Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


REFERAT Contractul de vanzare-cumparare comerciala

Contracte

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
CONTRACTUL DE CONT CURENT
Contracte de navlosire
Contractul de report
CONTRACT DE GAJ FARA DEPOSEDARE (produse agricole)
Contracte speciale
CONTRACT DE MANDAT
CONTRACTUL DE COMISION
CAMBIA
Limite ale aplicarii legii contractului de Comert International
CONTRACT CIVIL

Academia de Studii Economice

Facultatea de Contabilitate si Informatica de Gestiune

REFERAT

Drept comercial

Contractul de vanzare-cumparare comerciala




CUPRINS:

I. Notiuni generale

Importanta contractului de vanzare-cumparare comerciala

Trasaturi caracteristice ale contractului de vanzare-cumparare comerciala

Caracterele juridice

II. Conditiile de validitate ale contractului

Promisiunea de vanzare

Capacitatea partilor

Incapacitatile speciale privind incheierea contractului de vanzare-cumparare comerciala

Interdictiile speciale de incheiere a contractului de vanzare-cumparare comerciala

III. Obiectul contractului

Consideratii generale

Pretul vanzarii

IV. Efectele contractului de vanzare-cumparare

Reguli generale stabilite de Codul Civil

Reguli speciale stabilite de Codul Comercial

I. Notiuni generale

Importanta contractului de vanzare-cumparare comerciala

Codul comercial nu da o definitie a contractului de vanzare –cumparare comercial. Intr-o atare situatie in temeiul art.1 C. com, contractul de vanzare-cumparare, poate fi definit pe baza dispozitiilor art.1294 C. civ .Aceasta solutie se impune si pe considerentul ca, asa cum am aratat, sub aspectul structurii sale, vanzarea-cumpararea comerciala nu se deosebeste de vanzarea-cumpararea civila; deosebirea dintre ele este numai de ordin functional. Deci, contractul de vanzare-cumparare comerciala este acel contract prin care o parte(vanzatorul) se obliga sa transmita dreptul de proprietate asupra unui bun catre cealalta parte(cumparatorul), care se obliga sa plateasca o suma de bani drept pret.

Operatiunile de vanzare-cumparare sunt cele mai frecvente in activitatea comerciala. Contractul de vanzare-cumparare comerciala este strans legat de productia de marfuri; el constituie instrumentul juridic prin care se realizeaza circulatia marfurilor. Prin mijlocirea contractului de vanzare-cumparare, marfurile ajung de la producator la consumator. El este folosit pentru aprovizionarea cu materii prime si materiale necesare productie si pentru desfacerea marfurilor realizate.

Cum activitatea comerciala se realizeaza nu numai direct, ci si prin intermediari, contractul de vanzare-cumparare comerciala reprezinta actul juridic cel mai des intalnit ca obiect al contractelor de intermediere: contractul de mandat, contractul de comision si contractul de consignatie. Datorita importantei sale pentru activitatea comerciala face obiectul unei ample reglementari legale. De remarcat ca in Codul Comercial sunt cuprinse numai anumite norme juridice prin care se reglementeaza aspecte specifice vanzarii-cumpararii comerciale(art.60-73). Ele privesc pretul vanzarii, transferul dreptului de proprietate si al riscurilor, consecintele nerespectarii obligatiilor. Regulile generale ale vanzarii-cumpararii comerciale sunt aceleasi ca si ale vanzarii civile si sunt reglementate in Codul Civil(art.1294-1404).

Trasaturi caracteristice ale contractului de vanzare-cumparare comerciale

Vanzarea-cumpararea comerciala este asemanatoare vanzarii-cumpararii civile. Este vorba de un contract prin intermediul caruia se transmite proprietatea unui lucru in schimbul unui pret. Ceea ce deosebeste vanzarea-cumpararea comerciala de cea civila este functia economica a contractului si anume interpunerea in schimbul bunurilor. Aceasta functie confera vanzarii-cumpararii caracter comercial.

Sunt considerate fapte de comert cumpararile de produse sau de marfuri spre a se vinde fie in natura ,fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria. Legea nu cere ca bunul cumparat sa fie vandut in forma in care a fost cumparat; potrivit art.5 Cod Comercial, actele de vanzare a produselor pe care proprietarul sau cultivatorul le realizeaza pe pamantul sau sau cultivat de acesta sunt acte juridice civile si nu comerciale.

