Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

DUREREA SI ANXIETATEA LA COPIL

sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Determinarea unghiului de rotire relativa a vertebrelor utilizand marchere cu geometrie prestabilita
STUDIU PRIVIND ATITUDINEA TRATAMENTULUI ACORDAT COPIILOR IN CABINETELE DE MEDICINA DENTARA
FILIERA PELVIGENITALA SI CRANIUL FATULUI LA TERMEN
ETIOPATOGENIA OZENEI
DATE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE REFERITOARE LA CAPACITATEA DE MANAGEMENT A TRATAMENTULUI IN PEDODONTIE
PRESOPUNCTURA - ENERGIE. PUNCTE ENERGETICE. TRASEE ENERGETICE
CLINICA OZENEI
TRATAMENTUL OZENEI
ISTORICUL RINITEI ATROFICE OZENOASE
NOTIUNI DE PSIHOLOGIE A COPILULUI – MEDIC DENTIST

DUREREA SI ANXIETATEA LA COPIL

1. OBIECTIVELE INGRIJIRII MEDICALE LA COPII



Notiuni de psihologie

Intelegerea cat mai buna a copiilor, copilariei, psihologiei copilului si a filozofiei ingrijirii acestuia este esentiala pentru succesul in practica medicinii dentare pediatrice.

          Cel mai important scop al celui responsabil de ingrijirea copilului este de a conferi acestuia cea mai buna sanatate fizica si mentala. Acest fapt se poate obtine daca respectivul este intr-o permanenta stare de veghe pentru a recunoaste, preveni, trata orice stare care ar putea altera potential de crestere si dezvoltare a corpului, mintii si personalitatii copilului.

          In 1975, Mary Sheridan conchide asupra nevoilor fundamentale ale copilului spunand ca : „Toti copiii normali si anormali, trec de la nevoia de ajutor specifica copilariei la independenta maturitatii, avand ceva necesitati fizice fara de care viata nu poate sa continue si cateva nevoi psihice fara de care un individ nu poate ajunge la o buna integrare in mediu social.”

          Pentru a ne pronunta privind dezvoltarea copilului trebuie luati in considerare mai multe criterii si anume dezvoltarea fizica, mentala, emotionala si cea sociala. Numeroase tabele de crestere pe varste, specifice pediatriei sunt publicate si folosite pentru a aprecia dezvoltarea copilului raportandu-ne la aceste standarde. In general exista doua pusee de crestere. Primul este o crestere rapida in inaltime si greutate de la nastere pana la varsta de 2 ani. Aceasta perioada este urmata de o crestere cu un ritm constant pana la pubertate cand apare un nou puseu de crestere accelerata  (la fete la varsta de 12-13 ani si jumatate iar la baieti intre 13 si 15 ani).

          Psihologia este stiinta care studiaza comportamentul si procesele mentale ale oamenilor. Scolile moderne de psihologie abordeaza subiectul din diferite puncte de vedere asa cum precizeaza Atkinson si colab in 1990.

          In general psihologii impart dezvoltarea psihologica a copiilor in mai multe etape relationate cu varsta acestora:

1.    Dezvoltarea senzoriala si motorie intre 0 si 2 ani cand acesta incepe sa devina interesat de relatiile dintre actiunile sale si efectele acestora in mediul inconjurator.

2.    Etapa pre-operationala intre 2 si 7 ani cand incepe sa fie folosit limbajul, imaginile, cuvintele si egocentrismul.

3.    Perioada concret operationala intre 7 si 12 ani. Copilul devine capabil de gandire logica, incepe sa poata folosi sistemul relational (numere, marimi, greutati, clasificari, etc.).

4.    Zona formal operationala care incepe in jurul varstei de 12 ani si care urmeaza a se derula. Acum acesta poate gandi abstract si actiona motivat. Devine interesat de diverse concepte ipotetice si de viitor.

Trebuie inteles fenomenul de dezvoltare psihologica al copilului si al personalitatii acestuia deoarece sunt parcurse etape de largire a relatiilor interumane plecand de la mama, parinti, familie, scoala, grupuri de cunoscuti.

