Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


CONTABILITATEA CREATIVA IN SCANDALURI FINANCIARE

Contabilitate

+ Font mai mare | - Font mai mic



CONTABILITATEA CREATIVA IN SCANDALURI FINANCIARE



1. Notiuni Introductive

"Contabilitatea, ca activitate specializata in masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si a capitalurilor proprii, precum si a rezultatelor obtinute din activitatea persoanelor juridice si fizice, trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie, atat pentru cerintele interne ale acestora, cat si in relatiile cu investitorii prezenti si potentiali, creditorii financiari si comerciali, clientii, institutiile publice si alti utilizatori."[1]

In calitate de instrument esential al conducerii, contabilitatea are rolul de a oferi informatii cu privire la pozitia financiara, performanta si modificarile pozitiei financiare ale entitatii.

Informatiile pe care trebuie contabilitatea sa le furnizeze trebuie sa reflecte o imagine fidela a realitatii economice.

Principiu fundamental al contabilitatii, imaginea fidela este un concept de origine britanica si are in vedere respectarea standardelor contabile si a legii.

In plan teoretic, conceptul de imagine fidela este legat de trei calitati ale contabilitatii:

regularitatea - presupune aplicarea principiilor, conventiilor si a regulilor contabile, in conformitate cu regulile si procedurile in vigoare;

sinceritatea - presupune aplicarea cu buna-credinta si profesionalism a principiilor si a regulilor contabile stabilite prin referentialul contabil;

fidelitatea - presupune redarea unei imagini complete si pertinenta a realitatii economice.

In Romania, contabilitatea este guvernata de cadrul contabil conceptual IASB (CONSILIUL PENTRU STANDARDELE INTERNATIONALE DE CONTABILITATE) si

Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene.

Reglementarile Directivei a IV-a se aplica:

a.       societatilor comerciale;

b.      societatilor/companiilor nationale;

c.       regiilor autonome;

d.      institutiilor nationale de cercetare-dezvoltare;

e.       societatilor cooperative si celorlalte persoane juridice care, in baza legilor speciale de organizare, functioneaza pe principiile societatilor comerciale;

f.        subunitatilor fara personalitate juridica, cu sediul in strainatate, care apartin societatilor comerciale sau peroanelor juridice ce functioneaza pe principiile societatilor comerciale cu sediul sau domiciliul in Romania, precum si sediile permanente din Romania care apartin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul in strainatate.[2]

Conform OMFP 907/2005, standardele internationale de contabilitate se aplica urmatoarelor categorii de persoane juridice:

  1. persoanelor juridice care aplica Reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate, aprobate prin OMFP nr. 94/2001, cu modificarile ulterioare;
  2. institutiilor reglementate si supravegheate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare;
  3. institutiilor de credit;
  4. societatilor de asigurare, asigurare/reasigurare si de reasigurare si brokerii de asigurare;
  5. companiilor si societatilor nationale, regiilor autonome si altor persoane juridice de interes public nominalizate de Ministerul Finantelor;
  6. persoanelor juridice care apartin unui grup de societati si intra in perimetrul de consolidare de catre o societate mama care aplica IAS/IFRS;
  7. persoanelor juridice care, la sfarsitul anului precedent, depasesc doua din urmatoarele trei criterii:

cifra de afaceri - peste 7,3 milioane euro;

total active - peste 3,65 milioane euro;

numar mediu de salariati - peste 50;

  1. persoanelor juridice, altele decat cele de mai sus, pe baza aprobarii date de Ministerul Finantelor, ca urmare a optiunii acestora de aplicare a IFRS. Aceste persoane juridice pot aplica prevederile Standardelor Internationale de Raportare Financiara chiar de la infiintarea lor.

Cadrul contabil conceptual international permite diverse tratamente contabile pentru anumite tranzactii si evenimente, recomandand in vederea solutionarii problemelor aplicarea anumitor politici contabile, astfel incat situatiile financiare sa reflecte fidel realitatea economica a intreprinderii, iar in cazul absentei unei norme explicite si a unei interpretari, conducerea intreprinderii sa-si utilizeze rationamentul profesional in vederea elaborarii si aplicarii unei politici contabile care sa conduca la reflectarea unei informatii utile destinatarilor informatiilor financiare.

Politicile contabile sunt definite de Organismul International de Normalizare Contabila (IASB) ca fiind principiile, bazele, conventiile, regulile si practicile specifice adoptate de o entitate la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare.

Elaborat in scopul de a reduce alternativele, redundantele si conflictele din Standarde, IAS 8 solicita aplicarea consecventa si cu regularitate a politicilor contabile alese pentru tranzactii similare.

IAS 1 - "Prezentarea situatiilor financiare" - precizeaza ca fiecare intreprindere trebuie sa adopte politicile contabile care se potrivesc cel mai bine specificului si domeniului de activitate in care intreprinderea functioneaza, astfel incat realitatea economica sa fie corect reflectata in situatiile financiare.

Totodata, referentiarul international mentioneaza ca o entitate va modifica o politica contabila doar daca aceasta este ceruta de un Standard sau daca aceasta conduce la situatii financiare care ofera informatii credibile si mai relevante cu privire la tranzactiile, evenimentele sau situatiile intreprinderii.

Pe langa modificarea politicilor contabile, IAS 8 trateaza si modificarea de estimari contabile, precizand distinctia dintre ele.

Astfel, din cauza complexitatii si incertitudinii activitatii intreprinderii, numeroase elemente ale situatiilor financiare nu pot fi evaluate cu precizie si, ca atare, nu pot face decat obiectul unei estimari.

Conform IAS 8, spre deosebire de modificarile de politici contabile, modificarea in estimarea contabila reprezinta o ajustare a valorii contabile a unui activ sau a unei datorii, sau a valorii consumului periodic al unui activ, care rezulta din evaluarea situatiei prezente a activelor si pasivelor, precum si orice beneficii si obligatii asteptate in viitor asociate acestora. Aceste modificari nu reprezinta rezultatul unei corectari, ele fiind rezultatul aparitiei unei noi informatii sau evolutii.

Astfel, tehnicile de estimare sunt metode si estimari adoptate de o entitate pentru a determina valorile monetare ce corespund bazelor de masurare selectate pentru active, datorii, castiguri, pierderi si evolutia fondurilor proprietarilor. (ex.: metodele de amortizare, metodele utilizate pentru estimarea valorii prezente a unui provizion, estimarile privind clientii incerti si gradul in care creanta nu va mai fi recuperata).[5]

Datorita complexitatii si incertitudinii mediului contabil in care intreprinderea isi desfasoara activitatea, sunt prezente mai multe politici si/sau tehnici de estimare pentru rezolvarea unei probleme. Existenta acestora determina alegerea unei politici sau estimari care sa se potriveasca cel mai bine specificului si domeniului de activitate al intreprinderii, in vederea obtinerii unei imagini reale a situatiei financiare a intreprinderii. Aceasta alegere este perceputa de sistemul contabil ca o optiune contabila in tratarea unei tranzactii, eveniment sau situatii a intreprinderii.

Existenta unui numar ridicat de optiuni contabile ofera libertate interpretarii si, implicit, aplicarii acestora in activitatea contabila. Astfel, fara a se indeparta de normele si exigentele contabile, este oferita posibilitatea "cosmetizarii" rezultatelor.

Libertatea data de existenta diverselor optiuni contabile si de supletea regulilor juridice si contabile poate fi utilizata in scopul crearii unei anumite imagini a situatiei financiare a intreprinderii. Distorsionarea realitatii economice a intreprinderii prin intermediul tehnicilor, optiunilor si libertatilor lasate de textele juridice in domeniu poate duce la aparitia fenomenului de contabilitate creativa.

Termenul de contabilitate creativa este folosit de multa vreme in Marea Britanie, fiind preluat in diverse lucrari de specialitate si sub denumirea de contabilitate imaginativa, contabilitate de intentie sau inginerie contabila.

Astfel, contabilitatea creativa este considerata ca fiind un instrument de sprijin managerial, folosit pentru a promova si sustine imaginea companiei, cat si de a selectiona informatia, astfel incat datele oferite sa sustina interesele pe care le urmaresc.

In completarea acestei directii de orientare a definirii contabilitatii creative, din definitiile diversilor autori rezulta urmatoarele caracteristici comune:

contabilitatea creativa nu implica incalcarea prevederilor legale;

contabilitatea creativa presupune un exercitiu creativ de a trata inovatiile juridice, economice si financiare, pentru a oferi solutii in favoarea celor interesati, manipuland bresele si lacunele legale si profesionale;

tehnicile si practicile oferite de contabilitatea creativa au ca rezultat o distorsionare a realitatii in scopul servirii anumitor interese.

Totusi, unii autori atribuie contabilitatii creative rolul de stimulent al evolutiei contabile, aceasta orientare a profesiei contabile aparand datorita procesului evolutiv al tuturor domeniilor economico-sociale, ca o inovatie, creativitatea fiind considerata o virtute atata timp cat scopul ei este gasirea unor metode mai bune, mai eficiente de rezolvare a unor probleme.

Opiniile pozitive despre contabilitatea creativa subliniaza faptul ca fara creativitatea profesionistilor contabili, nu ar fi fost posibile evolutiile produse in sfera contabilitatii.

Analizand definitiile de mai sus, putem preciza factori susceptibili sa stimuleze tehnicile de contabilitate creative:

costurile rezultate din conflictul de interese: in cazul in care remuneratiile managerilor sunt calculate pe baza rezultatului contabil, acestia vor fi tentati sa faca apel la acele proceduri contabile ce le permit mentinerea acestor drepturi la un nivel ridicat;

incompetenta managerilor: in acest caz, contabilitatea creativa poate fi "inceputul sfarsitului", deoarece managerii incompetenti isi concentreaza atentia asupra unor aranjamente particulare si neglijeaza sistemul de informare si ratele financiare;

puncte nevralgice ale conceptelor contabile: absenta unui standard sau interpretari solicita managerilor dezvoltarea unui set de principii de baza, conventii si practici contabile potrivite situatiei intampinate;

atitudinea utilizatorilor de informatii financiare: prin importanta excesiva acordata rezultatului se incurajeaza societatile la "cosmetizarea" performantelor pentru a satisface exigentele acestora;

influenta regulilor fiscale: "aspectele de forma (substanta fiscala) sunt prioritare celor de fond (substanta economica) in interpretarea tranzactiilor si a evenimentelor economice"[6].

Utilizarea contabilitatii creative a dus deseori la scandaluri financiare.

Principala cauza a acesteia fiind tocmai importanta alocata documentelor de sinteza, acestea devenind o "arma de propaganda"[7] a intreprinderii. Prin urmare, scandalurile financiare sunt rezultatul descoperii unor falsuri sau a unor tehnici de disimulare a situatiei reale, fiind generate de lipsa onestitatii si avand un impact economic negativ.

Diferitele scandaluri care au avut loc in legatura cu mari companii, precum Enron, WorldCom, Parmalat, Ahold, Adeco si multe altele, au dus la pierderea increderii publicului in practicile expertizelor contabile si in cifrele raportate de companii. Acest lucru a avut ca efect si mobilizarea atentiei guvernelor, a autoritatilor de control, a societatilor, a investitorilor si chiar a marelui public asupra fragilitatii regimului de guvernare a societatilor si a necesitatii regandirii acestui sistem.

Cu toate ca s-au luat masuri in directia reglementarii si supravegherii, precum adoptarea unor standarde si reglementari contabile riguroase de contabilitate si audit, dupa cum am vazut si mai sus, contabilitatea creativa reuseste sa isi faca loc si chiar sa se foloseasca de lacunele si de posibilitatile de interpretare lasate de normele legislative in vigoare, acest lucru fiind probat de numeroase scandaluri financiare.

Pentru o mai buna intelegere a contabilitatii creative si a rolului sau in scandalurile financiare, voi prezenta mai amanuntit, in capitolele urmatoare, conceptele prezentate mai sus si influenta acestora asupra contabilitatii creative in scandalurile financiare.

2. Influenta politicilor si a optiunilor contabile asupra realitatii economice

Datorita faptului ca situatiile financiare reprezinta mijloacele principale de comunicare a unei informatii utile destinatariilor acestora despre pozitia, performanta financiara si fluxurile de trezorerie ale unei entitati, intocmirea si prezentarea lor reprezinta preocuparea actuala a profesiei contabile internationale.

