Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

SISTEMUL CARDIO- RESPIRATOR

sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Retentia acuta de urina
Tulburǎrile somnului
Maduva hematoformatoare
Insulina semnalizeaza hiperglicemia
Sa ne cunoastem copilul prin desenele sale
Educatia sexuala : obiectul de studiu, obiective, perspectiva istorica in studiul sexualitatii, discipline corelate
Corpi straini nazali
RECUPERAREA DISCOPATIEI LOMBARE JOASE PRIN PROGRAME KINETICE
Actualitati ale conceptelor ocluzale in implantologie
Imunologie - Tipuri de reactie imuna

SISTEMUL CARDIO- RESPIRATOR

Sistemul de transport cuprinde apararul cardiovascular §i eel respirator .



Scopul fundamental al aparatului cardiovascular este transportul. De fapt scopul rezultat este minutios organizat. Centrul sau vital este inima care constituie o pompa perfecta care determina fluxul sangelui §i circulatia acestuia.

Inima e situata intre cei doi plamani §i e formata din 4 cavitati separate, doua superioare atrii §i alte doua inferioare, ventriculi. Atriul drept comunica cu ventriculul drept datorita valvei tricuspide, atriul §i vetriculul stang sunt legati de valva bicuspida. Intre ventricul §i circulatia pulmonara §i sistemica sunt alte doua valve numite semilunare. Sistemul circulator este reprezentat de o serie de tuburi prin care sangele este pompat in toate partile corpului

FI^IOLOGIA CIRCULATIEI

Sangele circula datorita actiunii de pompa aspiratoare respingatoare a inimii §i a diferentelor de presiune intre diferitele segmente ale sistemului circulator.

Organele aparatului cardiovascular sunt inima, arterele, capilarele §i venele. Sarcina   principals   a   circulatiei   este   adaptarea   debitului   circulator   la necesitatile de sange atat in ceea ce prive§te circulatia generala cat §i circulatia in diferite segmente ale organismului.

Necesitatile diferitelor organe nu sunt constante.                                                    

Diferentele cele mai man pot fi constatate la nivelul mu§chilor.

Parametrii fiziologici folositi pentru aprecierea solicitarii organismului in timpul efortului fizic sunt:

- tensiunea arteriala;

- frecventa cardiaca.

Tensiunea arteriala. este forta cu care sangele apasa asupra peretilor arteriali. Aceasta presume este determinate de urmatorii factori:

- forta de contractie a mu§chiului cardiac. Presiunea arteriala se datoreaza in mare masura fortei de contractie a miocardului. Cand activitatea miocardului este redusa (insuficienta cardiaca) tensiunea arteriala scade. Acelasj fenomen se poate resimti in cazul unei dilatatii bru§te a inimii prin suprasolicitare.

- frecventa cardiaca. Pana la o anumita frecventa cardiaca tensiunea arteriala. create in raport cu cresterea frecventei. Daca frecventa cardiaca depa§e§te o anumita limita ritmul cardiac devenind prea rapid, tensiunea arteriala poate sa scada. Aceasta se datoreaza scurtarii diastolei (perioade de umplere a cavitatilor inimii) ceea ce are ca urmare o diminuare a fortei de contractie a inimii §i deci a debitului sistolic.

- rezistenta periferica. Arterele §i arteriolele au o putere de rezervor elastic. Aorta §i arterele man din apropierea inimii joaca un rol hotarator pentru comportarea presiunii arteriale la periferie. Daca rezistenta periferica se mare§te, creste §i tensiunea arteriala. O scadere brusca a rezistentei periferice prin vasodilatatie poate produce prabu§irea tensiunii arteriale §i lipotimie (pierderea cuno§tintei) a§a cum se intampla dupa efortul de lunga durata.

In ciuda elasticitatii, presiunea din interiorul arterelor prezinta oscilatii in functie de fazele revolutiei cardiace: astfel TA este mai ridicata in timpul sistolei (tensiunea arteriala maxima sau sistolica) §i mai mica in diastola (TA minima sau diastolica). Media dintre aceste doua extreme este TA medie iar diferenta dintre TA maxima §i TA minima reprezinta TA diferentiata.

