Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Delimitari si structuri contabile privind marfurile

Contabilitate

+ Font mai mare | - Font mai mic



Delimitari si structuri contabile privind marfurile

Marfurile reprezinta o categorie importanta de stocuri, care, in circuitul lor de la producatori pana la consumatori, genereaza un volum foarte mare de operatii economico-financiare ce se efectueaza prin intermediul unui numar deosebit de mare de agenti economici, cu diferite profiluri de activitate comerciala. Astfel, se poate considera ca exista 3 categorii importante de unitati patrimoniale cu profil comercial si anume: en gros sau cu ridicata, en detail sau cu amanuntul si mixte.



Unitatile comerciale en gros sunt cele care asigura desfasurarea acestei forme de circulatie a marfurilor, efectuand operatiuni de cumparare a bunurilor de consum, in cantitati mari si foarte mari, de la producatorii si furnizorii interni si externi, precum si de vanzare a lor in partizi (loturi) mari catre alti agenti economici, de regula cu profil comercial en detail inclusiv de alimentatie publica.

Unitatile comerciale cu profil en detail realizeaza aceasta forma de circulatie a marfurilor efectuand cumpararea acestor bunuri, de regula, de la unitatile en gros, dar si de la producatorii si furnizorii interni, in partiti (loturi) mici sau relativ mici, precum si vanzarea lor catre populatie, inclusiv prin unitati de alimentatie publica. Marfurile se vand in starea in care au fost cumparate sau dupa o prelucrare prealabila in vedere consumului in unitati operative special amenajate (restaurante, bufete s.a.).

Unitatile comerciale mixte efectueaza atat operatii de comert en gros, cat si en detail.

In categoria marfurilor, care au o structura eterogena se includ atat bunurile pe care agentul economic le cumpara vederea vanzarii in starea in care au fost achizitionate, cat si produsele finite transferate de unitatile producatoare in magazinele proprii de prezentare si desfacere, precum si acele active circulante materiale de natura materiilor prime, materialelor consumabile, obiectelor de inventar, ambalajelor s.a. devenite disponibile in cadrul patrimoniului unitatii economice si care se vand tertilor asa cum au fost cumparate.

Organizarea contabilitatii marfurilor este influentata intr-o anumita masura de pretul de inregistrare ce se utilizeaza si care, in functie de categoria in care se incadreaza unitatea patrimoniala si implicit de optiunea sa, poate fi costul efectiv de achizitie, pretul prestabilit (standard), pretul cu amanuntul sau en gros.

Costul efectiv de achizitie este recomandat in cazul unitatilor care comercializeaza un numar relativ redus de sortimente de marfuri, cu o frecventa redusa a intrarilor si iesiri­lor, dar in cantitati mari. Caracteristica de baza a acestei metode consta in evaluarea marfurilor si implicit a operatiilor de intrari si iesiri la pretul efectiv de aprovizionare, care in conditiile actuale este fluctuant, fapt ce creeaza anumite dificultati in lega­tura cu evaluarea iesirilor din gestiune.

In situatia utilizarii costului de achizitie ca pret de inregistrare este justificata crearea in cadrul contului 371 ,,Mar­furi” a doua conturi analitice, unul pentru pretul de facturare sau de cumparare (371.01) si celalalt pentru cheltuielile de trans­port-aprovizionare si alte consumuri similare (371.02), ambele cu functia contabila de activ, insa ultimul cu repartizare lunara proportionala cu marfurile vandute, pe baza de coeficient mediu. Pentru operatiile de iesire din patrimoniu, in functie de specificul si interesele agentului economic, se poate adopta una dintre cele trei metode (C.M.P., F.I.F.O., L.I.F.O.) prezentate in cadrul paragrafului privind evaluarea stocurilor si productiei in curs de executie.

Pretul cu amanuntul se utilizeaza numai in cazul marfurilor, putand fi adoptat de oricare agent economic cu profil en detail. De altfel, acest pret se justifica in conditiile unui comert cu articole si sortimente numeroase si o frecventa mare a intrarilor si iesirilor, precum si in situatia organizarii evidentei analitice dupa metoda global-valorica, ceea ce nu exclude posibilitatea utilizarii lui si in cazul evidentei cantitativ-valorice pe sortimente de marfuri.

Pretul analizat, datorita modificarilor cu caracter oarecum frecvent ale preturilor de cumparare, adaosurilor comerciale si altor cauze, se poate reduce sau majora, dupa caz, pe baza de inventar, atunci cand este necesar. Aceasta operatie nu contravine prevederilor contabile in vigoare intrucat nu afecteaza valoarea de intrare in patrimoniu la costul efectiv de achizitie.



Pretul cu amanuntul se stabileste de catre agentul economic prin luarea in calcul a unui anumit adaos comercial, posibil de realizat, insa atunci cand situatia de pe piata se schimba este normal sa se majoreze sau diminueze adaosul comercial si implicit pretul de vanzare, pe baza de inven­tar de schimbare de preturi, cu inregistrarea corespunzatoare in contabilitate.

Altfel spus, majorarea sau reducerea pretului cu amanun­tul pana la nivelul costului de achizitie respecta regulile si principiile contabile, fiind un drept exclusiv al agentului economic care poate lua asemenea decizie atunci cand apreciaza ca este necesar pentru valorificarea in conditii avantajoase a marfurilor si pentru evitarea unor riscuri.

In legatura cu pretul de vanzare cu amanuntul se impune precizarea ca in cazul agentilor economici neplatitori de TVA (cu cifra anuala de afaceri sub 1,5 miliarde lei sau care beneficiaza de prevederi legale exprese) el contine, pe langa elementele cunoscute, si TVA facturata de furnizori si reprezinta atat pretul de vanzare catre populatie, cat si pretul de evidenta sau de inregistrare in contul de marfuri.

Totodata, se retine ca pentru marfurile lent si greu vanda­bile la care se impune practicarea unor preturi de vanzare sub nivelul costului efectiv de achizitie este necesar ca la inventa­rierea anuala, sa se constituie provizioane pentru depreciere.

Pretul de vanzare cu amanuntul, se reflecta in contul de marfuri (371) si este format din costul efectiv de achizitie (pretul facturat de furnizor si cheltuielile de transport-aprovizionare) si adaosul comercial.

In ceea ce priveste utilizarea pretului cu amanuntul se mentioneaza ca, in activitatea practica, in vederea respectarii regulilor generale de evaluare privind intrarea in patrimoniu la costul efectiv de achizitie si totodata pentru evitarea interpretarilor de natura fiscala, se considera ca este necesar, si nu contravine reglementarilor in vigoare, sa se deschida doua conturi analitice distincte la contul sintetic 378 ,,Diferente de pret la marfuri” si anume:

378.01 ,,Diferente de pret la marfuri privind cheltuielile de transport-aprovizionare”, cu functia contabila de activ ;

378.02 ,,Diferente de pret la marfuri privind adaosul comercial”, cu functia contabila de pasiv, conturi asupra carora se va reveni ulterior.

Pretul cu amanuntul, exculsiv T.V.A., se determina prin adaugarea la pretul de cumparare (facturare) negociat cu furnizorul a adaosului comercial considerat de agentul economic ca fiind posibil de realizat.

La randul sau, pretul cu amanuntul total inclusiv T.V.A., se calculeaza prin adaugarea la pretul cu amanuntul amintit anterior a cotei legale de T.V.A. Acest pret reprezinta pretul de inregistrare in contabilitate a marfurilor de catre agentii economici care adopta aceasta varianta de evaluare.





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1229
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site