CE E NOU IN DOOM

CE E NOU[1] IN DOOM²

            In cele ce urmeaza se prezinta, insotite de cateva exemple, principalele modificari introduse in DOOM² fata de prima editie a dictionarului[2] (DOOM¹), modificari care afecteaza normarea sub diverse aspecte a unor cuvinte.

            Conform Legii privind organizarea si functionarea Academiei Romane nr. 752/2001, in Romania, forul care „se ingrijeste de cultivarea limbii romane si stabileste regulile ortografice obligatorii” este Academia Romana.

            Actualele norme au intrat in uz din momentul publicarii DOOM²; pentru invatamant, ministerul de resort este cel care decide data aplicarii lor.

            Pentru detalii privind celelalte norme (care sunt in continuare valabile asa cum fusesera stabilite prin DOOM¹) si fiecare cuvant - mai vechi sau mai nou - in parte este necesara consultarea introducerii la DOOM², respectiv a dictionarului propriu-zis.

            Informatiile sunt prezentate in ordinea in care su fost tratate in introducerea la DOOM² si nu in ordinea importantei.

MODIFICARI PRIVIND DENUMIREA/CITIREA UNOR LITERE

O VALOARE SUPLIMENTARA A LITEREI W

SCRIEREA SI CITIREA UNOR ABREVIERI

            Actualmente se prefera scrierea fara puncte despartitoare a unor abrevieri de tipul SUA, UNESCO etc.

            Unele litere din anumite abrevieri se citesc dupa modelul limbii din care au fost imprumutate abrevierile, de ex. CV, citita [sivi], deoarece este imprumutata din engleza, si nu din latina (unde nici nu se folosea aceasta abreviere), chiar daca sintagma pe care o abreviaza, curriculum vitae, este un latinism.

Nu sunt urmate de punct:

-         simbolurile majoritatii unitatilor de masura: gal pentru galon;

-         simbolurile unor termeni din domeniul tehnic si stiintific: Rh „factorul Rhesus”.

            Pentru numele si simbolurile unitatilor de masura se aplica prevederile sistemelor internationale obligatorii/normele interne in domeniu.

ACCENTUL[9]

            La unele cuvinte (mai vechi sau mai noi) se admit variante accentuale literare libere (indicate in Dictionar in ordinea preferintei), cu unele deosebiri fata de DOOM¹, atat la unele cuvinte vechi in limba, cat si la unele neologisme, de ex. acatist/acatist, antic/antic, gingas/gingas, hatman/hatman, jilav/jilav, penurie/penurie, trafic/trafic.

            Se recomanda o singura accentuare la avarie, crater, despot, la formele verbului a fi suntem, sunteti.

SCRIEREA SI PRONUNTAREA NUMELOR PROPRII STRAINE

            Numele statelor trebuie utilizate in forma oficiala recomandata de acestea Belarus (la cuvintele din aceeasi familie se pot folosi ambele variante: belarus/bielorus, belarusa/bielorusa), Cambodgia, Côte d’Ivoire, Myanmar.

            Formele traditionale curente, intrate prin intermediul altor limbi si adaptate limbii romane, ale unor nume de locuri straine cunoscute de mai multa vreme la noi, pot fi folosite si in indicatii bibliografice: Florenta etc.

            Normele actuale recomanda formele Bahus, Damocles - cf. si expresia consacrata sabia lui Damocles -, Menalaos, Oedip [ödip] (cf. si redarea titlului tragediei antice Oedip rege si a titlului operei lui George Enescu), Procust, nu Bacus, Damocle, Menelau, Edip, Procust.

            Numele anumitor personalitati, provenite din limbi scrise cu alfabetul chirilic, pot fi ortografiate atat conform traditiei romanesti, cat si normelor actuale de transliterare: Dostoievski/Dostoevski.

SCRIEREA CU LITERA MICA SAU MARE LA INITIALA

Scrierea cu litera mica la initiala

            Se scriu cu litera mica (si nu mare) la initiala si:

            - numele fiintelor mitice multiple: ciclop, gigant, muza, parca, sirena, titan;

            - elementele initiale din numarul de ordine al unor manifestari periodice a caror denumire este folosita in interiorul unei propozitii: Participantii la (cel de-)al X-lea Congres …

   Cand denumirea este folosita singura, ca titlu etc., incepe cu litera mare: Al X-lea Congres

            Se pot scrie, ocazional, cu litera mica, unele cuvinte care, in mod obisnuit, se scriu cu litera mare, pentru a realiza un anumit efect stilistic (ceausescu, pcr) sau grafic (univers enciclopedic pe publicatiile editurii in cauza).