Factorii psihosociali au cu certitudine cel mai mare rol in comportamentul uman. Cei familiali au o influenta specifica, in timp ce anturajul de aceeasi varsta are o influenta mai mica. Dupa Bratu si colab (2005) atitudinea va influenta comportamentul copilului in prima copilarie si depinde de factorii sociali economici, culturali si etnici. Statusul socio-economic familial asa cum sustin multe studii de specialitate,influenteaza si starea de igiena buco-dentara. Familiile cu venituri mai mici sau cu o educatie medie, in general se prezinta la medic numai atunci cand simptomele sunt grave. In aceste familii, membrii sunt anxiosi si se tem de tratamentul dentar, iar copii preiau aceasta teama si colaboreaza foarte putin sau chiar deloc.

  Obtinerea increderii copilului ramane preocuparea centrala a fiecarui pedodont si pentru a ajunge aici trebuie sa cunoasca dezvoltarea psihica a copilului in raport cu dezvoltarea sa.

Temerile fundamentale ale oricarui pacient, fie el copil ori adult, sunt senzatia de teama si anxietatea, nelinistea ”dureroasa” provocata de anticiparea unei dureri posibile sau inchipuite. Ele isi au originea intr-o perioada primara a evolutiei cand au ajutat la integrarea si supravietuirea individului, facandu-l sa evite lucrurile si circumstantele potential daunatoare  si determinandu-l sa reactioneze rapid in fata amenintarii. Alaturi de temerile fundamentale exista si cele dobandite, castigate, din experiente reale sau imaginare, traite sau auzite.

Teama este un raspuns normal al organismului in fata unei amenintari normale sau imaginare si poate sa se asocieze uneori cu o senzatie subiectiva neplacuta, in timp ce anxietate se poate asocia cu o senzatie de “strangere” sau durere precordiala.

Fobia este un tip special de teama, un raspuns disproportionat in raport cu situatia care a generat-o si nu poate fi explicata sau motivata in afara controlului voluntar.



Anxietatea si frica pot deveni serioase bariere in furnizarea ingrijirii oro-dentare deoarece ele impiedica o buna colaborare medic-pacient.

O intelegere fundamentala a acestor emotii normale poate ajuta medical dentist pedodont la prevenirea, minimalizarea sau depasirea acestor efecte.

2. CONTROLUL DURERII IN MEDICINA DENTARA PEDIATRICA

2.1 Importanta durerii in Medicina Dentara Pediatrica

Durerea este un fenomen mult mai complex decat o fac explicatiile neurofiziologice traditionale, fiind considerata inca din secolul al XIX-lea un eveniment emotional esential.

Durerea joaca rolul unui 'semnal de alarma' cu mecanisme spinale, cu control din partea cortexului, a stucturilor limbice sau a ambelor, avand atat o componenta organizata cat si una psihogena, fiind de obicei de origine mixta.

Participarea psihologica in cadrul durerii include urmatoarele:

Ø     Reactia de modalitate senzoriala traita de pacient;

Ø     componentele periferice ale durerii (inclusiv reactii specifice personalitatii pacientului);

Ø     Tulburarile emotionale preexistente ce fac durerea mai frecventa si mai intensa;

Ø     Problema 'invatarii' psihosociale a manifestarilor dureroase;

In Medicina Dentara durerea este un semnal foarte important, fiind, conform teoriilor invatarii, sursa de intarire si gratificare.

Durerea in Medicina Dentara Pediatrica este, de asemenea, un semnal care poate modela relatiile psihologice interpersonale, capacitatea de a usura durerea si de rezolvare a bolii, contribuind la inaltul prestigiu pe care profesia de medic dentist o are in societatea noastra.

Raspunsul la durere este o variabila individuala implicand nu numai dezordini fizice dar si psihice, pacientul  reactionand la durere de la o extrema la alta, cu o determinare perceptiva individuala dar si o determinare motivationala.

Experienta perceptiva este influentata in calitatea si intensitatea sa, de trecutul pacientului, importanta situatiei producatoare de 'stare psihologica' a momentului, durerea devenind astfel o functie a intregului organism (incluzand gandurile, fricile, scopurile sale de viitor).

Exista 2 viziuni asupra durerii:

1.Durerea este o experienta neplacuta care se asociaza unei lezari, motiv pentru care este o experienta agresiva, negativa;

2.Durerea este ceea ce individul afirma a fi, acest lucru efectuandu-se gratie unei lungi experiente personale, in care se implica caracteristicile de baza ale personalitatii;

O serie de date experimentale au clarificat unele aspecte psihologice privind durerea.

