Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie

Navigatie

DETERMINAREA CARACTERISTICILOR PROPULSIVE ALE ELICELOR

Navigatie



+ Font mai mare | - Font mai mic



DETERMINAREA CARACTERISTICILOR PROPULSIVE ALE ELICELOR

In studiul actual de dezvoltare, metodele teoretice existente ofera indicatii utile asupra principiului de functionare si influentei anumitor marimi caracteristice ca : viteza de recul, marimea diametrului, incarcarea specifica, fara a fi insa in masura sa satisfaca nevoile practice. Datele obtinute pe aceasta cale nu sunt suficient de exacte, ca urmare a neglijarii efectului unora dintre conditiile leale de functionare, cum ar fi frecarea superficiala pe pale, rezistenta de forma a elicei sau neuniformitatea curentului de alimentare din pupa navei.



Teoria turbionara creeaza posibilitati mult mai ample, castiga continuu teren, dar este in general complicata si afectata de numeroase inexactitati prin factorii corectivi ale caror valori nu sunt inca puse la punct.

Metoda, practic exacta, utilizata astazi este experimentul pe modele asemenea, complectat cu date obtinute prin verificari in natura. Ca si in cazul carenelor, studiul elicelor pe model in baza similitudinii hidraulice a dat posibilitatea acumularii unui vast material de date experimentale, deosebit de utile in calcule si a contribuit la clarificarea si verificarea rationamentelor elaborate pe cale teoretica.

Trebuie mentionat ca, pentru a se obtine rezultate cat mai exacte, este necesar ca in tehnica incercarilor sa fie satisfacute o serie de conditii, cum ar fi reproducerea cat mai exacta la o scara a rugozitatii si regimului de scurgere si asigurarea unei suficiente imersiuni in timpul probelor.

In ceea ce priveste rugozitatea elicelor, datele experimentale existente au o valabilitate mai restransa decat cele relative la modelele de carena si mu prezinta certitudinea unei utilizari cantitative riguroase.

Variatia rugozitatii superficiale exercita modificari substantiale in performantele modelului : coeficientul de impingere, coeficientul de moment, randament, si este necesar ca la confectionarea modelului sa se respecte riguros reducerea geometrica a rugozitatii. Dificultati mari care se intampina la finisarea acestor modele, apar indeosebi in obtinerea distributiei neregularitatilor, asemanatoare elicei reale.

Pentru materialele uzuale din care se confectioneaza modelele de elice, Kempf considera ca fiind corespunzatoare urmatoarele rugozitati absolute :

metal alb polizat, kS = 0,005 mm ;

aliaj de aliminiu polizat, kS = 0,010 mm ;

bronz polizat, kS = 0,015 mm ;

Evident ca valorile indicate au un caracter orientativ, finetea reala a suprafetelor palelor

depinzand in mare masura de posibilitatile tehnice specifice ale fiecarui laborator.

Rezistenta de frecare si rezistenta turbionara a palelor depind considerabil de vascozitatea fluidului si se impune necesitatea asigurarii unui regim de scurgere corespunzator regimului din natura.

In conditiile asigurarii asemanarii geometrice, a constantei unghiurilor de atac ale sectiunilor palelor si a inaintarii relative efectul neasigurarii scurgerii turbulente se traduce prin variatii ale coeficientilor de impingere si moment, respectiv variatii ale randamentului, in functie de numarul Reynolds.

Pentru a asigura egalitatea coeficientilor de impingere si moment intre model si elicea prototip, este necesar ca scurgerea pe model sa se situeze intr-un regim definitiv turbulent, respectiv valoarea Reynolds minima adoptata pentru model sa depaseasca anumite valori critice.

Variatia vitezei periferice si a marimii corzii de-a lungul palei conduce la valori diferite ale numarului Reynolds, respectiv la existenta unui regim de scurgere diferit de la ax la varful palei.

Dependent de aceasta particularitate a scurgerilor in jurul elicelor, valorile minim admisibile ale numarului Reynolds sunt exprimate, de obicei, in raport de diverse sectiuni considerate dea lungul palei.

Uneori, pentru o solutionare mai comoda se recurge la valori medii ale numarului Reynolds, care caracterizeaza regimul de curgere al elicei, in ansamblu.