Scrierea cu litera mare la initiala

            Se scriu cu litera mare la initiala si:

            - toate componentele (cu exceptia, de regula, a cuvintelor ajutatoare):

                        - numelor proprii (inclusiv ale unor unitati lexicale complexe folosite ca nume proprii) care desemneaza marile epoci istorice (chiar daca nu reprezinta evenimente) (Antichitatea, Evul Mediu), inclusiv razboaiele de anvergura (Primul Razboi Mondial, al Doilea Razboi Mondial) sau care au un nume propriu (Razboiul celor Doua Roze, Razboiul de Independenta, Razboiul de Secesiune, Razboiul de Treizeci de Ani, Razboiul de 100 de Ani);

                        - numelor proprii de institutii, inclusiv cand sunt folosite eliptic: secretar de stat la Externe; Lucreaza in Institut de cinci ani; student la Litere; admiterea la Politehnica;

                        - locutiunilor pronominale de politete: Alteta Sa Regala, Domnia Sa, Excelenta Voastra, Inaltimea Voastra, Majestatile Lor Imperiale, Sfintia Sa;

            - numai primul element din numele proprii compuse care reprezinta denumirile organismelor de conducere si ale compartimentelor din institutii: Adunarea generala a Academiei Romane, Catedra de limba romana, Comisia de cultivare a limbii a Academiei Romane, Compartimentul/Departamentul/Sectorul de limbi romanice, Directia, Secretariatul, Sectia de filologie si literatura a Academiei Romane, Serviciul de contabilitate.

            Se pot scrie cu litera mare unele cuvinte (care, de obicei, se scriu cu litera mica), in semn de cinstire (Soldatul Necunoscut; Slava Tarilor Romane).

                Componentele sintagmei tarile romane, care nu a fost niciodata numele propriu al unei entitati statale unice, se scriu in mod obisnuit cu litera mica la initiala.

SCRIEREA CUVINTELOR COMPUSE

I. Se revine la scrierea intr-un cuvant a tuturor formelor pronumelui negativ compus niciunul, niciuna „nimeni” si ale adjectivului pronominal corespunzator niciun, nicio, care se incadreaza intr-un intreg sistem la care se aplica de mult aceleasi reguli.

                1. Niciun(ul) s-a mai scris „legat” si inainte de 1953, data dupa care nici un(ul) a devenit singura exceptie in mai multe privinte:

-          a. era unicul pronume (in afara de ceea ce si spre deosebire, de exemplu, de pronumele cu o componenta relativ asemanatoare vreun(ul), scris intr-un cuvant) redat grafic ca si cum ar fi vorba de doua cuvinte diferite si independente si nu de un unic pronume/adjectiv compus sudat - intre componentele caruia nu poate fi intercalat alt cuvant;

-          b. era singura combinatie din seria celor formate din nici + cand, cat, cum, de cat, de cum, o data sau odata, odinioara, unde la care nu se facea distinctie si in scris intre imbinarile libere si disociabile, in care componentele isi pastreaza individualitatea, si cuvintele compuse sudate. Astfel, si pana acum trebuia sa se distinga, de exemplu, si in scris, intre niciodata „in niciun moment” si nici odata „nici candva” (situatia complicata in acest caz si de o a treia situatie: nici o data „nici o singura data”, „nicio data calendaristica” sau „nicio informatie”) sau intre grupurile ortografice fiecare, oarecare, oricine s.a. si, respectiv, fie care, oare care, ori cine.

        2. Tot atat de normal ca in aceste ultime exemple este sa distingem, de pilda, intre:

- niciun adjectiv pronominal (N-are niciun chef sa faca ce i se cere) si  nici un adverb + articol (Nu e naiv si nici un om nestiutor) sau nici un conjunctie + numeral (Ma confundati, eu nu am nici un frate, nici mai multi);

- niciunul pronume (N-a venit niciunul „nimeni”) si nici unul conjunctie + pronume nehotarat (Nu-mi place nici unul, nici celalalt

- combinatii in care nici este accentuat in fraza si in care se poate intercala, de exemplu, adverbul macar (N-are nici macar un prieten).

Aceste combinatii se folosesc mult mai rar decat pronumele si mai ales in astfel de structuri binare, destul de clare din punctul de vedere al intelesului si al logicii, nu numai al analizei gramaticale.

        3. Grafia niciun etc. corespunde si pronuntarii in doua silabe [nièun].

        4. Ea nu numai ca nu ingreuneaza, ci, dimpotriva, usureaza recunoasterea ca atare a pronumelui/adjectivului pronominal in cauza.

        5. Acesta grafie a fost adoptata si de noua Gramatica a Academiei.

        6. Ea respecta si paralelismul grafic cu celelalte limbi romanice in care exista pronume cu o structura asemanatoare.

            Se scriu „legat” si:

            - adjectivele cu structura adjectiv + vocala de legatura o + adjectiv, care exprima o unitate, avand flexiune numai la ultimul element: cehoslovac „din fosta Cehoslovacie”, sarbocroat;

Dar ceho-slovac „dintre Cehia si Slovacia”, sarbo-croat „dintre sarbi si croati”.

            - adverbul odata „candva (in trecut sau in viitor), imediat, in sfarsit”: A fost odata ca niciodata, O sa-ti spun eu odata ce s-a intamplat, Termina odata, Odata terminat lucrul, am plecat.

                            Dar se scriu in doua cuvinte o data numeral adverbial (Asa ceva ti se intampla numai o data in viata, Te mai rog o data, O data la doua luni) si o data subst. „zi, data calendaristica” sau „informatie”.