Conform IAS 1, un set complet de situatii financiare include:

un bilant;

un cont de profit si pierdere;

o situatie a modificarilor in capitalurile proprii care sa reflecte fie:

- toate modificarile capitalurilor proprii, fie

- modificarile capitalurilor proprii, altele decat acelea provenind din tranzactii cu detinatorii de capitaluri care actioneaza in calitatea lor de detinatori de capitaluri proprii;

o situatie a fluxurilor de trezorerie;

note cuprinzand un rezumat al politicilor contabile semnificative si alte note explicative.

Conform cadrului contabil conceptual international, situatiile financiare trebuie sa prezinte fidel pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie ale unei entitati. Prezentarea fidela solicita reprezentarea fidela privind efectele tranzactiilor, ale altor evenimente si conditii, in conformitate cu definitiile si criteriile de recunoastere pentru active si datorii, venituri si cheltuieli.

O prezentare fidela, in conformitate cu standardele IASB aplicate, cere unei entitati:

Ø      sa selecteze si sa aplice politicile contabile in conformitate cu IAS 8;

Ø      sa prezinte informatii incluzand politicile contabile de o maniera care sa ofere informatii relevante, credibile, comparabile si inteligibile.

Ø      sa ofere prezentari aditionale atunci cand respectarea unei anumite cerinte din IFRS-uri este insuficienta, pentru a permite utilizatorilor sa inteleaga impactul anumitor tranzactii, evenimente si conditii asupra pozitiei financiare si a performantei financiare a entitatii.[8]

Dictionarul de contabilitate al Editurii Universitatii din Oxford[9] defineste politicile contabile ca fiind bazele contabile specifice si utilizate in permanenta de catre o organizatie in intocmirea situatiilor financiare; aceste baze sunt considerate si determinate de organizatie ca fiind cele mai adecvate pentru prezentarea cu fidelitate a rezultatelor si operatiilor sale financiare; politicile sunt focalizate pe subiecte specifice precum regimurile de pensii, fondul comercial, costurile de cercetare si dezvoltare, operatiile exprimate in monede straine etc.

Citat de Niculae Feleaga si de Liliana Feleaga in "Politici si optiuni contabile", Christopher Nobes reuseste sa defineasca politicile contabile mai nuantat, in "Pocket Accounting" - 1999-, ca fiind acele " metode detaliate de evaluare, masurare si recunoastere pe care o intreprindere le-a ales dintre cele general acceptate de lege, standarde contabile sau practici comerciale. Aceste politici trebuie sa fie utilizate in mod permanent si trebuie sa fie publicate. Raportul anual al unei intreprinderi va include o anexa privind politicile contabile care au fost aplicate in situatiile financiare. De exemplu, o publicare a politicilor ar preciza daca intreprinderea a utilizat metoda lineara sau degresiva de amortizare, daca in evaluarea stocurilor a fost utilzata metoda FIFO sau CMP, cum au fost calculate si contabilzate provizioanele pentru platiile viitoare de pensii.

Tot in "Politici si optiuni contabile", Niculae Feleaga si Liliana Feleaga precizeaza ca standardul britanic defineste politicile contabile ca fiind principiile, bazele, convetiile, regulile si practicile specifice aplicate de o entitate, in scopul de a reflecta efectele tranzactiilor si altor evenimente prin recunoasterea, selectarea bazelor de masurare si evolutia fondurilor proprietarilor.

Asa cum am prezentat mai sus si in primul capitol al lucrarii, politicile contabile constau in demersurile unei intreprinderi orientate spre adoptarea principiilor, bazelor, conventiilor, regulilor si practicilor specifice pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare.

Datorita faptului ca politicile contabile si modificarile de estimari contabile adoptate de intreprindere reprezinta elemente hotaratoare in ceea ce priveste obtinerea unor informatii de calitate, necesare utilizatorilor in luarea deciziilor, IAS 8 stabileste o ierarhie de indrumari pe care conducerea trebuie sa le ia in considerare in aplicarea unei politici contabile sau in absenta unui Standard sau a unei Interpretari.

Astfel:

1. in selectarea unei politici contabile, sunt prezentate doua situatii:

- cand exista un standard sau o interpretare care se refera in mod specific la o tranzactie sau un eveniment, politicile contabile aplicate acelei tranzactii sau acelui element;

- in absenta unui standard sau a unei interpretari care se aplica in mod specific unei tranzactii sau unui eveniment, conducerea trebuie sa isi exercite rationamentul profesional in elaborarea si aplicarea unei politici contabile care sa conduca la informatii utile destinatarilor in luarea unei decizii.

2. in exercitarea rationamentului profesional, managerii trebuie sa tina cont mai intai de standardele si interpretarile care trateaza probleme similare si conexe, iar apoi de definitiile, criteriile de recunoastere si evaluare pentru active, datorii, venituri si cheltuieli.

Totodata, in aplicarea/formularea politicilor contabile trebuie sa se tina cont de urmatoarele principii:

continuitatea activitatii;

independenta exercitiilor;

permanenta metodelor;

prevalenta economicului asupra juridicului;

evaluarea separata a elementelor de activ si de pasiv;

prudenta;

pragul de semnificatie;

necompensarea;

intangibilitatea bilantului de deschidere.

Standardul precizeaza ca o schimbare de politici contabile se efectueaza numai daca este impusa printr-o reglementare sau de catre un organism de normalizare contabila sau daca o astfel de schimbare conduce la o prezentare mai adecvata a evenimentelor sau tranzactiilor incluse in situatiile financiare ale intreprinderii.

In cazul in care schimbarea de politici rezulta din aplicarea unui standard nou sau a unei interpretari noi, ea va fi tratata in conformitate cu prevederile tranzitorii prevazute de standardul respectiv sau interpretarea respectiva.

Daca o entitate efectueaza o schimbare de politici care rezulta din aplicarea unui standard care nu include prevederi tranzitorii, fie din decizia intreprinderii, schimbarea trebuie sa fie aplicata retrospectiv.

IAS 8 admite ca, din cauza dificultatii de a aprecia conditiile existente in anii anteriori sau din cauza indisponibilitatii informatiilor necesare ajustarilor, exista si situatii in care aplicarea retrospectiva a schimbarii de politici nu se poate realiza, recomandand aplicarea retrospectiva pentru exercitiile pentru care aceasta este posibila si prospectiva pentru exercitiile viitoare.

Conform Standardului, nu constituie schimbari de politici contabile:

adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzactii care difera din punct de vedere al realitatii economice fata de evenimente sau tranzactii survenite anterior;

adoptarea unei noi politici contabile pentru evenimente sau tranzactii care nu avusesera loc anterior sau care erau anterior nesemnificative.

Exista situatii in care nu se poate distinge o schimbarea de politici contabile de o schimbare de estimare contabila, prin urmare, Standardul recomanda tratarea schimbarii ca o schimbare de estimare, aceasta aplicandu-se doar prospectiv.

Cum am vazut si in capitolul anterior, estimarea poate fi revizuita, daca se produc schimbari care vizeaza circumstantele pe care aceasta era bazata sau ca urmare a unor noi informatii ce asigura o experienta mai mare sau evolutii ulterioare.

Aceste schimbari de politici sau de estimari au ca rezultat inregistrarea de modificari la nivelul rezultatului, influentand pozitia financiara si performanta intreprinderii.

Reflectata in bilant, pozitia financiara a unei intreprinderi este influentata de resursele economice pe care le controleaza, de structura sa financiara, de lichiditatea si solvabilitatea sa, precum si de capacitatea sa de a se adapta schimbarilor mediului in care isi desfasoara activitatea. Elementele legate in mod direct de evaluarea pozitiei financiare sunt activele, datoriile si capitalul propriu.

Exemple de politici contabile de reflectare a pozitiei financiare:

Politici si optiuni de reflectare a bilantului contabil;

Politici contabile si optiuni referitoare la contabilitatea imobilizarilor necorporale;

Politici contabile si optiuni privind contabilizarea imobilizarilor corporale;

Politici contabile si optiuni de inregistrare a contractelor de locatie;

Politici contabile si optiuni de inregistrare a instrumentelor financiare;

Politici si optiuni referitoare la contabilizarea stocurilor si a lucrarilor in curs;

Politici si optiuni referitoare la contabilizarea subventiilor pentru investitii si a celor de exploatare;

Politici si optiuni de reflectare a provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli;

Politici si optiuni de contabilizare in conditii de hiperinflatie.

Performanta este reflectata in situatiile financiare cu ajutorul contului de profit si pierdere prin intermediul profitului obtinut de entitate, veniturile si cheltuielile constituind elemente direct legate de masurarea acestuia.

Exemple de politici contabile de reflectare a performantei:

Politici si optiuni de reflectare a contului de profit si pierdere;

Politici de reflectare a rezultatului pe actiune;

Politici si optiuni de contabilizare a costurilor imprumuturilor;

Politici si optiuni de contabilizare a veniturilor activitatilor ordinare;

Politici si optiuni de contabilizare a impozitului pe rezultat.

Intr-o alta viziune, politicile contabile pot fi optiuni determinate de anumite interese cu respectarea anumitor principii, reguli si conventii privind: inregistrarea, recunoasterea si evaluarea elementelor prin modelul contabil, intocmirea si prezentarea situatiilor financiare.

Astfel, rolul judecatii profesionale este extrem de important in dezvoltarea politicilor contabile atunci cand acestea sunt selectate din alternativele permise in standarde si in interpretari. Alegerea unei politici contabile sau tehnici de estimare dintre cele acceptate trebuie sa se realizeze astfel incat sa se obtina cea mai buna informare in vederea luarii deciziilor.[10]

In continuare, voi prezenta cateva exemple de norme internationale care prezinta optiuni si impactul pe care il au acestea:

IAS 1 - "Prezentarea situatiilor financiare" - contine principiile contabile fundamentale, structura si continutul situatiilor financiare, posturile obligatorii si notiunea de imagine fidela.

Ofera ca optiuni prezentarea contului de profit si pierdere fie pe baza naturii cheltuielilor, fie pe destinatia lor in cadrul entitatii. Desi Standardul recomanda ca alegerea sa se faca in functie de factorii aferenti sectorului economic, de natura entitatii, specialistii sunt de parere ca o clasificare bazata pe destinatie poate oferi deseori informatii mai relevante pentru utilizatori.

IAS 2 - "Stocurile" - cuprinde definirea prelucrarii contabile aplicabile stocurilor in sistemul costului istoric: evaluare si perimetrul costurilor admisibile.

Ofera posibilitatea de a alege politica de evaluare: FIFO (primul intrat-primul iesit) sau CMP (costul mediu ponderat).

Stabilirea valorii de iesire a bunurilor economice are la baza divizarea acestora in doua categorii: bunuri nefungibile si bunuri fungibile (confundabile).

In cazul bunurilor care nu sunt fungibile, identificarea specifica a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent daca au fost cumparate sau produse.

Pentru bunurile fungibile, standardul IAS 2 a prevazut doua metode in determinarea costurilor:

Metoda "primul intrat-primul iesit" (FIFO): bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al primei intrari. La sfarsitul perioadei, stocul este constituit din bunurile cele mai recente.

Metoda "costului mediu ponderat" (CMP): costul fiecarui bun se calculeaza pe baza mediei ponderate a costurilor bunurilor similare aflate in stoc la inceputul perioadei si a costului bunurilor similare produse sau cumparate in timpul perioadei. Media poate fi calculata periodic (de exemplu, lunar) sau dupa fiecare achizitie.

Pentru a arata mai clar diferenta dintre cele doua metode acceptate de norma IAS 2 si impactul produs asupra rezultatului, voi prezenta urmatorul exemplu:

O societate realizeaza comert cu marfa A. Pentru luna ianuarie dispunem de urmatoarele informatii privind aceasta marfa:

- stoc initial: 150 buc x 1.000 lei;

- intrari la 03.01.N 100 buc x 1.500 lei;

- iesiri la 10.01.N 100 buc x 2.000 lei;

- intrari la 15.01.N 200 buc x 1.600 lei;

- iesiri la 25.01.N 200 buc x 2.000 lei.

