Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


CONTRACTUL DE RENTA VIAGERA

Contracte

+ Font mai mare | - Font mai mic




CONTRACTUL DE RENTA VIAGERA

Sectiunea I




Notiunea, caracterele juridice si conditiile de validitate a contractului de renta viagera

Notiune. Prin contractul de renta viagera o persoana instraineaza un bun sau plateste o suma de bani (capital) in schimbul unei prestatii periodice in bani, care urmeaza a i se plati pana la decesul sau (renta viagera). Persoana care instraineaza bunul sau plateste suma de bani se numeste credirentier (creditorul rentei), iar persoana care se obliga sa plateasca periodic suma de bani stipulata se numeste debirentier (debitorul rentei)[1].

Dupa cum rezulta din dispozitiile Codului civil, renta viagera poate fi constituita si cu titlu gratuit, iar plata ei periodica poate fi legata de durata vietii unei alte persoane decat instrainatorul bunului ori capitalului (art. 1639 si urm.).

Cuantumul ratei de renta se stabileste, in mod liber, prin vointa partilor. Chiar daca in schimbul rentei, credirentierul a platit o suma de bani (capital) si chiar daca s-a recurs la constituirea rentei pentru a micsora inconvenientele prohibitiilor in materie de imprumut cu dobanda, nu sunt aplicabile restrictiile legale referitoare la dobanda (cuantumul maxim, interzicerea anatocismului, sau a platii anticipate etc.) , deoarece renta nu reprezinta o dobanda si se plateste nu (numai) in schimbul folosintei, ci si ca echivalent (aleatoriu) al capitalului insusi, pe care il absoarbe

Ratele de renta se platesc in cuantumul prevazut in contract. In dreptul nostru[3] nu se practica revizuirea legala (indexarea) ratelor de renta, astfel incat riscul deprecierii valorii monedei nationale se suporta de catre credirentier. Avand in vedere caracterul alimentar al ratelor de renta, nu excludem insa posibilitatea revizuirii lor pe cale judecatoreasca si nici indexarea ratelor prin conventia dintre parti, intrucat 'renta viagera nu este supusa integral nominalismului' monetar[5].

. Potrivit legii, renta se poate constitui in favoarea unei sau mai multor persoane (art. 1643 C. civ.). Desi nu se prevede expres, calitatea de debirentier poate si ea sa apartina mai multor persoane. In aceste cazuri, cand in contract exista o pluralitate de parti, se pune intrebarea daca obligatia este conjuncta sau indivizibila (ori solidara)?

In materia contractului de intretinere se admite indivizibilitatea obli­gatiei de intretinere (activ si pasiv) datorita naturii ei. In schimb, renta viagera - avand ca obiect o suma de bani - este, prin excelenta, divizibila. Astfel fiind, ar urma ca indivizibilitatea (eventual solidaritatea) sa fie admisa numai daca a fost stipulata in contract. Cu toate acestea, se admite ca, in principiu, moartea unui credirentier nu duce la stingerea partiala a rentei, ea urmand a fi platita integral supravietuitorului, daca nu s-a stipulat contrariul[6]. De exemplu, in cazul decesului unuia dintre sotii credirentieri, cel ramas in viata beneficiaza de intreaga renta. Deoarece renta este stabilita, cu caracter aleatoriu, pana la sfarsitul vietii creditorilor - deci obligatia este privita de parti 'sub un raport de nedivizibilitate' (art. 1058 C. civ.) - se poate admite mentinerea integrala a obligatiei pana la decesul ultimului credirentier (implinirea termenului incert prevazut in contract), daca partile nu au prevazut altfel.

Iar daca exista o pluralitate de debirentieri sau unicul debirentier de­cedat are mai multi mostenitori, datorita indivizibilitatii oricare poate fi obligat la executare integrala, plata facuta de unul dintre ei fiind liberatorie pentru toti.

Caractere juridice. Contractul de renta viagera este, de regula, un contract cu titlu oneros, si anume un contract cu titlu oneros aleatoriu, deoarece exista sansa de castig - pierdere pentru ambele parti, aceste sanse depinzand de un eveniment viitor si incert; perioada cat va trai credirentierul. Daca prestatia periodica in bani se plateste pe un timp determinat contractul nu mai este aleatoriu si deci nu este renta viagera[7].

Renta viagera este un contract sinalagmatic intrucat presupune obligatii pentru ambele parti si consensual, incheindu-se prin simplul consimtamant al partilor.