- masa sanguina circulanta §i vascozitatea sangelui. Reducerea cantitatii de sange circulant (cum


se intampla in hemoragii) duce la scaderea TA.TA este scazuta §i in cazul vascozitatii reduse a sangelui fenomen observat in anemic.

Determinarea TA se face prin metode indirecte: metoda palpatorie, metoda ascultatorie §i oscilometrica

Pentru determinare se folosesc aparate numite sfigmomanometre compuse dintr-un man§on aplicat in jurul bratului §i un manometru pe care se poate citi tensiunea. Man§onul se umfla cu aer pana cand pulsul radial dispare sub degetul palpator. In acest moment presiunea din mans.on a depas.it presiunea maxima din interiorul arterei. Se decomprima lent man§onul prin deschiderea unui ventil §i se cite§te presiunea pe manometru in momentul aparitiei primei pulsatii la artera radiala (metoda palpatorie). Valoarea citita §i exprimata in mmHg sau cmHg reprezinta tensiunea sistolica.

Metoda auscultatorie: se aplica un stetoscop pe zona cotului deasupra arterei cubitale. Umflarea §i dezumflarea pompei manometrului se face dupa indicatiile de mai sus. Cand se aud prunele zgomote la stetoscop se cite§te pe manometru TA max. sau sistolica, iar cand zgomotele dispar complet se cite§te TA minima (diastolica). Zgomotele se datoreaza unor vartejuri de sange produse in artera comprimata.

Cu ajutorul oscilometrelor TA poate fi determinate fara palparea pulsului sau ascultarea zgomotelor arteriale.

In conditiile de repaus la adulti TA max = 100-140 mm Hg, iar TA mm 60-90 mm Hg. La adolescenti valorile sunt mai scazute iar la adulti mai ridicate.

Frecventa cardiaca maxima pe minut

Acest parametru atinge valori mai ridicate la varsta de 10 ani, scazand apoi pe masura ce inaintam in varsta la femei §i barbati in medie cu 1 bataie/min/an.

Aceste valori sunt absolute, dar in scop practic se folose§te formula FC = 220-virsta §i se poate estima VO2 max.

Frecventa cardiaca este corelata direct proportional cu consumul de oxigen, cre§terea ei incepe imediat dupa initierea efortului sau inainte de incepere a acestuia, coincide cu punerea in tensiune a mu§chilor. Pe parcursul efortului fizic se respecta in stricta relatie de proportionalitate cu incarcatura eforului (intensitatea efortului). Cres.terea frecventei in timpul efortului fizic este minima la sportivii de perfonnanta. In efortul aerob aceasta cre§tere este relativ putin importanta, nu este deloc excesiva iar revenirea la valorile initiale se face lent.

Masurarea frecventei cardiace in repaus si dupa efort este la fel de importanta ca §i pe parcursul efortului. Pentru a efectua manevrele simple de masurare este necesara o experienta practica. Bataile cardiace pot fi percepute prin unda de puls care se masoara la nivelul arterei carotide sau arterei radiale. Daca se va masura la nivelul gatului (carotida) trebuie evitata o presiune prea mare deoarece va duce la modificarea FC (alterarea raspunsului).

In timpul fiecarei sistole ventriculare, datorita cre§terii presiunii se dilata aorta, fenomen care se transmite intregului arbore arterial sub forma unei unde de presiune, a carei palpare este posibila la nivelul fiecarei artere superficiale. Aceasta unda de presiune poarta denumirea de puls.

Metoda de cercetare cea mai simpla consta in palparea arterei radiale sau carotida, humerala pe un plan dur osos sau cartilaginos.



Frecventa pulsului da indicatii asupra numarului batailor inimii in unitatea de timp.

Frecventa normala la adult este 60-80 batai/minut in repaus. La copii pulsul este mai frecvent iar la indivizii antrenati mai redus (40-60 batai/minut).


O inima supusa riscului

O anomalie de structure sau functie a sistemului circulator §i respirator poate sa compromita intreg organismul. Factorii care pot avea o influenta negativa sunt: colesterorul, fumatul, obezitatea, stresul §i sedentansmul, acestea fiind deja probleme cunoscute. in Italia s-au identificat cca 3300 de cazuri de infarct de miocard, la fiecare 10.000 de persoane. Dupa o cre§tere vertiginoasa (70%) intre 1950-1970 nici o alta variatie nu a fost semnificativa recent.

