SECARA

1. Importanta. Biologie. Ecologie

1.1. Importanta

Secara a fost luata in cultura ulterior graului, orzului si a altor culturi de camp. Se pare ca ea a aparut ca buruiana in grau, fiind apoi luata in cultura in zonele cu conditii pedoclimatice mai vitrege.

in prezent, secara se cultiva in primul rand pentru hrana omului, fiind a doua cereala 'panificabila', dupa grau. Secara este o planta alimentara valoroasa, care reuseste in cultura in conditii vitrege graului, valorificand solurile acide sau cele nisipoase si reusind in zonele cu clima rece si umeda sau in zone secetoase.

Din boabele de secara se obtine faina folosita la prepararea painii, pentru o buna parte din populatia globului. Painea de secara este mai neagra decat cea de grau, insa este "hranitoare si priitoare sanatatii" (I. IONESCU DE LA BRAD). Painea de secara are gust acrisor, pori foarte fini, iar coaja este mai inchisa la culoare decat la cea de grau. Se utilizeaza si sistemul de fabricare a painii din amestec de faina de grau si secara.

Din faina de secara si miere de albine se prepara turta dulce, apreciata pentru gustul si actiunea ei laxativa.

Boabele (uruite) se folosesc ca nutret concentrat, in acelasi scop, o mare utilizare o au taratele pentru vacile lactante si in hrana porcilor etc., datorita continutului proteic ridicat (14 - 15%).

Secara este importanta ca planta de nutret sau ca borceag de toamna (in amestec cu mazarichea de toamna), dand un furaj care se recolteaza timpuriu, utilizat sub forma de masa verde, pasune sau fan.

Boabele servesc ca materie prima in industria amidonului, glucozei, alcoolului etc.

In culturi de secara, prin infectie artificiala, se obtin scleroti de cornul secarei (Claviceps purpurea), care au utilizari in industria farmaceutica pentru obtinerea unor alcaloizi (ergotina, ergotamina, ergotoxina, ergobazina etc.), folositi Ia prepararea unor medicamente impotriva hemoragiilor, a unor afectiuni circulatorii, a migrenelor, tensiunii arteriale etc. Boabele de secara provenite din aceste culturi se folosesc in industria alcoolului.

Paiele de secara se folosesc ca furaj grosier si asternut, la impletituri (obiecte de artizanat), in industria celulozei si hartiei etc.

1.2. Compozitie chimica

Boabele de secara contin, in medie, 82,0% hidrati de carbon, 13,5% proteine, 1,9% grasimi, 1,8% substante minerale si vitamine (B₁, B₂, PP).

Partile componente ale bobului de secara (% din masa bobului) sunt: 18,6% tegumentul plus stratul aleuronic, 77,7% endospermul si 3,7% embrionul.

In conditii asemanatoare de vegetatie, secara are un continut mai mic de proteine decat graul si cu o digestibilitate mai scazuta. Aluatul de secara, desi contine glutenina si gliadina, nu formeaza un gluten in cantitate si de calitatea celui de grau. Ea este, totusi, a doua cereala panificabila (dupa grau) pe glob, superioara orzului si ovazului.

Paiele si pleava de secara au continut ridicat de celuloza (44%, respectiv 42%), dar o slaba valoare furajera.

Cenusa din boabe este formata in cea mai mare parte (80%) din fosfor si potasiu, iar cea din paie contine, in principal (75%), siliciu si potasiu.

1.3. Raspandire

Suprafata cultivata cu secara pe glob a fost, in 2001, de 9,672 milioane ha, iar productia medie de 23,4 q/ha ("Production yearbook", vol. 55, 2001). Secara ocupa suprafete mari in special in tarile din nordul Europei, unde graul da rezultate mai slabe.

In ultimii ani in tara noastra secara s-a cultivat pe 30 - 45 mii ha, cu o productie medie de circa 20 q/ha, fiind raspandita in zonele umede si racoroase, pe soluri acide (circa 20 mii ha), in zonele nisipoase (circa 15 mii ha) si pe suprafete mai mici in alte zone (circa 5 mii ha). Se impune reconsiderarea si extinderea acestei culturi pe anumite terenuri neprielnice graului si cedate acestuia in ultimii ani, cum sunt solurile acide, podzolice si podzolite, solurile sarace de pe dealuri si din zonele nisipoase. In aceste conditii, secara depaseste in productie graul.

1.4. Sistematica. Origine. Soiuri

Sistematica. Genul Secale, din care face parte secara, a fost clasificat de numerosi cercetatori si au aparut sisteme diferite in privinta sistematizarii si componentei speciilor.

Secara cultivata apartine speciei Secale cereale L, var. vulgare, care are spic alb, cu rahis flexibil, iar paleele acopera numai doua-treimi din lungimea bobului.

Origine. Secara are zona de origine mai unitara decat graul sau orzul, Patria de origina a secarei este Asia de Sud - Vest, Asia Mica si Caucazul, unde cresc diverse forme in flora spontana sau ca buruieni in grau si orz. O data cu migratia popoarelor s-a extins in estul si nordul Europei (impreuna cu samanta de grau), in conditii vitrege de sol si clima secara s-a adaptat mai bine decat graul si orzul.

Secara cultivata (S. cereale) provine din S. segetale care, la randul ei, isi are originea in. speciile anuale (S. vavilovi si S. silvestre), iar acestea descind din speciile perene, cuprinse in sectia Kuprijanovi.

Soiuri de secara cultivate, in prezent, la noi in tara sunt prezentate in tabelul 3.17 (v. Lista oficiala a soiurilor si hibrizilor de plante de cultura din Romania).

Tabelul 3.17

Soiurile de secara cultivate in Romania

* Numai pentru producerea sclerotilor de Claviceps purpurea

1.5. Particularitati biologice

Secara germineaza la temperatura minima de l - 2C, cea optima de circa 25C, iar maxima Ia 30C. Pentru germinatie are nevoie de circa 50% apa raportata Ia masa bobului. Ritmul absorbtiei apei, respectiv cel al germinatiei, este dependent de temperatura. .

Radacinile embrionare sunt in numar de 4 (dar ajung uneori pana la 6) (fig, 3.39). Radacinile coronare apar de la nodurile tulpinii (fig. 3.40, dupa I. GASPAR si L. REICHBUCH). Secara formeaza un sistem radicular bine dezvoltat si cu o mare capacitate de solubilizare. Circa 60% din radacini sunt dispuse pana la 25 cm in sol, dar ele ajung si la 150 cm, iar pe soluri nisipoase Ia peste 200 cm. Volumul mare ale sistemului radicular si puterea mare de solvire si absorbtie (depasind graul, orzul etc.), explica cerintele reduse ale    secarei fata de sol.

Fig. 3.39. Aparitia si cresterea mugurasului pana la ivirea primei frunze adevarate: s - samanta; m - muguras; r_l - r₅ - radacini embrionare

Fig. 3.40. - Inradacinarea la secara a - radacini embrionare (primare) b - radacini coronare (adventive)

Fig. 3.41. Spic de secara

Fig. 3.42. - Structura spiculetului (A) si a florii (B) la secara: a - ariste, pe - paleea externa; pi - paleea interna; g - glumele spiculetului; s - stigmat; f- filamentul staminei; ant - antere; l - lodiculi; o - ovar

La rasarire prima frunza este protejata de coleoptil, care are 3 - 6 cm lungime, iar culoarea rosiatic-violacee.

Infratirea incepe la circa 8-10 zile de la rasarire. Factorii care influenteaza infratirea secarei sunt cei prezentati la caracterele generale ale cerealelor (si la grau). Nodul de infratire se formeaza mai aproape de suprafata solului. Secara infrateste mai mult toamna, ceea ce face ca fratii sa aiba o crestere uniforma primavara.

Tulpina are 5 - 6 internoduri, iar inaltimea, la formele cultivate, este cuprinsa intre 120 - 180 cm. Soiurile cultivate in tara noastra au tulpina de 140 - 160 cm inaltime. Paiul de secara are o crestere mai rapida decat a celui de grau sau ovaz, astfel ca secara valorifica mai bine rezerva de apa din zapada si inabusa mai usor buruienile decat acestea.