In prima categorie se inscriu si valorile minime de mai jos.

PROIECTAREA ELICELOR DUPA DIAGRAMELE K-λp

Lista de simboluri :

L - lungimea navei, [m] ;

B - latimea navei, [m] ;

d - pescajul navei, [m] ;

C - coeficientul de finete block al carenei ;

C - coeficientul de finete al plutirii ;

C - coeficientul de finete al sectiunii maestre ;

C - coeficientul de finete longitudinal al carenei ;

V - volumul carenei, [m3] ;

P - puterea de remorcare, [CP] ;

P - puterea furnizata elicei, [CP] ;

P - puterea masinii principale, [CP] ;

n - turatia elicei, [rot/min], [rot/sec] ;

- turatia elicei la punct fix, [rot/sec] ;

- viteza navei, [Nd], [km/h] ;

v - viteza navei, [m/sec] ;

- viteza navei in discul elicei, [m/sec] ;

x - numarul linilor de arbori ;

D - diametru l elicei, [m] ;

D - diametrul optim al elicei, [m] ;

D - diametrul maxim al elicei rezultand din conditiile amplasarii acesteia in pupa navei,

[m] ;

Te - tractiunea utila a elicei, [N] ;

Q-momentul de rotatie a elicei, [Nm] ;

T - impingerea elicei, [N] ;

Z - tractiunea la carlig (la remorchere), [N].

- coeficientul tractiunii utile a elicei ;

-coeficientul momentului de rotatie a elicei ;

-randamentul elicei in apa libera ;

-coeficientul de influenta al corpului ;

-randamentul global de propulsie ;

-randamentul liniei de arbori ;

;

-randamentul reductorului de transmisie ;

-coeficientul de impingere -turatie ;

-coeficientul de impingere diametru ;

-coeficientul de putere - turatie ;

-coeficientul de putere - diametru.

Coeficientii 0,565 si 0,319 s-au introdus pentru a se corela valorile si din diagrame cu unitatile de masura utilizate in calcule.

w - coeficientul de siaj

t - coeficientul de suctiune asupra randamentului elicei

f - coeficient de siguranta la cavitatie

Kc - caracteristica de cavitatie

pS - presiunea hidrostatica absoluta la varful superior al palei elicei,

- aria discului elicei, [m2] ;

- aria suprafetei expandate [indreptate) a palelor, [m2] ;

- aria suprafetei proiectate a palelor, [m2] ;

t - grosimea profilului palei, [cm] ;

- grosimea palei la axa elicei, [cm] ;

-grosimea maxima intr-o sectiune a palei, [cm] ;

-grosimea relativa a profilului

c - latimea palei la raza r, [m] ;

r - raza sectiunii palei, [m] ;

- latimea maxima a palei, [m] ;

/D - latimea relativa a palei

H-pasul elicei, [m] ;

H/D - raportul de pas al elicei, [m] ;

- raportul de disc al elicei

- vascozitatea cinematica a apei, [m2/s] ;

g - acceleratia gravitationala , [m/s2] ;

- avansul relativ al elicei.

3 Diagramele pentru calculul elicelor

In practica proiectarii elicelor in unele tari, diagramele seriilor Troost [seriile B) se utilizeaza sub o forma relativ comoda, fiind transpuse intr-un sistem propus de E. E. Papmel, avand in abscisa avansul relativ iar ordonata coeficientul pe care sunt trasate curbele de variatie ale acestor coeficienti in functie de avansul relativ si de raportul de pas H/D, acesta din urma variind intre limitele 0.5-0.14.

Numarul seriei

z

I, II, III

0.35; 0.50; 0.65

IV, V, VI

0.40; 0.55; 0.70

VII, VIII

0.45; 0.60

Dupa cum se observa fiecare diagrama difera de alta prin numarul de pale z, raportul de disc si prin grosimea relativa a palei in axa elicei

Pentru fiecare serie de elice s-au alcatuit cate doua diagrame, avand in ordonata coeficientul impingerii

Pe diagrame sunt trasate de asemenea curbele valorilor constante ale randamentelor elicelor in functie de avansul relativ si de raportul de pas H/D.

Cazul 1

Este cazul cel mai simplu cand se cunosc diametrul D[m], turatia n[rot/sec];viteza curentului in discul elicei[m/sec] si impingerea T[N],necunoscutele fiind randamentul elicei si raportul de pas H/D. Cu datele impuse se calculeaza avansul si coeficientul impingerii cu relatiile:

Cu aceste valori se intra in diagrama de unde se extrag valorile necunoscutelor , H/D=0,85, si raportul de disc = 0,7, dupa care se calculeaza randamentul global de propulsie.:

se determina puterea necesara a fi furnizata elicei:

[CP)

[CP]

unde Te este tractiunea utila a elicei egala cu rezistenta la inaintare R corespunzatoare vitezei v a navei.

4 VERIFICAREA ELICELOR LA CAVITATIE

4.1 CRITERIUL SCHOENHERR

Dupa Schoenherr, pentru ca o elice sa nu caviteze este necesar ca raportul de disc al acesteia sa satisfaca inegalitatea:

f = 1,35

in care determinabila dupa diagramele Schoenherr, corespunzand elicelor cu 3,4 si 5 pale, in functie de avansul relativ si raportul de disc al elicei;

f =1.3.1.6 - coeficient empiric;

n - turatia elicei in rot /sec;

D - diametrul elicei in m

- densitatea apei in ;

- presiunea hidrostatica absoluta la varful superior al palelor elicei determinate cu relatia, in ;

t = 15 ºC

Pd = 1707 [N/m2]

ha = 13 m

Unde: -presiunea atmosferica normala

acceleratia gravitationala

- adancimea axei arborelui port elice in [m]

-presiunea vaporilor saturati a caror valoare se adopta in functie de temperatura, dupa datele din urmatorul tabel :

1226

De regula raportul de disc obtinut in urma verificarii la cavitatie cu formula

= difera simtitor de raportul de disc corespunzator diagramei cu care s-au determinat elementele elicei. In acest caz calculele se repeta utilizand doua diagrame avand rapoartele de disc, unul superior si celalalt inferior lui rezultand prin interpolarea liniara a valorilor citite din cele doua diagrame.Se alege raportul de disc = 0,7

Alegerea numarului de pale ale elicei

Dupa E. E. Papmel, alegerea numarului de pale ale elicei se poate face in functie de coeficientii de impingere - turatie sau impingere - diametru .

Astfel pentru elicele necavitante, moderat incarcate, se recomanda adoptarea unui numar de pale z 3 daca este satisfacuta una din inegalitatile

sau

In caz ca inegalitatile nu sunt satisfacute se recomanda adoptarea unui numar de pale z

Totodata trebuie avut in vedere ca la incercari reduse si valori mici ale raportului de pas randamentul elicelor cu trei pale este superior celor cu patru pale. Totusi elicele cu trei pale plasate in planul diametral [navele cu o singura elice) favorizeaza posibilitatea aparitiei fenomenului de vibratie al corpului navei. De aceea, de regula, numarul de pale se ia egal cu trei la navele cu doua linii de arbori, in timp ce la navele cu o singura linie de arbori, indiferent de valorile coeficientilor Kn sau Kd, in practica se utilizeaza elicele cu patru pale. S-a constatat de asemenea ca in cazurile cand diametrul este limitat elicele cu patru sau cinci pale dau rezultate mai bune decat cele cu trei pale. Elicele cu cinci pale se utilizeaza atunci cand incarcarea elicei este mare sau in cazul cand se urmareste reducerea vibratiei corpului navei cauzata de functionarea elicei.

In plus este de adaugat recomandare ca numarul de pale sa fie un divizor al numarului de cilindrii ai motorului principal.

4.3 Alegerea raportului de disc

Valoarea raportului de disc trebuie sa se stabileasca pornind de la conditiile inexistentei cavitatiei, a unei rezistente suficiente a palei si asigurarii unor caracteristici hidrodinamice de functionare a elicei, ceea ce impune insa cunoasterea prealabila a elementelor geometrice si hidrodinamice ale elicei. In practica de proiectare verificare la cavitatie si a rezistentei palei se va face cum este si rational, abia dupa determinarea principalelor elemente ale elicei (diametru, pas) si vitezei de mars a navei.

a)            In prima aproximatie se recomanda sa se aleaga valoarea raportului de disc egala cu una din valorile pentru care au fost construite diagramele adica 0,35 ; 0,50 sau 0,65 pentru elicele cu trei pale, 0,40 ; 0,55 sau 0,70 pentru elicele cu patru pale si 0,45 sau 0,60 pentru elicele cu cinci pale. Cu cat puterea furnizata elicei precum si turatia acesteia sunt mai mari cu atat valoarea raportului de disc trebuie sa fie mai mare.

Daca valoare raportului de disc in urma verificarii la cavitatie si a rezistentei palei difera de cele pentru care au fost construite diagramele, atunci se alege o valoare intermediara a raportului de disc. In acest caz caracteristicile elicei se definitiveaza pe calea interpolarii liniare a marimilor rezultate din diagrame.

b)            M. M. Jukenko recomanda ca in prima aproximatie valoarea raportului de disc sa se adopte din conditiile de rezistenta calculand-o cu formula :

in care

coeficient care caracterizeaza rezistenta palei egal cu

0,115 - pentru elicele din fonta cenusie

pentru elicele din fonta modificata

pentru elicele di otel carbon si fonta de inalta rezistenta

0,060 - pentru elicele din bronz ;

0,055 - pentru elicele di otel inoxidabil sau otel aliat ;

D - diametrul elicei in [m], care poate in acest calcul preliminar poate fi luat D = (0,6 .. 0,7) dpp pentru navele cu doua linii de arbori si D dpp pentru navele cu o singura linie de arbori

z numarul de pale al elicei ;

max = [0,88 .. 0,10) - valoarea limita a grosimii relative a palei la raza r = (0,6 .. 0,7) R, R fiind raza elicei ;

m` - coeficient care tine cont de incarcarea palei egal cu :

2,00 - pentru spargatoare de gheata ;

1,75 - pentru nave ce se deplaseaza prin gheata sparta

1,50 - pentru remorchere si impingatoare

pentru marfuri de transportat [de marfuri si de pasageri).

- impingerea elicei, in [KN], R fiind rezistenta la inaintare corespunzatoare vitezei scontate a navei, iar zp - numarul liniei de arbori.

Calculul elementelor elicei se face cu ajutorul diagramei avand raportul de disc apropiat cu valoarea determinata si numarul de pale stabilit anterior, dupa care se face verificarea la cavitatie dupa unul sau mai multe criterii.

Raportul de disc rezultat in urma verificarii la cavitatie se adopta ca valoare de calcul pentru determinarea elementelor elicei in a doua aproximatie.

Daca valoarea raportului de disc rezultata in urma verificarii la cavitatie nu coincide cu corespunzator diagramei, calculele se reiau utilizand doua diagrame avand raportul de disc mai mare si respectiv mai mic decat cel obtinut anterior dupa care elementele elicei se determina prin interpolare liniara a valorilor citite din diagrame.

4.4 Scheme practice de calcul a elicelor cu ajutorul diagramelor KT - P  si KQ - P

Cu ajutorul diagramelor seriilor sistematice de elice se rezolva doar problema determinarii elementelor elicei care :

pentru valori date ale vitezei navei si numarul de rotatii sa realizeze impingerea necesara la un randament maxim posibil si care sa utilizeze ca urmare o putere cat mai mica, sau

pentru o putere data, la un randament maxim posibil sa dezvolte o impingere maxima posibila.

Pentru efectuarea calculului respectiv este necesara cunoasterea vitezei de mars a navei pe care trebuie s-o asigure elicea ; aceasta poate fi insa stabilita dupa determinarea elementelor elicei. De aceea calculele trebuie efectuate pentru mai multe viteze, spre exemplu trei, intr-o gama care sa contina viteza de mars preconizata pentru nava. Evaluarea aproximativa a vitezei de mars a navei se poate face de pe curba puterii de remorcaj a navei, adoptand pentru inceput o valoare orientativa a randamentului.

Este de preferat ca gama de viteze care sa cuprinda si viteza preconizata a navei sa fie cunoscuta dinainte.

Utilizand rezultatele calculului este necesar sa se construiasca grafic functiile H/D = f(vs) ; D = f(vs) si PD = f(vs) si sa se determine vs, la care puterea PD necesara a fi furnizata elicei coincide cu puterea disponibila PS unde PS unde puterea furnizata liniei de arbori iar randamentul acestei linii. Apoi se scot din curbe marimile D si H/D.

Daca se lucreaza cu diagramele KQ - P, calculele se efectueaza in succesiunea indicata . Folosind rezultatele calculelor se construieste variatia impingerii elicelor functie de viteza pe acelasi grafic pe care s-a reprezentat curba rezistentei la inaintare ; punctul de intersectie a acestor curbe, unde R = x Te determina viteza maxima pe care o poate realiza nava. In continuare se determina D si H/D corespunzatoare acestei viteze.

Este evident ca prin utilizarea diagramelor KT - P si KQ - P construite pe baza incercarilor acelorasi modele, rezultatele calculelor din tabelele corespunzatoare trebuie sa coincida intocmai in ceea ce privesc valorile H/D, 0 si P extrase din diagrame.

In continuare este prezentata succesiunea calculelor cand este impusa puterea furnizata elicei PD si este necesar sa se determine numarul optim de rotatii care sa asigure viteza maxima de mars a navei si elementele geometrice corespunzatoare ale elicei. Si in acest caz se impun trei valori pentru viteza navei intr-o gama care sa contina si viteza preconizata pentru nava.

Dintre toate regimurile de functionare a elicei reprezentate in diagrama trebuie ales regimul caruia ii corespunde valoarea maxima a randamentului. In diagramele prezentate in acest capitol regimul de functionare optim corespunde punctului de intersectie a curbelor Dopt si nopt. In cazurile cand pe diagrame curbele Dopt si nopt nu au fost prelungite pana la intersectarea lor, atunci punctul de functionare cautat poate fi gasit cu una din valorile Kd sau Kn, careia ii corespunde valoarea maxima a randamentului pe curbele Dopt si nopt. Calculand deci Kn si Kd sau Kn` si Kd` si utilizand diagramele se determina cu usurinta numarul optim de rotatii si diametrul corespunzator al elicei pentru fiecare viteza de mars a navei.

5.PROPULSOARE

5.1 Indicatii generale

Conditiile enumerate in prezentul capitol se refera la elicele destinate navelor fara intarituri pentru gheata, precum si navelor cu intarituri din categoria G 50, G 40, G 30, G 20 si G 10.

Constructia si dimensiunile elicelor spargatoarelor de gheata si navelor cu intarituri de categoria G 60 la simbolul de clasa, precum si a propulsoarelor cu palete verticale formeaza obiectul unei examinari speciale a ANR.

5.2 Grosimea palei

grosimea s a sectiunii cilindrice indreptate a palei elicelor turnate, asamblate si a elicelor cu pas reglabil nu trebuie sa fie mai mica decat cea determinata cu formula :

[mm] ;

In care :

D - diametrul elicei, [m] ;

Z - numarul palelor elicei ;

b - latimea indreptata a palei in sectiunea cilindrica, [m] ;

m - inclinarea palei, [mm] ;

P - puterea la arborele port elice cand motorul principal dezvolta puterea de calcul, [KW] ;

n - turatia elicei, [s-1] ;

A - coeficient determinat pe baza monogramei date in functie de raza "r" a sectiunii de calcul si de raportul de pas H/D la aceasta raza [pentru elice cu pas reglabil se adopta raportul de pas pentru regimul principal de proiectare) ;

k - coeficient determinat conform tabelului ;

C - coeficient pentru tensiunile centrifugale, determinat conform tabelului in functie de raza sectiunii ;

- 0,6 Rm + 175 [N/mm2],dar cel mult 570 [N/mm2], pentru oteluri, cel mult 610 [N/mm2], pentru aliaje neferoase ;

Rm - rezistenta la rupere la tractiune a materialului palelor, [N/mm2].

Grosimea palelor se verifica in doua sectiuni : la baza palei si la raza r = 0,6 R.

Sectiunea de calcul de la baza se adopta :

pentru elicele turnate pe raza 0,2 R, in cazul cand raza butucului este mai mica de 0,2 R si pe raza 0,25 R, daca raza butucului este mai mare sau egala cu 0,2 R.

pentru elicele cu pale demontabile pe raza 0,3 R, valorile coeficientilor A si C adoptandu-se pentru r = 0,25 R.

pentru elicele cu pas reglabil pe raza r = 0,35 R.

Valorile coeficientului C

r/R

C

Valorile coeficientului K in functie de categoriile intariturilor pentru gheata

Nr.

Crt.

Tipul de nava si materialul elicei

Fara intarituri pentru gheata si G 10

G 20

G 30

G 40

G 50

Cargouri si nave de pasageri :

a)      alama speciala sau bronz

b)      otel turnat

Nave de pescuit :

a)      alama speciala sau bronz

b)      otel turnat

Remorchere :

a)      alama speciala sau bronz

b)      otel turnat

Grosimea palei in sectiunea de calcul se determina fara considerarea racordarilor.

Gaurile pentru piesele de fixare ale palelor demontabile ale elicelor si ale elicelor cu pas reglabil nu trebuie sa se reduca sectiunea de calcul. Grosimea palelor elicelor navelor de navigatie limitata 2 si 3 pot fi reduse cu 5%.

Grosimea varfurilor palelor nu trebuie sa fie mai mica de 0,0035 D pentru navele fara intarituri pentru gheata sau cu intarituri din categoria G 10, de cel putin 0,005 D pentru navele cu intarituri din categoriile G 50, G 40, G 30 si G 20.

Grosimile palelor determinate conform celor de mai sus pot fi micsorate in cazuri bine fundamentate [de exemplu, la folosirea unei pale cu profil special) cu conditia prezentarii la ANR a unor calcule de rezistenta amanuntite.

La navele care au intarituri pentru gheata de diferite categorii, trebuie sa se asigure urmatoarele conditii de rezistenta pentru ipoteza lovirii cu suprafata palei.

la elicele cu pas fix, tensiunile in arborele portelice nu trebuie sa depaseasca 0,8 din rezistenta de rupere a materialului arborelui ;

la elicele cu pas reglabil, tensiunile in prezoanele de fixare a palelor, in piesele solicitate ale mecanismului de modificare a pasului si in arborele portelice nu trebuie sa depaseasca limita de curgere a materialului lor.

6 Butucul si piesele de fixare a palelor

Razele racordarilor dintre butuc si pala trebuie sa fie pe partea de aspiratie cel putin 0,04 D, iar pe partea de refulare cel putin 0,03 D.

Cand pala nu are inclinare, raza de racordare trebuie sa fie pe ambele parti cel putin 0,03 D. Se admite o trecere lina a palelor spre butuc printr-o raza variabila.

In butucul elicei trebuie sa fie prevazute orficii pentru umplerea spatiilor libere dintre butuc si conul arborelui cu o masa inerta din punct de vedere al actiuni corozive, cu aceeasi masa inerta se umple si spatiul de sub coafa elicei.

Diametrul interior al filetului prezoanelor care fixeaza palele de butuc dpr nu trebuie sa fie mai mic decat cel determinat cu formula :

[mm] ;

In care :

k = 0,33 in cazul a trei prezoane dinspre partea de refulare ;

k = 0,28 in cazul a cinci prezoane dinspre partea de refulare ;

k = 0,30 in cazul a patru prezoane dinspre partea de refulare ;

s - grosimea maxima a palei in sectiunea de calcul de la radacina [mm] ;

b - latimea indreptata a palei in sectiunea in sectiunea de calcul de la radacina, [m] ;

Rm - rezistenta de rupere a materialului palelor, [N/mm2] ;

Rmpr - rezistenta de rupere a materialului prezoanelor, [N/mm2] ;

d - diametrul circumferintei centrelor prezoanelor, atunci cand prezoanele nu sunt amplasate in cerc, d = 0,85 l, unde l este distanta intre cele mai indepartate prezoane, [m] ;

La navele care au intarituri pentru gheata capetele bolturilor [piulitele prezoanelor) de fixare a palelor si dispozitivele de siguranta ale acestora trebuie sa fie inglobate in flansa palei.

7. Echilibrarea elicelor

O elice complet prelucrata trebuie sa fie echilibrata static.

Gradul de echilibrare trebuie sa fie verificat prin asezarea la varful fiecareia din pale aflata in pozitie orizontala, a unei mase aditionale de echilibrare m, sub actiunea careia elicea trebuie sa inceapa rotirea.

Masa greutatii de control trebuie sa respecte valoarea determinata cu formula :

In care :

m - masa greutatii de control, [Kg] ;

me - masa elicei, [t] ;

R - raza elicei, [m] ;

k = 0,75 pentru ;

k = 0,50 pentru  ;

k = 0,25 pentru n 8,33 ;

n - turatia de calcul (nominala) a elicei, [s-1] ;

Daca masa elicei depaseste 10 tone, coeficientul k trebuie sa fie cel mult 0,5 indiferent de turatia elicei.

Diferenta de masa intre palele demontabile si cele de rezerva, ale elicelor asamblate, nu trebuie sa depaseasca 1,5%.

8 Elice cu pas reglabil

Sistemul de forta al mecanismului pentru modificarea pasului elicei trebuie sa fie deservit de doua pompe de aceeasi capacitate - una principala si una de rezerva - din care una poate fi actionata de motorul principal. Pompa cu actiune independenta trebuie sa asigure balansarea palelor la toate regimurile de functionare a motoarelor principale.

Cand exista mai mult de doua pompe, debitul pompelor trebuie sa fie astfel ales, incat la defectarea oricarei pompe, debitul total al pompelor ramase trebuie sa asigure timpul de balansare a palelor cel mult cat cel indicat.

La navele cu doua elice cu pas reglabil se admite o singura pompa automata de rezerva pentru ambele elice.

Mijloacele de rezerva nu se cer daca se dovedeste ca balansarea palelor poate fi facuta cu ajutorul unei pompe manuale sau prin forta normala a unui singur om. Timpul de balansare nu trebuie sa depaseasca valoarea indicata.

Mecanismul de modificare al pasului trebuie sa fie proiectat in asa fel, incat la defectarea sistemului de forta hidraulic sa existe posibilitatea de a fixa palele in pozitia de mers inainte.

La navele cu mai multe linii de arbori, cu exceptia spargatoarelor cu categoriile G 60 si G 50, cerintele pot sa nu fie indeplinite.

La navele cu elice cu pas reglabil la care conditiile de exploatare pot provoca suprasolicitarea motorului principal, se recomanda folosirea unui dispozitiv care sa protejeze automat motorul principal contra suprasarcinii.

Sistemul de forta hidraulic trebuie sa satisfaca conditiile mentionate in diviziunea 7, "Masini si mecanisme", iar tubulatura acestui sistem trebuie sa fie supusa la incercari conform prescriptiilor din diviziunea 15, "Instalatii cu tubulaturi".

Cand masinile principale nu functioneaza, sau sunt decuplate de la linia de arbori, timpul de schimbare a palelor elicelor cu pas reglabil de la toata viteza inainte la toata viteza inapoi nu va depasi 20 s pentru elicele cu diametrul pana la 2 m si 30 s pentru elicele cu diametrul de 2 m si peste.

La instalatiile de ungere gravitationala ale elicelor cu pas reglabil, tancurile de presiune vor satisface cerintele referitoare la tancuri.

9 Probe hidraulice

Etansarea conturului si flansei arborelui port elice [in cazul unei astfel de modalitati de imbinare cu butucul elicei), dupa montarea elicei trebuie sa fie verificate la o presiune de cel putin 2 bar. In cazul cand etansarile de mai sus se afla sub presiunea uleiului din tubul etambou sau butucul elicei, aceste trebuie incercate impreuna cu etansarile tubului sau butucului elicelor.

Butucul elicei cu pas reglabil dupa montarea palelor, se va incerca la o presiune interioara egala cu inaltimea coloanei pana la nivelul de lucru al uleiului din tancul de presiune sau la presiunea creata de pompa de ungere a butucului.

Daca in constructia garniturii este prevazut un element separat, destinat sa impiedice patrunderea apei in ulei, butucul se va incerca si la o presiune exterioara, egala cu presiunea statica a apei la pescajul corespunzator liniei maxime de incarcare.

Garniturile rotorului propulsoarelor tip Voith - Schneider trebuie incercate la presiunea corespunzatoare coloanei de ulei la nivelul de lucru din rezervorul gravitational.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2905
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved