Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


INTRODUCERE IN STIINTA CONTABILITATII

Contabilitate

+ Font mai mare | - Font mai mic



INTRODUCERE IN STIINTA CONTABILITATII

Astazi contabilitatea este definita din doua perspective:



1. Din perspectiva doctrinara, in contextul careia contabilitatea este un concept elaborat, cu valente istorice si semnificatii practice. Teoria economica actuala defineste contabilitatea ca "domeniu si instrument de cunoastere a realitatii economice, referitoare la resursele economice separate patrimonial. Contabilitatea este apreciata ca fiind, concomitent, o tehnica, o stiinta si un limbaj economic"[1].

2. Din perspectiva normalizatoare (reglementara) in contextul careia contabilitatea este definita prin scopul (finalitatea sa), respectiv prin "produsul sau", situatiile financiare ale intreprinderii. Potrivit Cadrului general lASB (International Accounting Standards Board) "Obiectivul situatiilor financiare este de a furniza informatii despre pozitia financiara, performantele si modificarile pozitiei financiare a intreprinderii care sunt utile unei sfere largi de utilizatori in luarea deciziilor economice"[2].

Pentru a avea statut de stiinta, orice domeniu al cunoasterii trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

- sa aiba un obiect propriu de cercetare;

- sa dispuna de o metoda proprie in abordarea obiectului respectiv;

- sa descopere si sa demonstreze legitati sau principii care guverneaza acel domeniu al cunoasterii;

- sa dispuna de un vocabular sau o terminologie specifica.

In conceptia profesorului Bernard Colasse, contabilitatea reprezinta un sistem de afirmatii logice, un ansamblu de cunostinte teoretice, de concepte si principii, verificate prin practica si circumscrise unui domeniu determinat, respectiv universul economic.

Daca stiinta este definita ca "un sistem de cunostinte avand un obiectiv determinat si o metoda proprie" , atunci contabilitatea este o stiinta sociala aplicativa, care se aseamana cu geografia sau istoria.

Asa cum sublinia B. Colasse, atat contabilitatea cat si geografia vizeaza nevoile de informare ale omului si sunt confruntate cu problemele corespondentei dintre spatiul real (intreprinderea si respectiv teritoriul) si spatiul descris (planul contabil si harta). Harta geografica, ca si documentele contabile de sinteza sau planul contabil, sunt constructii rationale si spatii formal definite de stiinta. Ele fiind reprezentari ale realitatii, pot face obiectul unor erori, dar in egala masura si a unor metode foarte subtile de manipulare.

Contabilitatea utilizeaza atat metodologii ale stiintelor teoretice, cat si metodologii ale stiintelor experimentale, motiv pentru care unii autori considera contabilitatea o stiinta sociala si o stiinta aplicativa.

Contabilitatea este o stiinta sociala deoarece:

- este o creatie a fiintei umane;

- reflecta fenomene, activitati si fapte sociale;

- se adreseaza grupurilor de utilizatori care fac parte din societate;

- informatiile contabile influenteaza comportamentul oamenilor, determina schimbari sociale;

- informatiile contabile sunt generate de unitatile patrimoniale care fac parte din societate;

- este dependenta sau influentata de fenomene sociale.

Contabilitatea este o stiinta aplicativa din urmatoarele considerente:

- reflecta fenomene reale, concrete (vanzari, cumparari, productie, incasari, plati etc.);

- presupune aplicarea la realitatile prezente a unor cunostinte teoretice acumulate.

Pana in urma cu cateva decenii se sustinea ca aceasta stiinta (contabilitatea - s.n.) este o stiinta economica. Argumentele cercetatorilor din domeniu se bazau pe urmatoarele:

1. contabilitatea evidentiaza, inregistreaza fapte economice privind productia, repartitia si schimbul dintre intreprinderi, precum si consumul bogatiei;

2. contabilitatea cuantifica si evidentiaza fluxurile si circuitul schimburilor dintre diferiti agenti economici;

3. contabilitatea sta la baza fundamentarii deciziilor atat la nivel microeconomic, cat si la nivel macroeconomic.

4. echilibrul economic ca o stare a realitatii economice este reflectat formal ca un echilibru contabil.

Trecerea de la societatea industriala la societatea informationala, de la intreprinderea producatoare de bunuri la intreprinderea producatoare de informatii, la sfarsitul secolului trecut, a impus delimitarea unui nou domeniu al cunoasterii, acela al stiintelor de gestiune.

Stiintele de gestiune sunt constituite dintr-un ansamblu eterogen de cunostinte teoretice si practice referitoare la comportamentul organizatiilor, in general, si al intreprinderilor, in special. Unele cunostinte vizeaza gestiunea intreprinderii structurata pe functiile sale, functia de productie, functia comerciala, functia financiar-contabila, functia de cercetare-dezvoltare, functia de personal etc.

Contabilitatea a devenit un instrument de gestiune a afacerilor.

Contabilitatea este o stiinta fundamentala si aplicativa care apartine stiintelor de gestiune. Acestea, la randul lor, sunt incorporate in categoria stiintelor sociale, asa cum se observa din schema de mai jos:

naturale

- fizica

- chimia

- biologia etc.

experimentale

STIINTE

- juridice

- economice

- politice

- sociologice

- contabilitate

- finante

- management

- marketing etc.

teoretice

sociale

- de gestiune

- istoria etc.

Cresterea rolului social al contabilitatii i‑a determinat pe unii autori sa afirme ca, contabilitatea este un joc social, cu actorii si regizorii sai, cu arbitrii reprezentati de instantele de normalizare si reglementare.

Printre "actorii" care participa la "jocul social" care este contabilitatea, amintim:

¿ intreprinderile si conducatorii lor;



¿ contabilii sau producatorii de informatii contabile;

¿ utilizatorii de informatii contabile.

Intre producatorii de informatii contabile si utilizatorii acestora exista o lipsa de incredere, motiv pentru care intervin auditorii sau expertii contabili, sau cu alte cuvinte controlorii de informatii contabile. Ei au menirea de a verifica si certifica informatiile contabile.

In categoria regizorilor sau arbitrilor acestui joc social sunt incluse organismele de normalizare si reglementare contabila, dintre care cel mai cunoscut este Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (International Accounting Standards Board - IASB).

In jocul social al contabilitatii, utilizatorii informatiilor contabile dinamizeaza disputa dintre actori si reusesc sa impuna regulile acestui joc.

Dupa IASB informatiile contabile trebuie sa satisfaca necesitatile informationale ale unui complex de utilizatori:

1. investitorii prezenti si potentiali;

personalul angajat;

3. creditorii financiari;

4. furnizorii si alti creditori comerciali;

5. clientii;

6. guvernul si institutiile sale;

7. publicul.

Desi informatiile din situatiile financiare de sinteza (produsul contabilitatii financiare) se adreseaza utilizatorilor externi, managerii unitatilor patrimoniale utilizand cu predilectie informatiile din contabilitatea de gestiune, aceasta categorie de utilizatori foloseste si ea informatia de tip extern. Celor sapte categorii de utilizatori ai informatiilor contabile care se publica, prevazuti in cadrul conceptual al IASB li se adauga managerii unitatilor patrimoniale si instantele judecatoresti.

Principalii utilizatori ai informatiei financiar-contabile

MANAGERII SI NEVOIA DE INFORMATII

Contabilitatea este principala sursa de informatii la nivelul intreprinderii. Deciziile luate in procesul de conducere au la baza informatiile contabile furnizate atat de contabilitatea de gestiune cat si de contabilitatea financiara.

Situatiile financiare conform standardelor internationale de contabilitate sunt intocmite independent de constrangerile pe care trebuie sa le suporte contabilitatea financiara.

INVESTITORII

Principalii parteneri ai intreprinderilor pe piata financiara sunt investitorii. Ofertanti de capital si consultantii lor sunt preocupati de riscul inerent tranzactiilor in care s‑au angajat sau intentioneaza sa se angajeze si de profitul adus de investitiile lor.

Pentru investitori informatia contabila trebuie sa‑i ajute sa decida momentul cand trebuie sa cumpere, sa conserve (sa pastreze) sau sa vanda parti din capital. Pentru anglo‑saxoni informatia contabila trebuie sa ofere investitorului o imagine cat mai fidela asupra situatiei intreprinderii, in timp ce pentru continentali regula contabila de baza este prudenta.