            II. Se scriu cu cratima:

            - adjectivele compuse nesudate cu structura adverb + adjectiv (adesea provenit din participiu), cand compusul prezinta o diferenta de sens fata de cuvintele de baza: bine-crescut „cuviincios”, bine-cunoscut „celebru”, bine-venit „oportun, agreat”;

                Ele se deosebesc de imbinarile cu o structura si o componenta asemanatoare, care se scriu intr-un cuvant cand sunt compuse sudate (binecuvantat) si separat cand sunt grupuri de cuvinte care isi pastreaza fiecare sensul (bine crescut „dezvoltat bine”).

            - substantivele compuse cu unitate semantica si gramaticala mai mica decat a celor scrise intr-un cuvant, ca:

                  - buna-credinta „onestitate”; buna-crestere, buna-cuviinta „politete”; buna-dimineata (planta), bun-ramas „adio”;

                Compusele sudate cu structura asemanatoare se scriu intr-un cuvant (bunastare „prosperitate”), iar secventele in care componentele isi pastreaza autonomia - in cuvinte separate (buna crestere „dezvoltare buna”, bunul gust al libertatii).

                  - prim-balerin, prim-balerina, prim-procuror, pri-solist, prim-solista;

                        - bas-bariton, contabil-sef[10], cuvant-titlu „intrare de dictionar”, masina-capcana (in care al doilea substantiv este apozitie);

                                Se scrie intr-un cuvant blocstart - ca si blochaus, blocnotes.

                        - termeni care denumesc substante chimice distincte, specii distincte de plante sau de animale (cu nume stiintifice diferite) s.a., la care se generalizeaza scrierea cu cratima - indiferent de structura: fluture-de-matase, gandac-de-Colorado (specii de insecte), vita-de-vie (planta).

                        - tipuri izolate: cuvant-inainte „prefata”, mai-mult-ca-perfect (timp verbal).

SCRIEREA LOCUTIUNILOR[11]

            Se scriu in cuvinte separate, de ex.: bagare de seama „atentie”, chit ca, cu buna stiinta, de bunavoie „benevol”, de jur imprejurul, de prim rang „de calitatea intai”; Doamne fereste, Domnia Lui, Excelenta Sa, Inalt Preasfintia Voastra, in ciuda, in jur „in preajma”, in jur de „aproximativ”, in jurul, in locul, Maria Ta, pana ce, pana sa s.a.

In locutiunile odata ce „dupa ce, din moment ce” si odata cu „in acelasi timp cu”, adverbul odata se scrie intr-un cuvant.

                                Din punctul de vedere al scrierii ca locutiuni nu sunt semnificative situatiile in care unele elemente din componenta lor sunt scrise cu cratima din motive fonetice - todeauna (de-a berbeleacul, dintr-odata) sau acidental, pentru a reda rostirea lor in tempo rapid (asa si asa/asa si-asa) - sau pentru ca sunt cuvinte compuse (de (pe) cand Adam-Babadam).

SCRIEREA GRUPURILOR DE CUVINTE[12]

            Fiind grupuri de cuvinte, si nu un singur cuvant compus, se scriu „dezlegat” si:

            - de mancat (N-am nimic de mancat; De mancat, as manca), dupa pranz s.a.;

                Dar se scriu intr-un cuvant sau cu cratima compusele cu o structura asemanatoare: demancare, demancat (pop.) „mancare”, dupa-amiaza, dupa-masa „a doua parte a zilei”.

            - apa minerala, buna dimineata (formula de salut), buna stare „stare buna” etc.

                Grupurile relativ stabile de cuvinte se deosebesc de cuvintele compuse cu structura si componenta asemanatoare, in care elementele componente nu-si pastreaza sensul de baza si nu corespund realitatii denumite si care se scriu fie cu cratima (buna-dimineata „planta”), fie intr-un cuvant: bunastare „prosperitate”.

DESPARTIREA LA CAPAT DE RAND[13]

Despartirea numelor de institutii

cuprinzand abrevieri pentru nume generice sau nume proprii

Se tolereaza plasarea pe randuri diferite a abrevierilor pentru nume generice (RA = regie autonoma, SA = societate anonima s.a.), si a numelor proprii din denumirile unor institutii, indiferent de ordine: Roman |S.A., SC Severnav | SA., dar si F.C. | Arges, RA | „Monitorul Oficial”, SC | Severnav SA (ca si in scrierea completa: Fotbal| Club| Arges etc.).

Numele proprii de persoana

            Pentru pastrarea unitatii lor, nu se despart la sfarsit de rand, ci se trec integral pe randul urmator numele proprii de persoane: Abd el-Kader, Popescu (nu: Abd el-|Kader/Abd el-Ka-|der, Po-pescu/Popes-cu).

Despartirea cuvintelor la capat de rand

Regula generala si obligatorie a despartirii cuvintelor la capat de rand, valabila pentru ambele modalitati de despartire (dupa pronuntare si dupa structura), este interdictia de a lasa mai ales la sfarsit de rand, dar si la inceput de rand o secventa care nu este silaba[14]. Fac exceptie grupurile ortografice scrise cu cratima (dintr-|un, intr-|insa), la care se recomanda insa, pe cat posibil, evitarea despartirii.

