Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE
AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


TEORII PRIVIND ROLUL MASS-MEDIA IN SOCIETATE

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
CONFORMITATE SI INFLUENTA SOCIALA
TEORII PRIVIND ROLUL MASS-MEDIA IN SOCIETATE
Sistemul factorilor educativi
Educatia profesionala si tehnologica
EDUCATIA ESTETICA
Noile educatii
Educatia fizica si igienico – sanitara

TERMENI importanti pentru acest document

: : teorii mass-media spirala tacerii neumann : rolul mass media societatea contemporana : modele oferite de massmedia :

TEORII PRIVIND

ROLUL MASS-MEDIA IN SOCIETATE


In cadrul acestei teme vor fi prezentate:

-         Modele teoretice ale proceselor de comunicare

-         Teoria „spiralei tacerii” (E. Noelle-Neumann) si

-         Teoria privind functia mass-media de stabilire a ordinii de zi („agenda setting”)

Modele teoretice ale proceselor de comunicare

Comunicarea de masa presupune existenta unui sistem complex de factori inter-conectati:

-          comunicatorii, care sunt in mare masura echipe lucrand in cadrul unor institutii si organizatii specializate in comunicare

-          mesajele vehiculate

-          echipamentele tehnice utilizate pentru elaborarea si transmiterea mesajelor

-          aparatura de receptare a continutului informational

-          receptorii (publicul mesajelor transmise prin mass-media)

In 1948 Harold Lasswell lanseaza ceea ce s-a numit ulterior schema clasica a comunicarii, formuland intrebarile la care trebuie sa ofere raspuns analizele comunicarii de masa:

„Cine?             Ce?                  Cum?               Cui?                 Cu ce efecte?   comunica”.

Acest model teoretic de tip behaviorist (axat pe studierea comportamentelor) structureaza analizele comunicarii de masa pe cateva domenii:

-          Analiza de control, asupra factorilor care initiaza, dirijeaza, organizeaza actele de comunicare. Acest tip de analiza se refera la institutia in care este organizata elaborarea si lansarea mesajelor (agentii de presa, redactii ale ziarelor, radiourilor, posturilor de televiziune, dar si CNA – Comisia Nationala a Audiovizualului, precum si alte institutii oficiale care lanseaza mesaje – de cele mai multe ori prin functia specializata a „purtatorului de cuvant”).

-          Analiza continutului comunicarii (analiza mesajelor)

-          Analiza medium-urilor propriu-zise, a canalelor si tehnologiilor specifice

-          Studiul audientei: modurile receptarii mesajelor si structura publicului receptor

-          Masurarea si evaluarea cantitativa si calitativa a eficientei mass-media (studiul efectelor comunicarii de masa)

Modelul lui Lasswell (al celor  cinci „C”) a fost extins prin adaugarea de noi intrebari:

Nu doar „cine?” ci si „in numele cui comunica?”, nu numai „cui?” ci si „pentru cine se comunica?”, precum si „cu ce scop se comunica?”

(un mesaj poate fi lansat de purtatorul de cuvant – insa in numele unei institutii sau al unui demnitar, el poate fi adresat „tuturor cetatenilor” – insa poate viza, de fapt, doar un grup sau o categorie de persoane, scopul lansarii mesajului poate fi dezamorsarea unei situatii sociale tensionate – efectul comunicarii putand, insa, sa fie total opus celui urmarit).

            In analizarea proceselor de comunicare a fost introdusa si notiunea de repertoriu (al emitatorului, dar si al receptorului de mesaje), care se refera la cunostintele detinute si la limbajul folosit de catre cele doua entitati aflate la extremele lantului comunicational. Pentru ca o comunicare sa fie eficienta este nevoie sa existe un minim de platforma comuna intre emitator si receptor, o zona comuna a celor doua repertorii:


Repertoriul emitatorului                                   Repertoriul receptorului

Daca intre cele doua entitati nu exista acea minima platforma comuna (repertoriile sunt total diferite) asistam la ceea ce a fost numit un „dialog al surzilor” (unei expresii i se acorda semnificatii diferite de catre fiecare participant la interactiune). Comunicarea este de asemenea ineficienta daca cele doua repertorii se suprapun: in acest caz, nu se poate produce schimbul de informatii, nici unul dintre participanti nu poate furniza celuilalt informatii noi, pe care acesta nu le detinea pana la acel moment.

            Behaviorismul implicit in paradigma lui Lasswell a fost inlocuit in unele studii de o perspectiva structural-functionalista a comunicarii, care este preocupata in special de teme precum:

-          Raportul comunicarii de masa cu societatea globala

-          Rolurile, functiile, nevoile satisfacute si gratificatiile oferite de mass-media.

Paradigma de tip functionalist va fi ilustrata, pentru inceput, prin elaborarea teoretica ingenioasa cunoscuta sub numele de „spirala tacerii”.

Teoria „spiralei tacerii” (E. Noelle-Neumann)

            Initiatoarea acestei teorii  a incercat sa relativizeze dogma efectelor de confirmare si a ineficientei mass-media in producerea efectelor de transformare a opiniilor.

Sursele teoriei lui Noelle-Neumann au fost gasite in scrierile a doi dintre clasicii sociologiei: francezul Alexis de Tocqueville si germanul Ferdinand Tonnies.

            Neumann porneste de la explicatia oferita de sociologul francez declinului sentimentelor religioase in Franta secolului al XVIII-lea. Tocqueville incearca sa raspunda la intrebarea: de ce dispretuirea religiei devine o atitudine din ce in ce mai raspandita in secolul „iluminismului”? Explicatia oferita: biserica franceza devine muta, tacuta. Mecanismul acestui fenomen era urmatorul: oamenii, destul de numerosi, care pastrau credinta religioasa, incep sa se teama tot mai mult de izolare sociala. In raport cu opinia antireligioasa (care apare ca fiind dominanta), ei se tem in mai mare masura de izolare decat de greseala de a-si masca propriile credinte. Se raspandeste convingerea ca sunt tot mai putini cei care raman fideli credintei religioase. In aceste conditii, sentimentul antireligios, caracteristic pentru o parte a societatii franceze, incepe sa apara drept opinie a majoritatii. Din ce in ce mai multi oameni ajung sa creada ca sentimentul antireligios este opinia dominanta la nivel social. Biserica si oamenii atasati de ea devin tacuti (absenti in spatiul discutiilor publice) din teama de a nu se izola in cadrul spiritualitatii franceze.

            Tonnies este celalalt inspirator al modelului de analiza „spirala tacerii”. El dezvolta ideea ca societatile, spre deosebire de comunitati, se afla mai degraba sub imperiul opiniilor decat al traditiilor. Tonnies afirma: „opinia publica pretinde intotdeauna ca detine autoritatea. Ea impune consimtamantul. In orice caz, opinia publica obliga la tacere sau la evitarea sprijinului pentru ceea ce ea contrazice.”

Neumann reia aceasta problematica si formuleaza intrebarea: mass-media anticipeaza, formeaza sau doar reflecta opinia publica? Concluzia este ca „spirala tacerii” este un mecanism pshiho-social potrivit caruia mijloacele de comunicare in masa trebuiesc considerate si creatoare ale opiniei publice.

Mass-media influenteaza spatiul social prin trei tipuri de presiuni: declanseaza activismul pentru opinia dominanta, determina supunerea unora fata de curentul de opinie major sau, pentru altii, impune tacerea si pasivitatea.

            Formarea opiniilor presupune, in principal, observarea de catre indivizi a mediului social (in special prin intermediul mass-media). Individul isi formeaza opinia, realizand si o evaluare a modului in care sunt distribuite opiniile in societate. Fiecare incearca sa aprecieze daca opiniile se distribuie in concordanta sau nu cu propriul punct de vedere. Apoi individul evalueaza forta curentelor de opinie din societate, evalueaza, deci sansele pe care le are o opinie sau alta de a deveni dominanta. Acest proces are loc mai ales in perioadele de schimbare,de instabilitate sociala, in care exista scindari semnificative ale opiniilor. Opinia publica apare drept rezultatul acestei interactiuni interpretative dintre indivizi si mediul lor social.

Indivizii ale caror opinii coincid cu punctul de vedere ce pare dominant isi intaresc increderea de sine, ajung sa se exprime public fara reticente dobandind o stare de confort psihic. Cei care isi dau seama ca ideile lor pierd teren in mediul social vor fi tot mai putin dispusi sa le exprime, de teama sanctiunilor la care ar fi supusi in grupurile de care apartin. Teama de izolare ii conduce pe multi fie la schimbarea punctului de vedere, fie la tacere.

            Neumann arata ca exista un procentaj de cca. 20% din oameni avand convingeri ferme, pe care le exprima fara a se teme de izolare sau de sanctiuni chiar daca ele contravin opiniei dominante. Acesti oameni nu sunt inclusi in mecanismul „spiralei tacerii”.

            Rezultatul acestor evaluari ale mediului social de catre indivizi este un proces in spirala: opinia impartasita frecvent se afirma cu o siguranta crescanda, in vreme ce opinia etichetata drept minoritara isi diminueaza tot mai mult prezenta in spatiul public.

            Odata cu explicitarea acestui mecanism, Neumann ajunge sa defineasca astfel opinia publica: acea opinie care poate fi exprimata in public fara riscul sanctionarii ei si pe care se poate intemeia actiunea organizata public.

Care este rolul mass-media in acest mecanism? Neumann arata ca, in lumea contemporana, individul este aproape in totalitate dependent de mass-media in dobandirea informatiilor care depasesc sfera vietii personale, precum si in privinta evaluarilor asupra climatului de opinie din societate. Mai ales pe planul opiniilor, mass-media se substituie grupurilor de referinta, avand o functie de reprezentare simbolica a opiniei publice.

Mesajele vehiculate in media sunt utilizate de indivizi ca indicatori  a ceea ce este sau nu permis sa fie sustinut in mod public.

            Pentru a studia fenomenele de opinie in intregul lor, o cercetare ar trebui sa adreseze indivizilor intrebari prin care sa se inregistreze:

-          opiniile subiectilor asupra unor teme controversate

-          evaluari ale indivizilor privind ceea ce crede majoritatea

-          estimarea de catre subiecti a modului in care vor evolua in viitor diferitele curente de opinie din societate

-          disponibilitatea subiectilor de a-si asuma exprimarea publica a punctelor de vedere la care adera.

E. Noelle-Neumann a intreprins o cercetare urmand modelul „spiralei tacerii”, comparand doua categorii de indivizi care, in anii ‘70, impartaseau puncte de vedere similare privind evolutia Germaniei Federale. Ambele categorii credeau ca tara lor va intra in sfera de influenta sovietica, insa, in timp ce unul din grupuri era favorabil unei asemenea evolutii, celalalt isi exprima ingrijorarea fata de o asemenea perspectiva. Dispozitiile de exprimare publica ale celor doua grupuri erau diferite: desi mai importanta ca pondere reala (evidentiata prin sondaje de opinie), fractiunea ingrijorata avea tendinta de retragere din sfera dezbaterii publice, opinia acestei categorii aparand in mass-media ca fiind minoritara. Cercetarea a confirmat existenta in acest caz a unui mecanism de tipul „spiralei tacerii”.

„Spirala tacerii”, ca model de analiza teoretico-empirica, si-a dovedit utilitatea in explicarea unora dintre situatiile de opinie publica.

Teoria privind functia mass-media de stabilire a ordinii de zi („agenda setting”)

            Initiatorii acestei teorii, M. McCombs si D. Shaw, arata ca mediile comunicarii de masa trebuie tratate ca sub-sisteme care se intersecteaza cu celelalte parti componente ale societatii globale, avand un rol important in interactiunile dintre acestea. Exista tendinta ca politicul sa exercite un control al sub-sistemului mediatic, mai ales sub raportul modului in care acesta realizeaza selectia (filtrarea) mesajelor care urmeaza a fi difuzate. Controlul asupra mass-media, indeplinit prin filtrarea mesajelor primite si difuzate, este important pentru ca, astfel, pot fi influentate interactiunile dintre diferitele componente ale societatii.

Modul in care stirile sunt selectate pentru difuzare in redactiile mijloacelor de comunicare nu reprezinta o simpla alegere intre stiri disponibile, ci este influentat de acele sub-sisteme sociale care au ca scop controlarea fluxurilor de comunicare. 

Mediile de informare, valorizand anumite evenimente, induc treptat schimbari de ordin cognitiv, inoculeaza oamenilor anumite modalitati de construire mentala a lumii in care traiesc. Poate cel mai important efect al mass-media este cel pe termen lung, prin structurarea modului in care oamenii ajung sa perceapa viata publica. Mass-media au puterea de a eticheta actualitatea, care este apoi preluata de public.

            Afirmatia centrala a acestei abordari este: rolul esential al mass-media nu consta in a spune oamenilor cum sa gandeasca, ci la ce sa se gandeasca.

Mediile de comunicare sunt cele care stabilesc ordinea de zi, propunand publicului un calendar al evenimentelor de actualitate si o ierarhie a problemelor considerate importante. De multe ori se constata un decalaj semnificativ intre problematica prezentata in media si problemele de importanta reala in societate (reliefate prin indicatori obiectivi).

Unele studii arata ca mediile comunicarii de masa au o logica proprie in identificarea si prezentarea problemelor societatii, in acoperirea actualitatii economice, sociale, politice, culturale. De multe ori aceasta logica are ca rezultat o „ordine de zi” care nu concorda cu distributia opiniilor in populatie la momentul respectiv.

Acest tip de influenta a comunicarii de masa e pusa in evidenta si prin faptul ca aproape intreaga viata politica contemporana este conceputa de oamenii politici din perspectiva mediatizarii evenimentelor (crearea „evenimentelor mediatice”) si a ierarhizarii lor in mass-media.

            Intrebari

-          Care sunt elementele componente ale sistemului comunicarii de masa?

-          Descrieti schema clasica a comunicarii.

-          Ce rol au repertoriile emitatorului si receptorului in procesul de comunicare?

-          Ce aspecte vizeaza cu precadere perspectiva structural-functionalista asupra comunicarii de masa?

-          Prezentati pe scurt mecanismul „spiralei tacerii”.

-          Cum defineste E. Noelle-Neumann opinia publica?

-          Ce tipuri de intrebari ar trebui sa includa cercetarile vizand fenomenele de opinie din perspectiva paradigmei „spirala tacerii”?

-          Care sunt principalele enunturi ale teoriei privind functia mass-media de „agenda setting”?

Cuvinte-cheie:

schema clasica a comunicarii, repertoriu, emitator, receptor, mass-media, opinie publica, spirala tacerii, agenda setting, behaviorism, structural-functionalism

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 397
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved