Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AeronauticaComunicatiiElectronica electricitateMerceologieTehnica mecanica


AMBALAREA MARFURILOR: Definitia ambalajului, Clasificarea ambalajelor

Merceologie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
AMBALAREA MARFURILOR: Definitia ambalajului, Clasificarea ambalajelor
Unitatea agroalimentara SC MARIA PAN SA
ESTETICA MARFURILOR
Metode de cercetare in merceologie
ANALIZA COMPARATIVA A CALITATII MARFURILOR
PROCESUL TEHNOLOGIC DE FABRICARE A BISCUITILOR
Cafea
ASPECTE GENERALE PRIVIND SITUATIA CONSUMULUI DE PRODUSE DE PANIFICATIE
Analiza comparativa a calitatii marfurilor ( A.C.Q.M.) - Elemente teoretice si metodologice

Ambalarea marfurilor

In societatea contemporana ambalajul a evoluat spectaculos, datorita modificarilor survenite in comportamentul de consum.

Autoservirea ca forma de vanzare a produselor, consumul din ce in ce mai ridicat asociat cu concurenta au transformat ambalajul intr-un „ purtator de informatie si reclama'.



Din punct de vedere economic, ambalajul se poate considera un produs finit care incorporeaza materii prime, cheltuieli materiale si efort uman, asemanator altor marfuri  de consum de pe piata.

Producerea ambalajelor a devenit o activitate foarte importanta, cu productii de serie mare pe linii tehnologice automatizate, folosind tehnica de varf si aplicand principii specifice marketingului si merceologiei. In acelasi timp, prin cantitatile considerabile pe care le reprezinta, ambalajele figureaza in politicile de gestiune a deseurilor printre fluxurile prioritare, pentru ele fiind puse.

1. Definitia ambalajului

Conceptul de ambalare, din punct de vedere etimologic, provine din sufixul „em' si cuvantul ,,balla' (fr.emballage) si are sensul de a strange in balot.

Definitive date conceptului de ambalare sunt extrem de numeroase, uneori existand deosebiri de nuanta In ceea ce priveste sensul dat diferite limbi (de exemplu, englezescul .packaging' acopera si unele aspecte ce tin de comunicare a informatiei prin eticheta, marca, dar si la facilitarea vanzarii.

Ambalajul este un sistem fizico-chimic complex, cu functii multiple, care asigura mentinerea sau, in unele cazuri, ameliorarea calitatii produsului caruia ii este destinat. Ambalajul favorizeaza identificarea produsului, inlesnind atragerea de comparatori potentiali, pe care ii invata cum sa foloseasca, sa pastreze produsul si cum sa apere mediul inconjurator de poluarea produsa de ambalajele uzate sau de componentii de descompunere ai acestora.

Din punct de vedere comercial, ambalajul permite asigurarea in cele mai bune conditii a manevrarii, conservarii, depozitarii si transportului produselor. In ”Petit Robert” (1989), ambalajul este un “invelis din materiale si forme diferite in care se ambaleaza un produs pentru transport sau vanzare”. (Fratila R., 2001)

Institutul Francez al Ambalajului si Ambalarii propune urmatoarele definitii in “Petit glossaire de l’emballage”:

§         ambalajul este obiectul destinat sa inveleasca sau sa contina temporar un produs sau un ansamblu de produse pe parcursul manevrarii, transportului, depozitarii sau prezentarii, in vederea protejarii acestora sau facilitarii acestor operatii;

§         ambalarea reprezinta operatia de obtinere a “primului invelis aflat in contact direct cu produsul”.

§         Institutul din Marea Britanie furnizeaza trei directii in definirea ambalarii:

§         sistem coordonat de pregatire a marfurilor pentru transport, distributie, vanzare cu amanuntul si consum;

§         cale de asigurare a distributiei la consumatorul final, in conditii optime si cu costuri minime;

§         functie tehnico-economica, care urmareste minimizarea costurilor la livrare.

In Romania, conform STAS 5845/1-1986, ambalajul reprezinta un “mijloc” (sau ansamblu de mijloace) destinat sa inveleasca un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protectia temporara, din punct de vedere fizic, chimic, mecanic si biologic in scopul mentinerii calitatii si integritatii acestora, in decursul manipularii, transportului, depozitarii si desfacerii pana la consumator sau pana la expirarea termenului de garantie.

Tot in conformitate cu standardul amintit, ambalarea este definita ca fiind “operatie, procedeu sau metoda, prin care se asigura cu ajutorul ambalajului, protectie temporara a produsului”.

Istoria cartonului ondulat se intinde pe o perioada de peste 100 de ani, iar aparitia acestui material a fost impulsionata de nevoia unui nou tip de ambalaj superior celor existente pana atunci.

Hartia ondulata mecanic, intre doua valturi canelate, a fost obtinuta prima data in Anglia, in anul 1856 si a fost utilizata in premiera ca ambalaj de catre un american, in 1871. Cartonul ondulat propriu-zis a aparut in 1874, in America, cand s-a adaugat, prin lipire, un strat neted de hartie peste hartia ondulata.

La inceputul secolului XX, apar primele masini de carton ondulat, iar acest produs se impune in industria ambalajelor din America si Europa. In timp, productia de carton ondulat si ambalaje se dezvolta in ritm alert, largindu-se gama sortimentala si imbunatatindu-se calitatea acestui produs.

In tara noastra, cartonul ondulat s-a produs prima oara in anul 1957, in fabrica existenta la Ghimbav, localitate aflata la 10 km de municipiul Brasov. In anii urmatori, acest sector a cunoscut o dezvoltare importanta, cererea acestui produs pe piata fiind in continua crestere.

Odata cu dezvoltarea si diversificarea productiei de bunuri concomitent cu dezvoltarea comertului, are loc si diversificarea si dezvoltarea activitatilor de ambalare si implicit a productiei de ambalaje. La nivelul intregii planete, se considera ca aproximativ 99% din productia de marfuri se tranzactioneaza in stare ambalata.

In contextul ambalarii se folosesc o serie de termeni, dintre care amintim materialul de ambalare, materialul de ambalaj, mediu de ambalare, produs de ambalat, preambalare, accesorii, materiale si operatii auxiliare ambalarii etc.

Preambalarea este operatia de ambalare a unui produs individual, in absenta comparatorului, iar cantitatea de produs introdusa in ambalaj este prestabilita si nu poate fi schimbata decat prin deschiderea sau modificarea ambalajului.

Exista instructiuni de metodologie legala referitoare la preambalarea unor produse in functie de masa sau volum. Produsele care indeplinesc conditiile prevazute de lege vor fi insciptionate cu litera e, de inaltimea a cel putin 3 mm, plasata in acelasi loc cu masa si volumul nominal. Este interzisa tiparirea pe ambalaj a erorilor tolerate.

Valorile cantitatilor nominale sunt impuse prin lege, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei pentru fiecare categorie de produse.

Este interzisa, prin lege, producerea, importarea si comercializarea de ambalaje inselatoare.

Preambalajul inselator este preambalatul care creeaza impresia ca are o cantitate mai mare decat cantitatea nominala. Se considera preambalat inselator daca peste 30% din volumul ambalajului nu este ocupat cu produs sau in cazul in care in pachet exista produs cu mai putin de 15% decat cantitatile prevazute de lege.

Toate preambalatele fabricate conform instructiunilor trebuie sa poarte urmatoarele inscriptii lizibile, care sa nu poata fi sterse:

-          cantitatea nominala;

-          marca sau o inscriptie care sa permita identificarea ambalatorului sau a importatorului de preambalare;

-          marca e, de cel putin 3 mm, situata in acelasi camp vizual cu cantitatea nominala. Aplicarea acestei marci garanteaza ca preambalatul indeplineste cerintele prevazute de instructiuni.

-          verificarea preambalatelor se face prin esantionare in doua etape:

-          verificarea continutului real al fiecarui preambalat din esantion;

-          verificarea mediei continutului real al preambalatului din fiecare esantion.

-          pentru fiecare din aceste verificari exista doua planuri de esantionare;

-          un plan pentru verificarea nedestructiva, care nu implica deschiderea ambalajului;

-          alt plan pentru verificarea distructiva, care implica deschiderea ambalajului.

Din motive economice, verificarea distructiva este limitata la minimum necesar.

Un lot este constituit din preambalate cu aceeasi cantitate nominala, aceeasi sarja de productie, ambalat in acelasi loc.

 

2. Clasificarea ambalajelor

 

In ultimele decenii ambalajele s-au diversificat mult, atat din punct de vedere al materialelor din care acestea sunt facute, cat si din punct de vedere functional.

Ambalajele se clasifica in functie de mai multe criterii, care sunt utilizate frecvent in practica:

Dupa materialul folosit in confectionarea ambalajelor:

-          ambalaje din hartie si carton;

-          ambalaje din sticla;

-          ambalaje din metal;

-          ambalaje din materiale plastice;

-          ambalaje din lemn, inlocuitori din lemn si impletituri;

-          ambalaje din materiale textile;

-          ambalaje din materiale complexe.

Dupa sistemul de confectionare:

-          ambalaje fixe;

-          ambalaje demontabile;

-          ambalaje pliabile.

Dupa tip:

-          plicuri;

-          pungi;

-          plase;

-          lazi;

-          cutii;

-          flacoane;

-          borcane etc.

Dupa domeniul de utilizare:

-          ambalaje de transport;

-          ambalaje de desfacere si prezentare.

Dupa specificul produsului ambalat:

-          ambalaje pentru produse alimentare;

-          ambalaje pentru produse nealimentare;

-          ambalaje pentru produse periculoase;

-          ambalaje individuale;

-          ambalaje colective.

Dupa gradul de rigiditate:

-          ambalaje rigide;



-          ambalaje semirigide;

-          ambalaje suple.

Dupa modul de circulatie al ambalajului:

-          ambalaje refolosibile;

-          ambalaje nerefolosibile – tip pierdut.

Dupa sistemul de circulatie:

-          sistem de restituire a ambalajelor;

-          sistem de vanzare – cumparare a ambalajelor.

Dupa sistemul de confectionare:

-          ambalaje fixe;

-          ambalaje demontabile;

-          ambalaje pliante.

Dupa caile de transport:

-          ambalaje pentru transport terestru;

-          ambalaje pentru transport fluvial-maritim;

-          ambalaje pentru transport aerian.

Dupa destinatie:

-          ambalaje pentru piata externa;

-          ambalaje pentru piata interna.

Exista o preocupare chiar si la nivel de foruri internationale, cum ar fi: Organizatia Internationala de Standardizare, Federatia Europeana pentru Ambalare, pentru clasificarea si standardizarea ambalajelor.

 

3. Materiale utilizate pentru confectionarea ambalajelor

 

Diversitatea materialelor folosite pentru ambalarea produselor este foarte mare.

Privit din punct de vedere tehnic, ambalajul marfurilor este alcatuit dintr-un ansamblu de materiale destinat protectiei calitatii si integritatii produselor, facilitarii operatiilor de circulatie a marfurilor. De asemenea, calitatea produselor este influentata de calitatea ambalajului prin faptul ca un ambalaj necorespunzator poate atrage dupa sine deprecierea produsului, adica sa contribuie la diminuarea calitatii lui.

Daca privim ambalajul ca un produs finit oarecare, avand o destinatie precizata, in el se pot identifica cheltuieli cu materiile prime si cheltuieli de obtinere.

Alegerea materialului folosit pentru ambalaje depinde de mai multi factori dintre care am putea aminti:

§         caracteristicile produsului ce urmeaza a fi ambalat;

§         domeniul de utilizare a ambalajului;

§         marimea factorilor care pot actiona asupra produsului pe timpul manipularii, transportului si al depozitarii;

§         tehnica de ambalare utilizata;

§         destinatia produsului;

§         nivelul de dezvoltare si puterea economica, etc.

Materialele celulozice

Ambalajele din materialele celulozice detin ponderea principala in totalul ambalajelor. In functie de perioade si de tari, se inregistreaza sensibile fluctuatii. Materialele care pot in viitor sa ia locul ocupat de materialele celulozice sunt materialele plastice.

Dintre materialele celulozice utilizate pentru confectionarea diferitelor tipuri de ambalaje amintim: hartia, cartonul si mucavaua.

Cartonul pentru ambalaje poate fi:

1. carton duplex – este format din doua straturi diferite de material fibros, unite in stare umeda prin presare. Cartonul duplex se fabrica in doua tipuri:

§         tipul E - pentru ambalaje care se imprima prin procedeul ofset. De aceea stratul superior (fata 1) este fabricat din pasta chimica inalbita a carei culoare alba si netezire permit imprimarea ofset;

§         tipul O (obisnuit) - pentru alte ambalaje, confectii si lucrari poligrafice

2. cartonul triplex – este format din minim trei straturi diferite de material fibros, unite in stare umeda prin presare. Cartonul triplex are o rezistenta mare la plesnire, utilizat in special pentru ambalaje de transport si grupare si mai putin pentru ambalaje de desfacere – prezentare.

3. cartonul ondulat – este format din unul pana la patru straturi netede si unul sau trei straturi ondulate din hartie inferioara sau superioara de ambalaj, unite intre ele printr-un adeziv. Se obtine astfel un obiect de tip sandwich usor si stabil. Elementul de baza este obtinut prin asocierea, prin lipirea, a unui strat plat cu un strat ondulat. Acoperirea unui astfel de element sau a mai multor elemente suprapuse de obicei, marimea ondulelor folosite este diferita cu un strat plat determina obtinerea cartoanelor ondulate cu unul, doua sau trei straturi de ondule. Cartonul ondulat are o rezistenta si o elasticitate buna.

Materialele auxiliare pentru producerea ambalajelor

Numarul acestora este foarte mare: coloranti, pigmenti, cerneluri, adezivi, etc. Aceste materiale influenteaza calitatea ambalajelor, atribuindu-le calitati estetice si functionale.

Un alt material auxiliar utilizat de aceasta data pentru consolidarea, adica cresterea rezistentei ambalajelor sunt benzile de balotare si adezivii.

O alta grupa o constituie materialele pentru amortizare si protectie impotriva socurilor. Aceste materiale protejeaza impotriva socurilor, a frecarilor si in unele cazuri chiar pentru rigidizarea ambalajelor. Dintre materialele noi de amortizare putem aminti: cartonul ondulat, lana minerala, materialele expandate si cele cu bule de aer.

O ultima grupa de materialele auxiliare o constituie lacurile si vopselele. Acestea, pe langa contributia care o au la cresterea rezistentei ambalajelor la actiunea factorilor atmosferici, maresc rezistenta la coroziune, la razele solare, la schimbarile de temperatura etc.

  


4. Factorii care determina alegerea ambalajului

 

Ambalajul este o componenta esentiala a activitatii comerciale, fiind subordonat marfii si deservind consumatorul. Sortimentele de produse nou aparute pe piata, modernizarea conceptiei si a tehnicilor comerciale aduc in discutie diversificarea ambalajelor in paralel cu cresterea exigentelor fata de acesta.

Pentru ca ambalajul sa indeplineasca functiile sale, la alegerea lui trebuie sa se tina cont de urmatoarele aspecte:

§         proprietatile produsului care trebuie ambalat:

-          natura, dimensiunea, masa, forma produsului, numarul de unitati de produs dintr-un ambalaj;

-          interactiunile de ordin fizic si chimic ce pot apare intre produs si ambalaj (respectiv incompatibilitatile);

-          fragilitatea produsului, sensibilitatea la factori mecanici si de mediu (prin miros, agenti chimici, umiditate);

-          importanta si valoarea produsului, care determina masuri de siguranta in plus impotriva unor posibile furturi sau deteriorari intentionate.

§         conditii de transport, manipulare si depozitare:

-          numarul operatiilor de incarcare - descarcare;

-          tipul mijloacelor de transport folosite: auto, feroviar, naval;

-          durata operatiilor de manipulare;

-          durata stocarii;

-          locul vanzarii.

                                                                                           

§         metoda de ambalare, tipul si functiile ambalajelor:

-          in functie de modul de vanzare: autoservire sau servire de catre personalul angajat;

-          in functie de scopul ambalarii: pentru transport sau desfacere;

-          modul de inchidere;




-          modalitatea si tipul inscriptionarii.

-          materialul de ambalaj folosit (caracteristici, proprietatea);

-          rezistenta la socuri termice;

-          rezistenta la presiuni mari;

-          posibilitatea de protejare contra prafului.

§         valorificarea economica a ambalajului:

-          costul ambalajului;

-          existenta posibilitatii de recuperare a ambalajului si eventual refolosire;

-          valoarea de recuperare.

 

La fel ca si in cazul altor produse si pentru ambalaje s-a impus introducerea standardizarii care permite rationalizarea productiei si comercializarii ambalajelor. Principalele cerinte ce trebuie sa le indeplineasca un ambalaj vor fi specificate in standarde.

Cu cat ambalajul indeplineste mai multe din cerintele enumerate mai sus, cu atat el va fi mai util, iar cheltuielile pentru utilizarea lui pot fi recuperate.

 


5. Metode si tehnici de ambalare

 

Odata cu dezvoltarea societarii si implicit a proceselor de productie s-a dezvoltat si industria de ambalaje. Se cauta ca prin procedee noi sa se ajunga la o mai buna realizare a functiilor ambalajelor. Totodata, se urmareste cresterea productivitatii muncii, atat la confectionarea ambalajelor, cat si la ambalarea produselor.

Ambalarea se poate face pe linii semiautomate sau automate de mare productivitate, ce pot realiza formarea ambalajelor, desfacerea lor, umplerea si inchiderea lor.

Ambalajul si produsul formeaza un sistem, de aceea metodele de ambalare trebuie sa tina seama de relatiile de interdependenta ce se stabilesc intre elementele componente ale sistemului. Tendintele actuale remarcate in conceptia ambalajelor si a metodelor de ambalare sunt:

§         reducerea consumului de materii prime, materiale si energie;

§         cresterea duratei de conservare a produselor;

§         sporirea performantelor ambalajelor prin combinarea materialelor de confectionare;

§         facilitarea reintegrarii in mediu a ambalajelor in etapa post-consum.

 Metoda de formare a ambalajului se adopta in functie de materialului celulozic folosit, tratat sau netratat, sau in functie de posibilitatea de inchidere prin termosudare, prin lipire sau pliere.

Metodele si tehnicile de ambalare a produselor oferite de Rondocarton sunt:

Ambalarea colectiva – aceasta metoda se foloseste pentru ambalarea intr-un singur ambalaj a mai multor produse. Aceasta metoda usureaza mult manipulare si transport produselor, ajutand la paletizarea acestora. Metoda poate fi utilizata cu succes si pentru produsele alimentare de uz curent (zahar, faina, orez, malai etc.), precum si pentru ambalarea unor produse deja preambalate.

Ambalarea portionata - ambalajul portionat este acela al carui continut se consuma o singura data. Aceste ambalaje pot fi plicuri, cutii, tivite etc. Astfel, se pot ambala atat produsele perisabile (produsele lactate, carne, fructe), cat si cele neperisabile (biscuiti, napolitane, cafea etc.).

Ambalarea in cutii de carton se realizeaza in trei etape, indiferent de complexitatea masinilor folosite:

§         formarea sau deschiderea ambalajului pliat – materialul poate fi sub forma de banda sau carton desfasurata de pe o bobina, bucata de carton croita corespunzator dimensiunilor si formei ambalajului sau chiar o cutie de carton deja formata, care se afla in stare pliata;

§         umplerea ambalajului;

§         inchiderea – inchiderea bazei cutiei se face, in cele mai multe cazuri, inaintea umplerii, exista insa produse rigide, care se pot introduce mai intai in cutie si apoi aceasta se inchide la ambele capete.

Pot exista si operatii secundare: imprimarea codului produsului, introducerea de hartii cu indicatii legate de produs sau obiecte de reclama, etc. care se realizeaza pe parcursul procesului de ambalare.

Ambalarea in cutii de carton se face pe linii manuale, semi-automate sau automate, in functie de modul in care se introduce produsul in ambalaj. Astfel, daca introducerea produsului in ambalaj se face de catre masina, chiar daca alimentarea dispozitivului de incarcare se face manual, sistemul se considera automat. Daca insa, introducerea produsului in ambalaj se face manual, iar celelalte operatii se fac automat, atunci sistemul se considera semi-automat.

Sunt mai multi factori de care trebuie sa se tina seama la alegerea liniei de ambalare. Acestia se refera la:

-          utilajul folosit la ambalare;

-          productia care trebuie realizata;

-          dimensiunea ambalajelor ce trebuie formate;

-          frecventa schimbarilor ambalajului;

-          spatiul necesar montarii liniei.

-          modificarile probabile ale produsului, influenteaza alegerea materialului de ambalare folosit (de exemplu, produsul trebuie ambalat in materiale cu ridicate proprietati de bariera la arome, grasimi etc.).

 

6. Functiile si importanta ambalajelor

 

            Ambalajul este invelisul exterior al unui produs destinat vanzarii cumpararii si constituie un important promotor al desfacerii, denumit si “vanzatorul mut”. Ambalajul produsului indeplineste mai multe functii; chiar daca nu toate cu aceeasi importanta.

            Din punct de vedere istoric, functiile ambalajului s-au limitat initial la pastrarea si ocrotirea produselor, dar odata cu dezvoltarea si diversificarea productiei si a circulatiei marfurilor, functiile ambalajului s-au multiplicat, cea mai mare influenta avand-o in acest sens magazinele cu autoservire.

            Principalele functii ale ambalajului modern sunt:

           Principalele functii ale ambalajelor sunt:

a.                   functia de protectie;

b.                  functia de rationalizare;

c.                   functia de reclama si promovare a vanzarilor (functia de marketing).

 

a)Functia de protectie

Ambalajul trebuie sa asigure pastrarea tuturor parametrilor calitativi ai produselor. Pe timpul transportului, manipularii, depozitarii produselor sunt supuse unor serii de solicitari mecanice (tractiune, frecare, lovituri, caderi, trepidatii, vibratii etc.). In aceste conditii ambalajele trebuie sa fie capabile sa preia aceste solicitari, protejand produsul.

Functia de protectie se rezuma a trei aspecte particulare dupa cum urmeaza

§         protejarea produsului de actiunea unor factori interni si externi;

§         protejarea mediului inconjurator impotriva caracterului toxic al unor produse;

§         pastrarea intacta a calitatii marfii la contactul direct produs ambalaj (evitarea influentarii negative de catre ambalaj a calitatii produsului).

Factorii de mediu (temperatura, radiatiile infrarosii si ultraviolete, socurile mecanice, particulele de praf, microorganismele, insectele, rozatoarele, diverse gaze, umiditatea relativa a aerului) pot actiona direct asupra produselor ambalate si/sau indirect, prin facilitarea actiunii unor factori interni

Factorii interni (compozitia chimica a produselor, aciditatea, microorganismele) actioneaza atat asupra produselor, cat si asupra ambalajelor sau a mediului inconjurator prin reactii chimice, biochimice sau electrochimice (Biro A., 1998).

La alegerea materialului din care este confectionat ambalajul se tine seama de:

-                natura produsului care urmeaza sa fie ambalat (stare de agregare, proprietatea fizico-chimice, biologice);

-                chimismul propriu (alegerea unor materiale pentru ambalare care sa fie inerte chimic fata de produs si mediu);

-                tehnologia aplicata la ambalare (pasteurizare, sterilizare, congelare).

Functia de protectie este deosebit de importanta in cazul ambalajelor de transport, precum si in situatia in care produsele care fac obiectul ambalarii sunt alimente sau produse periculoase pentru sanatatea organismului uman sau pentru mediul inconjurator.

In cazul cartonului ondulat, prezenta concomitenta a proprietarilor rigide si elastice face posibila obtinerea unui ambalaj suficient de rigid, dar si elastic, protejand foarte bine produsul ambalat.

 

b)Functia de rationalizare

Rationalizarea si promovarea unor ambalaje tipizate, modulare, care sa faciliteze operatiile de manipulare, transport si depozitare, utilizarea unor materiale de amortizare si fixare, sunt aspecte care demonstreaza functia de rationalizare a ambalajelor.

Importanta acestei functii reiese din faptul ca in timpul manipularii, sistemul marfa – ambalaj, este supus la aproximativ 30-40 operatii care, in functie de caz, pot ridica cheltuielile cu 15-40% din costul produselor ambalate. De aici reiese ca operatiile din circuitul tehnic al marfurilor trebuie rationalizate si tipizate, prin varianta de paletizare-containerizare in functie de: sistemul de ambalare, volumul marfurilor manipulate, mijloacele de transport folosite (pentru distante mici sau mari), respectiv modul si locul de depozitare.

Manipularea poate fi inlesnita prin intermediul ambalajului daca acesta are o forma, un volum si niste accesorii care sa permita prinderea cu mana sau cu un utilaj specializat. De asemenea, ambalajul trebuie proiectat in asa fel incat sa se asigure securitatea maxima a operatorilor si stabilitatea optima pe timpul manipularii. Se folosesc in acest scop materiale auxiliare de amortizare, ancorare si fixare.



Aceasta functie devine din ce in ce mai importanta, din mai multe motive: cresterea volumului marfurilor manipulate si transportate, diversificarea mijloacelor de transport. Atentia acordata este deosebita atat la nivel de unitatea economice, cat si la nivelul unor organisme internationale. (Organizatia mondiala pentru ambalaje W.P.O. – Organizatia internationala de standardizare, Federatia europeana pentru ambalaje etc.)

 

c)Functia de reclama si de promovare a vanzarii (functia de marketing)

Ambalajul are o importanta functie de comunicare la prezentarea si desfacerea produselor.

Intrucat majoritatea produselor se vand ambalate este evident ca ambalajul are si un dublu rol de promotor al vanzarii si de purtator al informatiei catre consumator. Ambalajul reprezinta o interfata cu care consumatorul vine in contact direct, de aceea ambalajul trebuie gandit pentru a atrage comparatorii si pentru a declansa actul de cumparare. De aceea, ambalajul a fost denumit si 'vanzator mut' al produsului, pornind de la urmatoarele considerente:

§         identifica si prezinta produsul si producatorul/distribuitorul;

§         stimuleaza si atrage atentia comparatorului;

§         informeaza consumatorul asupra nivelului caracteristicilor de baza ale produsului;

§         comunica date legate de modul de utilizare a produsului si a naturii ambalajului .

 

Ambalajul poate contribui la diversificarea sortimentala, aprecierea calitativa a marfurilor si nu in ultimul rand ca factor psihologic care actioneaza asupra comparatorilor potentiali. Pentru aceasta, este important ca ambalajele sa prezinte produsul fora a induce in eroare comparatorii prin crearea unor confuzii in legatura cu produsul sau marca. Ambalajul trebuie sa atraga atentia consumatorilor si sa prezinte clar produsul si modul lui de intrebuintare, inchiderea ambalajului, sa prezinte modul de inlaturare a ambalajului dupa utilizarea produsului (se returneaza, se recicleaza).

Elementele care contribuie la realizarea functiei de promovare a vanzarilor si informare a consumatorului pe care o au ambalajele sunt: modul de confectionare, sistemul de marcare si etichetare, dar mai ales estetica ambalajului, adica aspectele referitoare la forma, culoarea si armonia cromatica, grafica ambalajului. Aceste elemente trebuie armonizate pentru a atrage atentia comparatorului.

Ambalajul trebuie sa asigure un impactul vizual pozitiv. Astfel, pentru a avea sansa de a fi cumparat de consumator, un produs trebuie mai intui sa fie vazut si sa poata fi reperat din ansamblul produselor care ocupa raftul.

            In alegerea ambalajului trebuie luate in considerare si aspecte ecologice, ceea ce a condus la formarea unor criterii:

            - sa se stabileasca daca ambalarea este necesara sau nu;

            - sa se evite o ambalare suprapusa;

            - sa nu se faca exces de ambalaj;

            - sa se foloseasca materialele cele mai rentabile din punct de vedere energetic, in functie de sarcina urmarita;

            - sa se ia in considerare reciclarea ori de cate ori este posibil;     - sa se foloseasca materiale reciclate;

            - sa se incerce folosirea unui singur material in intreaga structura a ambalajului;

            - sa se indice pe ambalaje, natura materialului folosit.

            De retinut ca ambalarea nu are doar o influenta negativa asupra mediului (risipa de materiale, gunoaie) ci si o latura pozitiva deoarece impiedica risipirea produselor, largeste gama de optiunii a cumparatorului si se potriveste stilului de viata activ.

            Asupra deciziei cu privire la ambalaj, actioneaza o serie de factori ce nu trebuie ignorati, cum ar fi:

            - conceptul de ambalaj – ambalajul este un produs sau trebuie facut pentru un produs.

            - imaginea pe care se doreste a se da firmei prin produse (culoare, structura, materiale) influenteaza perceptia consumatorului.

            - costul – desi clientii doresc ambalaje sigure si atractive, ele nu trebuie sa fie prea scumpe.

            - siguranta – ambalajul trebuie sa protejeze continutul in special in cazul unor produse periculoase (ex. produse chimice si petroliere).

            - materialul folosit: carton, plastic, metal, sticla, celofan.

            - caracteristici: insurubare sau fixare, sacose prin care sa se vada, carton pliant sau nu etc.

            - impachetare multipla sau nu: mai multe produse intr-un pachet.

            - invelire individuala sau nu.

            - standardizare sau nu a ambalajului.

            - modul de aparitie a etichetei.

            - impactul asupra mediului inconjurator: aruncarea ambalajului.

            - corelarea cu celelalte elemente de marketing: ambalaj scump, distribuit in magazine de lux, cu pret ridicat si publicitate intensa.

            Daca se tine seama de acesti factori, ambalajul va putea raspunde unor minime cerinte: sa fie usor pentru a nu spori cheltuielile de transport prea mult; sa fie rezistent pentru a proteja integritatea produsului; sa fie estetic pentru a atrage atentia consumatorilor potentiali.

            Respectarea acestor cerinte va face ca ambalajul sa asigure succesul produsului, care corespunde informatiilor transmise de ambalaj. Un design bun, ce corespunde specificatiilor de marketing va contribui la succesul produsului. Nu trebuie ratata nici o oportunitate de a incorpora in ambalaj avantajele pentru consumator. Ambalajul trebuie, nu numai sa fie performant, dar si sa arate ca a fost conceput pentru performanta.

De aceea, in alegerea ambalajului se va tine seama de criterii economice, el trebuind sa ofere maximum de utilitate si protectie, cu cheltuieli minime. Importanta ambalajului este evidentiata de principiile pe care acesta trebuie sa le indeplineasca pe parcursul circuitului strabatut de produs intre furnizor (producator) - distribuitor - reteaua comerciala en detail - consumator final. Ambalajul poate avea o importanta minora, cum este in cazul materialelor de constructii sau o importanta majora, cum este in cazul produselor alimentare, farmaceutice, cosmetice, etc.

Functiile ambalajelor sunt in legatura cu produsele ce se ambaleaza, metodele de ambalare si transport, de locul de depozitare etc.

Conservarea si protectia proprietarilor produselor insa, este considerata functia de baza a unui ambalaj si se refera la mentinerea in parametrii calitativi initiali a produsului ambalat.

In privinta decorului ambalajului, trebuie sa se tina seama de:

-           importanta acordata numelui sau marcii, ilustratiilor, graficii;

-           informatiile care trebuie precizate: modul de folosire, compozitia;

-           elementele fundamentale de recunoastere si de identificare care trebuie pastrate in cazul reinnoirii unui ambalaj.

Ambalajul trebuie sa asigure consumatorului posibilitatea de a identifica produsul si de a-l recunoaste, chiar fora a-i citi numele. Aceasta functie este asigurata prin folosirea unor coduri de culori sau a unor elemente distinctive de grafica. Este importanta identificarea si recunoasterea produsului, deoarece adeseori marcile de prestigiu sunt obiectul imitarii sau al contrafacerii.

Ambalajul reprezinta un vector de informare util pentru consumator privind: modul de folosire, regulile de utilizare, compozitia produsului si indicatiile obligatorii privind datele limite de utilizare.

Pentru produsele agroalimentare vandute prin autoservire, ambalajul de prezentare reprezinta singura legatura intre client si produs. Din aceasta cauza, ambalajul trebuie sa indeplineasca insusiri (stil, ingeniozitate) care sa-i confere putere de promovare vanzatorului.

Forma de prezentare a marfii are aproape aceeasi importanta ca si produsul in sine, deci caracteristicile estetice ale ambalajului trebuie considerate ca si elemente strategice ale societarilor producatoare cu o importanta din ce in ce mai mare. Ambalajul trebuie sa convinga consumatorul de calitatea produsului. Forma, culoarea si grafica ambalajului, realizate in conditii optime au influente psihologice deosebite asupra potentialilor comparatori. O culoare poate atrage atentia comparatorului, grafica conduce la o identificare usoara a produselor si la o popularizare a caracteristicilor merceologice a marfurilor, pe cand forma contribuie la eliminarea uniformismului si monotonia sortimentala. De asemenea, apare ca o cerinta la ambalaje si comoditatea in utilizare, determinata de forma lor care permit o manuire usoara, sa poata fi deschis cu usurinta, de cantitatea de produs continuta, de raportul dintre masa ambalajului si a continutului.

 

7. Factorii care au contribuit la cresterea rolului ambalajului

 

Factorii care au contribuit la cresterea rolului ambalarii sunt

§         autoservirea a determinat producatorii sa acorde atentie ambalajului, acesta trebuie sa:

§         sa atraga atentia;

§         sa prezinte caracteristicile produsului;

§         sa produca increderea consumatorului;

§         sa protejeze produsul fata de factorii de mediu;

§         in general sa produca o impresie favorabila.

§         afluenta consumatorilor care sunt dispusi sa plateasca ceva mai mult pentru comoditatea, aspectul, siguranta si prestigiul unui ambalaj bun si usor de manipulat;

§         posibilitatea de a promova imaginea firmei si a marcii cu ajutorul ambalajelor;

§         posibilitatea de imbunatatire si innoire a ambalajului datorita aparitiei unor materiale cu proprietatea tehnice si estetice noi, ca si consecinta a dezvoltarii stiintei si tehnologiei.

§         industria de ambalaje a devenit o industrie de sine statatoare, care ofera numeroase locuri de munca si satisfactii angajatilor sai

 

8. Impactul ambalajelor asupra mediului inconjurator

In actuala conjunctura, se contureaza doua tendinte In dezvoltarea ambalajelor, si anume : simplificarea acestora si imbunatatirea calitatii   determinate de criza de materii prime, energie si materiale, de problemele ecologice si exigentele consumatorilor. Materialele pentru ambalaje sunt alese nu numai In functie de gradul de satisfacere a cerintelor consumatorului privind calitatea, siguranta, comoditatea s. i costul, ci si In functie de efectul lor asupra mediului. In fapt impactul ambalajelor asupra mediului inconjurator este reprezentat de impactul materialelor de ambalare

Pe baza unor studii s-a ajuns la concluzia ca pentru verificarea calitatii   antipoluante a unui material de ambalare trebuie sa se tina seama de o serie de criterii:

consum minim de material; reducerea volumului ambalajului dupa utilizare; posibilitatea de distrugere a ambalajului dupa utilizare; lipsa de nocivitate prin distrugerea materialului; posibilitatea de reutilizare a materialului posibilitatea de reutilizare a ambalajului. Caracteristicile de degradare naturala sau prin interventia umana', a unui material de ambalare se exprima' valoric prin asa numitii 'index D'care raportat la volumul sau masa materialului rezulta' ,,factorul D' Degradarea natural^ se poate realiza  fie prin biodegradare ('distrugerea materialului de catre microorganismele prezente In sol), fie prin oxidare chimica reducerea sau modificarea fizica' a materialului prin coroziune, reactii fotochimice etc.):

Exprimarea numerica a capacitatii unui material de se degrada natural este numita: modul de degradabilitate naturala a materialului.

Capacitatea de distructibilitate a materialelor de ambalare se apreciaza In functie de metoda de eliminare a deseurilor: Ingropare, incinerare, recuperare si reciclare. Luarea deciziei cu privire la incinerarea deseurilor trebuie sa tina seama de anumite caracteristici ale materialului, cum ar fi: procentul de ardere, reziduurile solide rezultate dupa ardere si gazele degajate in timpul arderii.

Ambalajele din hartie si carton sunt considerate ecologice, desi compusii organoclorurati folositi pentru albirea hartiei si cemeluite de imprimare sunt considerate toxice.

Masele plastice polueaza prin deseurile rezultate si prin gazul emis la incinerare.

Din grupa materialelor metalice, aluminiul este considerat ecologic, el putand fi reciclat de un numar infinit de ori.

Lemnul ofera ambalaje recuperabile dar necesita cheltuieli mari pentru recuperare si reconditionare.

Ideal ar fi ca dupa utilizarea ambalajului, ca material, sa fie rapid si complet degradabil.

In acest sens, statele membre ale UE au prevazut:

• promovarea ambalajelor standard care faciliteaza reutilizarea

• favorizarea productiei de ambalaje reduse, volumul si necesarul ambalajelor fiind limitate la maximum, dar cu asigurarea tuturor functiilor;

• eliminarea discriminarilor dintre ambalajele noi si cele recuperate;

• fabricarea de produse specifice care permit utilizarea de ambalaje obtinute din materiale reciclate.

Statele membre ale UE vor exclude de pe piata ambalajele care sunt recuperabile sau reciclabile. Instrumentele economice care promoveaza recuperarea ambalajelor si a deseurilor provenite de la acestea sunt adoptate in functie de specificul fiecarui an, iar gestionarea deseurilor, imbunatatirea tehnicilor de reciclare si utilizarea in acelasi domeniu sau in altul a materialelor reciclabile sunt probleme comune tuturor statelor Uniunii Europene.

Se impune, desigur, educatia riguroasa a consumatorilor si adoptarea unor legi, a unor norme sanitare clare care sa asigure protectia acestora, conditiile in care relatia complexa produs - ambalaj - mediu –consumator a dobandit noi valente in ultimii ani.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 4111
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site