. Contractul de renta viagera este translativ de proprietate, credirentierul fiind tinut de obligatia de garantie a vanzatorului si, in consecinta, se bucura si de privilegiul recunoscut de lege in favoarea acestuia. Aceasta pentru ca, in lipsa de alta reglementare, regulile privitoare la obligatia de garantie a vanzatorului sunt aplicabile nu numai in materia contractului de vanzare-cumparare, dar si in cazul altor contracte translative de drepturi reale. In masura in care anumite probleme de drept nu sunt reglementate in cadrul normelor special prevazute pentru contractul in cauza (de exemplu, renta viagera) si nici in cadrul partii generale a dreptului obligational aplicabila contractului de intretinere), se impune aplicarea normelor existente, desi aceste norme sunt prevazute in cadrul reglementarii unui contract special.

. Renta viagera se constituie in mod obisnuit cu titlu oneros, ea poate fi constituita si cu titlu gratuit, prin donatie[8] sau prin testament (art. 1640-1641 C. civ.). In aceste cazuri constituirea rentei este supusa regulilor de forma si de fond prevazute pentru donatii si testamente (forma actului, capacitate, revocare, reductiune etc.). Aceste reguli sunt aplicabile si daca titularul rentei - constituite cu titlu oneros sau cu titlu gratuit – o doneaza unui tert, ceea ce este posibil intrucat renta nu are caracter strict personal (intuitu personae)[9]. Este insa evident, ca renta se va plati tertului numai pana la moartea credirentierului initial.

Atunci cand renta viagera a fost constituita cu titlu gratuit contractul nu mai are caracter aleatoriu, ci este o liberalitate, deoarece pentru credirentier nu exista sanse de pierdere, iar pentru debirentier nu exista sanse de castig[10]. Unii autori considera ca renta viagera este un contract aleatoriu chiar daca a fost constituita cu titlu gratuit, deoarece se poate intampla ca previziunile autorului liberalitatii sa nu se realizeze ('sa fie dejucate')[11], de exemplu, credirentierul traieste mai mult decat s-a presupus.



Renta viagera constituie o liberalitate si in cazul in care renta se stipuleaza nu in favoarea persoanei care a instrainat bunul sau plateste suma de bani, ci in favoarea unui tert. In acest caz partile contractante se numesc: constituitor (stipulant) si debirentier (promitent), iar tertul benefi­ciar are calitatea de credirentier. Renta constituita in astfel de conditii - desi contractul este cu titlu oneros si are caracter aleatoriu - este supusa regulilor de fond prevazute pentru donatii (capacitate, reductiune, revocare etc.) pentru ca stipulantul contracteaza cu intentie liberala, dar nu se aplica conditiile de forma ale donatiilor (art. 1642 alin. 2 C. civ.). Intr-adevar, renta astfel constituita este o donatie indirecta, rezultand dintr-o stipulatie pentru altul (facuta donandi causa), iar pentru donatiile indirecte nu se cerc respectarea formelor solemne.

Conditii speciale de validitate. Daca persoana in favoarea careia renta a fost constituita (inclusiv tertul beneficiar) incetase din viata in momentul constituirii, contractul este lovit de nulitate absoluta (art. 1644 C. civ.), deoarece nu exista sanse de castig - pierdere pentru ambele parti, ceea ce face sa lipseasca cauza juridica a contractului[12].

Contractul este lovit de nulitate si in cazul constituirii rentei in favoarea unei persoane afectate de o boala de care a murit in interval de 20 de zile de la data incheierii contractului (art. 1645 C. civ.). Aceasta dispozitie, continand o prezumtie absoluta de lipsa a cauzei, nu se aplica constituirilor de renta cu titlu gratuit, fara caracter aleatoriu.

Controversata este problema validitatii contractului daca renta s-a con­stituit in favoarea mai multor persoane si numai una dintre ele a incetat din viata in momentul constituirii sau in intervalul de 20 zile. Consideram ca in acest caz, solutia validitatii contractului se justifica, fiindca sansele de castig - pierdere pentru ambele parti (cauza contractului) subzista[13].

Daca moartea credirentierului a intervenit dupa 20 zile, instanta poate constata nulitatea contractului pentru lipsa cauzei (alea) numai daca mosteni­torii dovedesc ca debirentierul a avut cunostinta de moartea lui iminenta.

Sectiunea a – II – a

Efectele contractului de renta viagera

Plata rentei. Ratele de renta trebuie sa fie platite de debirentier, in cuantumul si la termenele stipulate in contract, pana la decesul credirentierului (contractant sau tert beneficiar) ori decesul tertului pana la moartea caruia credirentierul are dreptul la ratele de renta (art. 1642 C. civ.) . Sumele datorate cu titlu de renta se dobandesc in proportie cu zilele cat a trait credirentierul. Daca insa s-a stipulat in contract ca ratele de renta sa fie platite anticipat, atunci credirentierul dobandeste fiecare rata de renta din ziua scadentei (ari. 1649 C. civ.)[15]. Existenta persoanei de viata careia este legata plata rentei trebuie sa fie dovedita de credirentier (art. 1651 C. civ.).

Conform art. 1648 C. civ., debirentierul nu poate sa se libereze de plata rentei restituind lucrul sau suma primita si chiar daca ar renunta la resti­tuirea ratelor de renta platite, intrucat contractul arc caracter aleatoriu si produce efecte obligatorii oricat de oneros ar fi pentru debirentier.

Precizam ca, in caz de moarte a debirentierului, obligatia de plata a rentei se transmite asupra mostenitorilor lui deoarece aceasta obligatie nu este legata de o calitate personala a defunctului (cum ar fi, de exemplu, pensia de intretinere datorata intre soti si rude in conditiile prevazute de Codul familiei) si nici contractata intuim personae. Daca plata rentei s-ar fi stipulat pana la moartea debirentierului (ipoteza semnalata in literatura de specialitate[16], dar neintalnita in practica) mostenitorii datoreaza ratele de renta scadente si neachitate de debirentier in timpul vietii, obligatia stingandu-se la moartea lui.

Sanctiunea neexecutarii. Daca la scadenta debirentierul nu plateste, credirentierul poate cere executarea silita asupra patrimoniului debirentierului (indiferent de faptul ca renta a fost constituita cu titlu oneros sau cu titlu gratuit) pentru realizarea unei sume suficiente in vede­rea asigurarii platii regulate a rentei[17]. In schimb, rezolutiunea contractu­lui pentru neexecutare nu poate fi ceruta de credirentier (derogare de la regula generala prevazuta in art. 1020-1021 C. civ.), cu toate ca renta a fost constituita cu titlu oneros si contractul este sinalagmatic (art. 1647 C. civ.)[18]. Rezolutiunea poate fi ceruta numai daca debirentierul nu prez­inta garantiile stipulate pentru asigurarea platii rentei (art. 1646 C. civ.), respectiv, le micsoreaza prin fapta sa (art. 1025 C. civ.) sau daca in contract s-a prevazut un pact comisoriu expres. In aceste cazuri (neprezentarea garantiilor sau daca pactul comisoriu este de gradul I), rezolutiunea trebuie sa fie ceruta instantei, potrivit regulilor generale[19]. Daca pactul comisoriu expres a fost de gradul II sau de grad subsecvent instanta constata re­zolutiunea care se produce in baza pactului.

Se mentioneaza ca - spre deosebire de dreptul comun in care pactul comisoriu de gradul I nu are semnificatie proprie, deoarece repeta numai prevederile art. 1020 C. civ. 181 - in materia rentei viagere si pactul comisoriu de gradul I produce efecte proprii; in temeiul lui credirentierul poate cere rezolutiunea judiciara a contractului pentru neexecutare, ceea ce nu ar fi posibil in lipsa acestei clauze.




In caz de rezolutiune debirentierul trebuie sa restituie bunul sau suma de bani primita. In ceea ce priveste ratele de renta platite. In practica de multe ori partile stipuleaza ca ele nu se restituie in caz de rezolutiune. O asemenea clauza este valabila intrucat arc caracterul unei clauze penale prin care se fixeaza in mod conventional si anticipat daunele-interese suferite de credirentier.

Majoritatea autorilor considera ca ratele de renta nu se restituie chiar daca partile n-au stipulat in contract o clauza de acest sens[20]. Dupa cum vom vedea, aceasta solutie a fost admisa de instanta suprema in materia contractului de intretinere si se impune, datorita caracterului aleatoriu al contractului, si in cazul rentei viagere .

Urmarirea rentei de catre creditori. Potrivit Codului civil, numai renta constituita cu titlu gratuit poate fi declarata neurmaribila prin conventia partilor (art. 1650). In acest caz creditorii nu pot protesta caci debitorul lor (credirentierul) nu a dat nimic in schimbul rentei neurmaribile si deci nu si-a micsorai patrimoniul sau (care formeaza obiectul dreptului de gaj general al creditorilor). Totusi C. proc. civ. prevede posibilitatea urmaririi chiar si a rentelor constituie cu titlu gratuit si declarate de parti neurmaribile, dar numai pentru datorii de alimente, de chirii sau alte creante privilegiate asupra mobilelor, instanta avand dreptul sa fixeze masura in care poate fi urmarita (art. 408).

Daca renta n-a fost declarata neurmaribila va putea fi urmarita de orice creditor, iar renta constituita eu titlu oneros nici nu poate fi declarata neurmaribila, deoarece reprezinta echivalentul bunului instrainat sau sumei platite si cu acest mijloc un debitor de rea-credinta s-ar putea sustrage de la executarea obligatiilor sale .

Prescriptie. In ceea ce priveste prescriptia dreptului la actiune prin care se reclama ratele de renta neplatite, se aplica termenul general de prescriptie de 3 ani (art. 3 din Decretul nr. 167/1958). Termenul de prescriptie se calculeaza separat pentru fiecare rata de renta (art. 12) din momentul in care ele au devenit exigibile (art. 7). Intrucat renta are caracter viager dreptul la renta al creditorului nu se prescrie, chiar daca o perioada indelungata (de peste 3 ani) nu ar reclama plata ratelor de renta scadente[23].



Daca in schimbul bunului debirentierul plateste si o suma de bani, nu numai renta periodica, pentru calificarea contractului (in vederea aplicarii regulilor de la renta viagera, respectiv de la vanzare-cumparare) trebuie sa se stabileasca obligatia (prestatia) principala; contractul va fi de renta viagera daca suma platita la incheierea contractului reprezinta mai putin de jumatate din valoarea bunului instrainat.Fr. Deack. op. cit. pag. 524.

A se vedea Mazeaud, op. cit., vol. III. p. 1266 nr. 1625; Ph. Malaurie, L. Aynes, op. cit., p. 453 nr. 973.

Pentru dreptul francez a se vedea Mazeaud, op. cit., p. 1266-1267; Ph. Malaurie, L. Aynes, op. cit., p. 456-458. A se vedea si I. Albu, Probleme actuale privind obligatiile civile pecuniare, in R.R.D. nr. 8/1993, p. 12-13.

In conditiile actuale ar fi indicat ca - o data cu indexarea salariilor - sa se revizuiasca de drept si ratele de renta, precum si orice alta obligatie baneasca cu caracter de intretinere, inclusiv obligatia debitorului din contractul de intretinere transformata in plata unei sume periodice in bani. In acest sens, in materia contractului de inchiriere a unui spatiu comercial, s-a admis cererea de majorare a chiriei in raport cu liberalizarea preturilor si a cresterii ratei inflatiei, cu toate ca in contract nu s-a prevazut o clauza de negociere a cuantumului chiriei. (A se vedea CSJ s. com. dec. nr. 21/1994, in Jurisprudenta CSJ 1994 p. 230-231). Preferabila ar fi o indexare legala.

A se vedea Ph. Malaurie, L. Aynes, op. cit., p. 461 nr. 985.

A se vedea D. Alexandresco. op. cit., vol. IV, p. 488; C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu. op. cit., vol. II, p. 1029-1030; Mazeaud, op. cit., vol. III, p. 1264 nr. 1623 (unde se arata ca renta este in general reversibila pe capul supravietuitorului). A se vedea insa p. 1268 nr. 1629 unde se mentioneaza numai posibilitatea slipul arii reversibilitatii, caz in care obligatia debirentierului nu se modifica (micsoreaza) prin moartea unui credirentier.

Poate fi, de ex., un contract de vanzare-cumparare in care plata pretului este esalonata in timp sau un contract de imprumut de bani (capital) care se restituie in rate (cu dobanzile aferente).

Renta viagera se poate constitui cu titlu gratuit (donatie) si prin contractul incheiat intre fostii soti, la desfacerea casatoriei in scop de intretinere. (TS, completul de 7 jud., dec. nr. 55/1975. in CD, 1975, p. 152). Tot astfel, constituie renta viagera (iar nu uzufruct si donatia unei sume fixe de bani din venitul anual al unui teren agricol, credirentierul neavand nici un drept asupra fondului. (Apel Buc. I. C. jud. nr. 18/1902, in C. civ. adnotat. vol. IV, p. 111 nr. 2)



Renta nu este esentialmente personala, astfel incat poate fi cedata (Cas. I, dec. nr. 1074(1923 si nr. 444/1923. In C. civ. adnotat, vol. II p 554-555 nr. 14), daca prin actul de constituire nu s-a prevazut inalienabilitatea. Renta constituita cu titlu gratuit poate fi declarata necesibila (ca si neurmaribila - art. 1650 C. civ.).