In functie de metoda folosita pentru evaluarea stocurilor, contul de profit si pierdere al societatii se prezinta astfel:

- EXTRAS DIN CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE -

ELEMENTE

CMP

FIFO

Cifra de afaceri

Cheltuieli cu marfurile

Rezultat

In urma analizei extrasului din contul de profit si pierdere prezentat mai sus, putem constata ca rezultatul unei intreprinderi nu depinde doar de performantele unei intreprinderi, ci si de optiunea pentru o anumita metoda de evaluare a stocurilor.

Desi corespunde cel mai bine fluxurilor fizice reale, metoda FIFO folosita in scopuri "creative" , in conditiile de crestere a preturilor, poate conduce la cresterea profitului si a valorii stocului final, respectiv la diminuarea rezultatului si a valorii stocului final in conditii de scadere a rezultatului. In plus, schimbarea metodei de evaluare a stocurilor de la un exercitiu la altul permite netezirea rezultatului.

Specialistii sunt de parere ca utilizarea metodei CMP ar putea descuraja practicile de contabilitate creativa si o considera ca fiind mai reprezentativa pentru determinarea costului stocurilor consumate.

Totodata, conform normelor in vigoare, persoanele juridice trebuie sa utilizeze aceeasi metoda de determinare a costului pentru toate stocurile care au aceeasi natura si utilizari similare, iar pentru stocurile cu natura sau utilizare diferita, in cazul folosirii unor metode diferite de calcul al costului, aceasta trebuie justificata.

IAS 7 - "Situatiile fluxurilor de trezorerie" - cuprinde analiza variatiilor de trezorerie, clasificandu-le in trei categorii: fluxuri de exploatare, fluxuri de investitii si fluxuri de finantare.

Ofera ca optiuni prezentarea tabloului fluxurilor de trezorerie fie prin metoda directa, fie prin metoda indirecta.

IAS 16 - "Imobilizari corporale" - cuprinde dispozitii referitoare la identificarea momentului de recunoastere a activului, a valorii contabile si a cheltuielilor cu amortizarea si cu pierderile din deprecierile aferente.

Ofera ca optiuni doua posibilitati de evaluare la o data ulterioara recunoasterii initiale a imobilizarilor corporale:

Prelucrarea de referinta (de baza): contabilizarea la costul sau diminuat cu amortizarile cumulate si pierderile de valoare;

Prelucrarea alternativa: contabilizarea la valoarea sa reevaluata (valoarea justa la data reevaluarii diminuata cu amortizarile ulterioare cumulate si pierderile de valoare ulterioare cumulate).

In momentul in care se aplica tratamentul alternativ daca:

valoarea activului in urma reevaluarii este mai mare decat valoarea contabila, atunci acest surplus va majora capitalurile proprii si/sau va afecta contul de profit si pierdere compensand o descrestere din reevaluarea aceluiasi activ recunoscuta anterior in contul de profit si pierdere.

valoarea activului in urma reevaluarii este mai mica decat valoarea contabila, atunci este afectat cu valoarea diminuarii contul de profit si pierdere sau sunt diminuate capitalurile proprii in conditiile inregistrarii anterioare a unui surplus din reevaluare.

IAS 20 - "Contabilitatea subventiilor guvernamentale si prezentarea informatiilor legate de asistenta guvernamentala" - cuprinde informatii referitoare la principiile de contabilizare si de publicare a avantajelor pe termen scurt si lung, beneficii post-angajare, avantaje privind capitalurile proprii si indemnizatiile referitoare la incetarea contractului de munca.

Conform Standardului, subventiile pentru active pot fi contabilizate, fie:

ca venituri in avans, incluzandu-le, astfel, in contul de profit si pierdere in mod sistematic si rational pe durata de utilitate a activului subventionat; fie

deducandu-le din costul activului la a carui finantare au contribuit. Prin cea de-a doua metoda, rezultatul este afectat prin intermediul reducerii cheltuielilor de amortizare aferente activului subventionat.

IAS 40 - "Investitii imobiliare" - prescrie tratamentul contabil al investitiilor imobiliare si al cerintelor aferente de prezentare a informatiilor.

Standardul permite entitatilor sa aleaga, fie:

un model bazat pe valoarea justa, conform caruia o investitie imobiliara este evaluata, dupa evaluarea initiala, la valoarea justa, iar modificarile in valoarea justa sunt recunoscute in profit sau pierdere; fie

un model bazat pe cost. Acesta este specificat de IAS 16 si cere ca o investitie imobiliara sa fie evaluata dupa evaluarea initiala la costul amortizat (minus orice pierderi acumulate din depreciere). O entitate care alege modelul bazat pe cost prezinta valoarea justa a investitiei sale imobiliare, iar cresterile fata de valoarea contabila sunt recunoscute ca surplusuri din reevaluare.

Dupa cum am vazut mai sus, existenta mai multor politici si optiuni contabile, cat si existenta incertitudinilor inerente in desfasurarea activitatii care determina estimarea anumitor elemente ale situatiilor financiare provoaca influente atat la nivelul situatiilor financiare, cat si la nivelul anumitor indicatori (solvabilitate, gradul de indatorare, gradul de acoperire a dobanzilor din profit).

Pentru a reflecta impactul politicilor si a estimarilor contabile asupra informatiilor financiare furnizate, voi prezenta in continuare cateva exemple:

Revizuirea planului de amortizare

a. Influenta duratei de amortizare

Societatile A si B detin fiecare un mijloc fix achizitionat cu 120.000 lei. Desi cele doua active corporale sunt identice si sunt utilizate in aceleasi conditii, pentru amortizarea lor au fost retinute durate diferite: 2 ani la societatea A si 3 ani la societatea B.[12]

Pentru a exemplifica mai usor influentele duratei de amortizare asupra rezultatului, am presupus ca ambele societati au aceeasi cifra de afaceri (1.000.000 lei), aceleasi consumuri la terti (400.000 lei) si cheltuieli cu salariile (100.000 lei).

- EXTRAS DIN CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE -

ELEMENTE

N

N+1

N+2

TOTAL

Societatea A

Cifra de afaceri

Consumuri la terti

Cheltuieli cu salariile

Cheltuieli cu amortizarea

Rezultat din exploatare

Societatea B

Cifra de afaceri

Consumuri la terti

Cheltuieli cu salariile

Cheltuieli cu amortizarea

Rezultat din exploatare

In urma analizei extrasului din contul de profit si pierdere, putem observa ca societatile inregistreaza performante identice. Totusi, alegerea unei durate de utilitate mai mica la societatea A, a determinat o ameliorare a rezultatului, fata de rezultatul stagnant inregistrat de societatea B.

b.      Influenta valorii reziduale

Consideram doua societati, A si B, care detin si utilizeaza imobilizari identice in aceleasi conditii. Societatea A nu tine cont de valoarea reziduals in calculul amortizarii, in timp ce a doua societate estimeaza o valoare reziduala de 30.000 lei.

Mentionez ca, pentru evidentierea influentei valorii reziduale, vor fi utilizate informatiile date in problema anterioara. Perioada de amortizare va fi de 3 ani pentru ambele societati.

- EXTRAS DIN CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE -

ELEMENTE

N

N+1

N+2

TOTAL

Societatea A

Cifra de afaceri

Consumuri la terti

Cheltuieli cu salariile

Cheltuieli cu amortizarea

Rezultat din exploatare

Societatea B

Cifra de afaceri

Consumuri la terti

Cheltuieli cu salariile

Cheltuieli cu amortizarea

Rezultat din exploatare

Analizand extrasul din contul de profit si pierdere de mai sus, putem observa ca societatea B este mai performanta decat societatea A. Elementul hotarator in inregistrarea unui rezultat mai bun la societatea B este reprezentat de alegerea manageriala de a tine cont in calcularea valorii amortizabile a imobilizarii de o valoare reziduala estimata a fi recuperata la vanzarea acestuia.

c.       Influenta metodei de amortizare

La 31.12.N-1 a achizitionat un echipament in valoare de 100.000 lei; durata de viata 10 ani.

Pentru a putea analiza impactul generat de alegerea anumitor metode de amortizare, vom prezenta situatia cheltuielilor cu amortizarea echipamentului pentru anul N.

Astfel, societatea poate inregistra urmatoarele cheltuieli cu amortizarea:

Metoda amortizarii liniare: 100.000 lei x 10% = 10.000 lei;

Metoda amortizarii degresive: 100.000 lei x 20% = 20.000 lei;

Metoda amortizarii accelerate: 100.000 lei x 50% = 50.000 lei

- EXTRAS DIN CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE 31.12.N -

ELEMENTE

AMORTIZARE LINIARA

AMORTIZARE DEGRESIVA

AMORTIZARE ACCELERATA

Cifra de afaceri

Consumuri la terti

Cheltuieli cu salariile

Cheltuieli cu amortizarea

Rezultat din exploatare

Analizand situatiile prezentate mai sus, constatam ca alegerea metodei de amortizare lineara creeaza o imagine mai performanta. Totusi, daca vom analiza situatia contului de profit si pierdere pentru anul N+1, vom constata ca metoda amortizarii liniare nu mai este cea ideala in imbunatatirea performantei, societatea putand inregistra urmatoarele cheltuieli:

Metoda liniara: 100.000 lei x 10% =10.000 lei;

Metoda degresiva: 80.000 lei x 20% = 16.000 lei;

Metoda accelerata: 50.000 lei x 11% = 5.500 lei.

- EXTRAS DIN CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE 31.12.N+1 -

ELEMENTE

AMORTIZARE LINIARA

AMORTIZARE DEGRESIVA

AMORTIZARE ACCELERATA

Cifra de afaceri

Consumuri la terti

Cheltuieli cu salariile

Cheltuieli cu amortizarea



Rezultat din exploatare

In urma analizei contului de profit si pierdere pentru anul N+1, remarcam ca metoda amortizarii degresive si metoda amortizarii accelerate imbunatatesc performanta intreprinderii fata de anul N. Totodata, putem remarca faptul ca, utilizand metoda amortizarii liniare, rezultatul ramane constant.

Astfel, datorita existentei posibilitatilor de optare pentru diferite metode de amortizare, rezultatul intreprinderii poate inregistra rezultate diferite.

In concluzie, alegerea unei anumite durate de amortizare, estimarea unei valori reziduale, cat si alegerea unei anumite metode de amortizarea, poate influenta, dupa caz, fie:

cresterea solvabilitatii intreprinderii prin prezentarea unei valori bilantiere ridicate a activului, aceasta putand fi rezultatul:

o       utilizarii unei durate de amortizare ridicata;

o       calcularii valorii amortizabile tinand cont de valoarea reziduala;

o       utilizarii unei metode de amortizare care sa determine o cheltuiala scazuta cu amortizarea.

scaderea solvabilitatii intreprinderii prin prezentarea unei valori bilantiere scazute a activului. Aceasta scadere poate rezulta din:

o       estimarea unei durate de amortizare cat mai scazute;

o       calcularea valorii amortizabile fara a se estima valoarea reziduala;

o       utilizarea unei metode de amortizarea care sa determine o cheltuiala ridicata cu amortizarea.

Politica de provizioane

Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

Societatile A si B constituie in anul N un provizion pentru un risc aferent anului N+2.

Societatea A constituie in anul N un provizion estimat la valoarea de 50.000 lei. In anul N+2, se inregistreaza pierderea estimata si se anuleaza provizionul ramas fara obiect.

Societatea B constituie in anul N pentru acelasi risc un provizion de 70.000 lei. In anul N+1, constatand ca provizionul a fost supraevaluat, il diminueaza cu 20.000 lei, urmand ca in anul N+2 sa inregistreze pierderea estimata la 50.000 lei si sa anuleze provizionul.

Conform IAS 37 - "Provizioane, datorii contingente si active contingente" - un provizion va fi recunoscut in contabilitate numai atunci cand:

o entitate are obligatia curenta (legala sau implicita) generata de un eveniment trecut;

este probabil ca o iesire de resurse care sa afecteze beneficiile economice sa fie necesara pentru a onora obligatia respectiva;

poate fi realizata o estimare credibila a valorii obligatiei. Standardul precizeaza ca numai in cazuri foarte rare nu este posibila o estimare credibila a acesteia.

