Procedura bugetara - principiile procedurii bugetare

PROCEDURA BUGETARA - PRINCIPIILE PROCEDURII BUGETARE

Bugetul public national este in esenta un document politic deoarece :

1. Exprima optiunile generale rezultate in urma votului cetatenilor in legatura cu cerintele pe care statul trebuie sa le satisfaca acestora sub forma serviciilor publice ;
2. Reflecta rezultatul mediei dintre grupuri de interese si indivizi tinand cont de marimea resurselor financiare ale statului si caracteristicile cheltuielilor publice
3. Reflecta proportia relativa dintre dorintele politicienilor privind satisfacerea diverselor interese de grup si posibilitatea practica de satisfacere a acestor interese
4. Reflecta puterea relativa a unor indivizi sau grupuri de interese de a influenta politica cheltuielilor bugetare
5. Reflecta optiunea partidului aflat la putere in ceea ce priveste satisfacerea nevoilor de interes general
6. Reflecta preferintele cetatenilor pentru diferite forme de impozitare si posibilitatea de a muta povara fiscala asupra unei parti a contribuabililor

Procedura bugetara reprezinta ansamblul operatiunilor de intocmire si elaborare a bugetului de stat, de dezbatere si aprobare parlamentara, de executie a cifrelor bugetare, de incheiere a contului general anual de executie bugetara si de control bugetar.

Acestea sunt in fapt etapele procedurii bugetare.

Procedura bugetara cuprinde trei etape :

1. Producerea resurselor financiare publice sub forma veniturilor de natura fiscala si nefiscala
2. Cererea de cheltuieli publice
3. Alocarea resurselor financiare publice obtinute

Procedura bugetara a aparut sub forma etapelor cunoscute astazi la sfarsitul secolului al XVII - lea in Anglia cand bugetul statului era intocmit si executat dupa anumite reguli.

Aceste reguli de gospodarire a resurselor finantelor publice au dobandit in timp rang de principii.

In Romania principiile procedurii bugetare au fost prevazute pentru prima data in mod explicit in Legea 500/2002 a finantelor publice.

PRINCIPIILE PROCEDURII BUGETARE

1. Principiul universalitatii bugetare

Acest principiu trebuie sa raspunda in mod obiectiv a doua cerinte :

- veniturile si cheltuielile publice trebuie inscrise in bugetul statului cu sumele lor reale (sume brute) si fiecare separat ;

- veniturile incasate la bugetul statului trebuie grupate intr-o masa unica si depersonalizata servind la acoperirea cheltuielilor publice in mod global.

Aceasta cerinta este legata de un alt principiu al procedurii bugetare si anume neafectarea veniturilor publice potrivit caruia nici un impozit sau taxa incasate la bugetul statului nu pot fi utilizate pentru acoperirea unei anumite cheltuieli.

Practic este si imposibil a afecta de exemplu suma incasata cu tiltlu de impozit pe profit intr-un exercitiu bugetar pentru acoperirea cheltuielilor cu educatia.

Respectarea principiului universalitatii bugetare permite parlamentului un control mai riguros asupra veniturilor si cheltuilelilor publice, acestea figurand in buget cu sumele lor brute (principiul necompensarii).

Universalitatea bugetului impune totodata anumite reguli de casare a veniturilor de natura fiscala.

Potrivit legilor fundamentale niciun impozit, taxa sau contributie nu pot fi incasate la bugetul statului sau la alte bugete decat daca sunt prevazute de lege.

De asemenea anual prin legea bugetului de stat se publica in M.O. lista impozitelor si taxelor care urmeaza a se incasa la bugetul statului sau la bugetele locale precum si actele normative care le reglementeaza.

2.Principiul unitatii bugetare (unitatea bugetara)

Potrivit acestui principiu veniturile si cheltuielile publice trebuie inscrise intr-un singur document si dupa o schema unica de clasificare.

Astazi respectarea practica a acestui principiu reprezinta un ideal, in realitate fiind incalcat prin adoptarea si executarea mai multor bugete.

Pe langa bugetul statului practica a demonstrate ca se executa urmatoarele 4 categorii de bugete:

1. Bugetele extraordinare – au un caracter potrivit stiintelor finantelor publice, intamplator fiind legate de unele evenimente imprevizibile ca de exemplu: calamitatile naturale, razboaiele, cheltuielile de inarmare, etc.

In prezent aceste bugete extraordinare si-au pierdut caracterul lor aleator fiind utilizate pentru realizarea unor programe de investitii de interes national ;

2. Bugetele anexa – reprezinta o alta exceptie de la regula unitatii bugetare si se manifesta sub forma fondurilor speciale si a bugetelor unor institutii publice. Fata de bugetele extraordinare bugetele anexa au o frecventa mai ridicata deoarece vizeaza satisfacerea unor necesitati pe timp nedeterminat.          Adoptarea acestor bugete se face de regula odata cu legea bugetara anuala. Ele figureaza ca anexa la legea bugetului de stat pe sold deficitul acoperindu-se de la bugetul statului, excedentul varsandu-se la acest buget.

Regula unitatii bugetare in ceea ce priveste fondurile speciale este si mai mult incalcata practic, deoarece sunt adoptate bugete anexa in afara legii bugetare anuale prin diverse acte normative.

3. Bugetele autonome se intocmesc de unele regii autonome si de catre comunitatile locale, fiind o exceptie de la regula unitatii bugetare deoarece aprobarea lor se face de catre consiliile de administratie ale R.A sau de catre consiliile locale.

Avand in vedere principiul descentralizarii, comunitatile locale la nivelul unitatii administartiv teritoriale, comuna,oras, judet prin consiliile locale adopta si executa bugetele locale, autonome deoarece scapa controlului parlamentar. Pe principiul autonomiei bugetare R.A pot pastra la dispozitia lor o parte din profitul realizat pentru constituirea unor fonduri proprii.

Utilizarea acestor fonduri se face in functie de subordonarea regiei respective.

Intre bugetele autonome pe de o parte si bugetul statultui pe de alta parte pot exista fluxuri reciproce sub forma transferurilor de sume, subventii si alte ajutoare sau varsarea profitului net realizat de catre R.A ca venituri nefiscale ale bugetului de stat sau bugetele locale.

4. Conturile speciale de trezorerie – reflecta operatiunile de plati si incasari efectute de organele statului cu titlu provizoriu fara a fi expresia unor venituri si cheltuieli cu caracter definitiv.

Deschiderea si executarea acestor conturi speciale de trezorerie a du de-a lungul timpului la veritabile abuzuri, finantandu-se anumite cheltuieli ale statultui in afara regulilor contabilitatii publice.

Conturile speciale de trezorerie sunt :

I.         Conturile cu afectatie speciala ;

II.       Conturile comertului ;

III.      Conturile de reglementare cu guvernele altor state ;

IV.     Conturile de imprumut si consolidare ;

V.       Conturile de avans ;

VI.     Conturile de operatiuni menetare.

3. Principiul realitatii bugetare

Acest principiu pleaca de la ideea ca intocmirea bugetului de stat trebuie sa se faca pe baze reale care sa tina cont de situatia economico financiara a tarii. In dimensionarea indicatorilor bugetari, venituri respectiv cheltuieli pot fi utilizate diverse metode clasice si moderne de simulare si prognoza.

Prognoza cifrelor bugetare trebuie sa tina cont de executia efectiva a bugetelor anilor anteriori, de ajustarile posibile datorate modificarii legislatiei financiar fiscale, de situatia interna si internationala, de rationalizarea optiunilor bugetare.

Adoptarea bugetului de stat reprezinta in esenta o decizie politica. Intocmirea bugetului de stat trebuie sa tina seama de metodele moderne de simulare si planificare astfel incat s ofere guvernului si parlamentului mai ulte modele, urmand ca decizia sa-i apartina.

4. Principiul anualitatii bugetare

Acest principiu se refera la perioada de timp pentru care parlamentul autorizeaza guvernul sa incaseze veniturile si sa efectueze cheltuieli bugetare.

Tratatul privind Uniunea Europeana (art. 203) precizeaza ca exercitiul bugetar se suprapune anului calendaristic incepand la 1 ianuarie si sfarsind la 31 decembrie.

In Romania in perioada 1880 – 1923 exercitiul bugetului corespunde regulii britanice incepand la 1 aprilie si terminandu-se la 31 martie a anului urmator. Sunt state in care exercitiul bugetar se intinde pe o perioada mai mare de 1 an. De exemplu Germania adopta bugetul statului pe o perioada de 2 ani dar cu defalcare pe fiecare an.

Regula conform careia exercitiul bugetar corespunde anului calendaristic se aplica in tari ca : Franta, Austria, Belgia, Germania, etc.

Tarile anglofone in principal Marea Britanie, India, Canada aplica regula exercitiului bugetar cuprins intre 1 aprilie si 31 martie a anului urmator.

Tari precum Italia, Suedia, Australia aplica regula 1 iulie 30 iunie a anului urmator.

Regula Americana precizeaza ca exercitiul bugetar incepe la 1 octombrie si se termina la 30 septembrie a anului urmator.

5. Specializarea bugetara

Potrivit acestui principiu veniturile si cheltuielile publice se aproba si se inscriu in buget pe surse de provenienta si pe categorii de cheltuilei dupa natura lor economica si destinatia lor conform clasificatiei bugetare.

Clasificatie bugetara reprezinta un instrument elaborat de M.F.P. obligatoriu pentru toate institutiile publice cuprinzand clasificatia privind finantele publice, clasificatia veniturilor si cheltuielilor bugetului de stat, clasificatia veniturilor si cheltuielilor fondurilor speciale,bugetelor locale si bugetului asigurarilor sociale de stat.

De asemenea cuprinde clasificatia pe minister si in profil departamental precum si pe unitati administrativ teritoriale (judete).

Clasificatia bugetara pe venituri este structurata pe capitole si subcapitole iar pentru cheltuieli pe parti, titluri, capitole, subcapitole, articole si alineate. Clasificatia bugetara grupeaza veniturile si cheltuielile publice din punct de vedere administrativ, economic si functional.

Din punct de vedere administrativ veniturile si cheltuielile bugetului de stat sunt grupate dupa institutiile care le administreaza respectiv incaseaza si efectueaza.

Din punct de vedere economic veniturile si cheltuielile bugetului de stat sunt clasificate dupa natura si felul acestora .

Din punct de vedere functional veniturile si cheltuielile bugetului de stat sunt clasificate dupa destinatia lor pentru alocarea eficienta a resurselor bugetare.

6. Principiul echilibrarii bugetare

Echilibrarea bugetara a fost considerata multa vreme “regula de aur “ a finantelor publice.

Potrivit acestui principiu bugetul statului trebuie sa fie echilibrat, adica cheltuielile publice sa fie acoperite din veniturile curente incasate. Practica a demonstrat ca bugetul statului poate fi deficitar in situatia in care cheltuielile depasesc veniturile publice sau excedentar in situatia in care veniturile exced cheltuielilor publice.

In situatia in care bugetul statului este executat cu excedent acesta potivit legii trebuie utilizat pentru acoperirea deficitelor exercitiilor anterioare si pentru plata datoriei publice.

Echilibrarea bugetului de stat presupune gasirea unor solutii de finantare a deficitului bugetar.

In stiinta finantelor publice sau utilizat si se mai utilizeaza pentru acoperirea deficitului bugetar 3 metode considerate clasice si anume :

Metoda fondului de rezerva ;

Metoda fondului de egalizare ;

Metoda amortizarii alternative a datoriei publice.

I Metoda fondului de rezerva

Se poate utiliza in anii de prosperitate ai ciclului economic ca urmare a cresterii P.I.B, in conditiile pastrarii neschimbate a cotelor de impozitare, se pot obtine venituri de natura fiscala superioare.

Din acest excedent al veniturilor fiscale incasate s-ar putea constituii un fond de rezerva ce ar fi utilizat pentru acoperirea deficitului bugetar al anilor de depresiune ai ciclului economic cand P.I.B. se va reduce si totodata si nivelul incasarilor bugetare.

In practica aceasta metoda este greu de aplicat deoarece nu se poate prezice momentul declansarii crizelor economice si mai ales intinderea si intensitatea acestora.

II Metoda fondului de egalizare

Este astfel conceputa pentru a fi aplicata incepand din faza de depresiune a ciclului economic si vizeaza restabilirea echilibrului bugetar pentru un interval indelungat de timp.

In aceasta situatie guvernul datorita reducerii incasarilor din taxe si impozite ca urmare a diminuarii P.I.B. este nevoit sa apeleze pentru acoperirea deficitului bugetar la diferite surse de finantare in principal imprumuturi publice.

Aceste imprumuturi publice numite si credite de anticipatie vor fi cuantificate si individualizate separat intr-un fond de egalizare. In momentul in care economia se afla intr-0 perioada de crestere economica iar incasarile din impozite, taxe sporesc s-ar putea restitui imprumuturile angajate si individualizate(metoda fondurilor de egalizare)

III Metoda amortizarii alternative a datoriei publice

Presupune acordul creditorilor pentru amanarea restituirii imprumuturilor angajate iar situatiile concrete difera de la tara la tara in functie de modalitatea de gestionare a datoriei publice.

7. Principiul publicitatii bugetare

Acest principiu se realizeaza inca din faza de intocmire si elaborare a bugetului si in faza de dezbatere si aprobare parlamentara, cerintele parlamentare fiind publice.

De asemenea cifrele bugetare sunt facute cunoscute opiniei publice prin diferitele mijloace de informare in masa. Totodata ca orice act normativ legea de aprobare a bugetului de stat pentru a produce efecte trebuie adusa la cunostiinta publica prin publicarea in Monitorul Oficial partea I dupa promulgarea ei de catre seful statului.