Renta viagera reprezinta o liberalitate in privinta bunului instrainat (iar nu un contract aleatoriu) si in ipoteza in care renta s-a stipulat in mod fictiv. Caracterul gratuit al instrainarii in schimbul unei rente viagere este chiar prezumat de lege, daca dobanditorul bunului este un succesibil in linie dreapta (art. 845 C. Civ.). In acest caz. mostenitorii rezervatari pot cere reductiunea liberalitatii, cu exceptia rudelor in linie dreapta care au consimtit la instrainarea respectiva. (A se vedea si TS. col. civ. dec. nr. 1627/1955. In CD. 1955. p. 74).

A se vedea Mazeaud op. cit. ,vol. III, p. 1264 nr. 1622.

Pentru o alta fundamentare a nulitatii (imposibilitate obiectiva de executare) a se vedea D. Chirica, Drept civil. Contracte speciale, Ed. Cordial, Cluj-Napoca, 2004, p. 130.

A se vedea Ph. Malaurie, L. Aynes, op. cit., p. 453 nr. 974.

A se vedea si art. 1971-1973 C. Civ. francez

Ratele de renta scadente si neachitate pana la decesul credirentierului pot fi urmarite de mostenitorii lui (TS, s. civ., dec. nr. 710/1978, p. 71-72), in cadrul termenului de prescriptie. Daca s-a stipulat plata rentei pana la moartea altei persoane decat credirentierul, si acesta din urma moare mai intai, dreptul la renta - inclusiv cele devenite scadente dupa moartea sa - se transmite asupra mostenitorilor sai. A se vedea D. Alexandresco, op. cit., p. 488; C. Nacu. Dreptul civil roman. Bucuresti. 1903, vol. III. p. 478.

A se vedea Mazeaud, op .cit., p. 1268 nr. 1629.

In acest scop, instanta poate dispune ca suma realizata sa se depuna, cu titlu de capital, la o unitate bancara (de ex., CEC), pe numele debirentierului (dar in favoarea credirentierului).

Rezolutiunea este interzisa chiar daca actul este intitulat vanzare, dar din continutul actului intervenit intre parti in aceeasi zi, care face parte integranta din contract, rezulta ca actul este o renta viagera (Cas. I, dec. nr. 54/1913, in C. civ. adnotat, vol. IV, p. 109 nr. l).

Prof. Fr. Deak mentioneaza ca, in afara celor doua ipoteze de rezolutiune, instanta poate pronunta desfiintarea contractului si in cazul in care moartea credirentierului (cu consecinta incetarii platii ratelor de renta) este cauzata de debirentier. Fapta fiind extracontractuala, raspunderea civila delictuala a debirentierului poate fi angajata sub forma restituirii bunului (capitalului) primit (fara drept la ratele de renta platite). In orice caz, pastrarea bunului in cazul provocarii printr-o fapta ilicita a incetarii platii ratelor nu ar fi posibila. Vezi Fr. Deak. op. cit. pag. 530.

A se vedea C. Statescu. C. Barsan, op. cit., 1992, p. 86-87.

A se vedea de ex., I. Zinveliu, Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetatenilor, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1978, p. 133; E. Safta-Romano, Contracte civile, Ed. Graphix, Iasi, 1993, p. 107; D. Chirica, op .cit., p. 133.

In caz de anulare a contractului prestatiile primite se restituie potrivii regulilor generale. A se vedea, TS, col. Civ. dec. nr. 1703/1962, in CD. 1962, p. 108.

Statuarea instantei supreme in sensul ca, in cazul unei rente viagere, avand caracter personal, ''urmarirea nu se poate face decat de creditor', vizeaza numai situatia mostenitorilor care nu pot pretinde plata rentei dupa stingerea ei prin moartea creditorului; in schimb creditorii credirentierului pot urmari renta care nu este inalienabila si insesizabila, deoarece nu este esentialmente personala.

Contra D. Alexandresco, care sustine ca insusi dreptul la renta se prescrie (op. cit., p. 486 si 491), intrucat concepe ratele ca venituri ale rentei (de ex., dobanzi ale capitalului), ceea ce nu este riguros exact , iar ratele nu sunt venituri ale rentei, ci reprezinta renta insasi.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1969
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site