Din dispozitiile art.3 pct.1 si 2 C.com rezulta ca trasatura caracteristica a cumpararii si vanzarii comerciale o constituie intentia de revanzare. ;cumpararea este facuta in scop de revanzare sau inchiriere, iar vanzarea este precedata de o cumparare facuta in scop de revanzare. In cazul cand cumpararea nu a urmarit scopul revanzarii, actul este civil si nu comercial. In acest sens, art.5 C.com prevede ca ”nu se poate considera fapta de comert cumpararea de produse sau marfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumatiunea cumparatorului sau a familiei sale”. Totodata, nu se considera fapte de comert nici actele de revanzare a acestor bunuri. Intentia de revanzare sau inchiriere trebuie sa indeplineasca trei conditii: sa existe la data cumpararii; sa fie cunoscuta co-contractantului; sa priveasca, in principal, bunul cumparat.

Caracterele juridice

Din definitia data rezulta si caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare comerciala:

a.       contractul este bilateral (sinalagmatic), adica da nastere la obligatii in sarcina ambelor parti contractante;



b.      contractul este cu titlu oneros, ceea ce inseamna ca ambele parti urmaresc obtinerea unor foloase patrimoniale;

c.       contractul este comutativ; existenta si intinderea obligatiilor asumate de catre parti sunt certe si deci cunoscute chiar de la momentul incheierii contractului;

d.      contractul este consensual; el se incheie prin simplul acord de vointa a partilor contractante. Art.1295 C. civ. prevede in acest sens ca vinderea e perfecta intre parti „indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul inca nu se va fi predat si pretul inca nu se va fi numarat.

e.      contractul este translativ de proprietate; prin contract se transmite dreptul de proprietate asupra lucrului vandut de la vanzator la cumparator. Acelasi art.1295 C. civ. prevede ca „proprietatea este de drept stramutata la cumparator, in privinta vanzatorului, indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului” .

II. Conditiile de validitate a contractului de vanzare-cumparare comerciala

Promisiunea de vanzare

Ca orice contract, contract de vanzare-cumparare comerciala, poate fi valabil incheiat, trebuie sa indeplineasca anumite conditii: consimtamantul, capacitatea, obiectul si cauza.

Uneori, datorita unor imprejurari, incheierea contractului de vanzare-cumparare comerciala nu se poate realiza imediat nemijlocit prin oferta de vanzare si acceptarea ofertei. Prevazand un anumit interes pentru perfectarea in viitor a contractului de vanzare-cumparare comerciala, una sau ambele parti pot sa-si asume obligatii in cadrul unei promisiuni de vanzare. O atare promisiune prezinta interes practic in activitatea comerciala. Ea se poate infatisa sub doua forme: promisiunea unilaterala de vanzare si promisiunea bilaterala de vanzare.

Primind oferta de vanzare a unui bun, beneficiarul poate sa accepte promisiunea unilaterala de vanzare, caz in care se incheie contractul de vanzare-cumparare sau poate sa o refuze, caz in care contractul nu se incheie, oferta putand fi facuta altei persoane. Intre aceste doua posibilitati extreme beneficiarul poate alege si o alta cale astfel: el poate primi promisiunea promitentului de a-i vinde bunul rezervandu-si insa facultatea de a-si manifesta ulterior consimtamantul de a-l cumpara sau, dimpotriva de a nu-l cumpara. Aceste manifestari de vointa ale promitentului si beneficiarului constituie continutul unei promisiuni de vanzare.

Intrucat cuprinde manifestarile de vointa ale partilor, promisiunea de vanzare este un contract si nu un act juridic unilateral. Dar, promisiunea de vanzare nu este un contract de vanzare-cumparare deoarece beneficiarul nu si-a manifestat dorinta de a cumpara. Aceasta se va manifesta ulterior daca beneficiarul se va decide sa cumpere bunul oferit. Nefiind un contract de vanzare-cumparare, promisiunea de vanzare nu are ca efect transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului de la promitent la beneficiar.

Promisiunea de vanzare da nastere unei obligatii in sarcina promitentului, aceea de a vinde bunul oferit (obligatia de a face) , daca beneficiarul isi va manifesta vointa, in sensul de a cumpara bunul. Obligatia promitentului trebuie mentinuta in cadrul termenului stipulat; in lipsa unui termen, obligatia subzista pana la expirarea termenului general de prescriptie, care incepe sa curga de la data incheierii promisiunii de vanzare. Pentru beneficiar, promisiunea de vanzare da nastere la un drept de creanta: beneficiarul are libertatea de a cumpara sau nu bunul care constituie obiectul promisiunii. In cazul cand beneficiarul promisiunii de vanzare se hotaraste sa cumpere bunul pe care promitentul s-a obligat sa i-l vanda, intre parti se va incheia contractul de vanzare-cumparare comerciala, realizandu-se scopul urmarit prin incheierea promisiunii de vanzare.