Punctele forte in cercetarea de mai sus au fost:

posibilitatea de evidentiere a riscului individual;

posibilitatea de limitare ori indepartare a riscului prin schimbarea obiceiurilor

deviata;

inexistenta semnalelor de alarma in cazul accidentelor vasculare; numai identificarea factorilor de rise ne pot avertiza.

producerea acestor accidente depinde in primul rand de stilul de viata


Stil de viata

erori de iiutrifie

abuz de alcool

via{a sexiiala dezordoiiata

consum croiiic de cafea

fumat

stress

 

hipercolesterleniie

liipertrigicenclemie

liipergliceniie

liiperteusume

 

obezitate

Accidente vascuiare

DupaG. Cianti, ,,Fitness, manualedellaperfetaefficienzafisica', 2000.

Masurarea frecventei cardiace in repaus si in efort

   In repaus

Masurarea se va face dimineata, la un minut dupa ce subiectul s-a ridicat lent in picioare si in liniste. Daca vrem sa avem masuratori corecte ele trebuie repetate cateva zile pentru a obtine o valoare medie.

   In efort

Masurarea se va face rapid §i imediat dupa oprirea efortului deoarece pulsul are tendinta sa scada imediat dupa incetarea efortului. Se numara pulsatiile pentru 6 sec. si apoi se inmulteste cu 10.




Dupa un program de antrenament eficient frecventa cardiaca in repaus trebuie sa scada progresiv. Daca dimpotriva continua sa fie crescuta, este semn de oboseala excesiva.

Efortul fizic si afectiunile cardiovasculare

In afara de efectul profilactic, efortul fizic este benefic §i pentru recuperarea bolnavilor cu afectiuni vasculare, pentru cresterea capacitatii de efort care in aceste cazuri este compromisa

Este precedata de masurarea §i analiza riscului specific (afectiunile specifice), modificarilor specifice, efortul efectuandu-se sub control medical strict cu verificare §i masurare frecvente. Tipul de efort recomandat este aerob, care solicits sistemul cardio-circulator impreuna cu marile grupe musculare. Exemplu de astfel de activitaji sunt: jogging, mersul alert, inotul §i gimnastica aerobica.

Masurarea capacitatii maxime aerobe

Testele folosite pentru masurarea capacitatii aerobe sunt indispensabile pentru evaluarea nivelului de functionalitate al sistemului cardio-respirator, in scopul de a prescrie tipul de efort fizic.

Testul mascara in particular rezistenta la efort. Din numeroasele modalitati existente, studiul consumului maxim de oxigen poate fi efectuat cu incarcatura maximala, subniaximala si teste de teren.

   Testul de incarcatura maximala §i submaximala

Testele de incarcatura maximala §i submaximala se efectueaza utilizand bicicleta ergometrica. Absorbtia oxigenului se mascara cu difente aparate, dupa care se raporteaza la greutatea subiectului. Se monitorizeaza electrocardiograma, frecventa batailor inimii §i tensiunea arteriala. In cazul incarcaturilor maximale, executarea din partea persoanelor care au mai mult de 35 de ani ori care au avut in prealabil simptome de boli coronariene se poate efectua numai in prezenta unui medic expert.

   Teste de teren

Nu necesita conditii particulare, sunt mai u§or de utilizat, mai rapide §i permit masurarea mai multor persoane odata. Executarea lor este recomandata persoanelor cu varsta mai mica de 35 de ani. Va trebui sa tinem cont ca rezultatul final depinde de starea de sanatate, procentul de grasime corporala §i nivelul conditiei fizice a subiectului (vezi capitolul Fitness).

Efortul aerob

   Factor! determinant! a! exercitiului aerob

In timpul efortului fizic este necesar un antrenament al majoritatii mu§chilor corpului (stimularea muschilor, a grupurilor musculare, a lanturilor musculare, a sistemului cardio-respirator). Acesti muschi se contracts intr-o alternanta ritmica, iar contractiile continue blocheaza intoarcerea venoasa a sangelui la inima.

   Efortul aerob §i tesutul adipos

La producerea de energie necesara in timpul efortului fizic contribute pe langa sistemul fosfatilor macroergici, degradarea anaeroba a glicogenului (muscular si hepatic) §i apoi in prezenta oxigenului, a glucozei, apoi a grasimilor din depozitele de sub piele. Inseamna deci ca prin efort fizic aerob se va putea reduce procentul de tesut adipos fara sa apelam la dieta. Dat fiind faptul ca o persoana are in medie 100.000 de calorii de tesut adipos, facand efort fizic nu se accentueaza senzatia de foame.

   Relatia dintre efortul continuu §i efortul intermitent

In timpul efortului aerob are loc o imbunatatire a capacitatii de transport a oxigenului, acest obiectiv solicitand sistemele implicate in transport §i evitand in consecinta acei factor! care pot accentua acest tip de stres (cum ar fi acumularea de acid lactic in mus.chi care duce la instalarea starii de oboseala).

S-a vazut experimental ca efortul continuu se poate realiza cu dificultate, sau alternand efortul intens de scurta durata cu perioadele de repaus, sistemul de transport al oxigenului putand fi solicitat pana la capacitate maxima.

Interval - Training

Copiii se joaca intens pentru o perioada scurta de timp, dupa care fac pauza inainte de a se juca din nou.

In conditii similare se realizeaza §i antrenamentul sportiv. Pentru a obtine efecte asupra musculaturii, in antrenament perioadele de efort §i de refacere trebuie sa fie masurate §i evaluate in termeni preci§i:

- Durata perioadei de efort (eel putin 90 de sec. pentru a solicita eficient mu§chii, inima §i plamanii)

- Intensitatea perioadei de efort (intre 85-90% de VO2 max)

- Durata perioadei de refacere (trebuie sa fie scurta dar rapida, sa nu depa§easca 2min.)

- Intensitatea perioadei de refacere (fara repaus pasiv, dar cu efort lejer. Pulsul nu trebuie sa scada sub 120 de batai /minut)

- Numarul de repetitii in episoadele de efort §i refacere (in relatie cu gradul de antrenament).

Cum se mascara intensitatea efortului

Prescrierea unei §edinte corecte de antrenament se face prin aprecierea unor parametri fundamental!: intensitate, durata §i frecventa a efortului care trebuie sa fie in concordanta cu rezultatele testului de masurare si evaluare a conditiei fizice a persoanei.

Intensitatea

Este considerat ca eel mai important paramelru care trebuie avut in vedere atunci cand se alcatuieste un program de exercitii aerobice. In antrenamentul aerobic general fixarea parametrului intensitate depinde de ,,principiul supraincarcarii' §i de ,,principiul specificitatii'.

Principiul incarcarii cere ca intensitatea exercitiului sa fie mai mare decat cea utilizata zilnic pentru activitatile vietii cotidiene. Sau altfel spus, intensitatea exercitiului sa fie peste ,,pragul stimulului de antrenament', adica a acelui stimul care determina un raspuns adaptativ din partea organismului.

Principiul specificitatii se refera la faptul ca rezultatele adaptative ale antrenamentului aerobic sunt directionate in functie de tipul exercitiului §i obiectivul urmarit. Putem vorbi astfel de antrenament aerobic pentru obtinere de anduranta §i echilibra, de adaptari metabolice sau a diverselor altor sisteme (respirator, cardiac). Practica a aratat ca in aprecierea gradului de efort ne putem baza pe valoarea maxima a ritmului cardiac de efort sau/§i pe VO2 max, lucrand la anumite procente din aceste valori.

O intensitate de 50% din consumul maxim de oxigen inseamna ca efortul este la limita inferioara de lucru. (la persoanele obeze sau la cele cu o stare de sanatate alterata, este benefic chiar un nivel mai scazut). Rezultatele bune se obtin lucrand la o intensitate intre 60 §i 80% din VO2 max. Este de subliniat faptul ca la intensitate intre 60% -80% se arde un procent mai mare de tesut adipos si efectele sunt benefice asupra sistemului cardiovascular.



Rata modificarilor deriva din formula:

220-varstax (60/80): 100

In linii generate se indica pentru persoanele sedentare, pentru cele obeze si cele care au probleme cardiace, programe de antrenament care incep cu eel putin sase saptamani de exercitii de intinderi musculare §i plimbari lungi in aer liber, inainte de inceperea efortului aerob mai intens.

Durata efortului

Exercitiul aerobic trebuie sa pastreze intotdeauna un raport intre intensitatea si duratalui.

Nu se poate vorbi de durate standard, caci in afara de raportul de baza cu intensitatea efortului , intra in calcul si frecventa exercitiilor, nivelul de fitness, ca si obiectivul urmarit.

Ca o regula generala, cu cat este mai intens un exercitiu, cu atat durata lui va fi mai mica.

Durata efortului trebuie sa fie de 15-60 minute. Pentru un bun efect cardio-respirator este recomandata o durata de 30 minute, cu o intensitate mai ridicata.

Pentru a reduce din tesutul adipos este indicat efortul pana la o ora si cu o intensitate continua. Progresiv, in antrenament, durata va fi primul parametru pe care incercam sa-1 modificam (marim) in concordanta cu conditia fizica a subiectului §i ulterior se va trece la cre§terea intensitatii.

Durata se refera la numarul de minute de exercitii intr-o §edinta. §edinta poate fi insa organizata sub forma de serii de exercitii (intr-o serie exercitiile se succeda unele dupa altele), intre serii putandu-se intercala pauze.

Frecventa

Frecventa reprezinta numarul de §edinte de antrenament pe saptamana. Ca parametru al antrenamentului aerobic este mai putin important decat ceilalti doi, spre exemplu o frecventa de 1-2 §edinte/saptamana nu reu§este sa aduca schimbarile dorite cardiovasculare.

Frecventa recomandata este de 3-5 ori pe saptamana. Trei sedinte saptamanale imbunatatesc eficienta cardio-respiratorie, iar 4 antrenamente, determina eliminarea procenrului de tesut adipos. Prin verificarea fenomenului, termoliza face ca metabolismul bazal sa ramana u§or accelerat chiar in timpul repausului, ajutand organismul sa arda mai mult.

Pe masura ce antrenamentul se desfa§oara §i adaptarile isi arata prezenta se poate cre§te frecventa saptamanala pentru continuarea ameliorarilor functionale §i organice.

Exista o relatie intre intensitate, durata §i frecventa cu care se desfasoara antrenamentele; cele mai lungi si intense produc mai rapid oboseala decat cele mai rare.

 

Beneficii cardiorespiratorii

Reducerea tesutului adipos

 

 

INTENSITATE '*•

DURATA FRECVENTA

80-85%

30 minute

2/3 §edinte/saptamana

50-60%

60 minute

3/5sedinte/saptamana

 

DupaG. Cianti, „Fitness, manuale dellaperfetaefficienzafisica', 2000.

Modul de antrenament

Antrenamentul aerob al organismului se poate realiza in diferite moduli. Pentru   a obtine adaptarile functionale propuse, activitatea fizica trebuie sa implice actiunea unor grupe musculare mari.


Modalitati de antrenament frecvent folosite:

-    mersul (in ritm rapid), alergarea (joggingul), mers sau alergat pe covorul rulant, mersul pe bicicleta sau pe bicicleta ergometrica, inotul, gimnastica aerobica,

-    gantere usoare, corzi elastice, etc.

Se pot executa serii de genuflexiuni, sarituri, flotari, tractiuni. Dupa tipul de efort muscular exista doua modalitati de antrenament:

 a.   efort static, care foloseste contractii isometrice;

b.  efort dinamic, care foloseste contractii isotonice sau isokinetice. Obiectivul principal al antrenamentului se stabileste in functie de efectele lui asupra aparatului musculoscheletic si nervos..

 Din acest punct de vedere vorbim de:

 a.  antrenament pentra forja musculara;

b. antrenament pentru anduranta musculara;

c.   antrenament pentru mobilitate.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA;

1.Colibaba Evulet D. ( 1998)- Jocuri Sportive.Teorie si Metodica,Ediot. Aldin , Bucuresti.

2. Georgescu L. ( 2005 )- Fiziologie, Editura Universitatii din Craiova.

3. Ciucurel C. ( 2007 )- Fizioplogie, Editura Universitatii din Pitesti.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1664
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site