- EXTRAS DIN CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE -

ELEMENTE

N

N+1

N+2

TOTAL

Societatea A

Cifra de afaceri

Venituri din provizioane

Consumuri la terti

Alte cheltuieli

Cheltuieli cu provizioanele

Rezultat din exploatare

Societatea B

Cifra de afaceri

Venituri din provizioane

Consumuri la terti

Alte cheltuieli

Cheltuieli cu provizioanele

Rezultat din exploatare

Analizand contul de profit si pierdere, remarcam ca societatea B estimeaza si inregistreaza un provizion mai mare decat societatea A in anul N. Astfel, desi a inregistrat un rezultat mai mic decat societatea A in anul N, rezultatul obtinut de societatea B in anul N+1 creeaza o imagine mai buna asupra performantei, obtinand un rezultat favorabil din inregistrarea venitului aferent anularii surplusului de provizion. Un alt aspect pozitiv il reprezinta si obtinerea unui rezultat constant de catre societatea B, creand impresia unei societati a carei performanta se mentine in timp.

Performanta de ansamblu a celor doua societati este identica, numai ca, analizand retrospectiv performantele societatii din prisma unui investitor, societatea A va insufla nesiguranta si incertitudine.

Prin urmare, constituirea si anularea provizioanelor permite conducerii netezirea rezultatelor si afecteaza contul de profit si pierdere.

Analizand cele prezentate in exemplele anterioare de optiuni de politici si estimari contabile, constatam existenta mai multor libertati de apreciere si decizie lasate de normele si reglementarile contabile internationale.

Aceste libertati ofera posibilitatea modificarii situatiilor financiare in functie de interesele ce coexista intr-o intreprindere, impingand astfel la subiectivism in privinta evaluarii si aprecierii in contabilitate.

Principala cauza in aplicarea regulilor juridice si contabile o reprezinta importanta acordats informatiei financiare de catre utilizatori, aceasta devenind o "arma de propaganda utilizata ori de cate ori este necesar"[13].

Astfel, pentru a promova si sustine imaginea companiei pe care o conduc, managerii folosesc ca instrument de sprijin tehnicile si practicile oferite de contabilitatea creativa.

Cu toate astea, politicile contabile trebuie selectate si aplicate intr-o maniera care sa conduca la reflectarea in situatiile financiare a imaginii fidele a intreprinderii, indiferent de impactul asupra pozitiei si a performantei financiare.

3. Contabilitatea Creativa

3.1. Definirea Contabilitatii Creative

Aparuta ca urmare a dezvoltarii economice, juridice, sociale si a presiunii utilizatorilor de informatii interesati sa furnizeze tertilor o anumita imagine a firmei, contabilitatea creativa a fost adusa in discutie prima oara in mediul anglo-saxon, termenul fiind apoi preluat si in alte tari europene.

Descoperite in urma cu aproximativ 30 de ani de catre cercetatorul J. Argenti, practicile contabilitatii creative continua sa creeze controverse si nici in prezent nu s-a ajuns la un punct comun in ceea ce priveste definirea contabilitatii creative.

Cea mai des intalnita opinie in literatura de specialitate face referire la caracterul negativ, intrucat contabilitatea creativa este practicata pentru a induce in eroare utilizatorii informatiei contabile. Acesta abordare are la baza numeroasele scandaluri financiare inregistrate in ultima perioada.

Astfel, contabilitatea creativa este abordata de adeptii conceptiei negative ca:

fiind o tehnica de prezentare a conturilor anuale care permite prezentarea celei mai favorabile imagini a rezultatelor si a bilantului. Este, de asemenea, o tehnica de comunicare care vizeaza sa valorizeze, prin situatiile financiare, imaginea potrivita a unei societati pentru investitori. (M. Trotman, "Contabilit britannique, mod d'emploi", Economica, Paris, 1993);

reprezentand practicile de informare contabila, adesea la limita legalitatii, practicate de anumite intreprinderi, care, profitand de limitele normalizarii, cauta sa isi infrumuseteze imaginea situatiei financiare si a performantelor economice si financiare.(B. Colasse, "25 ans de comptabilit gnrale, une nouvelle naissance d'une vieille discipline", in Paris Dauphine, 1995

un instrument de ameliorare a conturilor, un suport si o consecinta a ingineriei financiare si fiscale. (Raybaud-Turillo B. si Teller R., "Comptabilit crative", Encyclopdie de Gestion, ed. a II-a, 1997, vol.3, 1997)

este un ansamblu de procedee care vizeaza fie modificarea nivelului rezultatului in scopul maximizarii sau minimizarii sale, fie prezentarea situatiilor financiare fara ca acestea doua sa se excluda reciproc. (H. Stolowy, "Comptabilit crative", Enciclopdie de Comptabilit, Cntrole de Gestion et Audit, Economica, 1999);

consta in "aranjarea" in mod delicat sau substantial a documentelor de sinteza [.] Aceasta reprezinta cea mai mare inselatorie de la calul Troian incoace." si "[.] este legitima [.]" .( Griffiths I., "Creative accounting", Sidgwick & Jackson, 1986, pag.1);

este rezultatul manipularii informatiei financiare din utilizarea rationamentului si operarea cu opinii diferite, fara a incalca legea si normele contabile "respecta litera, dar, evident, nu si spiritul acestora [.]." (M. Jameson, "A practical guide to creative accounting", Kogan Page, 1988, citat de N. Feleaga , L. Malciu, "Politici si optiuni contabile, Fair Accounting versus Bad Accounting", Ed. Economica, Bucuresti, 2002)

este: 1) procesul prin care, data fiind existenta unor brese in reguli, se manipuleaza cifrele contabile si, profitand de flexibilitate, se aleg acele practici de masurare si divulgare ce permit transformarea documentelor de sinteza din ceea ce ele ar trebui sa fie, in ceea ce managerii doresc; 2) procesul prin care tranzactiile sunt structurate de asemenea maniera, incat sa permita "producerea" rezultatului contabil dorit. ( K. Nasser, "Creative financial accounting: its nature and use", Pretice Hall, 1993, citat de N. Feleaga , L. Malciu, "Politici si optiuni contabile, Fair Accounting versus Bad Accounting", Ed. Economica, Bucuresti, 2002).

Referitor la opinia pozitiva, contabilitatea creativa a fost abordata de:

Franois Pasqualini ca fiind o virtute, care dezvaluie imaginatie pentru a face fata cresterii si diversificarii pietelor financiare si a instrumentelor financiare.[14]

Malo si Giot considera contabilitate creativa ca fiind o inovatie contabila necesara pentru a tine pasul cu evolutiile economice, juridice si sociale, caracterul negativ al acesteia fiind rezultatul intereselor oamenilor de afaceri mai putin scrupulosi. (citati de L. Malciu, "Contabilitate creativa", Ed. Economica, Bucuresti 1999).

Analizand abordarile diferite prezentate mai sus, se constata ca, desi nascuta ca o necesitate in traducerea inovatiilor juridice, economice si financiare pentru care nu exista solutii contabile, contabilitatea creativa este adesea utilizata in scopul manipularii cifrelor incluse in conturile anuale, fara a incalca legea si normele contabile.

Motivatia dezvoltarii contabilitatii creative

Analizand definitiile prezentate mai sus si judecand interesele ce coexista intr-o intreprindere, identificam ca utilizatori ai tehnicilor de contabilitate creativa pe managerii intreprinderii.

In ce priveste motivele ce ii imping pe manageri in utilizarea contabilitatii creative, acestea sunt destul de numeroase si diversificate.

Astfel, principalele motive ce pot genera nevoia de a utiliza contabilitatea creativa pot fi:

costurile rezultate din conflictul de interese. Atunci cand managerii sunt platiti in functie de rezultatul contabil, ei vor fi tentati sa opteze pentru acele proceduri care sa le poata permite mentinerea castigurilor la un nivel cat mai ridicat;

incompetenta managerilor. Atunci cand managerii nu obtin rezultate satisfacatoare, acestia recurg la diverse tehnici de creativitate pentru a masca acest lucru. Cercetatorul britanic J. Argenti este primul care face legatura intre practicile contabilitatii creative utilizate in scopul mascarii incompetentei managerilor si declinul afacerilor, precizand ca utilizarea acestor tehnici reprezinta doar o amanare a sfarsitului intreprinderii.

perioadele de criza. E usor de inteles ca, in perioadele de criza, intreprinderile fac fata cu greu, lucru care-i determina pe manageri sa ascunda situatia nefavorabila a intreprinderii in scopul ameliorarii situatiilor financiare.[15]

globalizarea intreprinderilor. Aflandu-se la baza globalizarii intreprinderilor, circulatia libera a capitalurilor pe pietele financiare motiveaza managerii in utilizarea unor tehnici de contabilitate creativa, in scopul maximizarii valorii actiunilor.

atitudinea utilizatorilor la informatiile financiare. In prezent, situatiile financiare reprezinta pentru manageri o modalitate de promovare si de sustinere a imaginii companiei, atat in fata concurentei, cat si fata de investitori si analisti, aceasta determinandu-i sa apeleze la diverse tehnici de "infrumusetare" a imaginii financiare a intreprinderii.

presiunea actionariatului in obtinerea de dividende ridicate. Managerii pot fi nevoiti sa apeleze la tehnici creative de maximizare a profitului pentru a putea distribui dividende ridicate.

netezirea rezultatului. Firmele cotate la bursa prefera publicarea unor rezultate constante sau care sa arate o crestere usoara, dar sigura, decat sa prezinte niste situatii al caror rezultat inregistreaza cresteri sau descresteri spectaculoase.

regulile fiscale. In cazul in care managerii doresc obtinerea unui anumit profit impozabil, acestia pot apela la diverse tehnici in manipularea cifrelor contabile.

Totodata, factorii care favorizeaza utilizarea contabilitatii creative sunt dati de:

varietatea activitatii economice. Din cauza caracterului foarte variat al activitatilor economice, in prezentarea cat mai bine a imaginii intreprinderii, este necesara acordarea unei marje de libertate. Aceasta presupune existenta mai multor optiuni contabile, fapt care permite intreprinderilor netezirea rezultatelor;

insuficienta sau absenta normelor contabile. Din cauza dezvoltarii economice continue, in prezent regulile contabile nu acopera toate problemele ce pot fi intalnite pe parcursul desfasurarii activitatii intreprinderii, fapt care face apel la utilizarea rationamentului profesional in solutionarea problemelor.

ambiguitatea normelor contabile. Caracterul interpretabil lasat de textele contabile, cat si elementele ce necesita estimari sau previziuni, favorizeaza creativitatea in abordarea anumitor probleme, in functie de interesele existente la nivelul intreprinderii.

Clasificarea metodelor de contabilitate creativa:

Pentru a-si atinge obiectivele privind "cosmetizarea" realitatii in scopul servirii anumitor interese, managerii pot recurge la urmatoarele categorii de metode de contabilitate creativa:

- Libertatea de alegere lasata de normalizatori prin existenta mai multor optiuni contabile pot influenta atat pozitia financiara si performanta intreprinderii, cat si anumiti indicatori economici, precum solvabilitatea si gradul de indatorare.

Ex.: Posibilitatea de a alege inregistrarea anumitor cheltuieli ca imobilizari, pentru ca mai apoi sa le inregistreze, treptat, ca amortizare in contul de profit si pierdere si in a inscrie integral aceste cheltuieli in contul de profit si pierdere.

- Estimarile si previziunile necesare adoptate de o entitate pentru a determina valorile monetare ce corespund bazelor de masurare selectate pentru active, datorii, castiguri, pierderi si evolutia fondurilor proprietarilor pot crea oportunitatea manipularii valorilor in functie de scenariul dorit: "optimist" sau "pesimist".

Ex.: Estimarea valorii reziduale a unui activ poate influenta calcularea cheltuielii cu amortizarea care afecteaza atat rezultatul din contul de profit si pierdere, cat si valoarea bilantiera a activului.

- Utilizarea tranzactiilor artificiale ofera posibilitatea managerilor de a manipula sumele din bilant sau de a "netezi" rezultatul.

Ex.: Operatiunile de vanzare si de lease-back influenteaza pe de o parte inregistrarea unui profit curent si scaderea valorii activului bilantier, si pe de alta parte inregistrarea unei cheltuieli viitoare periodice cu chiria activului, lucru care influenteaza scaderea rezultatului.

- Alegerea momentului realizarii anumitor tranzactii astfel incat sa se creeze o anumita impresie asupra pozitiei financiare si a performantei intreprinderii.

3.4. Efectele utilizarii metodelor contabile:

Folosita de cele mai multe ori in scopul sustinerii intereselor pe care le urmareste conducerea, contabilitatea creativa poate avea ca efecte:[16]

Majorarea sau diminuarea cheltuielilor. Normele contabile lasa o anumita marja de manevra in cuantificarea cheltuielilor care apartin unui exercitiu. De exemplu, pentru anumite active se indica doar numarul maxim de ani in care trebuie amortizate. O durata mai mare sau mai mica de amortizare afecteaza marimea rezultatului. In mod similar, se pot analiza provizioanele si posibilitatea activarii anumitor cheltuieli.

Majorarea sau diminuarea veniturilor. In anumite cazuri, se poate grabi sau incetini cunoasterea veniturilor, prin aplicarea principiului prudentei sau a principiului conectarii cheltuielilor la venituri.

Majorarea sau diminuarea activelor. Existenta unei flexibilitati in ceea ce priveste calculul amortizarii si provizioanelor, creeaza posibilitatea majorarii sau diminuarii valorii nete a activelor. De asemenea, stocurile se pot evalua prin diferite metode si, ca urmare, valoarea lor poate fi diferita, cu efecte corespunzatoare asupra contului de profit si pierdere. Modificarile respective afecteaza marimea activelor curente si necurente, precum si indicatorii calculati pe baza acestora.

Majorarea sau diminuarea fondurilor proprietarilor. Modificarea veniturilor si a cheltuielilor afecteaza marimea rezultatului si, in consecinta, marimea rezervelor. Se modifica, astfel, valoarea fondurilor proprietarilor si toate ratele calculate pe baza acestora.

Majorarea sau diminuarea datoriilor. In unele tari, normele contabile lasa posibilitatea regularizarii anumitor datorii precum cele legate de pensionare, pe un interval de timp. Ca urmare, o intreprindere interesata in majorarea rezultatului va proceda la repartizarea datoriei pe perioada maxim permisa.

Reclasificarea activelor sau a datoriilor. Uneori, pot exista dubii in ceea ce priveste incadrarea unui element intr-o categorie sau alta. Este, de exemplu, cazul titlurilor care, in functie de intentia intreprinderii, trebuie inscrise in activele curente sau in activele necurente. Inscrierea intr-o categorie sau alta afecteaza ratele calculate pe seama acestora.

Manipularea informatiilor prezentate in anexa. Exista parti in anexa in care se pot include mai multe sau mai putine informatii. Lipsa unor informatii relevante poate afecta deciziile utilizatorilor externi.

Analizand cele prezentate mai sus, putem constata ca, in mod concret, contabilitatea creativa ajuta la distorsionarea valorii intreprinderii, folosindu-se de libertatile lasate de reglementarile contabile.

3.5. Tehnici de contabilitate creativa:

Dupa cum am punctat anterior, contabilitatea creativa utilizeaza ca principale practici alegerea intre diferitele metode de contabilizare si tranzactiile artificiale sau deciziile de gestiune[17].

Practicile pot fi:

practici care au impact asupra contului de profit si pierdere:

Exemple:

politica de amortizare (IAS 16 "Imobilizari corporale");

politica de provizionare (IAS 37 "Provizioane, datorii contingente si active contingente");

evaluarea stocurilor fungibile (IAS 2 "Stocurile"

operatia de lease-back (vanzarea unei imobilizari si reluarea imediata a aceluiasi bun prin leasing);

diminuarea pierderilor din creante (asigurarea incasarii creantei contra unei prime);

cesiunea titlurilor de plasament (vanzarea titlurilor de plasament intr-un moment in care valoarea de piata a titlurilor este mai mare fata de valoarea de achizitie, urmand a fi imediat rascumparate la acelasi pret de vanzare);

tranzactii circulare (participarea a doua sau mai multe intreprinderi in tranzactii unele cu altele).

Practici care au impact asupra prezentarii bilantului:

Exemple:

dezindatorirea in fapt (transferul unei datorii in gestiunea unui trust insarcinat sa efectueze rambursarea);

operatia de lease-back;

reevaluarea imobilizarilor corporale.

Practici care au impact asupra masurarii rezultatului:

Exemple:

imobilizarea cheltuielilor de dezvoltare (IAS 38 "Imobilizari necorporale");

operatia de lease-back;

intocmirea si revizuirea planului de amortizare (IAS 16 "Imobilizari corporale");

subevaluarea/supraevaluarea provizioanelor pentru deprecieri (IAS 37 "Provizioane, datorii contingente si active contingente").Feleaga

Pentru a intelege mai bine impactul produs de utilizarea in practicile de contabilitate creativa a optiunilor si politicilor contabile, se pot observa aplicatiile din capitolul 2 al temei curente, urmand ca influenta tranzactiilor artificiale sa fie prezentata mai jos, prin cateva exemple:

Cesiunea artificiala a titlurilor de plasament

O astfel de operatie are impact atat la nivelul contului de profit si pierdere, ameliorand artificial rezultatul, cat si la nivelul bilantului, afectand trezoreria prin plata impozitului pe profit si a comisioanelor percepute de societatea care a intermediat.

Exemplu:

Societatea A vinde, la 1 martie N, 1.000 actiuni Y reprezentand titluri de plasament la un pret de vanzare de 300 ron/actiune. Acestea au fost achizitionate in ianuarie la un pret de 200 ron/actiune. Operatia de vanzare este urmata de rascumpararea imediata a celor 1.000 de actiuni Y la un pret identic cu cel de vanzare.

Voi prezenta doua variante pentru a exemplifica mai bine impactul avut asupra rezultatului: varianta in care nu se efectueaza nicio operatie cu titlurile (V a.) si varianta in care se efectueaza vanzarea si rascumpararea titlurilor (V b.).

- EXTRAS DIN CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE -

Elemente

V a.

V b.

Venituri din exploatare

Cheltuieli de exploatare

Profitul din exploatare

Venituri financiare

- din titluri de plasament

Cheltuieli financiare

Rezultat financiar

Rezultat brut

Impozit pe profit

Rezultatul exercitiului

Analizand tabelul dat, se constata ca in varianta V b., societatea si-a ameliorat artificial rezultatul, pretul de vanzare fiind neutralizat cu pretul de rascumparare.

Operatia de lease-back

Operatia de lease-back reprezinta un montaj avantajos, atat pentru societatea care vinde activul, cat si pentru cealalta, in ideea ca societate care vinde bunul, de fapt, il pastreaza, continuand sa beneficieze de utilizarea lui si poate rezolva totodata si o problema de trezorerie, in timp ce intreprinderea care cumpara activul si il da spre inchiriere isi asigura rentabilitatea prin incasarea chiriilor.

Pentru a demonstra cele afirmate, voi compara situatia operatiei de lease-back cu una de imprumut bancar.

Societatea A se afla in dificultate financiara. Pentru a rezolva problema, ea poate recurge:

fie la un imprumut bancar, pe 4 ani, in valoare de 40.000 ron, imprumutul fiind garantat cu un mijloc fix cu valoare de 50.000 ron, amortizarea calculata fiind de 10.000 ron. Rambursarea imprumutului se face in 4 transe egale, anual, avand o dobanda fixa de 4.000 ron pe an.

DATA

ANUITATE

DOBANDA

RAMBURSARE CAPITAL

AN 1

AN 2

AN 3

AN 4

In acest caz, contul de profit si pierdere se prezinta astfel:

- mii lei -

Contul de profit si pierdere

AN 1

AN 2

AN 3

AN 4

Venituri din exploatare

Cheltuieli de exploatare

Cheltuieli materiale

Cheltuieli cu chirii

Cheltuieli cu amortizarea

Rezultat din exploatare

Venituri financiare

Cheltuieli financiare

Cheltuieli cu dobanzile

Rezultat financiar

Rezultat brut

Impozit pe profit

Rezultat dupa impozitare

Rezultatul exercitiului

fie la o operatie de lease-back cu un mijloc fix, in urmatoarele conditii: pret de vanzare de 70.000 ron, valoare contabila 50.000 ron, amortizare calculata 10.000 ron, durata contractului de inchiriere 4 ani, chiria anuala 20.000 ron.

In acest caz, contul de profit si pierdere se prezinta astfel:

- mii lei -

Contul de profit si pierdere

AN 1

AN 2

AN 3

AN 4

Venituri din exploatare

Cheltuieli de exploatare

Cheltuieli materiale

Cheltuieli cu chirii



Cheltuieli cu amortizarea

Rezultat din exploatare

Venituri financiare

Cheltuieli financiare

Cheltuieli cu dobanzile

Rezultat financiar

Rezultat curent

Impozit pe profit

Elemente exceptionale

Venituri exceptionale

- din operatii de capital

Cheltuieli exceptional

- din operatii de capital

Rezultatul exceptional

Rezultatul exercitiului

Analizand cele doua situatii, observam ca operatia de lease-back are ca efect atat ameliorarea rezultatului, cat si manipularea bilantului, in sensul ca resursele obtinute in urma unei astfel de operatii nu figureaza in acesta ca un imprumut si prin urmare nu majoreaza nici rata indatorarii.

Prin urmare, bilanturile se prezinta astfel in cele doua situatii:

- mii lei -

Elemente

AN 1

AN 2

AN 3

AN 4

Imobilizari corporale

Alte active

Datorii mai mici de un an

Total active-datorii curente

Datorii mai mari de un an, din care:

- imprumuturi bancare

Capital si rezerve, din care:

Capital social

Rezultat

- mii lei -

Elemente

AN 1

AN 2

AN 3

AN 4

Imobilizari corporale

Alte active

Datorii mai mici de un an

Total active-datorii curente

Datorii mai mari de un an, din care:

- imprumuturi bancare

Capital si rezerve, din care:

Capital social

Rezultat

Modalitate de finantare

AN 1

AN 2

AN 3

AN 4

Imprumut bancar

Lease-back

Analizand cele doua variante, putem observa in tabelul urmator ca alegerea unei finantari printr-o operatie lease-back este mult mai atractiva decat finantarea prin imprumut.

Reevaluarea imobilizarilor corporale

Atat prin alegerea momentului realizarii, cat si prin diferenta rezultata din evaluarea imobilizarilor, baza de calcul a amortizarii si durata perioadei de amortizare, reevaluarea imobilizarilor corporale poate participa la "impodobirea bilantului".

Exemplu:

Societatea A detine in patrimoniul sau imobilizari corporale achizitionate la un cost de 10.000 ron, valoarea amortizarilor aferente acestor imobilizari fiind in valoare de 6.000 ron. Conducerea decide sa inregistreze imobilizarile corporale la valoarea lor actuala de 20.000 ron.

Pentru a evidentia efectele produse la nivelul imaginii societatii, voi prezenta bilantul inainte si dupa reevaluare.

Bilant

Inainte de reevaluare

Dupa reevaluare

Imobilizari corporale valoare bruta

- Amortizarea imobilizarilor corporale

Valoarea neta a imobilizarilor corporale

Active circulante

Datorii mai mici de un an

Total Active - Datorii curente

Datorii mai mari de un an

Capital si rezerve, din care:

Capital social

Diferente din reevaluare

Rezultat

Totodata, in urma reevaluari imobilizarilor, cheltuiala cu amortizarea va inregistra in cazul plus-valorii o crestere, ceea ce va determina diminuarea rezultatului.

Contabilitatea creativa in scandaluri financiare

Desi considerata de unii specialisti ca fiind un stimulent al evolutiei contabile si reprezentand rezultatul judecatii profesionale in probleme pentru care nu existau norme sau reglementari care sa faca referire la situatiile intampinate, contabilitatea creativa este perceputa in continuare ca un fenomen negativ. Acest lucru este rezultatul numeroaselor scandaluri financiare.

Scandalurile financiare reprezinta acel fenomen rezultat din descoperirea unor falsuri sau a unor tehnici de disimulare a situatiei reale de o entitate in scopul inselaciunii, fiind, implicit, generate de lipsa onestitatii si avand un impact economic negativ.

Scandalurile financiare sunt rezultatul anumitor interese lipsite de onestitate aflate in cadrul unei intreprinderi.

Dupa cum am vazut mai sus, putem spune ca, daca baza principala in declansarea scandalului financiar o reprezinta interesul meschin urmarit de conducerea intreprinderii, unealta principala folosita de aceasta in atingerea unor astfel de scopuri o reprezinta contabilitatea creativa.

Contabilitatea creativa, in calitate de instrument de sprijin al managementului, ofera posibilitatea manipularii cifrelor din conturile anuale, astfel incat sa se poata atinge rezultatele dorite de acesta in limitele legale.

Analizand numeroasele scandaluri financiare din 2000 si pana in prezent, se poate observa ca o mare parte din ele au avut la baza practici de contabilitate creativa.

Printre cele mai mari scandaluri financiare inregistrate pana in prezent pot fi enumerate: Enron (2001), WorldCom (2002), Xerox (2000), Parmalat (2003), Tyco International (2002), Global Crossing (2002), Mirant (2003), Kmart (2002), Adelphia Communications Corporation (2002).

Considerata in 2000 ca fiind una din principalele companii de electricitate, gaze naturale, celuloza si hartie din lume, Enron declara faliment la 2 Decembrie 2001.

Scandalul Enron a inceput in octombrie 2001, cand compania a declarat ca si-a supraestimat beneficiul, si-a subestimat datoriile si a anuntat o pierdere trimestriala de 618 mil. USD, fapt care a dus la demararea unei anchete asupra parteneriatelor si a investitiilor instrumentate de directorul financiar al grupului energetic.

In urma anchetei desfasurate de Comisia pentru Operatiuni Bursiere (SEC), s-a descoperit ca situatiile financiare raportate erau sustinute in majoritatea cazurilor de fraude contabile ingenios create.

Ce a determinat conducerea sa apeleze la astfel de practici creative au fost pierderile inregistrate din specularea pietei. Desi intreprinderea infiintase initial o echipa de speculatori asupra pietei financiare a caror functie initiala era sa inlature riscurile pe care intreprinderea-mama le intalnea in desfasurarea activitatii, aceasta echipa, prin noroc sau prin "smecherii" contabile, reuseste sa faca foarte multi bani. Astfel, Enron se hotaraste sa pastreze echipa de speculatori, mascand adevarata lor activitate. Totusi, dupa cateva succese, acesti speculatori au inceput sa aiba esecuri financiare si, prin urmare, Enron a incetat sa mai inregistreze un profit real.

Pentru a-si acoperi pierderile, Enron adopta contabilitatea Mark-to-the-Market, conform careia anticipa profiturile viitoare din orice intelegere ca si cand ar fi reale astazi. O alta cale prin care Enron isi deghiza pierderile era aceea de a mentine imprumuturile necesare pentru a finanta deficitele care nu apareau in documente, regulile contabile permitand ca sumele imprumutate sa nu fie inregistrate in documentele contabile decat daca proveneau din afara companiei.

Alaturi de cele prezentate mai sus, Enron a creat entitati fara personalitate in scopul cresterii profitabilitatii. Toate aceste practici au avut ca rezultat cresterea pretului actiunii, aceasta insemnand pentru Enron numeroase investitii de capital prin care sa continue sa se extinda.

Totodata, compania detinea numeroase active, cum ar fi uzine energetice si conducte, care nu aduceau beneficii financiare. Pentru a reusi sa vanda aceste active, Enron creeaza, in 1997, filiala Whitewing din care vinde, in 1999, mai mult de jumatate pentru a nu o mai trata in rapoartele consolidate.

Dorind sa se extinda repede in multe zone, compania Enron este nevoita sa ia de pe piata foarte multe fonduri, numai ca incercarea de a mai lua imprumuturi ar fi dus la cresterea riscului de credit al companiei. Astfel, in dorinta de a pastra un risc de credit bun pentru a-si continua afacerile, Enron apeleaza la entitati cu scop special (special purpose entities). Cu ajutorul acestora, Enron reusea sa tina creditele si pierderile departe de balantele proprii, astfel incat riscul de credit si imaginea companiei sa nu fie afectate.

Pentru ca aceste entitati speciale sa nu fie consolidate conform General Accepted Accounting Principles, trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

bunurile trebuie sa fie legal separate de societatea-mama (de exemplu, vandute de la societate la entitatea cu scop special);

a treia parte independenta trebuie sa faca o investitie de cel putin 3% din capitalizarea totala a entitatii cu scop special. Aceasta parte independenta trebuie, totodata, sa exercite controlul asupra entitatii, pentru ca aceasta sa nu fie consolidata in conturile companiei-mama.

Astfel, in 2000, Enron detinea investitii agregate in valoarea de 1 mld. USD in entitatile cu scopuri speciale.

Desi se presupune ca cei din conducere cunosteau ce fraude se faceau la Enron, publicul a aflat de ele abia in octombrie 2001, cand compania a anuntat ca valoreaza cu 1,2 mld. USD mai putin decat s-a raportat anterior.

In urma investigatiei desfasurate de SEC, s-au dezvaluit atat practicile ilegale savarsite de managerii de la Enron, cat si de partenerii de afaceri si de firma care se ocupa de contabilitatea acesteia: Arthur Andersen.

Scandalul in care a fost implicata firma de consultanta financiara i-a facut pe toti sa se intrebe daca auditul efectuat de Andersen la alte companii este "la fel de bine realizat", cercetandu-se in principal Sunbeam si World Com.

Astfel, intr-un timp foarte scurt de la scandalul Enron, World Com declara faliment.

Anchetata, de asemenea, de Securities and Exchange Comission, in martie 2002, compania anunta ca in 2001 si in primul trimestru din 2002 au tratat cheltuielile de exploatare drept cheltuieli de capital, iar rezultatul a fost supraestimat cu 7,6 mld. USD, inregistrandu-se astfel cea mai mare valoare a unei fraude contabile din istoria SUA.

Xerox Corporation, cel mai mare furnizor de echipamente de fotocopiere si consumabile necesare acestora, este implicat in 2000 intr-un scandal financiar. In urma unei anchete desfasurate de SEC, s-a descoperit ca aceasta a utilizat in scopul majorarii profitului inregistrarea prematura a veniturilor din inchirierea copiatoarelor si a altor echipamente de fotocopiere.

O alta intreprindere care declara faliment in urma utilizarii de practici contabile este mare companie de lactate italiana Parmalat. In urma investigatiilor desfasurate, este recunoscuta falsificarea situatiilor financiare timp de 15 ani, prin supraevaluarea activelor si subestimarea datoriilor.

In cazul intreprinderii Global Crossing, aceasta este acuzata ca si-a inregistrat veniturile necorespunzator prin faptul ca acestea au fost amplificate, in timp ce cheltuielile corespunzatoare acestor venituri au fost capitalizate, in loc sa fie inregistrate drept cheltuieli curente, ele urmand a fi amortizate.

Analizand cazurile prezentate mai sus, putem afirma ca aplicarea practicilor de contabilitate creativa, pe langa faptul ca, utilizate in scopuri meschine, urmaresc o inselaciune, prevestesc esecul, incununand astfel declinul permanent.

3.7. Masuri pentru limitarea contabilitatii creative

Analizand operatiile prezentate mai sus, putem spune ca acestea nu prezinta nereguli din punct de vedere juridic, ci din punct de vedere etic. Rezultatul acestor neconcordante etice este reflectat, evident, prin contemporanele scandaluri financiare.

Prin urmare, specialistii sustin ca, pentru limitarea acestor practici, trebuie sa se aiba in vedere cauzele care le-au generat.

Astfel, o prima masura in reducerea utilizarii practicilor contabile creative o reprezinta elaborarea - sau dezvoltarea, in tarile in care exista deja - a unui cadru contabil conceptual. Acesta se considera ca fiind un instrument util atat pentru normalizatori, cat si pentru profesionistii contabili, oferindu-le acestora posibilitatea de a intelege mai profund normele contabile si a analiza corespunzator operatiile complexe.

O alta masura ce ar putea fi aplicata in aceasta directie o reprezinta reducerea numarului de prelucrari contabile sau stabilirea circumstantelor in care trebuie aplicata fiecare prelucrare.

Pornind de la premisa ca practicile de contabilitate creativa vor disparea doar odata cu disparitia cauzelor care le-au generat, Hoarau abordeaza problema comportamentului utilizatorilor externi. El propune reducerea importantei acordate rezultatului contabil si aprecierea calitatii acestuia prin intermediul fluxurilor de trezorerie. Imaginatia financiara poate sa diminueze pasivul exigibil, sa majoreze capitalurile proprii sau sa transforme imobilizarile in creante. Ea nu poate insa sa genereze lichiditati. Rezulta ca orientarea utilizatorilor externi catre fluxurile de trezorerie i-ar putea descuraja pe manageri sa utilizeze tehnici de manipulare a informatiilor contabile.

Dupa parerea lui Malo si Giot, o alta cale prin care se poate limita tendinta conducerii de a modifica imaginea intreprinderii o reprezinta recurgerea la un organism competent de arbitraj si/sau interpretare.

Astfel, in urma inregistrarii numeroaselor scandaluri financiare, organismele nationale si internationale de securitate si de reglementare contabila au ca principala preocupare, in acest sens, elaborarea unor reglementari contabile cat mai complete, care sa raspunda nevoilor profesionistilor contabili, fara a mai lasa loc de interpretari sau alte lacune legale.

In acest sens, in urma scandalurilor Enron, World Com, Xerox sau Tyco, guvernul SUA a adoptat o reforma, pentru a pune ordine in practicile contabile dubioase.

Astfel, Legea Sarbanes-Oxley, adoptata in 2002, este o reactie la marile scandaluri financiare care au zguduit companii de renume din SUA si au dus la pierderea increderii publicului in practicile expertizelor contabile si in cifrele raportate de companii, aceasta stabilind standarde mai riguroase privind contabilitatea corporatista.

Aceasta lege impune companiilor listate pe pietele financiar americane sa-si intareasca modalitatile de audit intern, introduce cerinta de a face dovada unde s-au transmis datele si cine le-a accesat.

Totodata, prevederile ei trebuie aliniate cu prevederile standardelor de securitate a informatiei, standardul ISO/IEC 17799 descriind relatia dintre planul de recuperare in caz de dezastre, managementul continuitatii operatiunilor, planul pentru situatii de criza s.a.

Legea Sarbanes-Oxley si "Health Information Portability and Accountability Act" lanseaza si noi probleme in domeniul managementului datelor, deoarece companiile se expun riscului de a primi amenzi sau de a fi actionate in justitie pentru nerespectarea legilor.

De asemenea, rasunatoarele scandaluri ale perioadei contemporane, au accelerat si procesul de reglementare contabila europeana pentru prevenirea distorsionarii pozitiei si performantei companiilor.

Astfel, in aceasta directie, Organismul de normalizare contabila IASB a emis Standardul International de Raportare Financiara IFRS 2 "Platile bazate pe actiuni". Noua cheltuiala introdusa, "plata bazata pe actiuni" reprezinta o modalitate a companiilor de a pastra angajatii-cheie, generand, in final, tot o plata. Aceasta modalitate de participare a salariatilor la capitalurile proprii ale companiei, pe langa faptul ca este transparenta, nu denatureaza fluxurile de numerar.

Introducerea unui nou cost pentru intreprindere, plata bazata pe actiuni pare sa fie solutia prevenirii manipularii rezultatului. Aceasta reprezinta o tranzactie in cadrul careia o entitate primeste sau achizitioneaza bunuri ori servicii ca o contrapartida pentru instrumentele de capital sau prin contractarea unor datorii pentru sume bazate pe pretul actiunilor proprii sau al altor instrumente de capital ale companiei.

Omiterea acestor cheltuieli este apreciata ca fiind o cauza a manipularii rezultatului, fapt pentru care IFRS 2 vine sa intampine acest lucru, obiectivul acestuia fiind acela de a prezenta raportarea financiara a unei entitati cand efectueaza o tranzactie cu plata pe baza de actiuni. In mod special, se solicita unei entitati sa prezinte in contul de profit si pierdere si in bilant efectele tranzactiilor cu plata pe baza de actiuni, inclusiv cheltuielile asociate cu tranzactiile in care optiunile pe actiuni sunt acordate angajatilor.

Alte cai in evitarea capcanelor contabilitatii creative de catre utilizatorii externi sunt propuse de analistul financiar Terry Smith in lucrarea "Accounting for growth". Acestea presupun:

Consultarea informatiilor aflate la finalul raportului anual. Se recomanda parcurgerea raportului anual de la sfarsit catre inceput, pentru a se evita seria de prezentari, deloc intamplatoare, care are rolul de a impresiona utilizatorul.