Actionarii sunt interesati si de informatiile referitoare la capacitatea unitatii de a plati dividendele (castigul per actiune).

ANGAJATII

Personalul angajat si sindicatele sunt interesati de informatiile referitoare la stabilitatea locurilor de munca si rentabilitatea intreprinderii. De asemenea, ei solicita informatii referitoare la nivelurile si modalitatile de remunerare, avantajele in materie de pensionare, natura si marimea oportunitatilor profesionale. De altfel, Nota 8 din conturile anuale se refera la "Informatii privind salariatii, administratorii si directorii". In Franta, la unitatile cu peste 300 de salariati se intocmeste un bilant social. Acesta cuprinde informatii privitoare la:

¿ angajarea si oferta de locuri de munca;

¿ remunerarea, participarea la profit si cheltuielile de protectie sociala;

¿ conditiile de igiena si de securitate;

¿ alte conditii de munca;

¿ formarea profesionala;

¿ relatiile profesionale;

¿ conditiile de viata ale salariatilor si familiilor lor in masura in care acestea depind de intreprindere.

CREDITORII FINANCIARI

Creditorii financiari sunt tertii care acorda imprumuturi intreprinderii, pe o durata stabilita in prealabil si in schimbul unei dobanzi. Aceste imprumuturi trebuie rambursate la scadenta. Creditorii financiari sunt interesati de solvabilitatea si lichiditatea intreprinderilor si de sistemul de garantii (ipoteci, gajuri). Ei sunt interesati de informatiile care le permit sa determine daca imprumuturile acordate si dobanzile aferente vor fi rambursate la scadenta. Oferta de informatii trebuie sa aiba in vedere alaturi de situatiile financiare de sinteza si date previzionale referitoare la fluxurile monetare (cash‑flow)

FURNIZORII SI ALTI CREDITORI COMERCIALI

Partenerii comerciali ai unitatii patrimoniale sunt furnizorii si creditorii sai. Acestia sunt interesati de informatiile contabile care sa le permita sa aprecieze situatia financiara si continuitatea activitatii firmei. Furnizorii sunt interesati de solvabilitatea intreprinderii si gradul de lichiditate al acesteia. In functie de aceasta isi pot proiecta politica fata de clientul lor.

CLIENTII

Clientii sunt interesati ca furnizorii lor sa‑si continue activitatea pentru a avea garantia surselor de bunuri si servicii care sa le asigure securitatea aprovizionarii lor.

GUVERNUL SI INSTITUTIILE SALE

Statul si institutiile sale suni interesate de activitatea unitatilor patrimoniale. Statul face apel la informatiile contabile ale agentilor economici pentru realizarea functiei fiscale. Datele din contabilitatea unitatilor patrimoniale sunt folosite de organele fiscale pentru stabilirea bazei impozabile pentru determinarea unor impozite si taxe: impozitul pe profit, taxa pe valoarea adaugata, impozitul pe dividende, impozitul pe venituri din salarii etc.

In tarile in care contabilitatea este conectata la fiscalitate informatiile din contabilitate sunt folosite in activitatea de control a organelor fiscale.

Pe baza informatiilor furnizate de unitatile patrimoniale statul isi determina politicile fiscale, calculeaza venitul national, produsul intern brut, conturile nationale si elaboreaza previziuni macroeconomice.

PUBLICUL SI RECURSUL LA INFORMATIA CONTABILA

De situatia financiara a unitatilor patrimoniale sunt interesate din ce in ce mai mult urmatoarele categorii ale publicului:

¿ analistii financiari fac cifrele sa vorbeasca atunci cand sunt solicitati sa-si spuna parerea despre oportunitatea acordarii sau refuzul unui imprumut, cumpararea unor titluri de participare in capitalul unei societati, lansarea unui nou produs sau redimensionarea unei activitati, diagnosticarea "starii de sanatate" a unei intreprinderi;

¿ responsabilii politici ai colectivitatilor locale sunt interesati de situatia financiara a unitatilor patrimoniale pentru a calcula contributia acestora la economia locala, ocuparea si formarea fortei de munca, tendintele legate de prosperitatea intreprinderii si sfera activitatii ei etc.

¿ agentiile de mediu sunt interesate de politicile antipoluante promovate de agentii economici, incadrarea in normele de mediu admise;

¿ oficiile pentru protectia consumatorilor urmaresc justificarea majorarilor de preturi si tarife, raportul calitate-pret pentru bunurile si serviciile vandute etc.

