Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

Fitness

Procesele de refacere dupa efort: aspecte generale

Sport

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Fundamentarea metodologica a indicatorilor programarii: continutul, metodologia, eficienta si limitele lor. Complexitatea solicitarii organismului. Vo
Metodica invatarii sistemului de atac 1-3-1
ARBITRUL DE HANDBAL - Sanctiunile disciplinare
Grupul sportiv si conducerea lui
Procesele psihice si rolul lor in activitatea sportiva
DEFINITIA PERFORMANTEI SPORTIVE
Factorii de personalitate si influenta lor asupra activitatii sportive
Modelul de concurs sportiv: Prognoza performantei si graficele competitiei. Componentele modelului si modelarea.
Durata somnului
Programarea antrenamentului sportiv: Precizari terminologice. Fundamentarea biologica a indicatorilor programarii efortului in antrenament si concurs.

Procesele de refacere dupa efort: aspecte generale

In timpul perioadei de refacere, schimburile energetice au un caracter aerob. Dupa antrenamentele intensive sau dupa competitii, consumul de oxigen se mentine deasupra valorii normale timp de pana la 24, chiar 36 de ore dupa efort.



Recomandare practica: La antrenament, este esential sa se intensifice capacitatile aerobe, sa se stimuleze sistemele de transport al oxigenului, astfel incat sa se mareasca puterea si eficacitatea acestui sistem furnizor de energie.

Inca de la terminarea efortului, creste influenta mecanismelor hormonale si tisulare ale functiilor de reglare. Actionand asupra acestor mecanisme, se poate mari eficacitatea proceselor de refacere.

Procesele de refacere au fost diferentiate provizoriu in procese de refacere pe termen scurt si pe termen lung. Studiind ceea ce se intampla dupa sarcinile importante de lucru in natatie, schi de fond si ciclism pe sosea, se constata ca respectivul consum de oxigen, debitul de oxigen si ritmul normal de respiratie se refac, la inceput, destul de rapid, in primele ore dupa terminarea efortului (2-5 ore). In schimb, in perioada urmatoare (10-12 ore), refacerea este mult mai lenta. Prin urmare, refacerea se caracterizeaza prin trei faze succesive:

-                          faza de decompensare sau de crestere a oboselii

-                          faza de refacere rapida

-                          faza de refacere lenta

In practica este deci deosebit de periculos sa se reduca timpul de repaus in cursul fazei rapide de refacere, mai ales in perioadele in care antrenamentele se desfasoara de doua-trei ori pe zi.

Caracterul heterocronic al refacerii este constituit de faptul ca mai intai se reface o functie (de exemplu, ritmul cardiac sau ventilatia externa), apoi, mai tarziu, alte functii (de exemplu, consumul maxim de oxigen, debitul de oxigen, presiunea sanguina normala etc.).

In practica, aprecierea timpilor de repaus trebuie sa se faca luand in consideratie diferitii factori care intervin in tipul de adaptare urmarit.

Procesele de refacere prezinta un caracter selectiv. Reluand exemplul fortei musculare, s-a aratat ca muschii isi restabilesc la modul selectiv capacitatea de a executa din nou un efort identic. Aceasta selectivitate se manifesta, de asemenea, in functie de tipul respectiv de lucru muscular:

- dupa un antrenament izometric, refacerea este mai lenta decat dupa un antrenament de forta-viteza. Aceasta inseamna ca pauza difera in functie de tipul de efort: repetarea aceluiasi tip de efort sau realizarea unui efort de alta natura.




In practica, atunci cand se executa exercitii repetate, trebuie neaparat sa se ia in consideratie acest caracter selectiv.

Perioada de refacere este caracterizata nu numai prin refacerea nivelului initial al resurselor energetice, ci si prin suprarefacerea acestora, denumita, de asemenea, supra compensare, care nu este, de fapt, decat manifestarea unei adaptari a organismului la „sarcina interna” reprezentata de exercitiile de antrenament (sarcina externa). Privind aparitia acestei faze de supracompensare, se observa o serie de particularitati:

-                          nu apare intotdeauna: ea poate fi absenta, in special in cazul exercitiilor prea epuizante;

-                          prezinta un caracter selectiv: este mai puternica in sistemele organice si in muschii care participa direct la sarcina de lucru;

-                          procesul de supracompensare poate fi orientat, chiar optimizat: un aport exogen de glucide asigura conditiile optime pentru obtinerea supracompensarii glucidice. In aceste conditii, ingerarea de proteine sau de lipide are un efect negativ;

-                          efectul de supracompensare poate fi consolidat, variindu-se sarcina de lucru. Daca, in schimb, se repeta sarcinile la modul monoton, se dezvolta un fenomen de obisnuinta fiziologica care diminueaza puternic efectul de supracompensare.

In ceea ce priveste durata refacerii, se constata, in general, ca faza de supracompensare apare la 48-78 de ore dupa o sarcina de antrenament sau o competitie. Aceasta nu inseamna insa ca nu mai trebuie sa se efectueze niste antrenamente repetate in perioada imediat urmatoare (6h, 12h, 24 h), chiar daca refacerea este, in cazul respectiv, foarte partiala (6h, 12h, 24h); este necesar numai sa se pastreze un caracter foarte selectiv.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 743
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site