Normele actuale[15] prevad, de regula, atat despartirea la capat de rand dupa pronuntare - care este indicata acum pe primul loc -, cat si despartirea dupa structura - care este indicata acum pe locul al doilea, precum si cu unele restrictii fata de recomandarile din DOOM1. Astfel, normele actuale nu mai admit despartirile dupa structura care ar conduce la secvente care nu sunt silabe, ca in artr|algie, intr|ajutorare, nevr|algic.

                Despartirea cuvintelor in scris la capat de rand nu se identifica cu despartirea in silabe in sens fonetic.

                Conform DOOM¹, „regulile bazate pe pronuntare” erau „tolerate”, deci perfect posibile, si in cuvintele „formate”, la care „despartirea […] care tine seama de elementele constitutive atunci cand cuvantul este analizabil sau macar semianalizabil” era nu singura admisa, ci doar cea „preferata”. (caracterul analizabil este insa un lucru destul de relativ, un cuvant ca obiect, de exemplu, nefiind, practic, nici macar semianalizabil pentru majoritatea vorbitorilor).

                In DOOM¹ se preciza ca unele cuvinte „formate” cunosc si (nu doar exclusiv) o despartire conforma cu structura lor morfologica.

                In dictionarul propriu-zis din DOOM¹ insa, desi corect ar fi fost sa se indice, ca varianta, si despartirea dupa pronuntare conforma cu regulile generale (de exemplu tran-salpin etc.) si nu nu numai cea care se incadreaza in categoria exceptiilor, DOOM¹ mentiona numai despartirea morfologica: „transalpin (sil. mf. trans-)”. De aici impresia gresita ca, in asemenea cuvinte, silabatia morfologica ar fi fost singura admisa.

                Probabil ca si din acest motiv, ca si pentru a pune in evidenta familiile de cuvinte si mijoacele de formare a acestora, scoala recomanda aproape exclusiv, la cuvintele „formate”, despartirea bazata pe analiza morfologica. Notarea diferita, la unele examene si concursuri, a celor doua despartiri (chiar dubla pentru cea morfologica, cum s-a procedat uneori) nu este deci corecta. Daca se urmareste sa se vada daca elevii sau candidatii cunosc silabatia fonetica ori structura morfologica a cuvintelor, intrebarile ar trebui formulate explicit ca atare.

            In DOOM² s-a inversat numai ordinea de preferinta a celor doua modalitati de despartire la capat de rand - dupa pronuntare (care prezinta si avantajul ca pentru ea se pot stabili reguli formalizabile si mai generale decat pentru despartirea dupa structura) si dupa structura. Spre deosebire de DOOM¹, noul DOOM indica riguros, la toate cuvintele in aceasta situatie, ambele posibilitati, fara a o trece sub tacere pe aceea care este mai putin convenabila sub un aspect sau altul.

            Ca urmare, in dictionarul propriu-zis s-a inversat ordinea in care sunt indicate cele doua modalitati de despartire la capat de rand pentru cuvintele analizabile si semianalizabile (compuse sau derivate cu prefixe si cu unele sufixe): prima este indicata despartirea bazata pe pronuntare, iar pe locul al doilea despartirea anumitor secvente dupa elementele lor constitutive.

            Se pot deci desparti si dupa structura cuvintele (semi)analizabile, formate in limba romana sau imprumutate (in exemple se indica numai limita in discutie, nu si limitele posibile intre celelalte silabe):

            - compuse[16]: arterios-cleroza/arterio-scleroza, al-tundeva/alt-undeva, des-pre/de-spre, drep-tunghi/drept-unghi, por-tavion/port-avion, Pronos-port/Prono-sport, Romar-ta/Rom-arta;

             formatiile cu -onim: o-monim/om-onim, paro-nim/par-onim, sino-nim/sin-onim;

                Compusele care pastreaza grafii straine sunt supuse numai despartirii dupa structura din limba de origine: back-hand.

-         derivate cu prefixe: anor-ganic/an-organic, de-zechilibru/dez-echilibru, ine-gal/in-egal, nes-prijinit/ne-sprijinit, nes-tabil/ne-stabil, nes-tramutat/ne-stramutat, pros-cenium/pro-scenium, su-blinia/sub-linia;

-         derivate cu sufixe: savan-tlac/savant-lac.

   Cel care scrie are deci libertatea, atunci cand nu recunoaste sau nu este sigur de structura morfologica a unui cuvant mai greu analizabil, sa il desparta pe baza pronuntarii (o-monim, nu numai om-onim), ori, daca o asemenea diviziune i se pare socanta la cuvintele mai usor analizabile, sa desparta cuvantul in cauza pe baza structurii lui morfologice (post-universitar, nu neaparat pos-tuniversitar).

Normele actuale nu mai admit insa nici despartirile dupa structura care ar contraveni pronuntarii, ca in apendic|ectomie [apendièectomie], laring|ectomie [larinğectomie].

Pentru cuvintele a caror structura nu mai este clara, deoarece elementele componente sunt neintelese sau neproductive in limba romana, normele actuale recomanda exclusiv despartirea dupa pronuntare (a-borigen, a-broga, a-brupt, a-diacent, ab-stract, a-dopta, ban-cruta, o-biect, pros-pect, su-biect).