INSTANTELE JUDECATORESTI SI NEVOIA DE PROBA IN JUSTITIE

Datorita faptului ca informatiile din contabilitate au la baza documente justificative, contabilitatea reprezinta un mijloc de proba in viata afacerilor.

In cazul unor litigii intre participantii la activitatea economico-sociala organele de urmarire penala sau instantele de judecata pot apela la expertiza contabila. Prin intermediul ei se urmareste stabilirea adevarului si solutionarea corecta a cauzelor, pornind de la cercetarea documentelor justificative si a registrelor contabile.

In concluzie, contabilitatea apare ca un limbaj cu cifru rezervat unui cerc de initiati. Fiecare dintre utilizatorii informatiei contabile manifesta exigente diferite. Actionarii vor sa stie daca mai au interesul sa-si mentina increderea in plasamentele lor. Bancherii vor sa evalueze rentabilitatea intreprinderii si sa aprecieze riscurile ce si le asuma. Furnizorii vor sa stie daca solvabilitatea pe termen scurt a intreprinderii le permite sa continue, fara riscuri, livrarile. Fiscul determina impozitul pe profit pe care trebuie sa-l achite intreprinderea. Alesii locali sunt preocupati de pastrarea retelei economice a localitatii sau a regiunii lor. Salariatii si reprezentantii lor in organizatiile sindicale pretind o analiza a rezultatelor contabile.



Principalele caracteristici calitative ale informatiei financiar-contabile

Indiferent de destinatarii si de obiectivele informatiei contabile, ea trebuie sa aiba anumite calitati.

Informatiile contabile trebuie sa fie exacte, omogene si verificabile, utile si oportune. De asemenea, ele trebuie sa fie prezentate in concordanta cu baza lor juridica si economica, aplicarea normelor contabile sa fie realizata cu sinceritate, iar informatiile sa fie furnizate regulat, astfel incat sa poata fi utilizate in procesul decizional.

Planul Contabil General Francez mentioneaza ca "informatiile contabile trebuie sa ofere utilizatorilor lor o descriere adecvata loiala, clara, precisa si completa a operatiunilor, evenimentelor si situatiilor"

Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASB) precizeaza cele patru caracteristici principale care determina utilitatea informatiilor furnizate de situatiile financiare:

1. inteligibilitatea

2. relevanta

3. credibilitatea

4. comparabilitatea

Cadrul conceptual al FASB (Financial Accounting Standards Boards) precizeaza caracteristicile calitative ale informatiei contabile si propune urmatoarea schema de ierarhizare:

Sursa: FASB 1980, SFAC, nr. 2,

preluat dupa Colasse B., op. cit., p. 404

INTELIGIBILITATEA

O calitate esentiala a informatiilor furnizate de situatiile financiare este aceea ca ele pot fi intelese usor de utilizatori, in acest scop, utilizatorii trebuie sa posede cunostinte suficiente privind desfasurarea activitatilor economice si a afacerilor, precum si notiuni de contabilitate. Din situatiile financiare nu trebuie sa lipseasca informatiile asupra unor probleme complexe necesare in procesul decizional, chiar daca ele sunt mai putin inteligibile pentru unii utilizatori.

RELEVANTA (PERTINENTA)

Informatiile contabile sunt relevante atunci cand influenteaza deciziile economice ale utilizatorilor, facilitand evaluarea evenimentelor trecute, prezente sau viitoare, confirmand sau corectand evaluarile trecute. Pentru a fi pertinenta, o informatie trebuie sa soseasca la momentul oportun, nici mai devreme, nici mai tarziu. Informatia contabila este utila deciziei in masura in care, confruntata cu previziunile efectuate in trecut, permite sa se studieze eventualele decizii de luat.

Informatiile privind situatia financiara sau performantele precedente sunt utilizate ca baza pentru previzionarea situatiei financiare si performantelor viitoare ale unitatii patrimoniale.

O informatie pertinenta are o valoare predictiva (predictive value) deoarece permite sa se faca previziuni pentru dezvoltarea ulterioara a unitatii patrimoniale sau retrodictiva (feedback value), adica da posibilitatea aprecierii performantelor trecute.

