| CATEGORII DOCUMENTE |
| Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte | Economie |
| Transporturi | Turism | Zootehnie |
| Navigatie |
REGLEMENTAREA RAPORTURILOR DE MUNCA ALE LUCRATORILOR PORTUARI
1 Evolutia istorica a raporturilor de munca ale lucratorilor portuari[1]
Functionarea administratiei si organizarea traficului portuar presupune dupa cum demnstreaza evolutiile istorice, existenta unui personal pregatit pentru specificul acestor munci.
In antichitate, manevrarea marfurilor se executa de catre numerosi muncitori calificati ce proveneau din randul sclavilor si saracimii oraselor, pe care negustorii si proprietarii de corabii ii angajau prin intermediul corporatiilor specializate in astfel de activitati.
O buna parte a acestor lucratori erau utilizati la munci din primavara pana in toamna cand traficul era intens.Pe timpul iernii somau sau desfasurau alte munci, principiul specializarii fiind reliefat de folosirea sezoniera a acelorasi reguli, deja speializate de lucratori la activitatile portuare.Caratul amforelor, cu ajutorul unor prajini introduse prin toartele recipientelor, a butoaielor era efecuata de asa numitii falangari.Graul incarcat in saci, era transportat de sacari, destul de numerosi in Tomis, avand in vedere ca aceasta marfa ocupa un loc important in traficul portului.Fructele, uleiurile si alte marfuri de acest gen erau manevrate de baiuli si geruli. De incarcarea descarcarea si depozitarea marfurilor usoare se ocupau ceramentarii. La manevrarea marfurilor grele, ca blocuri de marmura ori piatra, a amforelor de capacitate mare se utilizau 'masini' de ridicat a caror constructie si mod de functionare o cunoastem astazi din lucrarea lui Vitrivius intitulata "Despre arhitectura".
Pe esplanadele portului Tomis, la fel ca si in alte porturi se intalneau si numerosi carutasi denumiti in terminologia de specialitate catabolenses.
Un rol de seama in traficul portuar l-au avut posesorii de barci, una din categoriile cele mai bine platite deoarece executau diferite transporturi intre cheiuri si corabii ancorate in rada.
Porturile romane aveau un serviciu special de cantarire si masurare a marfurilor aduse in vrac, activitate de care se ocupau asa numitii mensori. Principalele instrumente cu care acestia lucrau erau balanta, rigla, obrocul si masurile ponderale.Pentru cautatea si recuperarea marfurilor cazute in zone putin adanci portul avea lucratori specializati denumiti scufundatori.
La cerere acestia puteau verifica corabiilor si executau unele reparatii. In perioada feudala, dezvoltarea activitatii portuare a fost moderata influentata de situatia geografica si contextul politic care a caracterizat organizatiile statale din spatiul carpato-danubiano-pontic din aceasta perioada.Ca o modalitate de atingere a idealurilor ce au guvernat evolutia sociala din aceasta perioada,activitaea portuara si lucratorii portuari au constituit expresia unei necesitati economice desi insuficient dezvoltata si pomenita in izvoarele vremii, totusi au existat, ca niste continuatori ai vechilor traditii in domeniu si ca o baza a realitatii dezvoltate ulterior.
In perioada interbelica exceptand perioadele de criza, portul Constanta a oferit mai mult decat celelalte porturi ale tarii, un loc unde intre oferta de forta de munca si respectiv forta de munca s-a creat aproape un echilibru.
Odata cu refacerea cladirilor si
instalatiilor portuare, cu declansarea lucrarilor noilor
constructii, a sporit numarul salariatiilor portuari.O
importanta parte a acestora a apartinut Directiei Porturilor
Maritime ce a executat diverse lucrari nu numai in portul Constanta
dar si in celelalte porturi romanesti de
Dupa 1918 in portul Constanta au lucrat si muncitori sezonieri denumiti in epoca "flotanti". Ei proveneau in principal din satele Dobrogei dar si din alte judete ale tarii. Numarul lor a variat in functie de cererea de forta demunca, el fiind in vizibila crestere in momentele de trafic intens si campaniile de constructii.
Criza economica din anii 1929-
Scaderea navlurilor pe navele romanesti a ridicat procentul concedierilor si in randul angajatilor flotei comerciale unde, de altfel persista de ani de zile somajul.
Dupa depasirea dificultatilor crizei, numarul angajatilor portului Constanta si al celorlalte porturi a sporit. Statisticile vremii consemneaza la nivelul portului Constanta un numar de 715 muncitori permanenta carora li se adauga cei "flotanti" astfel ca cifra totala a lucratorilor s-a rdicat la aproximativ 1.500.
Sporirea investitiilor in portul Constanta s-a concretizat in cresterea numarului muncitorilor incadrati de Directia Porturilor Maritime de la 450 cat avea in 1934 la 669 in campania de lucru 193-1937. Izvoarele istorice demonstreaza ca numarul celor fara lucru s-a mentinut in toata perioada interbelica in randul tuturor categoriilor de lucratori portuari.
Conditiile de munca in portul Constanta erau dupa cum ne consemneaza sursele vremii deosebit de grele. In primul deceniu interbelic, numarul orelor de munca s-a situat intre 10-14 ore pe zi, desi trebuie precizat ca munca in port nu a fost continua.
Au existat saptamani in care abia s-au lucrat 2-3 zile.
Hamalii constituiau catgoria cea mai numeroasa si desfasurau o munca grea, dificila, de multe ori periculoasa, motiv pentru care in epoca activitatea depusa de ei a fost apreciata ca fiind adevarata " munca de silnicie" .
Pe langa conditiile grele de lucru, in primul deceniu interbelic, muncitorii portuari au fost dezavantajati si de sistemul organizarii muncii. Ei erau grupati pe formatii de lucru denumite "poste" iar posibilitatea de a munci a docherilor era dependenta in cea mai mare masura de capii de posta sau vatafii ce conduceau munca si incheiau afacerile cu patronatul.
Pana la reglementarea legislatiei refritoare la munca in porturi, in anul 1931, vatafii au cunoscut o periada de mare prosperitate. Intr-un raport din epoca se arata ca " sefii (vatafii) realizeaza castiguri enorme de pe urma muncitorilor adevarati. Ei sunt singurii in drept de a asigura munca de la agentiile de vapoare sau case de expeditiuni, fiind raspunzatori de efectuarea ei la timp si in bune conditiuni, tot ei facand plata oamenilor. Platesc muncitorii mai vechi mai mult, celor noi mai putin, care accepta pentru a fi primiti la munca. Delegatii (vatafii) isi fac afacerile si strang averi din munca lucratorilor portuari care nu pot alege alt mod de organizare a muncii, instituindu-se un adevarat monopol .
Cu toate ca portul a fost sectorizat sub aspectul desfasurarii activitatilor, grupele se concurau intre ele pentru prioritatea muncii, dispute favorizate si de masinatiunile agentilor de vapoare si caselor comerciale, care realizau in detrimentul muncitorilor castiguri deosebit de mari.Datorita concurentei ce aparea intre grupe, preturile au variat de la o zi la alta, situandu-se nu in rare situatii sub prevederile contractului colectiv de munca.Afacerile feroase ale conducatorilor echipelor de muncitori portuari, concurenta, au facut din munca in port "un camplarg de extorcatiune si mizerie a unora, de inselatorie ordinara, trandavie, parizitism si coruptie a acestora".
In anul 1931 Parlamentul tarii a aprobat "Legea cu privire la munca in porturi" lege ce venea sa umple un gol in legislatie.
Consideram ca sunt interesante cateva din prevederile acestei legi: Conform art. 1, munca in port putea fi executata numai de muncitorii permanenti inscrisi in Registrele Capitaniei portului pe baza principiului rotatiei, astfel incat lucratorii sa poata beneficia de posibilitatea de a lucra.
Erau considerati muncitori permanenti cei care si-au facut o profesie obisnuita din munca in porturi si aveau domiciliul stabil de cel putin 6 luni in portul in care lucreaza.In caz de necesitate puteau fi utilizati si muncitori flotanti.
La art. 2 legea prevedea infintarea comisiilor muncii formate din reprezentanti ai autoritatilor portuare, Inspectoratul Muncii, patronilor si muncitorilor portuari.
Comisia supraveghea efectuarea prin rotatie a muncii in porturi, verifica muncitorii, aviza masurile ce se luau in legatura cu munca in port, supraveghea aplicarea traficului de munca si veghea ca muncitorii portuari sa primeasca salariul integral.
La art. 5 din lege se arata ca tarifele de munca se fixeaza prin acordul partilor interesate. Daca nu se putea ajunge la un rezultat se aplica " Legea pentru reglementarea conflictelor de munca"
Prin art. 7 se desfinta vatafia: " Este cu desavarsire oprita angajarea muncii prin vataf, denumiti si antreprenori de munca".
Legea a fost completata de un regulament de aplicare aprobat de corpurile legiuitoare la 2 decembre 1931.Legea prevedea de asemenea ca rotatia la locul de munca se putea executa numai in cadrul aceleiasi specialitati. Sindicatele portuare au desfasurat in perioada interbelica actiuni de protest dar si de educatie a muncitorilor.Perioada postbelica se caracterizaeaza atat prin involutii cat si evolutii.
In anii de dupa razboi activitatea portului a fost restransa datorita unor cauze obiective dintre care pot fi amintite:
1. Situatia grea in care se afla economia romaneasca;
Obligatiile impovaratoare impuse tarii noastre de Comisia Aliata de Control (sovietica);
3. Diminuarea relatiilor comerciale externe;
4. Lipsa fondurilor financiare si materiale necesare unei rapide refaceri.
Portul avea o slaba dotare cu mijloace moderne de trafic. Perioada de boom economic din anii 70 a dus la extinderea traficului portuar dar involutiile urmatoare determinate de recesiunea economica ce a inceput inca din anii 80 au condus la neutilizarea completa capacitatilor portuare deja supradimensionate in raport cu traficul portuar.
2 Conditii specifice privind procesualitaea raporturilor de munca ale lucratorilor portuari
Ne propunem in acest subcapitol sa analizam, cateva aspecte particulare privind raporturile de munca ale lucratorilor portuari.
Ne vom referi in continuare la urmatoarele probleme:
Varsta legala pentru angajarea lucratorilor portuari;
Examenul medical;
Carnetul de munca pentru prestarea muncii in port;
Agentiile de ocupare si formare profesionala a muncitorilor portuari;
Constituirea muncitorilor portuari in personal in rezerva;
Timpul de lucru si timpul de odihna;
Studiul oboselii lucratorilor portuari.
Sa le analizam pe rand:
Varsta legala pentru angajarea lucratorilor portuari
Prin derogare de la dispozitiile art. 13 din Codul Muncii capacitatea juridica de a incheia contracte individuale de munca este recunoscuta lucratorilor portuari incepand cu varsta de 18 ani.
Aceasta prevedere valabila pentru toate domeniile de activitate din Romania este corelata cu normele dreptului international .Referitor la varsta minima a persoanei juridice angajatoare,retinem ca potrivit dispozitiilor art. 14 al. 3 din Decretul nr. 31 1954 " persoana fizica poate incheia contracte individuale de munca, in calitate de angajator, din momentul dobandirii capacitatii de exercitiu".
Examenul medical
Codul Muncii prin art. 27 impune sub sanctiunea nulitatii, prezentarea la momentul angajarii sau ulterior acesteia cu conditia existentei capacitatii biologice de a munci, a unui "certificat medical" eliberat potrivit legislatiei in vigoare.In cazul lucratorilor portuari, aceasta cerinta este impusa de dispozitiile art. 60 din OG nr.22 Normele de medicina a muncii aprobate de Ministrul Sanatatii prin Ordinul nr. 1957 1995 se refera in art. 124 la doua categorii de examene medicale:
- examenul medical efectuat la angajare, obligatoriu inn cazul celor angajati in munca si in cazul celor care reiau activitatea dupa o intrerupere mai mare de 6 luni;
- examenul medical efectuat periodic, impus de speciicul muncii si realizat in cursul exercitarii functiei.
In cazul lucratorilor portuari asa cum se prevede in art. 127 din Normele de medicina a muncii, examenul se efectueaza anual.
Rezultatele examenelor medicale se consemneaza intr-o fisa medicala tip iar rezultatul examinarii sub forma certificatului medical se trimite angajatorului sub forma unui buletin detasabil al fisei de consultatii medicale.
Carnetul de munca pentru prestarea muncii in port
Aparut ca o reactie a cererii de personal
specializat si calificat pentru prestarea muncii in porturi, necesitatea
inregistrarii lucratorilor portuari s-a dorit si o forma de
lupta impotriva muncii la "negru". Potrivit
dispozitiilor art.61 din OG nr.22 1999,
muncitorii portuari isi desfasoara activitatea in port
numai daca desin carnet de lucru, care se elibreaza si se
inregistreaza
Carnetul de lucru in port este valabil numai pe perioada in care lucratorul portuar are incheiat un contract de munca cu operatorul portuar.
In cazul intreruperii contractului de munca, agentul economic are obligatia de a instiinta inn scris administratia in vederea scoaterii din evidenta a lucratorului portuar. Inscrisurile in carnetul de lucru in port referitoare la data angajarii, incetarea raporturilor de munca, dobandirea de noi specilitati, absolvirea de cursuri de perfectionare, precum si mentiunile speciale privind sanctiunile primite si faptele de indisciplina savarsite se fac de catre agentul economic angajator sau, dupa caz, de catre agentia de ocupare si formare profesionala a muncitorilor portuari.
Vizele anuale se inscriu de catre administratia portuara la solicitarea agentului economic angajator. Solicitarea se face in periada 3-10 ianuarie iar vizele se acorda in perioada 10-30 ianuarie. In momentul in care raporturile de munca ale lucatorului portuar cu agentul economic angajator inceteaza sau se schimba locul de munca si acesta nu mai efectueaza operatiunile prevazute de lege, agentul economic va retine carnetul de lucru in port si il va preda administratiei portuare emitente in termen de cinci zile de la data predarii.In cazul in care agentul economic nu a reusit sa retina carnetul de lucru in port, acesta are obligatia de a informa administratia portuara care l-a emis in termen de cinci zile de la data incetarii raporturilor de munca, iar aceasta are obligatia sa mentioneze faptul in registru.
Daca lucratorul portuar este angajat din nou, cu contract individual de munca pe durata determinata sau nedeterminata de catre acelasi agent economic sau de un altul din acelasi port sau din alt port administrat de aceiasi administratie portuara, agentul economic va solicita in scris administratiei portuare eliberarea carnetului de lucru pastrat de aceasta.
Administratia portuara va verifica daca perioada de valabilitate a carnetului de lucru in port nu a expirat si va preda agentului economic carnetul de lucru in port cu inscrierea vizei anuale.In cazul in care perioada de valabilitate a carnetului de lucru in port a expirat,administratia portuara va elibera contracost un nou carnet.
Pierderea sau distrugerea carnetului de lucru in port se va anunta de catre titular la agentul economic angajator urmand ca eliberarea unui nou carnet de lucru in port sa se faca contra cost, la solicitarea agentului economic angajator, care va prezenta si dovada publicarii intr-un ziar local de catre titular a anuntului privind pierderea sau distrugerea carnetului de lucru in port.
Carnetele de lucru in port care si-au pierdut valabilitatea prin expirarea termenului sau care au fost retrase sau anulate inainte de termenul de valabilitate vor fi predate la administratiile portuare emitnte, care le vor marca cu sampila "anulat" si e vor pastra pentru o perioada de cel putin 30 de ani de la data emiterii lor.
Verificarea tuturor aspectelor legate de eliberarea carnetelor de lucru in port, de executarea si conditiile de executare a muncii in port sunt de competenta persoanelor din cadrul Autoritatii Navale Romane, cu atributii de control al agentilor economice autorizati special, imputernicite de catre ministrul lucrarilor publice, transporturilor si locuintei.
Persoanele autorizate pot solicita muncitorilor portuari prezentarea la control a carnetelor de lucru in port si le pot retine pentru verificari daca constata nerespectarea prevederilor prezentului ordin in modul de completare a oricarei rubrici din acesta.
Autoritatea portuara, inregistreaza si tine evidenta muncitorilor in Registrul de evidenta a muncitorilor portuari .
Administratiile portuare au obligatia de a lua masurile pentru asigurarea confidentialitatii si pastrarea integritatii si a sigurantei datelor inscrise in registre, indiferent de forma de detinere a evidentelor.
Carnetele de lucru in port, alaturi de legitimatiile eliberate de autoritatea portuara sau de agentii economici portuari, a carnetelor de marinar, a delegatiilor de serviciu si a altor documente care atesta scopul intrarii in port, constituie acte in baza carora este permis accesul persoanelor fizice in porturi.
Agentiile de ocupare si formare profesionala a muncitorilor portuari;
In vederea optimizarii folosirii muncitorilor portuari in functie de variatia traficului portuar, agentii economice pot utiliza si muncitori portuari furnizati de catre o agentie de ocupare si formare profesionala a muncitorilor portuari, pe durate limitate, de cel putin o zi, dar nu mai mult decat 30 de zile calendaristice.
In acest scop se infiinteaza in fiecare port, agentii de ocupare si formare profesionala a muncitorilor portuari, cu statut de asociatii profesionale .
Agentiile de ocupare si formare profesionala a muncitorilor portuari au ca obiect de activitate furnizarea fortei de munca de rezerva din randul muncitorilor portuari care nu sunt angajati cu contracte de munca, agentilor economici portuari care necesita forta de munca suplimentara.
Furnizarea fortei de munca de rezerva pe periada determinata, se realizeaza pe baza de contract incheiat intre agentul economic si agentie.
Pentru muncitorii portuari inscrisi, administratia va elibera la cererea agentiei, carnete de lucru, in conditiile prevazute de lege, pentru o periada de maximum 30 de zile calendaristice.
Valabilitatea carnetelor de lucru poate fi prelungita, la cererea agentiei pentru perioade de cate 30 de zile calendaristice.
Valabilitaea carnetelor de lucru in port eliberate la solicitarea agentiilor de ocupare si formare profesionala inceteaza o data cu angajarea lucratorului portuar de catre un alt agent econoic si eliberarea unui nou carnet de lucru in port la solicitarea acestuia.
Muncitorul portuar are obligatia de a preda carnetul de lucru in port agentiei de ocupare si formare profesionala, iar aceasta administratiei portuare care l-a eliberat.Agentiile pot desfasura si activitati de calificare, perfectionare si reconversie profesionala a muncitorilor portuari .
Agentiile pot plati ajutoare sociale, din sursele pe care si le constituie, muncitorilor portuari inscrisi la agentie, care nu au reusit un plasament sub nici o forma deangajare si care nu beneficiaza de indemnizatie de somaj, in conformitate cu legislatia in vigoare.
Constituirea muncitorilor portuari in personal in rezerva
Potrivit actelor normative in vigoare lucratorii portuari care exced numarul celor solicitati de operatorii portuari pentru prestari de servicii, se constituie in personal de rezerva.
Pe aceasta perioada ei primesc o indemnizatie lunara impozabila, proportionala cu timpul nelucrat, al carui cuantum nu poate depasi 75% din salariul brut.
Muncitorii in cauza nu pot beneficia de aceastaindemnizatie decat pentru celmult 90 de zle,in descursul a 12 luni consecutive.
Dupa expirarea acestei perioade ei vor fi disponibilizati,in conditiile legii .
Timpul de lucru si timpul de odihna
Potrivit prevederilor documentelor internationale care reglementeaza activitatile legate de domeniul naval "Docherii inmatriculati trebuie sa fie oricand pregatiti sa lucreze, in conformitate cu modalitatile prevazute de legislatia sau practica nationala".Desfasurarea cu respectarea unui anumit program reprezinta una din trasaturile specifice ale raportului juridic de munca in general, deci si al lucratorilor portuari fatade care exista anumite particularitati.
Prevederile Codului Muncii sunt aplicabile si cazul lucratorilor din domeniul abordat.
In conformitate cu Codul Muncii timpul de munca poate fi clasificat in timp incadrat in program de lucru sau durata normala a muncii respectiv timp peste program de lucru sau peste durata normala a muncii. Referitor la prima categorie, timp incadrat in programul de munca, potrivit dispozitiilor prevazute in Codul Muncii, pentru salariatii angajati cu norma intreaga, durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamana. Daca munca se efectueaza in schimburi, durata timpului de munca va putea fi prelungita peste 8 ore pe zi si peste 48 de ore pe saptamana cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada maxima de trei saptamani sa nu depaseasca 8 ore pe zi sau 48 de ore pe saptamana.Pentru anumite sectoare cum este si cazul activitatilor portuare se poate stabili prin negocieri colective sau individuale o durata zilnica a timpului mai mare sau mai mica de 8 ore.
Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, nclusiv orele suplimentare. Durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 ore. Programul de munca si modul de repartizare a acestuia sunt aduse la cunostinta salariatiilor si sunt afisate la sediul angajatorului.
A doua categorie, timpul peste programul de lucru sau peste durata normala a muncii, se constituie din orele suplimentare timp care datorita specificului muncii, nu poate fi incadrat in programul normal de lucru.
Regula care actioneaza imperativ in dreptul muncii este aceea ca orele prestate peste durata normala de lucru sunt de regula ore care se compenseaza cu timp liber corespunzator.
Aceasta regula a fost constituita pe temeiul conservarii capacitatii biologice de a muncii.Asupra acestei probleme, vom reveni prin urmatoarea abordare din acest subcapitol si anume studiul oboselii in activitatile desfasurate.
Timpul de odihna al lucratorilor portuari prezinta aceiasi reglementare ca si a celorlalte categorii de lucratori cu singura mentiune ca daca durata zilnica a timpului de munca este de 12 ore, ea va fi urmata de o perioada de repaus de 12 ore.
Studiul oboselii lucratorilor portuari
Problema refacerii capacitatii de munca a lucratorilor portuari este una de mare importanta in analiza modalitatilor de optimizare a resurselor umane care lucreaza in zona portuara.
Aceasta afirmatie ne permite abordarea unei probleme cu mari implicatii sociale si economice si anume al studiului oboselii in activitatile portuare.
Literatura de specialitate din domeniul ergonomiei releva faptul ca senzatia de oboseala are o baza obiectiva determinata de consumul de energie in activitatea desfasurata, urmand ca acesta sa fie compensat prin alimente si odihna.
Senzatia de oboseala, depinde de constitutia fizica, de starea de sanatate si de antrenament si nu in ultima instanta de trasaturile de personalitate ale individului.
Din acest motiv, ea este o senzatie subiectiva care indeplineste o functie de protectie a organismului; ea semnaleaza individului ca au fost atinse limitele de solicitare pe care organismul nu le poate suporta.
Ca o consecinta a aparitiei acestei senzatii, individul se simte greoi si lent si tinde spre intreruperea activitatii in vederea refacerii energiei consumate.
Ca fenomen fiziologic, oboseala este o stare reversibila care dispare prin repaus si mai ales prin somn.
Asadar ea nu este o stare patologica, o boala si prin urmare nu are urmari asupra capacitatii de munca.
Printre cele mai frecvente cauze ale oboselii, pot fi citate:
durata si intensitatea muncii fizice si intelectuale;conditiile de mediu (temperatura, iluminatul, zgomotul);monotonia,cauze psihice (responsabilitati, griji, conflicte);conditii de alimentatie;stare de boala.Fiecare cauza poate fi studiata in cadrul unei cercetari minutioase si face obiectul unei lucrari mai ample in curs de elaborare.
Studiile efectuate de specialisti scot in evidenta faptul ca nivelul vitalitatii organismului uman si nivelul senzatiei de slabiciune se afla intr-un permanent balans in functie de faza bioritmica in care ne aflam.
Senzatia de oboseala generata de diferiti factori se accentueaza in faza descendenta (bc) si minima (cd) estompandu-se pana la disparitie in faza ascendenta (ad) si in cea maxima (ab).
Fig. nr. 1.
unde: M - centrul fazei de
maximum; D- centrul fazei
descendente; m- centrul fazei de
minim; A - centrul fazei
ascendente.
M
a a b
A D
oo
d d c
m
Oboseala repetata (cronica), atrage dupa sine surmenajul care este o stare patologica, uzura rapida a organismului, epuizarea si imbatranirea.
Oboseala se manifesta sub diferite forme: musculara, neurosenzoriala, psihica. Indiferent sub ce forma s-ar prezenta, oboseala are la baza procesele de reglare din creier cunoscute sub numele de sistem de activare si sistem de inhibare.
Literatura de specialitate din domeniul neurofiziologiei, scoate in evidenta faptul ca sistemul de activare, consta in structuri nervoase capabile sa declanseze o anumita crestere a excitabilitatii scoartei cerebrale si muschilor.
Gratie sistemului de activare, omul poate sa-si adapteze disponibilitatea la reactii atat fizice cat si psihice, la nevoile fiecarui moment.
Daca semnalele au o intensitate neobisnuita sau dureaza un timp indelungat, creierul si in special scoarta cerebrala nu mai pot lucra in conditii satisfacatoare, capacitatea sa fiind depasita.
In aceasta situatie, transmiterea semnalelor pe calea nervilor nu se mai face normal, aparand intarzieri importante in lantul de trecere a semnalelor de la muschi la nervi, de la altul si invers.
In mod automat intra in functiune cel de-al doilea sistem denumit in literatura de specialitate din domeniu, sistemul de inhibare. Acesta provoaca inhibarea centrilor constientului in scoarta cerebrala si conduce la somn.
Dupa cum cunoastem, creierul are capacitatea de a se autoproteja prin somn. Somnul are drept urmare refacerea posibilitatilor de functionare normala a organismului si a capacitatii obisnuite de lucru. Din acest motiv sistemul de inhibare este considerat un mecanism de protectie.
Intre cele doua sisteme prezentate mai sus si sistemul neurovegetativ care comanda activitatea organelor interne exista o relatie directa. O crestere a excitatiei sistemului de activare determina o serie de modificari de stare in organele interne (cresterea frecventei batailor inimii, a tensiunii arteriale, a metabolismului, a tensiunii musculare etc.). In acest mod se realizeaza o dispozitie a intregului organism (creier, aparat locomotor, organe interne etc.) sau altei activitati care necesita efort. Acest comportament a fost denumit in literatura de specialitate comportare ergotropa. Daca dimpotriva sistemul de inhibare predomina, se constata o diminuare a frecventei arteriale, a ritmului respiratiei, a metabolismului, a tensiunii musculare si o crestere a activitatii aparatului digestiv in scopul asimilarii de energie. Acest comportament a fost denumit in literatura de specialitate din domeniu comportare trofotropa prin care se intelege dispozitia organismului de a favoriza fenomenele de recuperare, respectiv de reconstituire a energiei consumate si de asimilare a alimentelor.
Analiza asupra celor doua tipuri de comportare ne permite sa formulam observatia ca oboseala poate fi considerata ca o inhibare a tuturor centrilor constientului (din scoarta cerebrala) si o dispozitie trofotropa a organelor interne.
De asemenea se poate constata ca ambele sisteme de activare respectiv inhibare, actioneaza in balans; unul creste, altul reduce disponibilitatea la actiune a organismului.
Daca sistemul de activare domina, omul se simte dispus; spunem ca el are o dispozitie ergotropa. Daca dimpotriva domina sistemul de inhibare atunci senzatiile de oboseala se accentueaza; spunem ca omul are o dispozitie trofotropa.
Ambele sisteme sunt influentate de solicitarile din cadrul proceselor de munca. Din acest motiv, se impune identificarea si evaluarea acestora precum si analiza lor critica in vederea optimizarii lor.
Necesitatea stimularii sistemului de activare, impune unele masuri pentru prevenirea oboselii si atenuarea ei in timpul programului de lucru.
In vederea realizarii unui asemenea demers se impune elaborarea unor normative de timp de odihna pentru fiecare tipuri de activitati, atributii, sarcini, operatii in parte, pornind de la normele republicane pentru durata normata a programului de munca. Acest demers are ca scop, asigurarea refacerii rezervelor de energie ale personalului angrenat in procesele de munca.
In acest scop, se vor lua in calcul urmatoarele grupe de factori:
a) Factori masurabili care pot fi masurati cantitativ:
- factorii ambiantei fizice (microclimatul, zgomotul si vibratiile, culorile si luminile etc.);
- frecventa miscarilor.
b) Factorii de solicitare ce pot fi determinati in mod indirect (factori energetici):
- efortul prin solicitare dinamica;
- efortul prin solicitare statica.
c) Factorii care nu pot fi masurati cantitativ dar ale caror valori se evalueaza pe baza de experienta:
- solicitari mentale;
- solicitari psihofiziologice.
Pornind de la analiza factorilor care determina oboseala in timpul muncii se vor stabili pentru fiecare factor in parte, valori ale timpului de odihna exprimate in procente din timpul productiv in conformitate cu normele republicane de protectia muncii.
Prezentam in continuare principalii factori care determina gradul de oboseala si cotele procentuale de timp de odihna fata de timpul productiv atribuit acestor factori, in functie de gradul lor de influenta si de durata lor de actiune .
Cotele respective cuprind si partea necesitatilor fiziologice. u a) Efortul prin solicitare dinamica
Efortul prin solicitare dinamica reprezinta efortul fizic depus de executant, in vederea deplasarii sale sau a unui obiect, sau in vederea opunerii unei rezistente fata de un corp care se deplaseaza sub actiunea unei forte exterioare.
Acest tip de solicitare apare in general la desfasurarea unor procese de munca care necesita transport de incarcaturi, ridicare si sustinere de greutati, impingere sau tragere a obiectului muncii sau a unui anumit mecanism de conducere.
Pentru a stabili timpul de odihna si necesitati fiziologice necesare in cazul unei solicitari dinamice se foloseste tabelul nr.2
Tabelul nr.2 Normativ pentru timp de odihna si necesitati fiziologice in functie de solicitarea dinamica
|
Gradul |
Solicitarea dinamica |
Elemente de referinta ale factorului |
Cotele procentuale (timp de odihna si necesitati fiziologice |
|
|
Greutatea incarcaturilor transportate sau eforturile masurate in Kg |
Timpul in cursul caruia au loc solicitarile dinamice |
|||
|
I |
Neinsemnata |
Mai putin de jumatate din timpul productiv, in cursul unui schimb | ||
|
Mai mult de jumatate din timpul productiv in cursul unui schimb | ||||
|
II |
Mijlocie |
Mai putin de jumatate din timpulproductiv, in cursul unui schimb | ||
|
Mai mult de jumatate din timpul productiv,in cursul unui schimb | ||||
|
III |
Grea |
Mai putinde jumatate din timpul productiv,in cursul unui schimb | ||
|
Mai mult de jumataste din timpul productiv,in cursul unuischimb | ||||
Sursa:Burloiu Petre, op. cit. p. 846
b) Efortul prin solicitare statica
Marimea timpului de odihna si necesitati fiziologice,necesar in cazul unei solicitari statice este data in tabelul de mai jos:
Tabelul nr.3 Normativ pentru timp de odihna si necesitati fiziologice in functie de solicitarea dinamica
|
Gradul |
Solicitarea statica |
Timpul cat actioneaza factorul (in % din timpul productiv) |
||||
|
Cotele procentuale(timp de odihna si necesitati fiziologice) |
||||||
|
I |
Usoara | |||||
|
II |
Mijlocie |
| ||||
|
III |
Grea | |||||
Sursa:Burloiu Petre, op. cit. p. 846
Pe grade de solicitare se pot da pentru domeniul naval urmatoarele exemple de solicitare:
|
Gradul I |
Solicitarea statica a muschilor picioarelor (munca ortostatica);Supravegherea la unele tablouri de comanda. |
|
Gradul II |
Solicitarea statica a muschilor bratelor cauzata de distanta; Stivuirea la inaltime a unor obiecte;Lucrarile de montaj efectuate deasupra capului. |
|
Gradul III |
Solicitarea statica a muschilor abdomenului si ai spatelui (lucrari la care executantul trebuie sa stea aplecat);Sudarea unor panouri mari. |
c) Solicitarea neuro-psihica (incordarea nervoasa)
Pentru prevenirea efectelor negative ale tncordarii nervoase, specifica anumitor procese de munca, se impune acordarea unor pauze pentru odihna care sa permita relaxarea sistemului nervos. Din acest punct de vedere se tine seama de:complexitatea procesului de munca;posibilitatea ivirii unor pericole de accidentare grava.Marimea timpului de odihna pentru combaterea efectelor acestor factori este data in tabelul nr.4: Normativ pentru timp de odihna si necesitati fiziologice in functie de solicitarea statica
Tabelul nr. 4
|
Gradul |
Solicitarea din cauza incordarii provocate de posibilitatea aparitiei unor pericole |
Timpul cat actioneaza factorul (in % din timpul productiv) |
||||
|
Cotele procentuale(timp de odihna si necesitati fiziologice) |
||||||
|
I |
Putin complicata | |||||
|
II |
Complicata | |||||
|
III |
Foarte complicata | |||||
Sursa:Burloiu Petre, op. cit. p. 846
Pe grade de solicitare neuro -psihica definite de incordarea provocata de posibilitatea ivirii unor pericole se pot da urmatoarele exemple:
|
Gradul I |
lucru cu substante care pot provoca accidente prin aprindere sau intoxicatii acute (exemplu manipularea clorului) |
|
Gradul II |
pericol de explozie si incendiu cum ar fi lucrarile la instalatiile care folosesc hidrogen la presiuni si temperaturi mari,lucrarile executate la inaltime. |
|
Gradul III |
pericolde introxicatii acute foarte grave (de exemplu la fabricarea si manipularea substantelor toxice). |
d) Incordarea activitatii organelor de simt
Organele de simt sunt cu atat mai solicitate in timpul muncii, cu cat procesele de munca sunt mai intense, de mai lunga durata si cu cat este necesar un raspuns mai rapid la diferite situatii de munca:Marimea timpului de odihna in functie de gradul de solicitare al organelor de simt este data in tabelul nr.5.
Tabelul nr.5 Normativ pentru timp de odihna si necesitati fiziologice in cazul solicitarii organelor de simt
|
Gradul |
Solicitarea organelor de simt |
Timpul cat actioneaza factorul (in % din timpul productiv) |
||||
|
Cotele procentuale(timp de odihna si necesitati fiziologice) |
||||||
|
I |
Moderata | |||||
|
II |
Mijlocie | |||||
|
III |
Ridicata | |||||
Sursa:Burloiu Petre, op. cit. p. 847
Dupa gradul de solicitare al organelor de simt se pot da urmatoarele exemple:
|
Gradul I |
munca relativ precisa - exemplu supravegherea unor aparate in marea libera fara trafic intens |
|
Gradul II |
munca de precizie sau obositoare - exemplu navigatie in zone cu trafic intens |
|
Gradul III |
munca de mare precizie sau foarte obositoare - exemplu activitati in imersiune |
e) Frecventa miscarilor
Frecventa miscarilor se exprima prin numarul de miscari ale diferitelor organe ale executantului (ale mainilor, picioarelor, corpului) efectuate intr-o unitate de timp (de exemplu pe minut).
Pentru a preveni reducerea capacitatii de munca din cauza executarii unei munci cu o frecventa mai accentuata (miscari/min) este necesara acordarea unor pauze pentru odihna, care au ca efect restabilirea potentialului functional al organismului.Marimea timpului pentru odihna si necesitati fiziologice in functie de frecventa miscarilor este data in tabelul nr.6:
Tabelul nr.6 Normativ pentru timp de odihna si necesitati fiziologice tn functie de frecventa miscarilor
|
Gradul |
Frecventa miscarilor |
Caracterizarea frecventei miscarilor |
Cotele rocentuale (timp de odihna si necesitati fiziologice) |
|
I |
Moderata |
Pana la 20 de miscari ale mainilor si piciarelor si pana la 10 miscari ale corpului pe minut. Frecventa miscarilor nereglementata | |
|
II |
Mijlocie |
De la 21 la 40 de miscari ale mainilor si picioarelor si de la 11 la 20 de miscari ale corpului pe minut. Frecventa miscarilor reglementata. | |
|
III |
Inalta |
Peste 40 de miscari ale mainilor si picioarelor si de la 11 la 20 de miscari ale corpului pe minut. Frecventa miscarilor strict reglementata. | |
|
Peste 40 de miscari ale mainilor si ale picioarelor si peste 20 de miscari ale corpului pe minut |
Sursa:Burloiu Petre, op. cit. p. 849
f) Monotonia muncii
Marimea timpului pentru odihna si necesitati fiziologice in functie de influenta monotoniei este data in tabelul nr.7.
Tabelul nr.7 Normativ pentru timp de odihna si necesitati fiziologice in functie de frecventa miscarilor
|
Gradul |
Frecventa miscarilor |
Elementul care caracterizeaza monotonia activitatii |
Cotele rocentuale (timp de odihna si necesitati fiziologice) |
|
I |
Redusa |
Durata aceleiasi operatii care se repeta in cursul unui schimb la intervale de la 3 la 1 minut | |
|
II |
Mijlocie |
Idem de la 1 pana la 0,5 minute. | |
|
Semnale rare, in muncile de supraveghere si control | |||
|
III |
Mare |
Durata aceleiasi operatii care se repeta in cursul unui schimb la intervale mai scurte de 0,5 minute |
Sursa:Burloiu Petre, op. cit. p. 850
g) Temperatura si umiditatea aerului
Marimea timpului pentru odihna si necesitati fiziologice in functie de temperatura (in grade C) este data tn tabelul nr.8
Tabelul nr.8 Normativ pentru timp de odihna si necesitati fiziologice in functie de temperatura aerului
|
Gradul |
Temperatura aerului |
Caracterizarea temperaturii in zona de lucru ( C) |
Timpul cat actineaza factorul (in % din timpul productiv) |
|
|
I |
Scazuta usor |
De la +10 pana la -5 | ||
|
II |
Cu crestere medie (sau scazuta) |
De la +25 pana la +30 (sau de la -5 pana la -10) | ||
|
III |
Crescuta (sau scazuta simtitor) |
De la +30 pana la +35 (sau de la -10 pana la -15) | ||
|
IV |
Inalta (sau foarte scazuta) |
De la +35 pana la +40 (sau de la -15 pana la -20) | ||
|
V |
Foarte inalta (sau extrem de scazuta) |
De la +40 pana la +45 (sau de la -20 pana la -35) | ||
Sursa:Burloiu Petre, op. cit. p. 851
In ceea ce priveste umiditatea relativa a aeruli, in cazul in care aceasta este mai mare de 70 % se vor acorda cotele procentuale de timp de odihna si necesitati fiziologice prevazute in tabelul nr.9
Tabelul nr.9 Normativ pentru timp de odihna si necesitati fiziologice in functie de umiditatea aerului
|
Umiditatea aerului |
Cotele procentuale (timp de odihna si necesitatifiziologice) |
|
| |
|
> |
Sursa:Burloiu Petre, op. cit. p. 851
In cazul in care la unele locuri de munca,marimea radiatiilor termice este mai mare de 2,5 cal/cm2/min se va acorda o cotaprocentuala de timp de odihna si necesitati fiziologice de 1%.
h) Impuritatea aerului
Timpul de odihna care va fi acordat ca urmare a vicierii aerului in zona de lucru se determina luand in considerare cantitatea impuritatilor (in mg) pe o unitate de volum a aerului (m3 sau litru). Drept criteriu de acordare a timpului de odihna s-a luat concentratia de impuritati din aer fata de concentratia limita in procente, admisa de normele republicane pentru igiena si protectia muncii.Marimea timpului de odihna si necesitatile fiziologice in functie de influenta impuritatii aerului este data in tabelul nr.10.
Tabelul nr.10 Normativ pentru timp de odihna si necesitati fiziologice in functie de impuritatea aerului
|
Gradul |
Impuritatea aerului |
Caracterizarea impuritatilor din aer in zona de lucru |
Timpul cat actineaza factorul (in% din timpul productiv) |
|
|
I |
Redusa |
Impuritatea aerului cu praf netoxic, cuprinsa tntre 35 si 50% din concentratia limita | ||
|
II |
Mijlocie |
Impuritatea aerului cu praf netoxic, cuprinsa intre 51 si 60% din concentratia limita admisa (sau cu substante toxice pana la 35% din concentratia limita admisa) | ||
|
III |
Ridicata |
Impuritatea aerului cu praf netoxic, cuprinsa tntre 61 si 70% din concentratia limita admisa (sau cu substante toxice cuprinsa tntre 36 si 50% din concentratia limita admisa) | ||
|
IV |
Puternica |
Impuritatea aerului cu praf netoxic, cuprinsa tntre 71 si 85% din concentratia limita admisa (sau cu substante toxice cuprinsa tntre 51 si 70 % din concentratia limita admisa) | ||
|
V |
Foarte puternica |
Impuritatea aerului cu praf netoxic,peste 85% din concentratia limita admisa (sau cu substante toxice peste 70% din concentratia limita admisa) | ||
Sursa:Burloiu Petre, op. cit. p. 852
i) Zgomotul de productie
Reamintim cai gradul de oboseala datorita zgomotului de productie este determinat in functie de frecventa (in Hz) si de intensitatea in (dB) a zgomotului la locul de munca.Marimea timpului de odihna in functie de influenta zgomotului este data in tabelul nr.11.
Tabelul nr.11 Normativ pentru timp de odihna si necesitati fiziologice in functie de zgomotul productiei
|
Gradul |
Zgomotul de productie |
Caracterizarea zgomotului |
Timpul cat actineaza factorul (in % din timpul productiv) |
|
|
I |
Moderat |
Zgomot de joasa frecventa cu o intensitate de la 60 pana la 70 decibeli; de fecventa medie, de la 55 pana la 65 decibeli; de tnalta frecventa de la 50 pana la 60 decibeli. | ||
|
II |
Ridicat |
Zgomot de joasa frecventa, cu o intensitate de la 71 pana la 80 decibeli; de frevacvensa medie, de la 66 pana la 75 decibeli; de tnalta frecventa de la 61 pana la 70 decibeli. | ||
|
III |
Puternic |
Zgomot de joasa frecventa, cu o intensitate de la 81 pana la 90 decibeli:de frecventa medie, de la 76 la 85 decibeli; de inalta frecventa, de la 71 pana la 75 decibeli. | ||
|
IV |
Foarte puternic |
Zgomot de joasa frecventa, cu o intensitate de la 91 pana la 100 decibeli;de frecventa medie, de la 86 la 90 decibeli;de inalta frecventa, de la 76 pana la 85 decibeli. | ||
Sursa:Burloiu Petre, op. cit. p. 853
Se mentioneaza ca:
-din zgomotele de joasa frecventa fac parte zgomotele cu frecvente pana la 350 Hz (zgomotele agregatelor cu functionare linistita si cu actionare fara socuri):
-din zgomotele de frecventa medie fac parte zgomotele cu frecvente de 350.800 Hz(zgomotele de masini, masini -unelte si agregate cu actionare fara socuri);
-din zgomotele de inalta frecventa fac parte zgomotele cu frecventa de peste 800 Hz(zgomotele produse de agregate care functioneaza cu viteze mari, zgomotele de fluieraturi, tiuituri, suieraturi).
j) Vibratiile, rotatiile si socurile
Gradul de oboseala datorita factorului"vibratii, rotatii si socuri este in functie de caracterul acestora(vibratii locale sau generale, intoarceri, miscari circulare, socuri) si de durata lor. Timpul de odihna si necesitati fiziologice corespunzator,este dat in tabelul nr.1
Tabelul nr.12 Normativ pentru timp de odihna si necesitati fiziologice in functie de vibratiile, rotatiile si socurile
|
Gradul |
Vibratia, rotatia, socurile |
Caracterul si durata actiunii factorului |
Cotele procentuale (timp de odihna si necesitati fiziologice) |
|
I |
Ridicata |
Vibratia locala sau generala, cu o durata care depaseste jumatatea schimbului; intoarceri cu o viteza mica, impreuna cu masina pe care se executa lucrarea. | |
|
II |
Puternica |
Vibratie locala sau generala, pe intreaga durata a unui schimb; intoarceri de 360 sau socuri puternice, in cursul unei jumatati de schimb. | |
|
III |
Foarte puternica |
Actiunea concomitenta a vibratiei generale si locale in cursul unui schimb intreg, in care vibratia generala are loc cel mult 50% din timpul schimbului; intoarcere de 360 sau socuri puternice cu o durata de 75% din timpul schimbului. | |
|
Actiunea concomitenta a vibratiei generale si locale in cursul unui schimb intreg, in care vibratia generala are o durata de peste 50% din timpul schimbului, intoarceri de 360 sau socuri puternice, pe durata unui schimb intreg. |
Sursa:Burloiu Petre, op. cit. p. 854
k) Iluminatul
Daca iluminatul unui loc de munca nu este corespunzator si nici nu poate fi modificat, din motive tehnice sau tehnologice, este necesar ca-in functie de caracteristicile iluminatului respectiv-sa se acorde executantului un anumit timp de odihna ce urmeaza a fi petrecut de acesta in afara locului de munca- in locuri cu iluminat corespunzator- in scopul refacerii capacitatii sale de munca, prin odihnirea ochilor si a sistemului nervos.
Tabelul nr.13 Normativ pentru timp de odihna si necesitati fiziologice in functie de iluminat
|
Gradul |
Iluminatul |
Caracterul iluminatului in zona de lucru |
Timpul cat actioneaza factorul (in % din timpul productiv) |
|
|
Cotele procentuale (timp de odihna si necesitati fiziologice) |
||||
|
I |
Insuficient |
Iluminatul redus(conditionat de caracterul muncii) de la 31 pana la 48 lucsi | ||
|
II |
Slab sau orbitor |
Munca in locuri indepartate de surse de i8luminare generala (in imposibilitate de a asigura iluminatul local si iluminatul pana la 30 lucsi); lucrari legate de lumina brusca, orbitoare, sau de corpuri cu suprafata lucioasa. | ||
Sursa:Burloiu Petre, op. cit. p. 855
Recapituland in tabelul nr. 14 se prezinta factorii care determina gradul de oboseala si valorile limita ale cotelor procentuale de timp de odihna si necesitati fiziologice atribuite fiecarui factor.
Tabelul nr.14 Factorii care determina gradul de oboseala si valorile limita ale cotelor procentuale de timp de odihna si necesitati fiziologice
|
Denumirea factorului |
Valorile limita ale cotelor procentuale de timp de odihna si necesitati fiziologice |
|
Efortul prin solicitarea dinamica | |
|
Efortul prin solicitarea statica | |
|
Solicitarea neuro-psihica (incordarea nervoasa) | |
|
Incordarea organelor de simt | |
|
Frecventa miscarilor | |
|
Monotonia muncii | |
|
Temperatura aerului | |
|
Impuritatea aerului | |
|
Zgomotul de productie | |
|
Vibratiile,rotatiile si socurile | |
|
Iluminatul |
Sursa:Burloiu Petre, op. cit. p. 852
Stabilirea timpului de odihna si necesitati fiziologice pe procese de munca, se face prin insumarea cotelor procentuale acordate pe factori de solicitare, tn cursul analizei conditiilor concrete de la locul de munca. In acest scop se inscriu factorii de solicitare a caror actiune se mentine dupaintroducerea masurilor de organizare a muncii preconizaste,intr-un tabel de tipul urmator:
Tabelul nr.15 Factorii care determina gradul de oboseala si valorile limita ale cotelor procentuale de timp de odihna si necesitati fiziologice
|
Denumirea factorului |
Gradul de solicitare |
Cotele procentuale fata de timpul de productie |
|
|
Efortul prin solicitarea dinamica | |||
|
Efortul prin solicitarea statica | |||
|
Solicitarea neuro-psihica (incordarea nervoasa) | |||
|
Incordarea organelor de simt | |||
|
Frecventa miscarilor | |||
|
Monotonia muncii | |||
|
Temperatura aerului |
| ||
|
Impuritatea aerului | |||
|
Zgomotul de productie | |||
|
Vibratiile,rotatiile si socurile | |||
|
Iluminatul | |||
Scopul unui asemenea studiu este mentinerea organismului in limitele optimale.
Pentru coordonatorul de proces de munca, este deosebit de utila urmarirea curbei performantei pentru o activitate.
Din acest punct de vedere, relatia dintre oboseala si performanta muncii poate fi exprimata printr-o curba (vezi figura de mai jos):
Fig.nr. 2
performanta
2
3 timp
1
Urmarind graficul de mai sus se disting trei segmente care se pot caracteriza astfel:
1-2 - individul realizeaza adaptarea la conditiile concrete de munca, indicatorii fizici nu sunt la un nivel ridicat de performanta dar sunt in crestere;
2-3 - palierul optim de eficienta a indicatorilor fizici ai persoanei. Spre sfarsitul etapei, aproape de 3 se inregistreaza o descrestere constanta a acestora, dar performanta pe marea durata a intervalului este in limite acceptabile.
Punctul 3 este punctul critic in care efectele cumulative ale
oboselii cunosc manifestarile maxime. Portiunea 2-
3-4 - palierul de crestere sau palierul final cand se inregistreaza o crestere a indicatorilor fizici; ideea terminarii programului motiveaza prin ea insasi si se constituie in factor ce combate efectele oboselii.
O interventie eficienta pentru combaterea efectelor oboselii care va conduce la cresterea productivitatii muncii, impune cunoasterea simptomelor care permit identificarea acesteia:
- scaderea vitezei de efectuare a unei actiuni;
- cresterea numarului erorilor;
- oscilatii ale performantei de la un moment la altul;
- scaderea contributiilor originale;
- paloarea si pozitii corporale rigide;
- nervozitate si imprecizie;
- aparitia unor reactii necontrolate;
- folosirea unor mase musculare suplimentare;
- tendinta spre apatie si exteriorizarea starii de plictiseala.
Cunoasterea simptomelor descrise mai inainte si in general cunoasterea problematicii fenomenelor de oboseala, in relatia cu performanta in munca, contribuie la cresterea eficientei utilizarii resursei umane.
Activitatea sindicala a lucratorilor portuari
Sindicatele sunt organizatii fara caracter politic, constituite in scopul apararii intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor lor si a drepturilor acestora, prevazute in legislatia muncii si in contractele colective de munca. In raport cu organizatiile, sindicatele reprezinta atat o forta interna cat si una externa.Forta interna rezulta din organizatiile sindicale din interiorulorganizatiei; forta externa este data de afilierea la structurile sindicale de nivel superior (uniuni profesionale, de ramura sau teritoriale).Indiferent de aspectul intern sau extern al fortei actiunilor sindicale, este incontestabil faptul ca presiunile sindicale reprezinta solicitari suplimentare pentru manageri si pentru specialistii din domeniul resurselor umane.
Responsabilitatile managerilor si specialistilor din compartimententul de resurse umane sunt prezentate tabelul urmator:
Tabelul nr. 16 Responsabilitatile managerilor si specialittilor din departamentul de resurse umane
|
Specialistii din domeniul resurselor umane |
Manageri |
|
Urmaresc initiativele de organizare sindicala la nivelul firmei |
Asigura conditii favorabile pentru relatii normale cu angajatii |
|
Supravegheaza "climatul" privind sindicalizarea si relatiile sindicale |
Evita practicile incorecte de munca |
|
Sprijina negocierile pentru contracte individuale si colective de munca |
Urmpresc respectarea contractelor de munca |
|
Furnizeaza cunostinte detaliate de legislatia muncii |
Rezolva litigiile, nemultumirile si problemele care apar intre manageri si angajati sau sindicat |
Sursa:Robert L Mathis, Panaite C. Nica, Costache Rusu, Managementul Resurselor Umane, Editura Economica, Bucuresti, 1997 p. 311
Aceste responsabilitati pot fi diferite, in ceea ce priveste natura, continutul si ponderea, in functie de dimensiunile si specificul fiecarui organizatii.
In domeniul portuar, activitatea sindicala acunoscut o dezvoltare sustinuta incepand cu perioada interbelica.
Sursele istorice scot in evidenta activitatile importante desfasurate de sindicatele "Dreptatea", "Dezrobirea", "Principesa Elena"si "Marea" care au condus lupta sindicala pentru obtinerea unor drepturi sociale si economice.
Dupa 1989, activitatea sindicala a reinceput sa se manifeste pregnant, datorita modificarilor economice si politice ce au caracterizat trecerea la o economie de piata.
Si in prezent, activitatea sindicala, nu este apanajul unui singur organism, existand in continuare cel putin un sindicat in cadrul fiecarui operator portuar mai important ce activeaza in porturi.
In anul 2002 existau in Romania sase organizatii
afiliate
O problema importanta in orice organizatie economica o constituie raporturile managementului cu sindicatele sau cu reprezentantii salariatiilor.
Relatiile sindicat - management au loc in legatura cu actiunile intreprinse de sindicate, in vederea realizarii scopului pentru care au fost create. Sindicatul apara drepturile membrilor sai care decurg din legislatia muncii si din contractele colective de munca. In exercitarea acestor drepturi sindicatele intra in raporturi cu organele de condcere ale unitatilor economice prin folosirea unor mijloace specifice, prevazute de lege.
Mijloacele de actiune prevazute de lege sunt negocierile, petitia, protestul, mitingul, demonstratia si greva.
Apreciem ca ar trebui folosite cu prioritate primele trei forme deoarece ele presupun un numar restrans de participanti si un consum mai mic de timp, efort si cheltuieli.
Diferite forme de actiune sindicala, ar trebui folosite progresiv, respectandu-seprevederile legale, cu mult discernamant si buna credinta. In exercitarea raporturilor lor, managerii si sindicatele trebuie sa se situeze pe pozitii egale si in limitele permise de normele legale. Nici unuia dintre cei doi parteneri nu le este permis sa-si depaseasca atributiile sau sa incalce normele legale .
Specialistii in problematica managementului sindical au identificat o serie de aspecte legale si ilegale folosite in raporturile dintre manageri si sindicate:
Tabelul nr. 17 Responsabilitatile managerilor si specialittilor din departamentul de resurse umane
|
Practici pe care managerii |
|
|
le pot folosi in relatiile cu sindicatele (legale, loiale) |
nu le pot folosi in relatiile cu sindicatele (nelegale, neloiale) |
|
oferirea de informatii cu privire la salariile curente si stimulentele acordate de operatorul portuar in comparatie cu alte firme |
promiterea unor salarii suplimentare sau a unor promovari pentru salariatii care vor vota impotriva organizatiilor sindicale sau pentru cei care nu vor adera la sindicat; |
|
instiintarea angajatilor asupra intentiilor firmei de a folosi prevederile legale pentru a se opune organizarii de sindicate; |
amenintarea cu eliberarea din functie sau plicarea unor discriminari in probleme disciplinare; |
|
prezentarea dezavantajelor existentei unui sindicat (costuri pentru cotizatii,impozite) si cerinteleconducerii; |
amenintarea cu inchiderea sau cu mutarea firmei daca angajatii se vor organiza in sindicat; |
|
stabilirea unor politici disciplinare si a unor reguli intr-o maniera corecta. |
supravegherea prin mijloace ilegale a activitatilor sindicatelor; |
|
inregistrarea angajatilor care au fost de acord cu organizarea sindicatelor si aplicarea unor masuri disciplinare discriminatorii |
|
Sursa:adaptare dupa Robert L Mathis, Panaite C. Nica, Costache Rusu, Managementul Resurselor Umane, Editura Economica, Bucuresti, 1997 p. 323
La nivelul portului Constanta si practic in fiecare port, se intalneste o forma de uniune sindicala, aceea a federatiilor sindicale, organisme sindicale care prin mijloace specifice si in concordanta cu principiile statutare, lupta pentru drepturile membrilor de sindicat afiliati. Cel mai radical mijloc de lupta sindicala al sindicatelor, cu cele mai puternice repercursiuni sociale si economice este greva. La nivelul portului Constanta, grevele declansate de lucratorii portuari au avut atat rezultate scontate dar si aspecte neurmarite de parti. O problema controversata o reprezinta peroana responsabila pentru prejudiciul cauzat de fapta declararii nelegale a grevei.
Consideram corecta opinia potrivit careia pentru o o forma de protest declarata nelegala raspunde reprezentantul salariatiilor (cand nu sunt constituite sindicate) sau sindicatul.
Manifestarile revendicative ale lucratorilor portuari, au condus la o serie de procese intre operatorii si lucratorii portuari reprezentati de sindicate care au vizat atat legalitatea formelor de protest cat si efectelor acestor manifestari revendicative.
Un efect al "luptei sindicale" constatat in activitatile portuare a fost si mai ramane inca abuzurile la care sunt supusi reprezentantii lucratorilor portuari, care sunt angajati in cadrul operatorilor portuari.
Instantele au solutionat pozitiv reintegrarea in colectivul de munca a unor reperezentanti ai sindicatelor sau ai salariatiilor apreciindu-se ca depasirea unui cadru civilizat al discutiilor cu patronul, in conditiile stresului provocat de actiunea revendicativa, nu justifica aplicarea sanctiunii disciplinare extreme.
Formarea profesionala a lucratorilor portuari
Formarea initiala a tuturor categoriilor de personal se realizeaza prin sistemul national de invatamant.
Economia actuala este dominata de profunde transformari datorate procesului de adaptare la o economie de piata, fapt care conduce la necesitatea adaptarii factorilor de productie, inclusiv uman la mutatiile majore care survin in viata sociala.Codul muncii respectiv legea nr. 53 2003 a reglementat formarea profesionala stabilindu-i urmatoarele obiective:
- necesitatea adaptarii salariatului la cerintele postului sau ale locului de munca;
- obtinerea unei calificari profesionale;
- actualizarea cunostintelor si deprinderilor specifice postului;
- perfectionarea pregatirii profesionale pentru activitatea desfasurata;
- reconversia profesionala;
- dobandirea unor cunostinte avansate, a unor metode si procedee moderne;
- promovarea in munca si dezvoltarea unei cariere profesionale.
La nivel angajator numai persoana juridica, anual trebuie intocmite planuri de formare profesionala care fac parte integranta din contractul colectiv de munca aplicabil.
Majoritatea institutiilor de pregatire si formare profesionala a lucratorilor portuari sunt institutii private. Din aceasta motiv, consideram ca prezinta interes pentru noi reglementarea legala a cheltuielilor legate de aceasta activitate.
Potrivit dispozitiilor legale in vigoare , in cazul in care participa la cursuri sau stadii profesionale, din initiativa angajatorilor, toate cheltuielile ocazionate de aceasta participare sunt suportate de angajator .
Printr-o ordonanta a Guvernului s-a statuat ca in Romania formarea profesionala a adultilor constituie o prioritate nationala si are conform acestui act normativ urmatoarele obiective:
- facilitarea integrarii sociale a indivizilor in concordanta cu aspiratiile lor profesionale si cu necesitatile pietei muncii;
- pregatirea resurselor umane capabile sa contribuie la cresterea competivitatii fortei de munca;
- actualizarea cunostintelor si perfectionarea pregatirii profesionale in ocupatia de baza precum si in ocupatii inrudite;
- schimbarea calificarii, determinata de restructurarea economica, mobilitatea sociala sau de modificari ale capacitatii de munca, insusirea unor cunostinte avansate, metode si procedee moderne necesare pentru indeplinirea sarcinilor de serviciu; Formarea adultilor se face de catre persoane juridice denumite furnizori de formare profesionala coordonati la nivel national de Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor.
Furnizorii de formare profesionala desfasoara activitatea pe baza unor programe pentru ocupatii,meserii si profesii definite si cuprinse in Clasificarea ocupatiilor din Romania - C.O.R.
Specificul raporturilor de munca ale lucratorilor portuari a impus existenta unor institutii specializate de pregatire a acestei categorii de lucratori, recunoscandu-se astfel si importanta pregatirii unui personal specializat, capabil sa duca la indeplinire sarcini specifice activitatii portuare.
Printre institutiile cu asemenea profil se numara si Scoala Portuara din Constanta care este o institutie de invatamant privata cu o larga deschidere internationala si care isi are originea intr-o cooperare stransa intre Federatia Nationala a Sindicatelor Portuare din Constanta si Sindicatul Muncitorilor Necalificati din Danemarca (SID), Centrul international de Instruire a Docherilor din Copenhaga sprijiniti fiind de Ministerul de Externe din Danemarca.
Premisele valoroase ale proiectului au atras si o cofinantare Phare astfel incat scoala beneficiaza de cele mai adecvate mijloace de invatamant si mobiliere ce sunt necesare pentru a desfasura un proces de invatamant modern. Fundatia, ce poarta acelasi nume ca si obiectivul sau major, Scoala Portuara din Constanta este o organizatie nonguvernamentala, apolitica si nonprofit, ce si-a asigurat statutul juridic la 26 martie 1997.Membrii fondatori sunt: FederatiaNationala a Sindicatelor Portuare din Constanta (F.N.S.P) si Asociatia opeatorului portuar din Constanta.
Scoala Portuara unica in constanta, asigura atat in prezent cat si pentru viitor, instruire si perfectionare continua in activitati vitale din port cum sunt: calificarea, polificarea, reconversia profesionala a docherilor, precum si instruirea ori perfectionarea activitatii reprezentantilor sindicali.
Activitatea Scolii Portuare este coordonata de un consiliu de administratie format dintr-o reprezentare triparida: fondatorii (Federatia Nationala a Sindicatelor Portuare din Constanta si Asociatia Operatorului Portuar- organizatie patronala) impreuna cu autoritatea portuara (Compania Nationala "Administrarea Porturilor Maritime S.A. Constanta) urmand modelul si traditiile daneze.
La nivel administrativ scoala este condusa de un grup managerial. In ceea ce priveste profesia si relatiile de munca, lectorii ce asigura instruirea sunt specialisti in diferite banse specifice activitatii portului si au participat la cursuri de specializare in Danemarca in cadrul Centrului de Instruire portuara din Copenhaga si a Centrului de Instruire a Sindicatelor.
Intreaga activitate a scolii are ca scop ridicarea Portului Constanta la inaltul standard al porturilor europene, urmarind imbunatatirea permanenta a instruirii profesionale a lucratorilor portuari dar si instruirea noii generatii de astfel de lucratori.
Scoala Portuara creeaza programe de instruire ce au ca scop implementarea noilor metode de lucru folosite de organizatiile sindicale in conformitate cu legislatia romana si practica internationala.In vederea formalizarii unor procese de invatamant in acord cu standardele in vigoare scoala s-a implicat in elaborarea in cooperare cu specialisti din cadrul operatorilor portuari a unor standarde ocupationale. Prezentam in acest sens, un standard ocupational pentru docheri elaborat de un colectiv din cadrul scolii si al diferitilor operatori portuari (vezi anexa nr.1).
Scoala portuara, creaza programe de instruire ce au ca scop implementarea noilor metode de lucru folosite de organizatiile sindicale in conformitate cu legislatia romana si cu practica internationala.Scoala isi propune sa realizeze reconversia profesionala in primul rand a somerilor din port, dar si a altor categorii de someri. Ca o solutie la situatia creata o constituie oconstituie introducerea in port a tehnologiei moderne, necesara pentru evolutia acesteia.Specializarea se face intr-un larg evantai de materii, ce vor asigura calificarea vasta a cursantului, oferind posibilitaea integrarii sale cu eficienta intr-un loc de munca.
Cursurile pe care le organizeaza scoala sunt realizate in diferite segmente de profesie specifice activitatii portuare:
Meserii cu specific portuar mecanic
- vincier, foreman;
- autostivuitorist;
- macaragiu pe automacarale;
- macaragiu pe macarale de chei;
- macaragiu pe macarale portal
Meserii cu specific portuar comercial
- lucrator comercial (depozit);
- operator dana;
- agent nava;
- stivator.
Meserii cu specific portuar maritim
a) De punte:
- marinar;
- timonier;
- sef de echipaj;
- ofiter punte pentru nava port;
- capitan de nave fluviale si vase tehnice de port.
b) Cu specific motorist:
- operator motorist;
- inginer mecanic secund;
- inginer mecanic sef pentru nava port.
Instruirea si perfectionarea reprezentantilor portuari
- organizarea democratica a sindicatelor;
- tehnica ngocierii contractelor de munca;
- legislatia muncii;
- norme generale de protectia muncii;
- relatii, contactul cu mass media si relatii internationale.
4 Prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale prin masuri de tehnica securitatii muncii
In literatura de specialitate, accidentul de munca este definit ca vatamarea violenta a organismului precum si intoxicarea acuta a organismului care se produc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin o trei zile sau deces.
De asemenea se considera accidente de munca cele produse in urmatoarele imprejurari:
in afara intreprinderilor, in timpul indeplinirii indatoririlor de serviciu de catre conducatorii mijloacelor de transport si insotitorii acestora, precum si de catre tractoristi si mecanizatori in timpul deplasarii pe drumuri publice, de la un loc de munca la altul;
inainte de inceperea sau dupa incetarea lucrului, daca cel accidentat se afla in intreprinderea unde isi are locul de munca, sau in alta intreprindere pentru interese legate de munca si in timpul pauzelor care au loc in desfasurarea procesului de munca;
in timpul indeplinirii practicii profesionale in intreprinderi de catre studenti, elevi sau ucenici;[22].
Din punctul de vedere al evaluarii accidentelor, una din sarcinile importante ale managementului de varf al operatorilor portuari consta in cercetarea cauzelor accidentelor care va permite luarea masurilor de minimizare a riscurilor de producere a lor.
Metoda uzuala recomandata de specialisti este cea statistica si presupune cercetarea cauzelor accidentelor cu ajutorul a trei indicatori:
a) Coeficientul de frecventa-exprima numarul de accidente de munca dintr-o anumita perioada la 1000 muncitori si se calculeaza cu ajutorul relatiei:
unde:
A - numarul accidentelor;
N - numarul mediu de muncitori accidentati aflati in evidentele intreprinderii
b) Coeficientul de gravitate- exprima numarul mediu de zile de incapacitate de munca dintr-o anumita perioada si se calculeaza cu ajutorul relatiei:
unde:
Z- numarul total al zilelor de incapacitate de munca;
A - numarul muncitorilor accidentati.
In calculul acestui coeficient vom tine seama numai de cazurile de pierdere temporara a capacitatii de munca, analizandu-se separat cazurile mortale si cele care au generat pierderea permanenta - totala sau partiala a capacitatii de munca.
c)Coeficientul de incapacitate temporara- exprima numarul de zile de incapacitate temporara de munca dintr-o anumita perioada la 1000 de muncitori si se calculeaza cu ajutorul relatiei:
unde: Z si N sunt cunoscute
Cu ajutorul acestor coeficienti, cercetarea cauzelor accidentelor se poate face pe profesii, vechime, sex, varsta.
Spre deosebire de accidentul de munca cand lezarea organismului este brusca si violenta, in cazul bolilor profesionale, actiunea factorilor nocivi se manifesta printr-un proces patologic lent care afecteaza fie starea generala a organismului, fie anumite aparate sau organe .
In multe cazuri, actiunea este reversibila: prin scoaterea bolnavului din mediul nociv si aplicarea unui tratament adecvat, urmarile bolii se atenueaza sau dispar complet.
Pentru ca noxa din mediul de munca sa fie recunoscuta ca factor generator de imbolnavire profesionala, trebuie sa existe dovada unei relatii cantitative intre doza noxei respective absorbita de organism si efectul produs asupra acestuia. Relatia doza-efect a fost stabilita pentru un numar mare de factori nocivi impunandu-se limite maxime admise.
Analiza imbolnavirilor profesionale poate fi analizata in cadrul operatorilor portuari prin analiza morbiditatii pe baza unor indicatori specifici dintre care prezentam pe urmatorii:
a)Indicele de frecventa- se calculeaza cu relatia:
unde:
Cb- numarul certificatelor medicale initiale pentru boala
profesionala;
N- numarul mediu de salariati din evidentele intreprinderii
din perioada data.
b) Indicele de gravitate - se calculeaza cu ajutorul relatiei:
unde:
Zb- numarul de zile pierdute din cauza bolilor profesionale;
N -este cunoscut.
c) Indicele duratei medii a incapacitatii temporare de munca
se calculeaza cu relatia:
unde:
ZCM -reprezinta numarul total de zile de concediu platite pentru boli profesionale;
Ncib- numarul de certificate initiale de concediu medical pentru bolile profesionale.
In ultimul capitol vom prezenta un studiu de evaluare a riscurilor de accidente si boli profesionale pe baza metodei Institutului National de Cercetari si Studii din Ministerul Muncii si Protectiei Sociale (INCSMMPS).
Potrivit metodologiei de eliberare a carnetelor de munca in port si de inregistrare a muncitorilor portuari, aprobate prin Ordinul nr. 1908 2002, registrele vor fi astfel intocmite incat sa poata fi inregistrate toate vizele anuale, mutatiile, schimbarile de specialitate ale muncitorului portuar, mentiunile speciale privind efectuarea de cursuri de calificare, de specializare, de perfectionare, de promovare privind dobandirea de calificari, specializari sau grade profesionale precum si cele referitoare la sanctiunile primite si faptele de indisciplina savarsite, la pierderea, distrugerea, anularea sau nepredarea carnetului de lucru in port, cu mentiunea ca registrele se pot tine si in format electronic.
Conform OUG nr.105 nr. 105 2001 modificata si aprobata prin Legea nr. 243 2002, zone supuse regimului de control al Politiei de Frontiera si puncte de trecere a frontierei de stat in care se organizeaza si se efectueaza controlul de frontiera al persoanelor si al mijloacelor de transport.
Acestea se constituie in conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 26 2000 cu privire la asociatii si fundatii.
Conventia OIM nr. 137 din 25.06.1973 privind repercursiunile sociale ale noilor metode de lucru in porturi.
O definitie sintetica a ergonomiei, o da profesorul Petre Burloiu din cadrul Academiei de Studii Economice. Potrivit acestuia, "Ergonomia este stiinta cu caracter federativ care pe baza interdisciplinaritatii care este legea sa fundamentala - integreaza aportul tehnicii, fiziologiei, psihologiei, sociologiei, economiei si altor stiinte economice avand ca obiect orientarea crearii tehnicii contemporane la nivelul posibilitatilor psihofiziologice normale ale omului si utilizarea rationala a acestor posibilitati in conditiile de mediu social-culturale cele mai favorabile care pot fi asigurate de societate in vederea realizarii reproductiei fortei de munca de la o zi la alta" (Managementul Resurselor Umane, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997 pag. 642
Denumirea de bioritm este formata din cuvintele de origine greaca "bios"-viata si "rhytmos"- bataie regulata sau periodica si semnifica repetarea la intervale aproximativ egale a unui proces sau fenomen biologic avand anumite caracteristici cantitative si calitative relativ constante.
Studiul bioritmurilor a dus la crearea unei stiinte denumita bioritmologia.
Nu ne propunem sa analizam diversele conceptii si idei in jurul acestei stiinte ci sa scoatem in evidenta unele aspecte legate de organizarea muncii.
O contributie importanta a adus-o in acest sens profesorul roman de psihologie Iancu Scutasu - Comaneanu care pornind de la ciclurile anuale, lunare (selenare), si zilnice a elaborat o teorie a bioritmurilor cuprinzatoare superioare teoriei lui Wilhelm Fliess (descoperitorul bioritmului fizic sau masculin - 23 zile), Herman Swoboda (descoperitorul bioritmului emotional sau feminin-28 de zile), respectiv Alfred Teltscher (descoperitorul bioritmului intelectual-33 de zile).Corolarul teoriei sale il constituie legea vitalitatii potrivit careia repetarea conditiilor similare celor naturale stimuleaza functiile vitale si astfel creste vitalitatea la maxim iar repetarea conditiilor contrare inhiba functiile vitale si scade vitalitatea la minimum. Intre maximum si minimum exista o faza descendenta.
Potrivit legii, managerii au obligatia sa invite delegatii alesi ai sindicatelor sa participe la sedintele unde se discuta probleme de interes profesional, economic sau cultural. De asemenea sindicatele trebuie sa primeasca de la conducere informatii refritoare la: negocierea contractului colectiv de munca; constituirea si folosirea fondurilor dstinate imbunatatirii conditiilor de munca, protectiei muncii, asigurarii si protectiei sociale.
Salariatii participanti beneficiaza de salariul integral corespunzator postului si functiei detinute, cu toate indemnizatiile, sporurile si adaosurile la aceasta (daca participarea presupune scoaterea din activitate pentru o perioada ce nu depaseste 25% din durata tilnica a timpului normal de lucru) sau de salariul de baza si dupa caz, de sporul de vechime (daca participarea presupune scoaterea din activitate pentru o perioada mai mare de 25%).
In conditiile in care participarea la cursurile sau la stagiul de formare profesionala presupune scoaterea integrala din activitate, contractul individual de munca al salariatului respectiv se suspenda, acesta beneficiind de o indemnizatie platita de angajator, prevazuta in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca dupa caz.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1324
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