             Nu pun probleme acele compuse (ca bine-facere, clar-vazator, pur-sange) sau derivate (precum contra-facut,  des-calificat, a  re-incepe) la care cele doua tipuri de despartire coincid.

   Se indica o singura despartire, si anume dupa structura, si la cuvintele compuse (ca alt-fel, ast-fel, feld-maresal, port-moneu) si derivate cu prefixe (ca post-fata, trans-bordare) sau cu sufixe (ca pust-nic, stalp-nic) cuprinzand anumite succesiuni de consoane care nu admit alte despartiri.

            La cuvintele scrise (obligatoriu sau facultativ) cu cratima sau cu linie de pauza se admite - atunci cand spatiul nu permite evitarea ei - si despartirea la locul cratimei/liniei de pauza. Este vorba de:

            - cuvinte compuse sau derivate si locutiuni: aducere-|aminte;

            - imprumuturi neadaptate la care articolul si desinentele se leaga prin cratima: flash-|ul;

            - grupuri ortografice scrise cu cratima: ducandu-|se, chiar cand rezulta secvente care nu sunt silabe: dintr-|un (cazuri in care se recomanda insa evitarea despartirii);

            - cuvinte compuse complexe: americano-|sud-coreean sau americano-sud-|coreean.

Cateva norme morfologice

Adjective

            La unele adjective neologice, norma actuala, reflectand uzul persoanelor cultivate, admite la feminin forme cu si fara alternanta o (accentuat) - oa, in ordinea de preferinta analoaga/analoga, omoloaga/omologa (in timp ce la altele nu admite forme cu oa: baroca, echivoca); adjectivul/substantivul vagabond are femininul vagaboanda, nu vagabonda.

            Unele adjective vechi si mai ales neologice se folosesc numai pentru substantive de un singur gen; in cazul celor referitoare la substantive neutre, aceasta nu inseamna ca si adjectivele in cauza ar fi „neutre”, cum se indica in DOOM¹, chiar daca au la singular forma de masculin, iar la plural (daca au plural), forma de feminin: (metal) alcalino-pamantos, (barometru) aneroid, (foc) bengal, (substantiv) epicen[17].

Locutiuni adverbiale

            Deoarece locutiunile adverbiale nu cunosc categoria numarului, locutiunea adverbiala alta data nu are plural, alte dati fiind o locutiune distincta.

Articolul[18]

            Articolul hotarat enclitic (singular si plural) se leaga cu cratima numai in imprumuturile neadaptate:

            - a caror finala prezinta deosebiri intre scriere si pronuntare: bleu-ul [blöul];

            - care au finale grafice neobisnuite la cuvintele vechi din limba romana: dandy-ul (nu dandiul), dandy-i[19]; gay-ul, gay-i; hippy-ul, hippy-i; party-ul; playboy-ul, playboy-i; story-ul, story-uri.

Se recomanda atasarea fara cratima a articolului la imprumuturile - chiar nedaptate sub alte aspecte - care se termina in litere din alfabetul limbii romane pronuntate ca in limba romana: gadgetul [gheğetul], itemul [itemul], weekendul [uĭkendul], inclusiv in cazul unor anglicisme ceva mai vechi, scrise si conform DOOM1 fara cratima: westernuri s.a.

            La unele substantive provenite din abrevieri exista in prezent tendinta de a le folosi nearticulat: O.N.U./ONU a decis (nu: O.N.U.-ul ).

Numeralul

Normele actuale accepta la femininul nearticulat al numeralului ordinal intai postpus substantivului si forma intaia: clasa intai/intaia.

           

In constructia cu prepozitia de (care si-a pierdut sensul partitiv „dintre”, dobandind sensul „de felul”) + pronume posesiv, norma actuala admite, pe langa plural, si singularul: un prieten de-ai mei/de-al meu, o prietena de-ale mele/de-a mea.

Substantivul

            Substantivele la care exista ezitare in ce priveste apartenenta la genul feminin sau neutru, respectiv masculin sau neutru (cu implicatii asupra formei lor de plural) se afla in una din urmatoarele situatii:

            1. cuvinte de genuri diferite (dintre care unele invechite, regionale sau populare) specializate pentru sensuri sau domenii diferite: a¹ (litera) s. m./s. n., pl. a/a-uri; a² (sunet) s. m., pl. a; basc³ „adaos la bluza sau jacheta”, basca² „lana tunsa de pe o oaie, bluza, vesta”, basca³ „limba”; colind¹ „colindat”, colind²/colinda (cantec); zaloaga „semn de carte, capitol”, zalog¹ „arbust”, zalog² „garantie”;

            2. ambele admise ca variante literare libere: basc²/basca¹ (bereta), colind²/colinda (cantec);

            3. de un singur gen, norma actuala optand pentru astru masculin, foarfeca feminin. Cf. si cleste masculin, cu pluralul clesti. La substantivele mass-media si media „presa scrisa si audiovizuala” s-a admis folosirea ca feminin singular: (mass-)media actuala, cu genitiv-dativul articulat (mass-)mediei: prin intermediul (mass-)mediei.

