IAS 2 Stocurile

IAS 2 Stocurile

Stocurile sunt active:

- detinute pentru a fi vandute, in cursul normal al activitatii;

- in curs de productie, pentru a realiza o astfel de vanzare; sau

- detinute sub forma de materiale sau furnituri, care trebuie sa fie consumate in cursul procesului de productie sau al prestarii de servicii.

Definitia stocurilor nu tine cont de natura elementului considerat, ci de destinatia acestuia, care este puternic influentata de specificul activitatii intreprinderii ce detine bunurile. De exemplu, terenurile si constructiile constituie imobilizari in majoritatea intreprinderilor, dar ele sunt stocuri pentru un comerciant de terenuri sau de bunuri imobiliare.

Uneori, stocurile pot sa aiba o natura necorporala (nemateriala). De exemplu, in intreprinderile prestatoare de servicii, lucrarile realizate si nefacturate, la inchiderea exercitiului, constituie stocuri.

Tinand cont de natura lor, stocurile sunt clasificate in patru categorii:

- marfurile cumparate si revandute fara nici o transformare;

- materialele si furniturile, care intra in productia de bunuri fabricate;

- produsele finite, obiecte fabricate de intreprindere;

- lucrarile in curs de executie, produse sau servicii care au atins un stadiu intermediar de fabricatie.

● Evaluarea stocurilor la intrare

Cu ocazia intrarii, stocurile sunt evaluate, indeobste, la costuri istorice, fie ele costuri de achizitie, costuri de productie si alte costuri angajate pentru a aduce bunurile in locul si starea in care ele se gasesc.

(i) Costurile de achizitie cuprind: pretul de cumparare; taxele vamale si alte taxe (altele decat taxele recuperabile ulterior de intreprindere de la administratia fiscala); cheltuielile de transport, manipulare si alte costuri direct imputabile achizitiei de marfuri, materiale si servicii. Cum taxa pe valoarea adaugata este in mod normal recuperabila, cea mai mare parte a stocurilor sunt evaluate "in afara taxelor". Stocurile pentru care taxa nu este deductibila sunt evaluate incluzand in cost TVA. Reducerile comerciale (rabaturi, remize si alte elemente similare) sunt deduse din costul de achizitie. Pentru reducerile financiare, motivate, in general, de o plata anticipata (sconturile de decontare sau alta modalitate de incadrare), solutia de calcul este coerenta cu cea adoptata pentru contabilizarea cumpararilor (in acord cu standardul IAS 18).

Alte costuri

Alte costuri nu sunt incluse in baza de evaluare a stocurilor la intrare decat in masura in care ele sunt angajate pentru a aduce aceste active la locul si in starea in care ele se gasesc. De exemplu, poate sa fie adecvat sa se includa in costul stocurilor alte cheltuieli generale decat cele de productie (non-production overheads) sau costurile proiectarii produselor destinate anumitor clienti.

De asemenea, standardul IAS 2 ofera exemple de costuri excluse din costul stocurilor si contabilizate la cheltuielile exercitiului in cursul caruia acestea sunt angajate:

- marimile anormale de deseuri de fabricatie (wasted materials), de manopera sau referitoare la alte costuri de productie;

- costurile de stocaj (storage costs), exceptand situatia in care aceste costuri sunt necesare procesului de productie, anterior trecerii intr-o noua faza de fabricatie;

- cheltuielile generale administrative (administrative overheads) care nu contribuie la aducerea stocurilor in locul si in starea in care ele se gasesc;

- cheltuielile de comercializare (selling costs).

In anumite circumstante, in costurile stocurilor sunt incluse si costurile indatorarii.

Costul stocurilor unui prestator de servicii

Costul stocurilor unui prestator de servicii se compune, in principal, din manopera si alte cheltuieli de personal direct angajate pentru prestarea serviciului, inclusiv cele referitoare la personalul de supervizare si cheltuielile generale atribuibile. Manopera si celelalte costuri, referitoare la vanzari si la personalul administrativ si de conducere nu sunt incluse in costul stocurilor prestatorului de servicii, dar sunt contabilizate la cheltuielile exercitiului in cursul caruia ele au fost angajate.

Tehnicile de evaluare a costului

Tehnicile de evaluare a costului stocurilor, ca de exemplu metoda costului standard (the standard cost method) sau metoda pretului de vanzare cu amanuntul (the retail method), pot sa fie utilizate, daca aceste metode conduc la rezultate apropiate de cost.

Costurile standard tin cont de nivelurile normale de utilizare a materiilor prime si furniturilor, a manoperei, de eficienta si de capacitate. Ele sunt in mod regulat reexaminate si, daca este cazul, ajustate pentru a tine cont de conditiile actuale.

Metoda pretului de vanzare cu amanuntul este utilizata, adesea, in activitatea de comert cu amanuntul, pentru a evalua stocurile formate din cantitati mari, de articole cu o rotatie rapida, care au marje similare si pentru care nu este posibil sa se utilizeze alte metode de determinare a costului. Costul stocurilor este calculat prin deducerea valorii marjei brute din pretul de vanzare al acestor active. Procentajul utilizat al marjei brute tine cont de stocurile al caror pret a fost redus sub pretul lor initial de vanzare. Adesea, este utilizat un procent mediu pentru fiecare departament.

● Metodele de determinare a costului (Cost Formulas)

(i) Elemente identificabile

Costul stocurilor de elemente care, in mod obisnuit, nu sunt confundabile si de bunuri sau servicii produse sau prestate si afectate proiectelor specifice trebuie sa fie determinat printr-o identificare distincta a costurilor lor individuale.

Identificarea distincta a costului presupune ca astfel de costuri specifice sunt atribuite elementelor identificate ale stocurilor. Aceasta este o prelucrare adecvata pentru elementele care sunt afectate unui proiect specific, indiferent ca ele au fost cumparate sau produse. Totusi, identificarea distincta a costurilor nu este adecvata, atunci cand exista un numar mare de elemente de stoc care, in mod obisnuit, sunt confundabile.

(ii) Elemente neidentificabile (confundabile)

Costul altor stocuri decat cele care sunt identificabile trebuie sa fie determinat prin utilizarea metodei "costul mediu ponderat" (weighted average cost: WAC) sau a metodei "primul intrat - primul iesit" (the first-in, first-out: FIFO).

Metoda CMP tine cont de toate intrarile si de toate iesirile exercitiului. Costul mediu ponderat poate sa fie calculat periodic (de exemplu, lunar) sau cu ocazia receptiei fiecarei noi aprovizionari, in functie de circumstantele in care se gaseste intreprinderea.

Metoda FIFO considera ca elementele ies din stoc in ordinea intrarii lor. In consecinta, stocul la sfarsitul perioadei este constituit din elementele cele mai recente.

● Valoarea neta de realizare si deprecierea stocurilor

La inchiderea exercitiului, stocurile trebuie sa fie evaluate la costul lor sau la valoarea lor realizabila neta, daca aceasta din urma este mai mica. In fond, aceasta regula a standardului international IAS 2 urmeaza linia uzantelor anglo-saxone care presupun alegerea la inventar a celei mai mici valori dintre cost si pretul pietei (lower of cost or market).

Estimarea valorii realizabile nete trebuie sa tina cont de destinatia elementului considerat. Astfel, elementele care fac parte din clauzele unui contract de vanzare sau de prestare de servicii deja incheiat trebuie sa fie evaluate in functie de pretul stipulat in contract.

Materiile prime si materialele consumabile, detinute pentru a fi utilizate in productia de stocuri, nu sunt evaluate sub marimea costului lor, daca se asteapta ca produsele finite, in care ele vor fi incorporate, sa fie vandute la nivelul costului sau la o valoare mai mare decat acesta.

Totusi, daca o scadere a preturilor materiilor prime arata ca nivelul costului produselor finite va fi mai mare decat valoarea neta de realizare, materiile prime vor fi aduse, prin depreciere, la valoarea neta de realizare. Intr-un astfel de caz, costul de inlocuire al materiilor prime poate sa fie cea mai buna masura disponibila a valorii nete de realizare.

In mod normal, valoarea neta de realizare trebuie sa fie determinata separat, pentru fiecare articol. Cu toate acestea, pot sa fie realizate regrupari de elemente asemanatoare sau care au legatura intre ele. Este cazul elementelor care apartin aceleiasi linii de produse, ce au scopuri sau utilizari asemanatoare, fabricate si comercializate in aceeasi zona geografica si care nu pot sa fie evaluate separat de celelalte elemente ale aceleiasi linii de produse.

Practica de prudenta, pentru deprecierea stocurilor sub nivelul costului, cu scopul de a le aduce la valoarea lor neta de realizare, este o uzanta coerenta cu principiul conform caruia activele nu trebuie sa figureze la o valoare mai mare decat cea care se asteapta sa fie obtinuta prin vanzarea sau utilizarea lor.

Estimarile valorilor nete de realizare, realizate pe o baza individuala, sunt fundamentate pe informatiile probante cele mai fiabile, disponibile la data la care sunt efectuate aprecierile respective. Aceste estimari tin cont de fluctuatiile de preturi sau de costuri, direct legate de evenimentele care survin dupa inchiderea exercitiului, in masura in care astfel de evenimente confirma conditiile existente la sfarsitul exercitiului.