In cazul promisiunii bilaterale de vanzare, promitentul se obliga sa vanda, iar beneficiarul se obliga sa cumpere un anumit bun, in baza unui contract de vanzare-cumparare care se va incheia in viitor. De aici rezulta ca, promisiunea bilaterala de vanzare este un antecontract prin care ambele parti se obliga sa incheie in viitor un contract de vanzare-cumparare avand ca obiect bunul respectiv. Aceasta obligatie asumata de parti este o obligatie de „a face”. Prin urmare, promisiunea bilaterala de vanzare nu are ca efect transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului. Acest efect se va produce numai prin incheierea contractului de vanzare-cumparare.

Avand in vedere ca obligatia partilor referitoare la incheierea in viitor a contractului de vanzare-cumparare este o obligatie de „a face”, in caz de nerespectarea a ei de catre una din parti, cealalta parte poate cere despagubiri potrivit articolului 1075 din Codul Civil.

Capacitatea partilor

Pentru incheierea valabila a contractului de vanzare-cumparare comerciala, partile trebuie sa aiba capacitatea ceruta de lege. Conditiile de capacitate pentru incheierea contractului de vanzare-cumparare comerciala sunt generale prevazute de lege pentru incheierea oricarui act juridic

Pe langa conditiile generale privind capacitatea de a incheia acte juridice Codul civil stabileste anumite reguli specifice contractului de vanzare-cumparare civila, care sunt de asemenea aplicabile si contractului de vanzare-cumparare comerciala.

Incapacitati speciale privind incheierea contractului de vanzare-cumparare comerciala

In scopul apararii unor interese Codul civil instituie anumite incapacitati speciale in materia contractului de vanzare-cumparare. Aceste incapacitati privesc capacitatea de folosinta a persoanelor in cauza, si anume, aptitudinea generala a acestora de a dobandi drepturi si obligatii

Aceste incapacitatii speciale nu sunt incapacitati propriu-zise , ci interdictii de a vinde ori de a cumpara. Persoanele care intra sub incidenta acestor interdictii au capacitatea de folosinta dea incheia alte contracte.

Interdictia incheierii contractului de vanzare-cumparare intre soti, conform art.1307 C.civ prevede ca vanzarea nu se poate face intre soti. Aceasta interdictie este menita sa apere principiul revocabilitatii donatiilor intre soti precum si sa ocroteasca pe mostenitorii si creditorii sotului vanzator impotriva unor acte frauduloase ale sotilor.

Interdictia incheierii contractului de vanzare-cumparare intre tutore si minorul aflat sub tutela sa, se refera la imposibilitatea tutorelui dea cumpara bunurile minorului aflat sub tutela sa. Aceasta interdictie actioneaza pe toata durata tutelei; ea va inceta odata cu descarcarea tutorelui de gestiunea sa.



Interdictia cumpararii de catre mandatari a bunurilor pe care au fost imputerniciti sa le vanda, conform careia mandatarii legali sau conventionali-imputerniciti sa vanda anumite bunuri nu pot sa cumpere aceste bunuri; aceasta interdictie este destinata sa apere pe cei care au incredintat mandatarilor anumite bunuri spre a fi vandute.

4. Interdictiile speciale de incheiere a contractului de vanzare-cumparare comerciala

Interdictia incheierii de catre presupus a unor operatiuni de natura comertului cu care este insarcinat, conform art.397 Cod com., prevede ca presupusul nu poate, fara invoirea expresa a patronului, sa faca operatiuni si nici sa ia parte pe contul sau ori al altuia, la un comert de natura aceluia cu care a fost insarcinat. Interdictia este menita sa apere interesele comerciantului . In cazul incalcarii interdictiei, patronul are drept la despagubiri si la eventualele foloase ce ar rezulta din operatiunile intreprinse de presupus.

Interdictia incheierii de catre asociati cu raspundere nelimitata a unor operatiuni care atinge interesele societatii comerciale .Conform acestei interdictii asociatii unei societati in nume colectiv, precum si asociatii comanditati din societatea in comandita, nu pot lua parte, ca asociati cu raspundere limitata, in alte societati concurente sau avand acelasi obiect de activitate. Legea permite insa efectuarea unor astfel de operatiuni doar cu consimtamantul celorlalti asociati, conform art.82 din Legea nr.31/1990 cu privire la societatile comerciale. Consimtamantul se socoteste dat daca participarea sau operatiunile, fiind anterioare contractului de societate, au fost cunoscute de ceilalti asociati si acestia nu au interzis continuarea lor.

In cazul incalcarii interdictiei legale societatea are dreptul sa-l excluda pe asociat. In plus, societatea poate sa decida ca asociatul a lucrat in contul ei sau sa ceara despagubiri.

III .Obiectul contractului

Consideratii generale

Avand un caracter bilateral, contractul de vanzare-cumparare comerciala da nastere la obligatii in sarcina ambelor parti: vanzatorul este obligat sa predea lucrul vandut, iar cumparatorul sa plateasca pretul. Fiecare obligatie are ca obiect o anumita prestatie; obligatia vanzatorului priveste lucrul vandut, pe cand obligatia cumparatorului se refera la pret; aceste doua prestatii formeaza obiectul contractului.

Contractul de vanzare-cumparare comerciala poate avea ca obiect lucrurile mobile corporale sau incorporale, lucrurile prezente sau viitoare, lucrurile determinate sau determinabile. Bunurile imobile nu pot constitui obiectul contractului de vanzare-cumparare comerciala deci, actele de vanzare-cumparare privind aceste bunuri sunt acte juridice civile. Indiferent de lucrul care este vandut acesta poate fi considerat obiectul vanzatorului si, in mod implicit, obiectul contractului de vanzare-cumparare. El trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa se afle in circuitul civil, sa existe in momentul incheierii contractului, ori sa poata exista in viitor, sa fie determinat sau determinabil si sa fie in proprietatea vanzatorului.

Conform primei dispozitii rezulta ca orice lucru care se afla in comert poate fi vandut cu exceptia celor care din anumite motive se afla in circuitul civil.

Pentru a fi obiect al contractului de vanzare-cumparare lucrul trebuie sa existe in momentul incheierii contractului sau sa poata exista in viitor. In cazul in care acesta nu exista obiectul vanzarii este imposibil de realizat iar contractul este lovit de nulitate.

Lucrul sa fie determinat sau determinabil, conditie care are in vedere stabilirea in contract a elementelor care permit concretizarea obiectului obligatiei vanzatorului, indiferent de natura bunului. Lucrul este determinat in cazul cand in contract au fost prevazute elementele care permit stabilirea lucrului, chiar in momentul contractului, bun cert(care individualizeaza lucrul) sau bun generic(cantitatea si calitatea). Lucrul este determinabil cand in contract se prevad numai elementele cu ajutorul carora se va determina in viitor lucrul care face obiectul obligatiei vanzatorului.

Deoarece contractul de vanzare-cumparare este un contract translitiv de proprietate, inseamna ca pentru a putea transmite dreptul de proprietate asupra lucrului de la vanzator la cumparator, trebuie ca vanzatorul sa fie proprietarul acestui lucru.

Pretul vanzarii

Pentru incheierea contractului de vanzare-cumparare partile trebuie sa cada de acord nu numai asupra lucrului vandut, ci si asupra pretului, care este obiectul prestatiei cumparatorului. El reprezinta suma de bani pe care cumparatorul o da vanzatorului in schimbul bunului; pretul indeplineste anumite conditii pentru a putea fi obiect al contractului, si anume: sa fie stabilit in bani, sa fie determinat sau determinabil si sa fie real.

Daca pretul nu consta intr-o suma de bani, ci intr-un alt lucru sau o prestatie contractul incheiat nu este un contract de vanzare-cumparare, ci un contract de schimb sau un contract de intretinere. Tinand cont de faptul ca operatiile cu mijloace de plata straina nu mai constituie un monopol valutar de stat, pretul vanzarii poate fi stabilit in moneda nationala sau intr-o moneda straina.

Pretul este determinat cand in contract s-a precizat concret suma de bani datorata pentru lucrul vandut. Pretul este determinabil cand in contract s-au prevazut anumite elemente cu ajutorul carora se va stabili in viitor cuantumul pretului.

Pretul poate fi determinat de catre parti si prin trimiterea la pretul legal. Pentru a facilita incheierea contractului, Codul comercial recunoaste valabilitatea vanzarii, chiar daca pretul nu s-a prevazut in contract, cand partile au inteles sa se refere la adevaratul pret sau la pretul curent. Determinarea pretului in contractul de vanzare-cumparare comerciala poate fi incredintata unei terte persoane, desemnata prin contract ori aleasa ulterior de catre parti; daca persoana desemnata nu voieste sau se afla in imposibilitatea de a stabili pretul vanzarii, partile trebuie sa procedeze la numirea altei persoane.

Pentru a fi obiect al contractului de vanzare-cumparare comerciala, pretul trebuie sa fie real adica sa existe efectiv si sa se plateasca de catre cumparator. Potrivit art.1303 Cod civil pretul vanzarii este real daca el este sincer si serios.

IV. Efectele contractului de vanzare-cumparare comerciala

Reguli generale stabilite de Codul Civil



Potrivit Codului civil transmiterea dreptului de proprietate opereaza in momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare, insa in anumite cazuri dreptul de proprietate se transmite ulterior incheierii contractului, dupa indeplinirea unor cerinte ale legii. Aceasta regula este concretizarea, in materia contractului de vanzare-cumparare, a principiului general consacrat de art.971 C. civ: in contractele ce au de obiect translatia proprietatii, sau unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtamantului partilor, si lucrul ramane in rizico-pericolul dobanditorului, chiar cand nu i s-a facut traditiunea lucrului . De aici rezulta ca in contractul de vanzare-cumparare, transmiterea dreptului de proprietate opereaza solo consensu; singur acordul de vointa al partilor cu privire la lucrul vandut si pretul vanzarii este suficient pentru transmiterea dreptului de proprietate, chiar daca acest lucru nu a fost predat, iar pretul nu a fost platit.

Odata cu transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrului se transmit si riscurile, prin urmare in caz de pierire fortuita a lucrului vandut, chiar inainte de predare, riscul va fi suportat de catre cumparator. In anumite cazuri transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor de la vanzator nu are loc in momentul incheierii contractului, ci ulterior.

f.        in cazul in care lucrul vandut consta in anumite bunuri determinate generic transmiterea dreptului de proprietate nu poate avea loc in momentul incheierii contractului, deoarece nu se cunoaste care anume bunuri din genul respectiv urmeaza sa fie instrainate de vanzator. Concretizarea bunurilor se realizeaza prin individualizare, care se face catre parti prin numarare, cantarire, masurare.

g.      in cazul in care lucrul vandut il formeaza anumite bunuri viitoare , dreptul de proprietate nu se poate transmite in momentul incheierii contractului, deoarece bunurile nu exista inca, ele urmand sa existe in viitor, prin fabricare, recoltare. In asemenea cazuri, transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor va avea loc in momentul in care bunul a dobandit existenta si poate fi predat cumparatorului.

h.      in cazul contractului cu termen sau conditie, transmiterea dreptului de proprietate este amanata pana la implinirea termenului sau a conditiei; daca in contract s-a stipulat un termen la care sa se transmita dreptul de proprietate, transmiterea opereaza numai la implinirea termenului. In cazul unei conditii suspensive, nasterea obligatiilor este subordonata indeplinirii conditiei care produce un efect retroactiv ducand la aprobarea obligatiilor existente in contract.

Transmiterea dreptului de proprietate opereaza in momentul incheierii contractului, daca bunul este individual determinat, sau in momentul individualizarii, daca bunul este determinat generic. La indeplinirea conditiei contractul se desfiinteaza retroactiv.

Reguli speciale stabilite de Codul comercial

In Codul comercial este reglementata transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor in anumite situatii speciale care privesc contractele de vanzare-cumparare comerciale ale caror obiect il formeaza bunurile determinate generic.

Transmiterea proprietatii si a riscurilor in cazul bunurilor determinate generic care circula de pe o piata pe alta prin intermediul carausului trebuie sa aiba in vedere momentul exact cand se realizeaza individualizarea bunurilor, precum si conditiile corespunzatoare. In mod traditional, se considera ca individualizarea bunurilor opereaza in momentul predarii bunului catre caraus, in vederea transportului.

Transmiterea proprietatii si a riscurilor in cazul marfurilor care se transporta pe apa, situatie in care vanzarea marfurilor care se afla in calatorie pe vas este supusa conditiei sosirii in buna stare a acelui vas. Prin urmare, contractul de vanzare-cumparare privind bunurile care se transporta pe apa cu aratarea vasului cu care se efectueaza transportul este considerat un contract incheiat sub conditia suspensiva a sosirii vasului in portul de destinatie.

Legea prevede ca vanzatorul trebuie sa arate in contract vasul cu care se transporta marfurile; daca prin contract nu se desemneaza vasul si nici nu se stabileste un termen pentru desemnarea sa de catre vanzator, cumparatorul are dreptul sa ceara in instantei judecatoresti fixarea acestui termen.

Bibliografie:

Drept comercial roman, editia a III-a Stanem D. Carpenaru, Editura All, Bucuresti, 2000

Contractul de comert international, Dr.Sergiu Deleanu, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996

Contractul de comert international, Dr. Sergiu Deleanu, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996



loading...







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2472
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site