   1. Aceste substantive sunt imprumutate de romana din engleza (unde media provine, la randul ei, din latina);

   2. Folosirea lor ca feminine singular este in acord cu forma lor.

   3. Ea este in conformitate cu trecerea, in limba romana, la feminin singular a unor plurale neutre latinesti la origine, cf. lat. supercilia > rom. spranceana.

            Norma actuala admite noile singulare pe care unele substantive feminine cu radacina terminata in -l si pluralul in -e si le-au creat dupa modelul sofa, sofale, cafea, cafele: bretea pentru sensurile „bentita de sustinere la imbracaminte; ramificatie rutiera”, sanda (nu bretela, sandala).

            Tendinta distingerii intre forma de singular si cea de plural se concretizeaza in acceptarea de catre norma academica a singularului carnat (si nu carnat), refacut din forma mostenita tocmai pentru marcarea mai clara a opozitiei de numar si prin alternanta t/t.

         Unele substantive feminine omonime la nominativ-acuzativ singular au genitiv-dativul singular diferit: maica¹ „calugarita”, g.-d. art. maicii; maica² „mama”, g.-d. art. maicei/maicii/maichii.

            Unele substantive feminine terminate in -a sau -ia in limba de origine si-au creat (si) o noua forma nearticulata: carioca, leva/leva, nutrie.

            La unele nume proprii, normele actuale admit variante de flexiune: Ilenei/Ileanei.

            Poate exista ezitare in ce priveste forma de plural (in cadrul aceluiasi gen) la unele substantive feminine cu pluralul (si genitiv-dativul singular nearticulat) in -e sau -i si neutre cu pluralul in -uri sau -e; la aceste substantive, optiunea normei actuale este una din urmatoarele:

            - ambele forme sunt admise ca variante literare libere, cu preferinta pentru una dintre ele (indicata prima in Dictionar): capsuni/capsune, cicatrice/cicatrici, cirese/ciresi, coarde/corzi, coperte/coperti, galuste/galusti (ca si rape/rapi), respectiv niveluri/nivele „inaltime, stadiu, treapta” (ca si chipie/chipiuri, tuneluri/tunele);

   Acceptarea si a pluralului in -i, alaturi de cel in -e, la doua substantive de genul feminin nume de fructe: capsuni si ciresi, s-a bazat pe faptul ca:

   1. se inregistreaza progresul, in uzul literar, al pluralelor in cauza;

   2. nu exista decat plurale in -i, atat pentru numele de pomi sau de tufe, cat si pentru numele fructelor acestora, in cazul mai multor astfel de substantive: fragi, gutui, lamai, nuci, piersici, rodii;

   3. formele de plural din sistemul multor substantive feminine au evoluat, in istoria limbii romane, de la desinenta -e la -i, plurale ca boale, roate, strade, scoale s.a. supravietuind, eventual, numai in expresii (a baga in boale, a merge ca pe roate), dar fiind inlocuite in uzul general prin boli, roti, strazi, scoli;

   4. inca din Indreptar[20], capsuna avea pluralul capsuni.

            - se admite o singura forma la unele substantive feminine (monede, dar gagici, poieni, remarci, taranci, tiganci) si neutre precum seminare (seminarii nemaiavand sprijin intr-un singular in -iu).

La imprumuturile recente, in curs de adaptare, norma actuala a adoptat solutii diferite, si anume:

            - folosirea unor substantive cu aceeasi forma la singular si la plural: dandy, gay, hippy, peso, playboy;

- incadrarea in modelul substantivelor romanesti, prin formarea pluralului:

            - la cele masculine - cu desinenta -i, cu altenantele fonetice corespunzatoare: adidasi, bodyguarzi/bodigarzi, brokeri, dealeri, racketi (ca in DOOM¹ bosi);

            - la cele neutre, in general cu desinenta -uri, legata

                        - direct (fara cratima) la cuvintele - chiar nedaptate sub alte aspecte - care se termina in litere din alfabetul limbii romane pronuntate ca in limba romana: gadgeturi [gheğeturi], itemuri [itemuri], trenduri [trenduri], weekenduri [uĭkenduri]);

                        - prin cratima la cuvintele a caror finala prezinta deosebiri intre scriere si pronuntare (bleu-uri [blöuri], show-uri [souri]) sau care au finale grafice neobisnuite la cuvintele vechi din limba romana: party-uri, story-uri.

Verbul

            Formele fara -ra- la indicativ mai-mult-ca-perfect plural sunt invechite.

            Tratarea in DOOM² a verbelor de conjugarea I cu sau fara -ez si de conjugarea a IV-a cu sau fara -esc continua in mare parte DOOM¹.

   In principiu nu am intervenit in aceasta chestiune foarte delicata decat atunci cand am dispus de informatii privind uzul formelor. In cazurile in care acestea indicau un echilibru relativ intre forme, au fost recomandate ambele variante, iar cand discrepanta era flagranta, am optat pentru varianta dominanta.