S-a constatat ca un individ isi modifica evaluarea subiectiva a intensitatii durerii cand experimentatorul manipuleaza unii factori care privesc originea sau importanta durerii.

Cu cat se dau mai multe informatii despre cata durere se asteapta, cu atat toleranta la durere va creste si invers, cu cat individul capata o mai mare posibilitate de control privind aparitia si durata durerii, cu atat toleranta la durere creste.

Toleranta la durere este de asemenea influentata si de alti factori psihologici, ca motivatia, instructiuni pentru raspuns etc.

         




2.2. METODE DE CONTROL AL DURERII

Metodele de control a durerii variaza de la simplul management comportamental pana la intubatie cu anestezie generala in conditii de spitalizare. Exista o puternica relatie intre perceptia experientei dureroase si gradul de anxietate al pacientului. Este bine cunoscut ca manoperele dureroase cauzeaza frica si anxietatea care la randul lor intensifica senzatia dureroasa. In afara mijloacelor medicamentoase, durerea mai poate fi controlata si prin metode nefarmacologice (hipnoza, acupunctura etc.).

Comportamentul adecvat al medicului poate reduce anxietatea care la randul ei poate reduce intensitatea perceptiei dureroase. Majoritatea manoperelor terapeutice dentare la copii se pot realiza utilizand utilizand o combinatie a tehnicilor de anestezie locala si a celor de comportament.

Decizia privind abordarea pacientului care va fi tratat sub anestezie generala, locala sau sub anestezie locala si sedare asa cum arata si Welbury in 2001 depinde de mai multi factori dintre care mai importanti sunt:

-         varsta copilului

-         amploarea interventiei chirurgicale

-         perceptia anxietatii si raspunsul pacientului la nivele similare de interventii

-         complexitatea manoperelor terapeutice

-         statusul medical al copilului

Atat in administrarea diferitelor medicamente cat si in utilizarea manoperelor terapeutice trebuie avuta in vedere varsta cronologica a copilului. Astfel avand in vedere acestea, Parkin in1991 trebuie cunoscut faptul ca in functie de dezvoltarea psiho-somatica copii sunt impartiti astfel:

-         Varsta de 1an copilul sufera de dureri ca urmare a eruptiei dintilor temporari care trebuie urmarita; trebuie oprita alimentatia cu biberonul; mama trebuie instruita privind dieta cariogena si trebuie aratat cum trebuie curatati dintii copilului; exista si o incidenta crescuta a traumatismelor dentare la aceasta varsta.

-         Varsta de 2-3 ani, dintii temporari au erupt si este nevoie de monitorizare preventiva si ingrijire. Copilul nu poate sa isi perieze singur dintii si trebuie ajutat. Mama trebuie sa inceapa periajul si apoi sa lase copilul sa il finalizeze. Periajul trebuie sa fie distractiv si nu o povara. Pastele de dinti trebuie alese cu grija avand in vedere dozajul de fluor din acestea. Dieta trebuie sa contina vitamine, minerale, proteine, trebuie respectata igiena orala si sfaturile privind administrarea de fluor.

-         Varsta de 4-5 ani, copilul prescolar, aici problemele pot deveni complexe daca monitorizarea starii de sanatate orala nu a fost realizata.

-         Varsta de 6-12 ani, copilul scolar, este perioada cand dintii de lapte incep sa se piarda si se trece prin perioade de disfunctii fonatorii si masticatorii; poate sa realizeze un periaj corect si este o perioada buna pentru a invata detalii privind ingrijirea dintilor; perioada aplicarii tehnicilor de sigilare si in unele cazuri a tratamentelor ortodontice.

-         Varsta de 13-18 ani, copilul adolescent, trebuie sa fie capabil de a realiza o buna igiena bucala, trebuie sa aiba cunostinte privind dieta cariogena, trebuie sa accepte metode terapeutice mai de lunga durata; in unele situatii aceasta perioada este una in care cariile sunt in crestere ca urmare a neglijarii tehnicilor de igiena bucala si alegerea bauturilor energizante, a celor cu continut crescut in zahar, mancare si bauturi pentru realizarea activitatilor sportive.

Medicul dentist trebuie sa intensifice masurile preventive si sa monitorizeze igiena bucala statusul dentar si parodontal. In aceasta perioada o importanta deosebita o are si aspectul estetic care motiveaza prezentarea acestor pacienti la medicul dentist, frecventa mai crescuta avand fetele decat baietii.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 656
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site