Consultarea si compararea politicilor contabile. Se recomanda atat cunoasterea schimbarilor in politicile contabile, cat si identificarea schimbarilor produse de politicile contabile prin compararea rapoartelor anuale cu ale altor societati din anul curent si din anii precedenti.

Vizualizarea raportului anual prin intermediul unor filtre. Raportul anual ofera numeroase informatii care pot fi utilizate in vizualizarea performantelor societatii intr-o maniera cat mai reala.

Urmarirea transferurilor intre bilant si contul de profit si pierdere. Calculul activului net pe actiune poate identifica prin marimea sa, redusa, daca societatea a utilizat tehnici de contabilitate creativa.

Utilizarea informatiilor de tip "cash-flow". Tehnicile de contabilitate creativa permit manipularea cifrelor in contextul modificarii rezultatului contabil, dar nu genereaza lichiditati. Prin urmare, se recomanda utilizatorilor de informatii sa verifice disponibilitatile, ele putand determina "prabusirea" afacerii.

Cu toate acestea, Terry Smith mentioneaza in lucrarea sa ca, inainte de a lua o decizie de investire sau dezinvestire, investitorii trebuie sa isi faca propriile calcule si sa isi asume raspunderea personala.

4. Studiu de caz - S.C. Rohe Romania S.R.L.

Descrierea intreprinderii

Societatea comerciala Rohe Romania SRL cu sediul in municipiul Bucuresti, s-a constituit la data de 01.01.1993 in baza Legii nr.31/1990 republicata si modificata in Monitorul Oficial 33/1998, privind societatile comerciale, avand la data infiintarii un capital social de 44 520 000 lei.

Societatea Rohe Romania SRL a fost constituita sub forma unei societati cu raspundere limitata, persoana juridica romana ce isi desfasoara activitatea potrivit legislatiei din Romania referitoare la societatile comerciale si in conformitate cu dispozitiile statului de organizare si functionare si contractului de societate.

Societatea a fost inregistrata la Registrul Comertului al Camerei de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti in 1994 sub nr. J40/223/1994. Organul principal de conducere al societatii este Adunarea Generala a Asociatiilor, conducerea curenta a firmei fiind incredintata administratorului. Conform statutului si a contractului de societate, activitatea preponderenta a societatii comerciale Rohe Romania SRL o constituie serviciile prestate in principal avand codul CAEN 7487.

Rohe Romania SRL este parte a grupului Rohe Holding GmbH, firma austriaca ce activeaza pe piata serviciilor destinate distribuitorilor de produse petroliere inca de la inceputul anilor 50 si are 20 filiale in  tari din Europa Centrala si de Est.      

In Romania, compania Rohe a intrat pe piata in anul 1994, avand sediul in Bucuresti si puncte de lucru in Oradea, Iasi, Pitesti, Timisoara, Zalau, Hunedoara, Targu Jiu, Craiova, Ploiesti, Bacau, Piatra Neamt si Cluj.

Societatea isi realizeaza obiectul de activitate pe baza de contracte comerciale incheiate in conformitate cu Codul Comercial Roman si are contracte comerciale incheiate cu principalii furnizori. Relatiile contractuale se desfasoara in conditii normale, instrumentele de plata fiind cele uzuale.

In ceea ce priveste capitalul social acesta a crescut , ajungand intr-un timp relativ scurt la un nivel de 269 740 000 lei.

In prezent ROHE Romania SRL asigura servicii de mentenanta pentru marile retele de distributie carburanti, precum si pentru investitorii privati.  La ora actuala, Rohe Romania este lider de piata in domeniu, fiind singura companie care ofera intreaga gama de servicii pentru statii de distributie carburanti.

Produsele oferite indeplinesc cerintele legale in vigoare, la livrare fiind insotite de Certificat de calitate, Aprobare de model, Declaratia de conformitate. Compania Roh Romania SRL asigura de asemenea obtinerea autorizatiilor si avizelor necesare beneficiarului pentru echipamentele comercializate

Rohe Romania SRL a fost prima companie care a folosit in executarea statiilor de distributie de carburanti conducte si fitinguri PEHD pentru instalatii tehnologice si rezervoare cu pereti dubli, contribuind astfel la protejarea mediului inconjurator si asigurand clientilor costuri de intretinere mult reduse. Rezultatele companiei se bazeaza pe un colectiv format din specialisti de valoare, cu experienta vasta in domeniu, ce au participat la  cursuri de perfectionare in tara si in strainatate.

ROHE ROMANIA, membra a grupului ROHE HOLDING GmbH Austria, este furnizor specializat, pe intreg teritoriul Romaniei, de:

Servicii de montaj, intretinere si reparatii pentru statiile de distributie carburanti;

Servicii de montaj, intretinere si reparatii pentru spalatorii auto si alte facilitati conexe statiilor de distributie carburanti;

Servicii de montaj, intretinere si reparatii instalatii tehnologice, electrice si electronice ale statiilor de distributie carburanti;

Management de proiect (antrepriza generala) pentru construirea statiilor de distributie carburanti;

Comert cu echipamente si consumabile specifice statiilor de distributie carburanti si facilitatilor conexe acestora.

Produsele si serviciile ROHE ROMANIA sunt furnizate intr-un concept integrat, sub forma unor solutii complete, in pas cu evolutia tehnologica si in deplina armonie cu mediul, orientate permanent spre performanta in beneficiul tuturor partilor interesate. Politica aplicata este "politica de excelenta" si este focalizata pe cresterea continua a performantei tuturor proceselor organizatiei cu o focalizare pe satisfacerea cerintelor clientilor, in concordanta cu misiunea,  viziunea si valorile SC ROHE ROMANIA SRL.

Scenariu

La inceputul anului 2008, in urma unei sedinte generale a actionariatului, managementului ii este adusa la cunostiinta dorinta de crestere a valorii dividendelor.

Analizand contextul de criza, managerii estimeaza ca rezultatul anului 2008 va sacadea cu aproximativ 40% fata de anul precedent.

Avand in vedere rezultatul estimat si constrangerea venita din partea actionariatului, acestia decid aplicarea anumitor artificii in cresterea rezultatului intreprinderii.

Astfel, acestia reusesc sa vanda cu acordul actionarilor proprietatiile imobiliare la urmatorul pret:

-teren: 3.655.123 RON;

-cladire administrativa: 2.079.500 RON;

-depozit: 929.972 RON;

dupa care le reiau prin leasing operational, inregistrand o cheltuiala cu chiria lunara de 40.000 RON, perioada de inchiriere mentionata in contract fiind de 9 ani.

Totodata, in urma analizei elementelor situatiilor financiare acestia decid:

estimarea cresterii valorii reziduale cu 50% mai mult decat valoarea estimata initial;

anularea provizioanelor pentru garantii.

Impactul practicilor creative

Reevaluarea intreprinderii

In urma aprobarii de catre actionariat a vanzarii imobilizarilor corporale, managerii apeleaza la un evaluator pentru stabilirea valorii de vanzare a imobilizarilor.

Conform reevaluarii efectuate, acestea prezentau in momentul evaluarii urmatoarea situatie:



Cladirea administrativa

Depozit

Teren

Costul de achizitie

Data punerii in functiune

Data deprecierii totale

Perioada de depreciere

Depreciere inregistrata pana la prima reevaluare din 2005

Valoare neta in momentul reevaluarii (2005)

Valoare justa in urma reevaluari (2005)

Deprecierea inregistrata pana la data evaluarii in scopul vanzarii (februarie 2008)

Valoarea de vanzare in urma reevaluarii (2008)

Avand in vedere reglementarile conform Ordinului 2374/2007- pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene- societatea Rohe Romania opteaza in contractul de leasing pentru clauza privind vanzarea si preluarea imobilizarii in chirie.

Potrivit Ordinului 2374/2007, in aceasta situatie, societatea va descarca din gestiune activul si va inregistra vanzarea si cheltuielile cu chiria conform contractului.

Pe baza acestei operatii, societatea Rohe Romania, vinde unui actionar proprietatiile la un pret total de 6.664.595 RON, inregistrand un venit de 5.600.500 RON si o cheltuiala din cedarea activului de 1.367.727 RON.

Desi profitul inregistrat in urma acestei vanzari (4.232.773 RON) pare a fi unul substantial, acesta este, de fapt, unul artificial, fiind anulat prin cheltuiala cu chiria.

Daca analizam contractul de inchiriere, pe o perioada de 9 ani, cheltuiala totala cu chiria va fi in valoare de 4.320.000 RON ceea ce ar insemna ca societatea inregistreaza din aceasta operatie, in realitate, o pierdere de 87.227 RON.

Anularea provizioanelor pentru garantii

Destinate acoperirii de riscuri, cheltuieli sau pierderi ale caror obiect nu este determinat cu precizie si a caror realizare si marime sunt incerte, provizioanele, prin faptul ca necesita estimari, creaza conditii pentru netezirea rezultatelor.

Prestand servicii si oferind echipamente necesare statiilor de carburanti, politica intreprinderii este de a constitui provizioane pentru garantii la un nivel de 10% din valoarea serviciului executat, respectiv a produsului livrat.

Provizioanele pentru garantii se refera la garantii de buna executie acordate pe durata limitata beneficiarilor de lucrari si servicii prestate.

Intreprinderea prezinta in notele explicative ale situatiilor financiare individuale la 31 decembrie 2008 o situatie a acestora motivand ca reluarea acestora pe venituri se datoreaza faptului ca nu a fost identificat un risc semnificativ ca sumele respective sa se reflecte in costuri proprii de rectificare a lucrarilor executate garantate.

Prin urmare, situatia provizioanelor se prezinta astfel:

Denumire provizion

Sold la

Transferuri

Sold la

in cont

din cont

Provizion pentru garantii

Total

Constituit in 2007, provizionul pentru garantii de buna executie trebuie reluat la venituri in momentul incheierii perioadei acordate pentru garantie.

Daca vreunul dintre clientii intreprinderii ar apela la o garantie acordata de aceasta, intreprinderea ar trebui sa inregistreze o cheltuiala. Acoperirea acestei cheltuieli ar putea fi redusa sau chiar anulata daca ar exista un provizion constituit pentru acestea. Totusi, daca provizioanele sunt anulate inainte de incheierea termenului de garantie, intreprinderea risca sa inregistreze in viitor cheltuieli ridicate cu garantiile pentru buna executie, aceasta afectand in final imaginea intreprinderi prin prezentarea unui rezultat scazut fata de anii precedenti si a unor cheltuieli de exploatare ridicate.

Estimarea cresterii valorii reziduale

In ianuarie 2008, managerii iau ca masura pentru micsorarea cheltuielilor din exploatare cresterea valorii reziduale pentru imobilizarile corporale pentru care s-a estimat valoarea reziduala.

Datorita implcatiei acesteia in calculul valorii ramase de amortizat, aceasta este estimata ca ar fi crescut cu 50% fata de valoarea reziduala estimata initial.

Avand in vedere situatia prezentata, in tabelul de mai jos se poate observa impactul cresterii valorii reziduale asupra chelutielilor cu amortizarea.

Cont imobilizare

Valoare de achizitie

Valoarea neta la 31.12.2007

Valoarea reziduala estimata initial

Valoare amortizare inainte de reestimarea valorii reziduale

Valoarea reziduala nou estimata

Valoare de amortizat in urma reestimari valorii reziduale

Valoare amortizare in urma reestimarii valorii reziduale

214-Mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie

2131-Echipamente tehnologice (masini, utilaje si instalatii de lucru)

2132-Aparate si instalatii de masurare, control si reglare

2133-Mijloace de transport

Total

Astfel, impactul cresterii de valoare reziduala se poate observa din cresterea cu 212076 RON a cheltuielilor cu amortizarea imobilizarilor corporale, mai putin a constructiilor, pentru anul 2008 fata de situatia in care acestea ar fi avut aceasi valoare reziduala ca si pana atunci.

Cont imobilizare

Valoarea neta la 31.12.2007

Valoarea neta la 31.12.2008 inainte de reestimarea valorii reziduale

Valoarea neta la 31.12.2008 dupa    reestimarea valorii reziduale

214-Mobilier, aparatura birotica, echipamente de protetie

2131-Echipamente tehnologice (masini, utilaje si instalatii de lucru)

2132-Aparate si instalatii de masurare, control si reglare

2133-Mijloace de transport

Total

Analizand tabelul de mai sus se poate observa ca in cazul reestimari valorii reziduale, imobilizarile corporale prezinta o valoare bilantiera de 1157208 RON cu 212076 RON mai mult fata de situatia in care ar fi ramas aceasi valoare reziduala.