            Situatia verbelor de conjugarea I la care am intervenit asupra normarii din DOOM¹ este urmatoarea:

            - a se prosterna (fost fara si cu -ez, in aceasta ordine; BC[21] prosterna / prosterneaza 27 / 114) a devenit numai cu, ca si a decerna;

            - au devenit numai fara -ez a ignora (BC ignoreaza / ignora 2 / 147), a indruma (foste cu si fara -ez, in acesta ordine; BC indrumeaza / indruma 6 / 141), a infoia (fost fara si cu -ez, in aceasta ordine; BC infoaie / infoiaza 139 / 11);

            - au devenit fara si cu -ez, in aceasta ordine, a injgheba (BC injghebeaza / injgheaba 62 / 82) s.a.

            Verbele de conjugarea a IV-a la care am intervenit asupra normarii din DOOM¹ se afla in una din urmatoarele situatii:

            - au devenit numai fara -esc a bombani (fost numai cu -esc; BC bombane /bombaneste 119 / 17), a dainui (fost cu si fara -esc, in aceasta ordine; BC dainuieste /dainuie 14 / 119), a tarai (BC taraie / taraieste 147 / 3); la fel a absolvi, inclusiv pentru sensul „a termina un an/o forma de invatamant”;

            - au devenit cu si fara -esc, in aceasta ordine: a biciui (BC biciuie / biciuieste 57 / 65), a birui (fost numai fara -esc; BC biruie / biruieste 50 / 78) s.a.;

   In cazul fluctuatiei dintre formele sufixate si cele nesufixate nu se poate impune, din pacate, cu forta, o coerenta, neconfirmata de uz, numai de dragul coerentei. La asemenea verbe (unele provenite din onomatopee), lucrurile nu pot fi inca transate definitiv si intr-un mod care sa satisfaca sentimentul tuturor vorbitorilor.

   Nu exista mijloace de memorare a formelor recomandate sau criterii pentru deducerea lor logica, fiind necesara consultarea DOOM². Nu inseamna ca si alte variante decat cele inregistrate in DOOM² nu ar fi posibile si, cum si intre diversele dictionare exista deosebiri, folosirea, in cazurile de dubiu, a altei variante decat cea indicata in DOOM² nu ar trebui penalizata, facand parte mai curand dintre variatiile de uz decat dintre abaterile de la o norma categorica.

ALTE INTERVENTII IN DICTIONARUL PROPRIU-ZIS

Indicatii de uz

            Inventarul DOOM² contine peste 62.000 de cuvinte. S-au pastrat cea mai mare parte a intrarilor din DOOM¹, adaugandu-se indicatii de uz la cuvintele care nu apartin limbii literare actuale: a aburca (pop.), babaros (arg.), babosa (reg.), colonela (inv., rar), gagica (fam.), iactanta (livr.), odicolon (inv., pop.) etc.

                                Faptul ca un cuvant precum gagica (care s-a extins in limbajul familiar) figureaza in DOOM (inca din prima editie) nu inseamna ca el ar fi fost „adoptat ca norma academica” si ca ar fi devenit „oficial”. In cazul unui asemenea cuvant, normarea priveste numai scrierea si flexiunea, nu uzul; pentru situatiile in care este folosit in registrul caruia ii apartine sau intr-o opera literara, DOOM² arata ca pluralul lui nu (mai) este gagice, ci gagici, iar genitiv-dativul singular articulat trebuie scris si pronuntat gagicii.

Modificari

            Prin interventii mai mult sau mai putin punctuale operate in corpul dictionarului s-au modificat o serie de recomandari ale DOOM¹:

            - scrierea si/sau pronuntarea unor imprumuturi: dumping, antidumping [(anti)damping], nu [(anti)dumping]; knockdown [knocdaǔn/nocdaǔn] si knockout [knocaǔt/nocaǔt], nu cnocdaun, cnocaut; categoria formatiilor cu -men imprumutate din engleza sau din franceza (care nu mai sunt scrise cu -man): congresmen, pl. congresmeni; recordmen, pl. recordmeni; tenismen, pl. tenismeni (cf. si femininele recordmena, tenismena, formate in romaneste) etc.;

            - unele forme flexionare:

                        - a continua are, conform normei actuale, la indicativ si conjunctiv prezent, persoana I singular, forma (sa) continui (nu (sa) continuu), ca si la persoana a II-a singular, dupa modelul unor verbe in -ia (ca a apropia);

                        - a mirosi are la indicativ prezent, persoana a III-a plural, forma (ei) miros (nu (ei) miroase);

            - s-au admis, atat la cuvinte vechi, cat si la cuvinte mai noi, unele forme ca variante literare libere: astareala / astereala, becisnic / bicisnic, cearsaf / cearceaf, chimiluminiscenta / chimioluminescenta, corijent / corigent, delco / delcou, diseara / deseara, fierastrau / ferastrau, filosof /filozof, luminiscent / luminescent, muschetar / muschetar, pieptan / pieptene, polologhie / poliloghie, tumoare / tumora;

            - s-au eliminat unele forme sau variante, recomandand (numai) acciza, astm, azi-noapte, carafa, chermeza, chimioterapie, container, crenvurst, a daula, de-a-ndaratelea, a dispera, fiica, a fonda, israelian, lebarvurst, luminator, machieur, machieuza, maseur, maseuza - ca si cozeur, dizeur, dizeuza -, marfar, magazioner, mesada, pricomigdala, zilier, nu (si) acciz, astma, as-noapte, garafa, chermesa, chemoterapie, conteiner, de-a-ndaratele, a dehula, a despera, crenvurst, fiica [fĭica], a funda, izraelian, lebervurst, luminator, machior, machieza, masor, marfar, magaziner, misada, picromigdala, ziler etc.;