Relevanta informatiilor este influentata de natura si de importanta lor. In unele situatii, natura informatiei este suficienta pentru a determina relevanta sa. In alte cazuri insa, relevarea naturii informatiei nu este suficienta, ea trebuie sa fie insotita si de marimea semnificativa (importanta relativa). De exemplu, volumul valoric al diferitelor categorii de stocuri.

Importanta relativa este apreciata cu ajutorul pragului de semnificatie.

Informatiile sunt semnificative daca omisiunea sau declararea lor eronata ar putea influenta deciziile economice pe care utilizatorii le iau pe baza situatiilor financiare. Pragul de semnificatie depinde de marimea elementului sau erorii, judecate in contextul specific al omisiunii sau declararii gresite (inexactitatii).

Pragul de semnificatie nu reprezinta o caracteristica calitativa primara a informatiilor contabile, ci ofera o limita sau un punct de separare.

CREDIBILITATEA

Informatia este credibila atunci cand nu contine erori semnificative sau elemente care sa conduca la interpretari eronate, nu este partinitoare iar utilizatorii pot avea incredere in ea, in vederea reprezentarii fidele a tranzactiilor sau a altor activitati.

Informatia contabila poate fi pertinenta (relevanta) dar putin fiabila (sigura) sub aspectul naturii sau modului de prezentare astfel incat recunoasterea acesteia sa poata conduce la erori.

Utilizatorii nu pot avea incredere decat intr‑o informatie care este in acelasi timp verificabila, neutra si fidela.

Verificabilitatea informatiei contabile este asigurata prin activitatea de normalizare si reglementare contabila.

Neutralitatea informatiei contabile inseamna sinceritatea ei, iar managerii unitatii si producatorii informatiei (contabilii) trebuie sa fie neutri in raport cu informatia pe care o prelucreaza si prezinta.

Pentru a fi fiabila, informatia contabila trebuie sa prezinte in mod fidel realitatea. Exista frecvent riscul de reprezentare nefidela a realitatii. Aparitia riscului nu este datorata intentiei de inducere in eroare ci mai degraba, dificultatilor inerente, fie in identificarea fenomenelor si proceselor economice, fie in conceperea si aplicarea tehnicilor de evaluare si prezentare.

Fiabilitatea si pertinenta nu merg in mod necesar impreuna. Ele pot fi conflictuale. Informatiile contabile cuprinse in situatiile financiare nu pot sa satisfaca pe deplin toti utilizatorii. Se poate intampla ca unul din utilizatori s‑o considere putin relevanta. Dimpotriva, ea este mai curand fiabila, aceasta tine de principiul partidei duble si de activitatea de normalizare contabila. Se apreciaza ca sistemele contabile fondate pe baze de date ar ameliora pertinenta informatiilor contabile si ar permite fiecarui utilizator sa obtina informatiile care il intereseaza. In acelasi timp, fiabilitatea informatiilor contabile nu ar putea fi pusa la indoiala.

In Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate se arata ca pentru a fi credibile:

1. informatiile trebuie sa prezinte cu fidelitate tranzactiile si alte evenimente pe care acestea fie si‑au propus sa le reprezinte sau ceea ce ar putea fi de asteptat, in mod rezonabil, sa reprezinte;

contabilizarea si prezentarea evenimentelor si tranzactiilor trebuie sa aiba in vedere primordialitatea continutului economic asupra formei juridice (guidance on substance over form). Continutul economic nu este intotdeauna coerent cu ceea ce rezulta din "montajul" juridic;

3. informatia cuprinsa in situatiile financiare trebuie sa fie neutra adica lipsita de influente, de subiectivitate;

4. informatiile din situatiile financiare au la baza prudenta in aprecierea unor incertitudini care afecteaza rezultatele si averea unitatii;

5. informatia contabila trebuie sa fie completa in limitele rezonabile ale pragului de semnificatie si ale costului obtinerii acelei informatii. O omisiune poate face ca informatia sa fie falsa, necredibila si insuficient de pertinenta.

COMPARABILITATEA

Informatia contabila trebuie sa fie comparabila in timp, astfel incat pe baza ei sa se poata identifica tendintele si performantele unitatii patrimoniale.

Utilizatorii trebuie sa poata compara informatiile cuprinse in situatiile financiare ale diverselor intreprinderi pentru a le evalua pozitia lor financiara, performantele si evolutia situatiei financiare.

Pentru a asigura comparabilitatea informatiilor contabile in timp si spatiu se impune o anumita permanenta si o anumita uniformitate a metodelor utilizate, asigurate de activitatea de normalizare contabila.

Principalele limite ale informatiei financiar-contabile

Cu toate progresele inregistrate in decursul timpului, contabilitatea ramane, inca, o stiinta deschisa perspectivelor viitorului. Acest lucru poate fi realizat de limitele actuale ale informatiei financiar-contabile, care trebuie rezolvate. Aceste limite vizeaza:

a) Oportunitatea

Daca exista o intarziere exagerata in obtinerea si raportarea informatiei contabile, aceasta isi poate pierde relevanta. Conducerea intreprinderii trebuie sa caute un echilibru intre respectarea termenelor si o credibilitate suficienta.

Pentru a furniza informatii oportune este necesara raportarea tuturor aspectelor unei tranzactii sau eveniment, inainte ca acestea sa fie riguros cunoscute, desi in acest fel este afectata credibilitatea. In situatia inversa, informatia poate fi credibila dar de utilitate redusa pentru utilizatorii care au luat decizii inainte de a o cunoaste in intregime.

Se deduce necesitatea unui echilibru intre relevanta si credibilitate, avand in vedere satisfacerea necesitatilor utilizatorilor in procesul decizional.

b) Echilibrul intre avantaje si costuri

Se apreciaza ca acest echilibru este o restrictie generala si nu o caracteristica a informatiei contabile.

Avantajele obtinute de utilizatori informatiei contabile trebuie sa fie superioare costului furnizarii acesteia.

Evaluarea avantajelor si a costurilor reprezinta un rezultat al unui rationament profesional. Este dificil sa se aplice un test general la fiecare caz particular.

c) Echilibrul intre caracteristicile calitative

Obtinerea unui echilibru adecvat intre caracteristicile informatiei contabile este necesar pentru satisfacerea obiectivului situatiilor financiare.

Dificultatea practica este determinata de faptul ca importanta relativa a caracteristicilor este rezultatul judecatilor profesionale.

d) Imaginea fidela (prezentarea fidela)

Informatiile contabile din situatiile anuale reprezinta imaginea fidela a pozitiei financiare, a performantelor si evolutia situatiei financiare ale intreprinderii. Aceasta imagine fidela este rezultatul aplicarii caracteristicilor calitative principale si a standardelor adecvate de contabilitate, care vor fi prezentate in capitolele urmatoare.

Particularitatile si functiile contabilitatii



In calitate de stiinta fundamentala si aplicativa, contabilitatea prezinta urmatoarele particularitati fata de celelalte stiinte si forme ale evidentei economice:

1. Contabilitatea inregistreaza, in general, numai operatii economice efectuate. Aplicarea principiului prudentei impune la sfarsitul exercitiului inregistrarea unor pierderi potentiale prin intermediul provizioanelor. Aceste pierderi nu sunt efective.

2. In contabilitate operatiile economice se inregistreaza numai pe baza de documente justificative.

3. Contabilitatea foloseste, in principal, etalonul banesc si numai ca o completare utilizeaza etaloanele cantitative.

4. Contabilitatea are un obiect propriu de cercetare, deosebit de obiectul celorlalte stiinte. Exista in universul economic grupul de fapte si fenomene, miscarile de valori exprimabile pecuniar, care constituie obiectul contabilitatii. Dubla reprezentare a bunurilor separate patrimonial, care apartin persoanei juridice, modificarile si transformarile patrimoniului in cadrul unor raporturi juridico-economice determinate, inclusiv rezultatele obtinute, sunt cuantificate si consemnate sistematic si cronologic de catre contabilitate.

5. Contabilitatea foloseste o metoda proprie de cercetare a obiectului sau. Demersul logic realizat de contabilitate are la baza o gandire rationala, o cunoastere graduala a domeniului investigat, principii si procedee specifice care permit patrunderea in esenta fenomenelor si proceselor economice.

Functiile contabilitatii

Literatura de specialitate abordeaza intr-o maniera nuantata functiile contabilitatii.

Michel Capron remarca trei functii sociale ale contabilitatii

- obtinerea unui sentiment de incredere intre protagonistii vietii economice;

- auxiliar al puterii;

- intermediar in raporturile sociale, fiind sursa oricarei negocieri comerciale si proba in arbitrarea conflictelor.

Pentru realizarea obiectivelor sale contabilitatea indeplineste urmatoarele functii:

1. Functia de inregistrare si prelucrare a datelor care consta in consemnarea, potrivit unor principii si reguli proprii, a proceselor si fenomenelor economice exprimabile in etalon valoric.

2. Functia de observare si informare atat pe plan intern (contabilitatea de gestiune), cat si pentru terti (contabilitatea financiara).

Contabilitatea furnizeaza informatii privind pozitia financiara a unitatii, modul de utilizare a resurselor materiale, umane si financiare, rezultatele obtinute etc.

Perfectionarea acestei functii este conditionata de folosirea pe scara larga a echipamentelor de calcul care permit obtinerea de informatii in timp real.

3. Functia de control gestionar este legata de functia de informare. Ea consta in verificarea cu ajutorul informatiilor contabile a modului de pastrare si utilizare a valorilor materiale si banesti, de gospodarire a resurselor, controlul respectarii disciplinei financiare etc.

4. Functia juridica. Datele din contabilitate si documentele primare servesc ca mijloc de proba in justitie, pentru a dovedi realitatea unor operatii economice, pentru stabilirea raspunderii materiale pentru pagubele produse. Ele ajuta la solutionarea unor litigii, de aici si caracterul probant al informatiilor contabile.

5. Functia previzionala. Informatiile furnizate de contabilitate sunt utilizate la stabilirea tendintelor viitoare ale fenomenelor si proceselor economice, la elaborarea unor scenarii de dezvoltare bazate pe realitatea trecuta si prezenta. Informatiile contabile servesc la fundamentarea programelor, la elaborarea bugetelor unitatii patrimoniale.

Prin functia previzionala, contabilitatea moderna trebuie sa raspunda urmatoarelor probleme fundamentale:

- de unde vine intreprinderea;

- unde se afla in prezent;

- incotro se indreapta in viitor;

- unde ar trebui sa se indrepte;

- cum pot fi realizate si controlate alternativele optime in dezvoltarea intreprinderii.



N. Dobrota (coord.), Dictionar de economie, Editura Economica, Bucuresti, 1999, p. 124.

*** Standardele Internationale de Contabilitate 2001, Editura Economica, Bucuresti, 2001, p. 60.

E. Horomnea, Bazele contabilitatii, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2004, p. 53.

B.Colasse, Comptabilit gnrale, 6e Edition, Editura Economica, Paris, 2000, p. 20.

Dictionnaire Encyclopedique Illustr, Larousse, 1991, p. 1253.

B. Colasse, Note pour un pistmiologie de la comptabilit des entreprises, Chaiers du CREFI, Universit Paris-Dauphine, 1979, nr. 79-04.

Preluat dupa N. Feleaga, I. Ionascu, Tratat de contabilitate financiara, vol. I, Editura Economica, Bucuresti, p. 29.

B. Colasse, op. cit., p. 399.

Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate, Monitorul Oficial al Romaniei nr. 85/20.02.2001, p. 39.

N. Feleaga, I. Ionascu, Tratat de contabilitate financiara, vol. I, Editura Economica, Bucuresti, 1998, p. 12.

D. Matis, I. Oprean s.a., op. cit., p. 17.

D. Matis, I. Oprean s.a., op. cit., p. 18-19.

M. Capron, op. cit., p. 118-119.

D. Matis, I. Oprean s.a., op. cit., p. 28-32.

B. Colasse, op. cit., p. 403.

Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (par. 24), Monitorul Oficial nr. 85/20.02.2001, p. 42.

B. Colasse, op. cit., p. 405.

N. Feleaga, I. Ionascu, op. cit., p. 290.

Vezi Cadrul general, p. 43.

D. Matis, I. Oprean s.a., op. cit., p. 32-33.

E. Horomnea, op. cit., p. 54-55.

M. Capron, op. cit., p. 114.

M. Capron, op. cit., p. 64.

E. Horomnea, op. cit., p. 35.





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1890
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved