DEFINIREA PIETEI ASIGURARILOR
Pornind de la conceptul restrans,
conform caruia piata inseamna totalitatea tranzactiilor care se realizeaza
intr-un domeniu, putem defini piata asigurarilor ca fiind totalitatea operatiilor
de asigurare efectuate de catre societatile de asigurari,respectiv locul unde
se intalneste cererea cu oferta de asigurari.
Dupa cum se stie, piata ocupa locul
central in mecanismul de functionare al unei economii moderne, pentru ca pe
informatiile furnizate de aceasta se fundamenteaza deciziile agentilor
economici, ale producatorilor si consumatorilor de bunuri materiale si
servicii, indiferent de forma economico-sociala pe care acestia o imbraca, de
forma de proprietate pe care se intemeiaza. Modul de functionare a pietei, a
parghiilor sale caracteristice, rolul si functiile sale intr-o economie
defineste in mare masura gradul sau de modernitate, rationalitatea si
eficacitatea sa. Este unanim acceptata parerea ca tipul de economie moderna
este economia cu o gestiune liberalizata, sau asa-zisa economie de piata, in
care parghiile specifice pietei libere au rolul hotarator in orientarea,
dirijarea si aprecierea rezultatelor activitatilor economice. Intr-o economie
descentralizata, liberalizata, piata nu este o entitate simpla, ci este
constituita dintr-o multitudine de segmente, grupate dupa diverse criterii,
intre care si felul bunurilor materiale si a serviciilor care fac obiectul
schimbului, al tranzactiilor, al actelor de vanzare-cumparare. Un loc distinct
il ocupa piata asigurarilor de persoane, de bunuri si de raspundere civila,
pentru ca asemenea asigurari reprezinta un domeniu distinct de activitate cu
implicatii dintre cele mai diverse asupra vietii economico-sociale. Incidenta
asigurarilor asupra vietii economico-sociale de ansamblu se manifesta sau se
propaga cel putin in patru directii principale, si anume: ca ramura creatoare
de valoare adaugata; ca ramura creatoare de locuri de munca; ca ramura
participanta la oferta de capital de imprumut pe piata financiara; ca factor de
reducere a incertitudinii economice si ca mijloc de reluare a activitatii
economice vremelnic intrerupte.