Frunzele au in faza tanara culoarea rosiatic-violacee, apoi antocianul dispare si devin verde-albastrui. Urechiusele si ligula sunt de marime mijlocie si glabre. Limbul frunzei este mai mare decat la grau (15 - 20 cm lungime si 0,8 -1,0 cm latime). La inspicare l - 3 frunze sunt verzi, iar cele inferioare se usuca.

Inflorescenta secarei este un spic (fig. 3.41) cu 10 - 35 spiculete (cate unul pe un calcai al rahisului); de regula, fiecare spiculet are 2 - 3 flori din care 2 flori fertile, dar sunt si biotipuri cu 3 sau 4 flori in spiculet (fig. 3.42). Glumele sunt inguste, aciforme, carenate si terminate cu o prelungire aristiforma. Paleea externa (inferioara) este carenata si terminata cu o arista (de 1-3 cm).

Spicul apare la circa 40 - 50 zile de la pornirea in vegetatie, primavara. Secara inspica cu 10 - 15 zile inaintea graului.

inflorirea secarei are loc la 5 - 7 zile de la inspicare, cand temperatura aerului este de 12 - 14C, astfel ca se petrece, de obicei, in orele de dimineata. Florile se deschid esalonat, incepand din mijlocul spicului. Durata infloririi unei flori este de 12 - 25 minute, iar la temperaturi scazute (8 - 10C) ajunge la 35 - 40 minute, inflorirea dureaza 3-4 zile pentru un spic si 8 - 14 zile pentru o planta (cu 3 - 4 frati).

La inflorire anterele ies repede din floare datorita alungirii filamentului staminelor, ceea ce favorizeaza polenizarea incrucisata.

Fig. 3.43. - Modul de acoperire a bobului de secara cu pleve: a - bobul incomplet acoperit; b - bobul complet acoperit

Fig. 3.44. Forma bobului la secara: a - forma bobului; l si 3- ovala; 2 si 4 - alungita; b - caracterul suprafete varfului bobului; l -"periuta" bazala pronuntata; 2 - fara "periuta"; 3 - cu perisori mici si rari

Polenizarea este alogama, anemofila; la formele cultivate floarea este autosterila. Polenul este dus de vant pana la 300 - 500 m, deci pentru pastrarea puritatii unui soi trebuie asigurat spatiu corespunzator de izolare (peste l .000 m).

Fructul la secara este golas cu grad diferit de acoperire in pleve (fig. 3.43), de culoare verzuie pana la galbui (in cazul din urma faina este mai alba), de forme diferite si cu MMB 30 - 40 g, la unde soiuri ajungand la 50 g (fig. 3.44, dupa I. GASPAR si L. REICHBUCH, 1978).

1 6. Cerinte fata de clima si sol

Clima. Perioada de vegetatie a secarei cultivate la noi in tara este de 280 -290 zile. Limitele sunt insa mult mai largi, in functie de soi, de latitudine, altitudine si de conditiile de cultura. SCHREPFER (citat de V. VELICAN, 1972) arata ca pentru fiecare grad de latitudine corespunde o diferenta de 3 zile in perioada de vegetatie, iar pentru fiecare 100 m altitudine perioada de vegetatie creste cu 4 - 5 zile. Daca temperaturile medii ale lunilor mai si iunie sunt mai reduse cu 2C fata de normal, perioada de vegetatie se prelungeste cu 7 - 10 zile.

Suma de grade pe perioada de vegetatie este cuprinsa in limitele 1.800 -2.100C, in functie de soi si clima.

Infratirea se realizeaza la temperaturi cuprinse intre 6 - 12C. Pentru formarea paiului secara necesita circa 14C, la inflorire 14 - 16C, iar pentru formarea si umplerea bobului, 18 - 20C.

Secara este o planta rezistenta la iernare, depasind in aceasta privinta graul si orzul de toamna.

Fata de umiditate, cerintele secarei sunt moderate. Coeficientul de transpiratie este de 250 - 400.

Secara reuseste si in zonele mai reci si umede. Este, deci, o planta care valorifica conditiile extreme de climat secetos sau umed mai bine decat alte cereale. Umiditatea prea mare in cursul toamnei ii este daunatoare, deoarece impiedica deshidratarea celulelor, deci pregatirea pentru iernare (calire). Avand o crestere rapida a tulpinii primavara, secara valorifica mai bine decat alte plante rezerva de apa din timpul iernii, reusind si in zone mai secetoase.

Solul. Secara valorifica bine terenurile sarace, fiind putin pretentioasa fata de sol, datorita sistemului radicular profund si a capacitatii mari de absorbtie. Ea reuseste pe solurile unde graul nu da rezultate, cum sunt solurile acide (podzoluri) si solurile nisipoase, usor pietroase si cele moderat alcaline. Desigur, rezultate mai bune se obtin pe soluri fertile, insa acolo este locul graului.

1. 7. Zonele ecologice

Secara se cultiva in Europa pana la paralela 65 (Finlanda), iar ca altitudine pana spre 2.000 m (Alpi).

La noi in tara, potential, secara se poate cultiva pe un areal intins, insa ea este cultivata in principal in doua zone:

pe solurile nisipoase din sudul Olteniei, vestul Transilvaniei si nord-
estul Baraganului;

in zonele submontane din Moldova, Transilvania, Muntenia si Oltenia.
Suprafete mai mici se cultiva si in alte zone ale tarii.

2. Tehnologia de cultivare a secarei

2.7. Rotatia

Secara este o planta putin pretentioasa fata. de sol si planta premergatoare. Ea are un sistem radicular bine dezvoltat si cu putere mare de absorbtie.

Pe baza numeroaselor cercetari s-au stabilit premergatoarele cele mai bune pentru secara, in diferite zone de cultura, astfel: pe soluri nisipoase leguminoasele, porumbul timpuriu si pepeni verzi; pe solurile cernoziomoide (din nordul tarii) borceagul, inul pentru fibre si cerealele; pentru solurile acide sarace (podzoluri si brune podzolite) cartofii timpurii, iar pentru solurile din zona de stepa borceagul de toamna, rapita, floarea-soarelui si porumbul timpuriu.

Secara, la randul ei, este o buna premergatoare pentru toate plantele din zona ei de cultura, deoarece elibereaza terenul devreme, lasa solul curat de buruieni si permite executarea lucrarilor solului la timp si de buna calitate.

2.2. Fertilizarea

Consumul de elemente nutritive pentru 100 kg boabe si paiele aferente este de 2 - 3 kg N, l - 1,5 kg P₂O₅ si 2 - 3 kg K₂O, fiind apropiat de cel al graului.

Desi capacitatea de absorbtie a elementelor nutritive este mare, prin faptul ca secara se cultiva pe soluri sarace (nisipuri, podzoluri), reactioneaza bine la ingrasaminte.

Pe baza cercetarilor din ultimii ani, se recomanda aplicarea ingrasamintelor in dozele prezentate in tabelul 3.18.

Superfosfatul si sarea potasica se aplica toamna la aratura, iar azotul, fie in intregime primavara pe solul inghetat, fie 1/3 - 1/2 toamna la aratura, iar diferenta primavara la pornirea in vegetatie.

Tabelul 3.18

Dozele de ingrasaminte chimice la secara

2.3. Lucrarile solului

Pregatirea terenului pentru secara de toamna se face ca si pentru graul de toamna. Trebuie, insa, ca patul germinativ sa fie mai bine tasat si maruntit, deoarece secara formeaza nodul de infratire mai la suprafata si, deci, pericolul dezgolirii lui prin tasarea solului "infoiat" (datorita ploilor si zapezii) este mai mare decat la grau.

2.4. Samanta si semanatul

Samanta trebuie sa aiba puritatea de minimum 98% (lipsita de cornul secarei), iar germinatia sa fie de peste 85%. Tratamentele la samanta se fac ca si la grau.

Epoca de semanat a secarei de toamna este cu circa 10 zile inaintea graului de toamna, pentru inradacinare si infratire (are nevoie de 45 - 50 zile de vegetatie), si pentru faptul ca pericolul atacului de musca (suedeza) este minim, in zonele subcarpatice secara se seamana intre 15-25 septembrie, iar in zonele sudice intre 25 septembrie - 5 octombrie. Semanatul prea timpuriu duce la formarea unei mase vegetative prea bogate, plantele fiind mai expuse asfixierii sau epuizarii sub stratul gros de zapada.

Densitatea recomandata pentru secara este de 500 - 600 boabe germinabile la m².

Distanta intre randuri este de 12,5 cm, ca si la grau.

Adancimea de semanat: 2-3 cm pe solurile grele, 3-4 cm pe solurile mijlocii si 5 - 6 cm pe solurile usoare. Deoarece secara formeaza nodul de infratire mai la suprafata, nu este justificat semanatul Ia adancime mai mare. Un semanat mai adanc de 2 - 3 cm, pe soluri mai grele si umede, duce la intarzierea rasaririi, reducerea densitatii si aparitia atacului de fuzarioza.

Cantitatea de samanta la hectar este in functie de densitatea stabilita, de MMB si valoarea culturala, fiind cuprinsa intre 140 - 200 kg/ha. La secara poliploida (cu MMB de circa 50 g) cantitatea de samanta este mai mare. Cantitatea de samanta se mareste cu 10 - 15%, cand secara se seamana mai tarziu sau intr-un pat germinativ mai putin corespunzator.

2.5. Lucrarile de ingrijire

Sunt ca si cele pentru graul de toamna, fiind executate dupa aceeasi tehnica si cu aceleasi mijloace. Desi secara este o planta cu o buna rezistenta la iernare, se impune un control permanent al semanaturilor pe timpul iernii, deoarece cultivandu-se in zone submontane si stand mai mult timp sub zapada, plantele sunt expuse mai mult mucegaiului de zapada si autoconsumului, mai ales daca plantele au intrat in iarna cu o masa vegetativa prea bogata. De asemenea, la secara, nodul de infratire fiind mai la suprafata, plantele sunt mai expuse dezradacinarii, in primul caz se impune fertilizarea suplimentara cu azot la iesirea din iarna, iar in al doilea caz tavalugirea semanaturii, la desprimavarare.

Erbicidele, dozele si tehnica aplicarii lor sunt ca si la grau. Avand un ritm de crestere rapid, secara lupta bine cu buruienile (inabuse chiar si palamida). obtinandu-se, in general, culturi curate.

Irigarea secarei, unde este cazul, se face in conditiile prezentate la graul de toamna.

2.6. Recoltarea

Se executa cu combina, cand umiditatea boabelor este de 14%. Daca umiditatea depaseste 15%, samanta se va usca la soare sau in uscatoare, pentru a putea fi pastrata in conditii bune. Tehnica de recoltare este cea prezentata la grau, cu unele particularitati.

Deoarece secara infrateste, practic, toamna, ritmul de crestere, primavara, fiind rapid la toi fratii, ea ajunge mai uniform (si cu 5 - 7 zile mai repede) decat graul la maturitate. Boabele fiind mai putin prinse in palee, pericolul de scuturare este mai mare decat la grau. Secara se recolteaza cu combina la sfarsitul coacerii in parga.

Secara avand talia mai mare decat graul, pentru a nu infunda combina, miristea se taie mai sus (luand circa 80 - 100 cm din lungimea plantelor), iar in unele situatii latimea brazdei trebuie sa fie mai mica.

Productia de boabe este mai mica decat la grau, atat pe plan mondial, cat si la noi in tara; aceasta si din cauza cultivarii secarei in conditii pedoclimatice mai vitrege decat graul de toamna. Potentialul de productie al actualelor soiuri de secara este de peste 60 q/ha (400 spice/m cu 1,5 - 2 g fiecare).

La noi in tara, in arealul ei de cultura (podzoluri, nisipuri), secara da productii de 30 - 50 q/ha boabe, insa media pe tara este mai mica (circa 20 q/ha). Productia de paie la secara este de circa doua ori mai    mare.