei intre orele 11 si 12. Rolul lor fiind acela de a prmite muncitorilor servirea unei mese calde la pranz. Se manca pe doua serii datorita spatiului pe care acestea il aveau. Un muncitor care dorea sa ia masa la cantina avea de ales in primul rand intre cele doua tipuri de meniu-meniu comun sau meniu special-, difertenta intre ele find in jur de 2 lei. Primul tip de meniu era compus din: felul I la care se servea de obicei ciorbe sau supe,  felul II unde se serveau mancaruri scazute de varza, fasole, cartofi si orez (pilaf). Iar de doua ori pe saptamana –de obicei miercurea si vinerea- exista in cadrul acestui tip de meniu si desert. Meniul special era asemanator cu primul. Diferenta constand in consistenta mancarurilor servite, care aveau un procent caloric mai mare, datorita printre altele si a prezentei carnii la fiecare masa, precum si a desertului care se afla in meniul zilnic si nu doar de doua ori pe saptamana ca in primul caz.

Autoservirile sau ,,Expresurile” cum se numeau ele, permiteau  oamenilor sa serveasca o masa calda in oras. Aici te puteai servi cu diferite feluri de mancare calda , deserturi (prajituri, budinci, grisuri) si bauturi racoritoare, sau bere. Existau si cateva sortimente de vinuri insa de obicei ca bautura oamenii preferau sucurile sau berea. Dimineata puteai servi specialitati cum ar fi o cesca de ceai si un corn cu miere sau cu mac, meniu care costa 80 de bani, sau un corn si o cana cu lapte care consta 1 leu la mijlocul anilor ’60. La pranz  un meniu pe care il putea alege cel ce se afla in oras si intra intr-o autoservire putea fi compus dintr-o supa sau o ciorba, iar felul doi, smantana cu mamaliguta, sau mamaliguta cu sarmale, iar ca desert in funçtie de preferinte se putea alege un cresnit sau un ecler, de obicei. Ca bautura barbatii alegeau de obicei berea , iar femeile bauturile racoritoare. Un astfel de meniu incluzand, felul intai, doi, desert si o bautura,costa in jur la 15 lei, in conditiile in care salariul unui muncitor calificat, avand meseria de mecanic reparatii, cu categoria a V-a, era de 908 lei pe luna.

Cu toate ca perioada este una de abundenta treptat, ineficienta economica a sistemului socialist incepea sa-si spuna cuvantul. Primul semnal evident al scaderii nivelului de trai si a unei schimbari in politica alimentara a fost o criza a zaharului pe piata interna determinata de o criza a acestui produs pe piata internationala, fapt care il determina pe Ceusescu sa trimita zahar romanesc la import, primind in schimb valuta pe care urma sa o dirijeze catre sustinerea politici de investitii la care se angajeaza. Pe ansamblu perioada se caracterizeaza printr-o abundenta de produse alimentare, de calitate buna si in sortimente variate, accesibile din punct de vedere al preturilor categoriilor largi ale populatiei.

3.      Sanatate

 

Sanatatea a fost unul din domeniile in care s-au inregistrat imbunatatiri considerabile fata de perioada interbelica in special, dar si fata de anii ’50. Acest lucru s-a realizat in contextul in care sistemul sanitar era in intregime de stat, schimbare majora fata de perioada interbelica, cand acesta era si particular. Sistematizarea oraselor a vizat si construirea de spitale, policlinici si dispensare prin care se realiza asistenta medicala acordata bolnavilor, care era accesibila datorita gratuitatii.

In privinta asistententei medicale  s-a urmarit prioritar eradicarea unor boli endemice ca malaria si T.B.C.-ul, in paralel cu  reducerea mortalitati infantile care in perioada interbelica inregistra cea mai ridicata rata din Europa cu 17,4 %, in timp ce Frata spre exemplu avea  o mortalitate infantila (copii sub un an) de numai 7,5%[224]. In privinta anilor ’60 situatia se prezenta astfel in pricvinta mortaliatii infantile:

Mortii infantile sub un an la 1000 de copii nascuti vii[225]

Anii

Morti infantile

1951

118

1960

75

1961

69

1965

44

1966

47

1968

60

1969

55

Pe de alta parte durata medie de viata, s-a prelungit si ea pe parcursul acestor ani. Un factor care a permis acest lucru fiind si scaderea mortalitatii infantile de la 75 ‰ de locuitori in 1960 la 44‰ in 1965 inregistrandu-se apoi o usoara crestere catre sfarsitul anilor ’60, crestere care insa nu atins procentul din 1960. Constructia unor noi spitale, s-a incadrat in politica de sistematizare a oraselor, si de dezvoltarea a sistemului sanitar Astfel in anul 1969 intra in circuitul medical Statiunea de odihna si tratament helio-marin Mangalia Nord, in anul 1972 sunt date spre folosinta Spitalul de pediatrie nr. 3 din Cluj si Spitalul judetean din Ramnicu Valcea, acesta din urma cu o capacitate de 700 de paturi. In anul 1974 au fost date circuitului medical trei spitale mari: Spitalul din Piatra Neamt cu o capacitate de 820 paturi, Spitalul ,,Berceni” din Buicuresti cu o capacitate de 810 paturi si Spitalul Clinic din Timisoara[226]. Constructia unor noi spitale a dus si la marirea numarului de paturi, care inregistreaza o crestere de la 33 763 in anul 1938 la 144 054 in anul 1965[227].  Acesti factori determina si o crestere a numarului de medici, reducandu-se astfel numarul locuitorilor care reveneau la un medic. Un alt factor care a determinat o nevoie de cadre specializate in domeniul medical, ducand astfel la sporirea numarului acestora, a fost si  faptul ca statul asigura asistenta medicala gratuita  si prioritara pentru copii.  Pe ansamblu populatia ocupata in domeniul ,,Ocrotirea sanatatii, asistenta sociala, si cultura fizica inregistreaza o crestere in 1966 fata de 1956, -data recensamantului anterior- cu 155,4 %[228].

Din totalul personalului care lucra in aceasta ramura a economiei nationale, al care am facut referire anterior,  numarul medicilor si raportul medic cetatean se prezenta conform datelor statistice astfel:

Numarul medicilor[229]

Anii

Total

Numarul de  locuitori ce revin la un medic

1938

  8 234

1 895

1960

24 984

   737

1965

27 900

   682

1970

29 959

   676

In privinta cadrelor sanitare medii datele statistice consemneaza referitor la anul 1965, un numar de 77 819 persoane, ceea ce insemna conform acelorasi date, un raport de 2,79 de cadre la un medic. Numarul locuitorilor ce reveneau la un cadru mediu sanitar in acelasi an era de 245, iar in anul 1970 de 198[230]. Statul socialist fiind unul in care munca ocupa un loc central printre preocuparile sale, s-a ocupat si de recuperarea fortei de munca. Anuarul Statistic al Romaniei 1973 ofera o situatie pe care o prezentam si noi mai jos a persoanelor care au ,,beneficiat de conditiile oferite de catre statul roman intre anii 1960-1972.

Numarul persoanelor aflate la odihna si tratament in statiuni balneo-climaterice[231]

Anii

In statiuni balneo-climaterice

Total

La odihna

La tratament balnear

1960

456 948

230 536

226 412

1965