            - s-a admis existenta la unele nume compuse de plante si de animale, de dansuri populare, de jocuri s.a. a formei nearticulate si a flexiunii: abrudeanca (dans), neart. abrudeanca, g.-d. art. abrudencii;

            - s-au considerat (formal articulate si) de genul masculin (nu neutru, cum este cuvantul de baza), numele de plante sau de animale compuse de tipul acul-doamnei (planta) s. m. art., degetel-rosu;

            - „epitetele” referitoare la persoane au fost considerate de ambele genuri, nu numai masculine: balbaila s. m. si f.;

            - s-a admis, printre altele, existenta unor forme de singular la nume de popoare vechi (alobrog), de specii animale si vegetale (acantocefal) s.a.;

            - s-a considerat ca substantivele provenite din verbe la supin nu au in general plural si s-au tratat separat locutiunile formate de la ele: ales s. n.; alese (pe ~) loc. adv.;

            - s-au respectat, pentru numele si simbolurile unitatilor de masura, prevederile sistemelor internationale obligatorii/normelor interne stabilite de profesionisti: watt-ora cu pl. wati-ora, nu wattora, pl. wattore;

            - s-a schimbat incadrarea lexico-gramaticala a unor cuvinte:

                                    -sunt considerate locutiuni pronominale de politete[22] (si nu secvente formate din substantiv + adjectiv pronominal posesiv sau pronume personal in genitiv) tipurile Domnia Ta, Excelenta Voastra, Inaltimea Voastra etc., desi formatiile sunt analizabile, deoarece acordul predicatului cu aceste secventa folosite ca subiect nu se face cu persoana a III-a, ca in cazul substantivelor, ci cu persoana la care se refera, de ex. cu persoana a II-a: Excelenta Voastra veti fi primit de presedintele tarii.

                                    - bun-platnic, rau-platnic, ca si vita-de-vie s.a. (considerate, probabil, de autorii DOOM¹ imbinari libere si de aceea neinclus in dictionar), sunt socotite compuse;

                                    - uite este considerat interjectie, si nu forma verbala[23] s.a.

Adaugiri

            S-au adaugat cca 2.500 de cuvinte:

            - imprumuturi din latina si din diverse limbi moderne, (re)intrate in uz, majoritatea din engleza, dar si din franceza, spaniola etc., marcate ca angl(icisme), fr(antuzisme), hisp(anisme) etc.: acquis, advertising, airbag, broker, cool, curriculum, dealer, gay, hacker, item, jacuzzi, macho, trend etc.;

                                Includerea in DOOM² a unor imprumuturi recente neadaptate, mai ales anglo-americane, nu trebuie interpretata ca o recomandare a tuturor acestora. Ea se bazeaza pe ideea ca, daca folosirea lor nu poate fi impiedicata, iar unele dintre ele tin de o moda ce poate fi trecatoare, ignorarii problemei - care lasa loc greselilor - ii sunt preferabile inregistrarea formelor corecte din limba de origine si sugerarea cailor pentru posibila lor adaptare la limba romana. Viitorul va decide care dintre aceste cuvinte vor ramane, asemenea atator imprumuturi mai vechi, si sub ce forma anume, si care vor disparea.

            - cuvinte existente in limba romana, dar care, din diverse motive, lipseau din DOOM¹ (unele intrate in limba sau devenite uzuale dupa elaborarea acestuia):

                        - a accesa, acvplanare, aeroambulanta, aeroportuar, alb-negru, alb-argintiu, anglo-normand, aurolac, a se autoacuza, autocopiativ, blocstart, cronofag, dublu-casetofon, electrocasnic, a exinscrie, extra adj. invar., gastroenterolog, giardia, heliomarin, metaloplastie, neocomunism, neoliberal, policalificare, politolog, preaderare, primoinfectie, proamerican, sociocultural, super adj. invar., teleconferinta, a tracta, ultra adj. invar. etc.;

                        -  compuse absente din DOOM¹: à la, alaltaieri-dimineata, maine-dimineata; azi-maine s.a.;

                        - derivate de la nume de locuri romanesti (albaiulian, negruvodean), de la nume de state (srilankez) si alte derivate care pun probleme (shakespearian/shakespeare-ian) s.a.;

                        - dublete ale unor cuvinte existente in DOOM¹: compleu, emisie, frectie, mental, ocluzie, papua, repertoar s.a. - alaturi de complet, emisiune, frictiune, mintal, ocluziune, papuas, repertoriu;

            - cuvinte provenite din abrevieri: ADN s.a.;

            - nume proprii cu care trebuiau puse in legatura substantive comune inregistrate in dictionar: Acropole fata de acropola s.a.;

            - nume proprii care fusesera normate in anexele la DOOM¹ sub o forma susceptibila de amendari: Artemis, pentru care am recomandat g.-d. lui Artemis, nu Artemidei s.a.;

            - grupuri de cuvinte omofone cu cuvinte compuse: de sigur, nici un(ul) etc.