Acest lucru se poate observa din graficul prezentat mai jos:

Estimarea unei valori reziduale cat mai mari va determina in momentul vanzari, la sfarsitul perioadei de viata a bunului, o inregistrare cu cheltuiala privind descarcarea din gestiune mult mai mare, fapt care ar putea afecta imaginea intreprinderii prin prezentarea in contul de profit si pierdere a unor cheltuieli ridicate.

Efectele practicilor de contabilitate creativa

Ca urmare a manipularii cifrelor contabile prin metodele prezentate mai sus se poate observa din analiza situatiilor financiare prezentate in anexa A3- bilant si anexa A4- contul de profit si pierdere , ca intreprinderea a inregistratat o majorare a rezultatului exercitiului cu 108%.

Totodata, urmarindu-si obiectivul de crestere a rezultatului, managerii reusesc prin practicile adoptate sa manipuleze si importanti indicatori financiari, precum: ratele de solvabilitate patrimoniala, de echilibru financiar si de rentabilitate.

Practicile de contabilitate creativa ajuta la imbunatatirea imaginii intreprinderii atat prin maximizarea rezultatului cat si prin imbunatatirea indicatorilor financiari. Cu toate acestea, "infrumusetarea" imaginii este doar una de moment, minusurile generate de aceste operatii reflectandu-se in situatiile financiare viitoare.

In urma aplicarii practicilor de contabilitate creativa am calculat pe baza celor doua situatii indicatori financiari precum: ratele de lichiditate si solvabilitate, ratele de echilibru financiar si ratele de rentabilitate, in scopul evidentierii impactului asupra informatiei.

A.     Indicatorii de lichiditate si solvabilitate ai intreprinderii:

Lichiditatea si solvabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a face fata obligatiilor sale la scadenta, respectiv datoriilor sale totale (in caz de lichidare), indicatorii de lichiditate si solvabilitate se prezinta astfel:

Indicatori

Nr. Crt.

Situatia initiala

Situatia rezultata in urma aplicarii practicilor creative

Active curente

Datorii curente

Stocuri

Disponibilitati

Rata lichiditatii curente

Rata lichiditatii rapide

Rata lichiditatii imedeiate

Putem observa ca ratele de lichiditate se afla la un nivel bun, inregistrand cresteri favorabile considerabile: 30,11% pentru rata lichiditatii curente, 34,02% pentru rata lichiditatii rapide, 4,41% pentru rata lichiditatii immediate fata de situatia initiala aplicarii practicilor de contabilitate creativa. Aceste cresteri sunt rezultatul atat inregistrarii creantei din vanzarea de active imobilizate, cat si din anularea creantei imobilizate privind garantiile pentru buna executie.

Indicatori

Nr. Crt.

Situatia initiala

Situatia rezultata in urma aplicarii practicilor creative

Active totale

Capital Propriu

Datorii Totale

Rata solvabilitatii patrimoniale

Rata solvabilitatii generale

Analizand tabelul de calcul al ratelor de solvabilitate putem observa ca acestea inregistreaza un nivel bun in ambele situatii. Cresterea nivelului indicatorilor este data de inregistrarea vanzarii activelor imobilizate, anularea provizionului pentru deprecieri si inregistrarea unei amortizari reduse fata de valoarea normala, rezultat al estimarii unei valorii reziduale mai mari.

Din graficul de mai jos putem observa ca evolutia ratelor de solvabilitate nu inregistreaza diferente majore in urma aplicarii practicilor de contabilitate creativa, fata de situatia initiala; aceasta inregistrand inca de dinainte un nivel bun al acestor indicatori.

Astfel, situatia initiala a fost de 50,57% pentru rata solvabilitatii patrimoniale si 202,3% pentru rata solvabilitatii generale, crescand apoi cu 1,41% , respectiv 5,95% in urma aplicarii practicilor creative.

B.     Rate de echilibru financiar:

Indicatori

Nr.crt.

Situatia initiala

Situatia rezultat in urma aplicarii practicilor creative

Active curente

Datorii curente

Stocuri

Capital propriu

Capital imprumutat

Active fixe

Rata autonomiei financiare

Rata de finantare a stocurilor

8=FR/3

Rata de autofinantare a activelor

Rata de indatorare a capitalului propriu

Analizand tabelul de mai sus observam ca indicatorii nu inregistreaza diferente semnificative dupa aplicarea practicilor de contabilitate creativa, fata de situatia initiala, pastrandu-si un nivel bun.

Acest lucru se poate observa din graficul privind evolutia ratelor de echilibru financiar, prezentat mai jos:

Analizand acesti indicatori in situatia initiala si dupa aplicararea practicilor de contabilitate creativa, se observa ca, desi, nivelul stocurilor este acelasi in ambele situatii, rata de finantare a acestora inregistreaza un nivel ridicat dupa aplicarea practicilor creative. Rata a avut in situatia initiala 194%, dupa care a ajuns la 332%. Acest lucru este rezultatul cresterii fondului de rulment dupa aplicarea artificiilor creative, acesta inregistrand o valoare de 14,923,635 RON fata de 8,726,867 RON, adica o crestere cu 71%.

C.     Rate de rentabilitate:

Indicatori financiari importanti in luarea unei decizii de catre utilizatorii informatiei, ratele de rentabilitate pot fi, deasemenea, manipulate usor.

Indicatori

Nr.crt.

Situatia initial

Situatia rezultat in urma aplicarii practicilor creative

Rezultatul exercitiului

Cifra de afaceri

Total active

Capitaluri proprii

Rata rentabilitatii economice

Rata rentabilitatii comerciale

Rata rentabilitatii financiare

Analizand graficul privind evolutia ratelor de rentabilitate putem observa ca acestea inregistreaza cresteri favorabile semnificative in urma aplicarii practicilor creative de la 15,98% la 28,29% in cazul ratei rentabilitatii economice, de la 6,74% la 14,04% in cazul ratei rentabilitatii comerciale, de la 35,41% la 54,43% in cazul rentabilitatii finaciare.

Cu toate acestea, nivelul dat de acesti indicatori nu este unul real, aceste evolutii fiind rezultatul inregistrarii unei cresteri in proportie de 108% a profitului, acesta din urma fiind obtinut in urma aplicarii procedeelor de contabilitate creativa prezentate mai sus.

CAP.V. Concluzii

Contabilitatea creativa, in calitate de instrument de sprijin al managementului, ofera posibilitatea manipularii cifrelor din conturile anuale, astfel incat sa se poata atinge rezultatele dorite de acesta in limitele legale.

Considerata de unii specialisti ca fiind un stimulent al evolutiei contabile si reprezentand rezultatul judecatii profesionale in probleme pentru care nu existau norme sau reglementari care sa faca referire la situatiile intampinate, contabilitatea creativa este perceputa in continuare ca un fenomen negativ. Acest lucru este rezultatul numeroaselor scandaluri financiare.

Analizand situatia prezentata in capitolul IV se poate observa ca artificiile cretive utilizate reusesc sa "mascheze", ba chiar sa amelioreze rezultatul cu mult redus fata de anul precedent.

Totodata, pe langa faptul ca managementul si-a atins obiectivul de a majora rezultatul exercitiului pentru distribuirea de dividende ridicate, se observa ca si-a infrumusetat si imaginea intreprinderii prin obtinerea unor indicatori financiari favorabili.

Acesti indicatori financiari, veniti in intampinarea utilizatorilor de informatii si meniti sa redea o imagine cat mai clara a solvabilitatii, rentabilitatii si a echilibrului financiar, sunt la fel de usor de manipulate prin intermediul practicilor creative adoptate de conducerea intreprinderii ca si cifrele din conturile anuale de raportare.

Aceste practici nu pot fi contestate ca fiind ilegale. Ele se incadreaza foarte bine in limitele legale si respecta, totodata, si reglementarile contabile aflate in vigoare.

Cu toate acestea, utilizatorii situatiilor financiare pot fi usor indusi in eroare atat prin prezentarea unor situatii financiare favorabile cat si prin prezentarea unor indicatori financiari ce inregistreaza un nivel foarte bun.

Acestea fiind spuse, nu este de ajuns sa privesti imaginea de ansamblu a situatiilor prezentate de management, o atentie foarte mare si o analiza serioasa trebuie acordata fiecarui element si fiecarei explicatii din Notele explicative, pentru a avea o imagine cat mai corecta despre intreprindere si pentru a lua cea mai buna decizie.

Pe de alta parte, manipularea cifrelor contabile si abuzul libertatiilor de apreciere si decizie lasate de textele contabile in functie de interesele ce coexista intr-o intreprindere, chiar daca nu mascheaza esecul sau pierderile inregistrate de o intreprindere, risca sa deterioreze atat imaginea credibila a intreprinderii, cat si pe cea a conducerii acesteia.

Astfel, odata descoperite practicile de contabilitate creativa folosite in cadrul unei intreprinderi pot provoca scandaluri financiare atat la nivel national cat si international, deteriorand imaginea intreprinderii.

In cazul prezentat in capitolul precedent, chiar daca intreprinderea nu urmareste ascuderea prabusiri intreprinderii, ci doar distribuirea de dividende mai mari, descoperirea artificiilor de imbunatatire a rezultatului ar ingrijora orice utilizator de informatie contabila si ar pune sub semnul intrebarii atat pozitia si performantele prezentate in trecut, cat si seriozitatea si credibilitatea cu care isi vor trata situatiile financiare viitoare.

Prin urmare, chiar daca furnizorul de informatie contabila dispune in practica de optiuni, oferite de reglementari, ce ii pot crea posibilitatea de a intocmi situatii financiare care sa corespunda atat subiectivitatii utilizatorilor cat si intereselor existente intr-o intreprindere, trebuie sa urmeze codul etic si sa faca apel la contabilitatea creativa doar atunci cand nu a fost prevazuta nicio norma sau reglementare care sa faca referire la situatiile intampinate.



Legea nr. 82/1991, legea contabilitatii, republicata in 2008

Reglementari Contabile din 2005, M.Of. 1080 bis din 30-noi-2005

IAS 8 revizuit - "Politici contabile, modificari in estimarile contabile si erori "

N.Feleaga, L. Malciu - "Politici si optiuni contabile: Fair Accounting versus Bad Accounting", edit. Economica, 2002, Bucuresti.

N.Feleaga, L. Feleaga - "Politici si optiuni contabile", edit. InfoMega, 2008, Bucuresti.    

N.Feleaga, L. Malciu - "Politici si optiuni contabile: Fair Accounting versus Bad Accounting", edit. Economica, 2002, Bucuresti.

Audit financiar v. 6, nr. 2, p. 36-42 - "Politicile si optiunile contabile ale intreprinderii intre imaginea fidela si contabilitatea de intentie"

IAS 1- "Prezentarea situatiilor financiare".

Dictionary of Accounting, Edited bz R. Hussez, Oxford Universitz Press, Second Edition, 1999, citat de N.Feleaga, L. Feleaga - "Politici si optiuni contabile", edit. InfoMega, 2008, Bucuresti.    

N.Feleaga, L. Feleaga - "Politici si optiuni contabile"

N. Feleaga si L. Malciu - "Politici si optiuni contabile: Fair Accounting versus Bad Accounting" , Ed. Economica, Bucuresti, 2002.

Audit financiar v. 6, nr. 2, p. 36-42 - "Politicile si optiunile contabile ale intreprinderii intre imaginea fidela si contabilitatea de intentie"

Micile Afise, nr. 143, nov. 1993 - "Dreptul Contabil si Contabilitatea Creativa"

E. Salustro, H. Lebrun, "L'incidence sur les comptes dans un contexte de crise" - Revue de Droit Contable, nr 94-1, martie 1994.

O. Amat, J. Blake, "Contabilidad creativa", editia a 3-a, Ed. Gestion, 2002, citat de N. Feleaga, L. Malciu, "Politici si optiuni contabile: Fair Accounting versus Bad Accounting", Ed. Economica, Bucuresti, 2002.

L. Malciu, "Contabilitate creativa", Ed. Economica, Bucuresti, 1999.

L. Malciu, "Contabilitate creativa", Ed. Economica, Bucuresti, 1999.





Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 8497
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved