Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Animatia in turism - Animatia parte componenta a activitatii hoteliere

Turism

+ Font mai mare | - Font mai mic




Animatia in turism

1. Animatia parte componenta a activitatii hoteliere




Animatia in momentul de fata apare ca o activitate noua, de altfel putin cunoscuta, un subiect complex care da nastere la diverse interpretari, un ansamblu de actiuni in adaptare la o piata in continua miscare. Aceasta se raporteaza in permanenta la perioada vacantei, perioada de timp privilegiata de cele mai multe ori unei experiente turistice. Putem spune ca animatia a devenit una dintre preocuparie majore ale unor organizatii de turism care au realizat ca investitiile considerabile din echipamentele de cazare nu sunt suficiente pantru a satisface exigentele turistilor din tara sau din strainatate.

Conceptul de animatie in materie de turism poate fi rezumat, la modul cel mai simplu, intr-o tehnica de organizare a divertismentului in centrele de vacanta.

Animatia trebuie sa permita asigurarea functiilor petrecerii timpului liber pe perioada activitatii turistice, adica destinderea si odihna, divertismentul si distractia, dezvoltarea personala a turistului. Ea consta in tot ceea ce contribuie la a face un sejur agreabil si intersant, o atmosfera de destindere, centre de interes variate, un mediu inconjurator atragator, echipamente adaptate la necesitatile lor, dar mai ales animatia de astazi legata de noile tipuri de produse turistice care sunt vacantele active si mai ales turismul cu tema.

Animatia in hotel constituie o activitate a carei origini se afla in insasi aparitia si evolutia structurilor de cazare.

Primii care au conferit activitatii hoteliere si rolul de agrement si animatie au fost englezii care in Evul mediu, o data cu dezvoltarea hanurilor, au cautat sa atraga cat mai multi clienti utilizand si tehnici de animatie realizate de proprietar si de familia sa, cat si prin alte categorii de persoane, cum ar fi actorii ambulanti. Intre anii 1780 – 1825 hanurile din Anglia erau cele mai vestite in lume pentu comfortul si serviciile oferite.

Dupa Revolutia franceza au avut loc multiple schimbari de ordin social, politic si economic si se realizeaza o mare deschidere pentru dezvoltarea turismului. Fluxurile turistice sunt orientate din Anglia spre Franta, Italia, Austria, Germania si Elvetia. In aceasta perioada apar primele hoteluri de lux care ofereau servicii complexe , inclusive de agreement si animatie, cum sunt: Dolder Grand Hotel – Zurich, Hotel Imperial – Viena, Hotel Vier Jahreszeiten – Hamburg, Hotel Des Berges – Geneva.

Dupa anul 1800, ca urmare a dezvoltarii turismului de vacanta, iau nastere primele statiuni balneare, care si azi au o imagine de renume: Marienband,Vichy, Wiesbaden, Ragaz, Loeche – les – Bains.

In aceeasi perioada se dezvolta si alte statiuni turistice, cum sunt: Coasta de Azur, sau statiuni montane precum Zermatt si St. Moritz

In aceste statiuni hotelurile se asigurau pentru turistii sositi in vacanta multiple posibilitati de petrecere in mod placut a timpului liber, prin activitati culturale, sportive, la care acestia participau in mod activ.

In America, industria hoteliera s-a dezvoltat puternic incepand cu anul 1794, cand a fost inaugurat in New York prima constructie conceputa special cu destinatie de cazare, care a purtat numele de City Hotel, cu o capacitate de 73 de camere.

Hotelurile din America s-au dezvoltat dupa modelul englezesc, dar care s-a dovedit a fi prea rigid si conservator pentru stilul American. In cele din urma noua viziune Americana asupra activitatilor hoteliere a triumfat si a determinat ca la inceputul secolului al XIX- lea hotelurile din SUA sa fie considerate cele mai bune din lume. Cheia succesului a constat in:

- dezvoltarea hotelurilor de tranzit care mai apoi au devenit hoteluri pentru oameni de afaceri, oferind servicii specializate pentru acestia;

- crearea unui cadru confortabil si dezvoltarea serviciilor suplimentare, hotelurile fiind utilizate frecvent ca locuinte temporare;

- dezvoltarea si diversificarea activitatilor de agreement si animatie .

Cel mai ilustrativ exemplu sub aspectul dezvoltarii de agrement si animatie il constituie Las Vegas, Nevada, din SUA, situau la 2.791 mile de New York City, la 288 mile de Los Angeles si la 576 mile de San Francisco.

Statul Nevada este primul care a legalizat participarea jocurilor de noroc in perioada celui de – al doilea razboi mondial. In aceasta zona a existat o traditie in acest domeniu, avand in vedere ca pe aici trecea drumul cautatorilor de aur spanioli de la sfarsitul secolului al XIX- lea.

Primul hotel important din Las Vegas destinat turistilor care doreau sa practice jocurile de noroc si sa beneficieze si de alte posibilitati de agrement si animatie a fost construit in 1941 si a purtat numele de EL RANCHO VEGAS HOTEL CASINO. Al doilea hotel, a carui legenda dainuie si astazi este Hotelul Flamingo, construit de Benjamin “BUGSY” Siegel in 1946.

Americanii sunt cei care au dezvoltat conceptul de hotel pentru oamenii de afaceri, initial comis- voiajori sau comercianti, primele hoteluri mari destinate acestui segment fiind: Hotel Tremont House, Boston ( 1829); Hotel Palace, San Francisco (1875);Hotel Waldorf-Astoria, New York (sfarsitul secolului al XIX- lea);Hotel Brown Palace, Denver (sfarsitul sec. al XIX- lea);

Hotel Buffalo Statler(1908) – primul hotel in adevaratul inteles al cuvantului, inventat de Ellsworth Statler, in care, pentru informare, fiecarui client i se punea la dispozitie ziarul de dimineata; Hotel Pennsylvania, New York (1910 – 1920); Hotel Stevens Chicago, de 000 camere (1910 – 1920); Hotel Chicago Hilton & Towers, de 1.600 camere (1915 – 1920).

Hotelurile mentionate au fost construite ca hoteluri de lux destinate oamenilor de afaceri, oferind cele mai atractive locuri de intalnire si petrecere a timpului in mod placut.

In filozofia hoteliera americana, agrementul si animatia au constituit parte componenta a produsului hotelier si factor determinant in stimularea vanzarilor serviciilor.

In Romania, animatia hoteliera nu se bucura de o arie prea larga de utilizare, fie din lipsa unui personal specializat, fie pur si simplu din dezinteresul hotelierilor, care inca nu au realizat ca aceasta animatie este o investitie in atragerea unui numar cat mai mare de clienti.

In tara noastra intalnim animatia pentru oameni de afaceri si evenimente ( conferinte, simpozioane), animatia pentru copii si animatia de cazinou. Toate hotelurile destinate in principal turismului de afaceri, deci in special hotelurile din mediul urban, pun la dispozitia clientilor sali de conferinte si chiar centre de afaceri.

In cazul acestor evenimente se utilizeaza elemente de animatie specifice realizate de personalul hotelului sau de catre firmele specializate in organizarea de evenimente, conferinte, cum ar fi: afisarea evenimentului si alte materiale informative; steaguri si alte insemne nationale; sonorizare( imnul statelor din care provin participantii, ambianta sonora); conducerea clientilor la masa; program de animatie culturala in cadrul meselor festive.

Un alt tip de animatie care se gaseste in Romania este animatia de cazinou, deoarece exista cateva hoteluri de lux care au cazinou in propria incinta. Cele mai importante hoteluri care au casino propriu sunt: In Bucuresti: Athenee Palace Hilton – Partouche Casino; Marriott Grand Hotel - Grand Casino; Sofitel – Blindo Casino; Ambasador; Bucuresti – Paris Casino; InterContinental – Casino Austria; in Galati: Sofin Hotel; in Sinaia Anda – Maxim.

In Romania una dintre cele mai mari probleme cu care se confrunta hotelurile in incercarea de a realiza o animatie de calitate este lipsa unor specialisti bine pregatiti.

1.1. Animatia in statiunile turistice

Problema animatiei in statiunile turistice se pune diferit, in functie de natura si dimensiunile proiectului precum:

- animatia unei statiuni nou create;

- animatia statiunii pe un plan regional;

- animatia culturala sau sportiva a unei statiuni existente;

- animatia unei zone de odihna;

- realizarea unor echipamente suplimentare pentru organizarea unor programe.

Organizarea animatiei turistice se concretizeaza in functie de atractiile particulare existente, resursele locale, dar si in functie de caracteristicile vizitatorilor carora le sunt in mod special destinate proiectele care se intentioneaza a fi puse in practica: turisti strainii care efectueaza sejururi la hotel, turisti nationali care vin sa frecventeze o statiune ( chiar la sfarsit de saptamana) , tineri care calatoresc cu cortul etc.

Pe de alta parte anumite statiuni isi datoreaza succesul animatiei pe care o promoveaza, prin numarul mare de activitati, altele, in mod contrar si-au facut o reputatie printr-o activitate ( maxim doua activitati ), insa la care ofera turistilor excelente conditii de participare.

Datorita acestor situatii variate nu exista o schema sau o formula de planificare si dezvoltare a animatiei care poate fi in general aplicata la o maniera integrala. Insa, realizarea unui proiect de animatie, adica a unui plan foarte bine fundamentat, poate evita pericolul unor erori.

Exista insa, anumite metode de abordare, principii si tehnici care permit asigurarea sanselor de reusita a proiectelor de animatie in statiuni, si anume

- cunoasterea profunda a nevoilor si motivatiilor turistilor;

- analiza caracteristicilor socio – econimice a cererii turistice actuale si potentiale avand cunostinte despre participarea la activitatile de animatie;

- studierea sistematica a animatiei atunci cand se planifica noi statiuni, care integreaza animatia sau proiectele de amenajare si organizare a echipamentelor;

- cercetarea elementelor de atractie, facilitate si resurse ale statiunii, facilitand punerea in valoare si utilizarea rationala a tuturor particularitatilor statiunii;

- adaptarea resurselor oferite de statiune la necesitatilor turistilor prin elaborarea unui plan de animatie.

1.2. Motivatiile, nevoile si atitudinea turistilor

Consumatorul de produse turistice este o fiinta umana, iar comportamentul lui este rezultatul unor comunicatii de natura speciala dintre el si mediul inconjurator. Pentru a intelege deci comportamentul consumatorului de produse turistice trebuie sa tinem seama de natura sa umana, sa intelegem si sa cunoastem psihicul uman si functiile lui. Intelegerea mecanismului de transformare a stimulilor in reactii, respective in motivatie si comportament ( decizii ) , reprezinta elementul fundamental al intelegerii mecanismului pietei turistice insasi. Acest lucru apare foarte clar daca privim piata turistica drept o insumare globala a comportamentelor de cumparare ale membrilor unei colectivitati demografice delimitate spatial si temporal. Deciziile de cumparare a produselor turistice nu sunt de fapt altceva decat concretizarea cerintelor de consum turistic ale membrilor acelei colectivitati, cerinte exprimand motivatiile individuale ale acestora.

Printre motivele care il deteremina pe omul zilelor noastre sa se deplaseze de la locul de resedinta pentru a vizita o localitate, zona sau tara ori sa-si petreaca un timp in mijlocu naturii se numara: nevoia de relaxare, de odihna fizica sau mai ales psihica, de reconfortare; nevoia de evadare din mediul urban poluat si din ritmul unor activitati cotidiene din ce in ce mai intense, nevoia de divertisment, agrement sau distractie, de contact cu “ noul “ ; dorinta de a cunoaste frumusetile unei zone, tari sau cultura, artele, traditiile acestora; ingrijirea sanatatii etc.

Motivatia turistica cuprinde, in esenta, trebuinte, impulsuri, intensitati, valente si tendinte specifice avand caracter personal, influentate de o multitudine de factori dintre care nu lipsesc aspecte ale mediului, atitudinile fata de acestea si fata de propria persoana, scopul constient ca raspuns pragmatic la trebuinte.

Astazi pentru a motiva activitatea turistica, aceasta se face prin relevarea contrastelor, ca de exemplu odihna si relaxare in opozitie cu distractie si activitate. Totusi, pentru a afla de ce un numar tot mai mare de oameni se implica anual in evenimente a caror utilitate ramane atat de greu de stabilit, trebuiesc cautate motivatiile mai profunde. Astfel, pe langa premise de ordin social, economic, cultural, rolul principal este atribuit premiselor de ordin psihologic: turismul reprezinta expresia si consecinta unei manifestari specifice omului modern, devenind una din cele mai mari branse economice mondiale.

Turismul modern debuteaza sub forma calatoriilor de dragul calatoriei, cu doua tipuri de motivatii pentru turist: una de a-si trata sanatatea si de a se relaxa, iar cealalta de a acumula cunostinte despre viata, cultura, traditiile altor popoare. Cu timpul, au aparut si alte motivatii dintre cele mai diverse, materializate sub variate forme de calatorie : pentru efectuarea bailor de soare, bai marine, drumetii montane, practicarea sporturilor, chiar si calatoria la oras cu treburi strict determinate a devenit turistica, cei care, plecati de acasa cu afaceri ajungeau la o destinatie renumita pentru viata de noapte, petreceau in baruri sau faceau o vizita la un obiectiv reprezentativ.

In timp, motivatiile au devenit tot mai variate, suferind numeroase transformari si adaptari in functie de modificarile structurii sociale a turistilor, dorintele fiecariu turist in parte fiind diferentiate dupa categoria sociala, educatia, varsta sau sexul acestuia.

Printre cele mai importante motivatii ale turistilor acestui nou secol si mileniu pot fi enumerate autenticitatea si originalitatea locurilor vizitate, intoarcerea la natura, vacantele cu tematica sau cele active, acestea din urma fiind considerate cea mai buna modalitate de refacere a organismului (fizic si psihic) dupa efortul depus in cursul anului.

In cercetarea stiintifica turistica, diferitele niveluri ale piramidei motivationale umane, propuse de A. Maslow ( 1970 ) se regasesc astfel:

-motivatia sociala ( de afiliere, de adeziune, identificare cu altii, apartenenta la grup, comunitate culturala) se identifica in nevoia omului de a cauta grupul de excursionisti, de a se integra in acest grup etc;

-motivatia cognitiva (necesitatea de a sti, de a intelege,de a descoperi) se identifica in nevoia de cunoastere a traditiilor, obiceiurilor, mestesugurilor, istoriei, culturii, artei altor centre de civilizatie; aceasta nevoie creste pe masura ce se adanceste specializarea activitatilor actuale;

-motivatia de concordanta intre cunoastere, simtire si actiune contribuie la integrarea personalitatii si se regaseste in actiunile turistice cu caracter coparticipativ, in nevoia contactelor cu populatia locala, in nevoia de a gasi locuri linistite in mijlocul naturiii;

-motivatia de repaus si de reconfortare, ca principala motivatie turistica, este satisfacuta printr-un complex de conditii si mijloace din afara resedintei individului;

-motivatia estetica exprima tendinta spre frumos, spre arta, cultura si civilizatie, spre inedit etc.

Motivatia turistica se regaseste in unul dintre urmatoarele scopuri : destindere, divertisment, dezvoltare si niciodata nu este prea pura.

In literatura de specialitate au aparut si alte forme de manifestare a motivatiei turistice cum ar fi :

- motivatia de evadare din mediu cotidian care, de obicei este un mediu stresant, obositor ;

- motivatia de recuperare ca necesitate biologica ;

- motivatia etnica legata de oportunitatea de intoarcere la radacini, de intarire a legaturilor familiale ;

- motivatia ludica legata de dorinta de intoarcere in copilarie ;

- motivatia legata de oportunitatea obtinerii sau pastrarii prestigiului pentru alinierea la standardul de viata care asigura un anumit prestigiu social ;

- motivatia legata de oportunitatea de autoregasire, necesitatea spirituala a individului care doreste sa se apropie de natura, de o anumita cultura ( de exemplu : oferta de turism rural) ;

- motivatia de activare onirica : foarte mult timp turismul a reprezentat un vis pentru multi consumatori de turism. Astazi, turismul intra tot mai mult in sfera serviciilor necesare devenind « un bun larg de consum «  ;

- motivatia educationala ;

- motivatia de shopping

Oricare ar fi insa motivele care il determina pe turist sa accepte o anumita forma de turism, respectiv o anumita destinatie a calatoriilor turistice, activitatile care rezulta urmaresc folosirea cat mai intensa a patrimoniului turistic natural, pus in valoare prin mijlocirea serviciilor oferite populatiei. Prin urmare oferta turistica trebuie sa tina cont , pe de o parte, de posibilitatile de folosire turistica a teritoriului la nivel local, regional(zonal), iar pe de alta parte, de necesitatea de a crea in permanenta noi servicii adecvate nivelurilor corespunzatoare, comparabile cu formele de turism preconizate a fi dezvoltate, cu cererea clientelei turistice interesate in acceptarea acestor forme de turism si cu mutatiile si tendintele petrecute pe plan mondial in domeniul cererii si ofertei, care inregistreaza evolutii tot mai dinamice

Asa, de pilda, nivelul cererii locale se impune a fi luate in consideratie, in primul rand, necesitatile pentru actiunile turistice recreative zilnice si de sfarsit de saptamana. Aceasta implica, pe plan teritorial local, reexaminarea periodica a ofertei turistice in raport cu modificarile in structura populatiei urbane, care pun clar in evidenta necesitatea valorificarii in primul rand a spatiilor preorasenesti si a patrimoniului turistic din zonele invecinate.

Noile conceptii privind dezvoltarea turismului trebuie sa ia deci seama nu numai de raporturile variate si complexe existente intre turism si alte fenomene economico-sociale teritoriale, dar trebuie sa se refere la fenomenul turistic insusi, asa cum se va contura el in viitorul apropiat. Referindu-ne concret la cazul tarii noastre, acest concept vizeaza luarea in considerare, intr-o masura tot mai mare, a evolutiei fenomenelor sociale din tara, care in conditiile economiei de piata vor genera formarea unor noi categorii de turisti potentiali, a unor motivatii pentru petrecerea timpului liber si, in consecinta, aparitia si dezvoltarea unor cereri turistice.



2. Cererea si oferta de animatie in turism

Organizatia Mondiala a Turismului (O.M.T.) a carei membra este si tara noastra, acorda o deosebita atentie civilizatiei timpului liber, apreciind ca, in perspectiva anilor viitori, timpul liber nu va mai fi considerat doar un timp rezidual in raport cu timpul de munca, tinzand tot mai mult sa se transforme intr-o noua calitate, in sensul largirii orizontului de cunoastere si de odihna activa pentru reconfortare.

Timpul liber nu este in mod necesar numai timpul global, acela al leneviei, ci si acela al timpului eliberat de orice constrangeri, este timpul viu, reator, personal.

Niciodata turismul nu a fost mai pluridimensional, pluridisciplinar ca astazi. Apare un fenomen nou : din ce in ce mai mult, fiecare cauta sa-si « traiasca » vacantele decat sa si le « petreaca ».

Acest fapt implica o reflexie, un recurs la imaginatie, o alegere voluntarista, cautarea unei rupturi cu obiceiurile de viata si de gandire ale fiecaruia, o cautare a originalului, a neprevazutului. Fiecare cauta sa iasa de pe drumurile batute, se intreaba mai putin « unde sa-si petreaca vacantele » ci tot mai mult « cum sa si le petreaca ». Noi medii, precum natura, padurea, atrag prin actiunea lor sedetativa (de refacere a sanatatii fizice si psihice) sau odihnitoare (de relaxare).

Din punct de vedere al cererii turistice asistam la doua grupe distincte de solicitari pentru formule de vacanta  :

▪ cererea « clasica », din partea turistilor care opteaza pentru vacantele traditionale ;

▪ forme noi de cerere, pentru variantele de vacante active care, in contrast cu vacantele

traditionale, devin cunoscute sub denumirea de « vacante autentice ».

Cererea traditionala se manifesta din partea acelor categorii de consumatori care au devenit turisti in perioadele trecute si care raman fideli formulelor de vacanta cu care s-au obisnuit, sau din partea celor care, din considerente de ordin individual, exprima solicitari de consum turistic balneomedical. Tot aici se integreaza si categoriile de clientela care, din cauza lipsei de experienta turistica, se lasa influentate de anturajul lor si manifesta o cerere conforma cu aspiratiile categoriilor precedente de consumatori turistici.

Pe masura acumularii experientei proprii, aceasta categorie de populatie se divide si ea in doua curente : o parte se va mentine in limitele cererii traditionale, iar o alta parte se va orienta spre formule mai noi de vacanta, ajungand sa-si modifice radical conceptul initial de cerere turistica.

Desigur, rationamentul nu exclude posibilitatea ca si cererea turistica traditionala sa se manifeste, fie ocazional, fie in forme mai pregnante, prin solicitari de servicii complementare, legate de petrecerea cat mai agreabila a timpului de vacanta.

Noile forme de manifestare a cererii turistice se refera la clientela dispusa sa isi reconsidere conceptul de petrecere a timpului liber. Aceasta categorie de clientela castiga tot mai multi adepti, indeosebi in randul turistilor din prima categorie de multi (tineri), ale caror cereri se orienteaza spre formele dinamice de turism : descoperire, aventura dirijata, performante fizice si autodepasire sportiva (de exemplu, drumetie, alpinism, jocuri sportive, sporturi nautice, concursuri si intreceri pe cele mai diverse teme, organizate de ghizi sau de animatori profesionisti etc).

Tendinta de imitare isi va spune cuvantul si in acest domeniu, accelerand orientarea spre vacante active, inedite, cu elemente surpriza. Intr-o asemenea optica, serviciile turistice traditionale (cazare, masa, transport sau programe de vizitare), care prin natura lor vor continua sa constituie componentele majore ale aranjamentelor turistice globale, li se alatura o noua componenta : serviciile de agrement. Deci, aceste servicii nu mai pot fi considerate prestatii marginale, solicitate ocazional, devenind de fapt una din motivatiile decizionale pentru acceptarea ofertelor de « vacante active ».

Pe masura ce produsul turistic de tip clasic incepe sa-si piarda atractivitatea, noile motivatii turistice pentru vacantele active nu vor putea fi nici ele ignorate, agrementarea timpului de vacanta devenind o cerinta tot mai imperativa pentru organizatorii de calatori turistice si pentru prestatorii ofertanti de servicii turistice, neincluse in aranjamentele turistice.

Noile nevoi de consum si totodata noile exigente privind calitatea componentelor turistice vor atribui, in consecinta, noi functiuni agrementarii timpului liber, in general, si timpului de vacanta, in special. Aceste functiuni vizeaza, in principal, urmatoarele aspecte :

▪ odihna in ambianta unui sejur agreabil, de buna dispozitie, realizata cu precadere in

combinatie cu destinderea activa, dinamica, ceea ce constituie remedii contra oboselii

psihice si a tensiunii nervoase ;

▪ distractia si divertismentul (sportul, muzica, folclorul, dicotecile, videotecile,

activitatile in aer liber etc.) care prin formele oferite permit o contrapondere fata de

activitatile cotidiene ;

▪ dezvoltarea personalitatii umane, ca o consecinta a functiei cultural-educative, in masura in care programele de agrement vor stimula capacitatile psihice si spirituale ale participantilor (in cazul unor jocuri de societate, concursuri distractive etc.).

Obiectivele prioritare ale ofertantilor de produse turistice si a organizatorilor de turism sunt dezvoltarea si diversificarea vacantelor, precum si imbunatatirea serviciilor componente ale industriei ospitalitatii. Aceste obiective constituie expresia adaptarii activitatilor specifice la nevoile tot mai numeroase si variate ale clientelei, determinate de evolutiile cantitative si structurale ale circulatiei turistice.

2.1. Vacantele active

Propriu civilizatiei moderne, turismul reprezinta un fenomen economico-social puternic ancorat in viata sociala, iar ca o noutate pentru tara noastra, dar la moda pe plan international, se discuta tot mai mult despre modalitati de realizare a unor programe speciale si tipuri de vacante active. Vacantele active pot fi clasificate in cinci mari grupe , si anume :

GRUPA I – MARE SI PLAJA.

▪ TALASOTERAPIE si termalism marin

▪ MEDIUL INCONJURATOR. Cunoasterea mediilor litorale si acvatice.

▪ SCUFUNDARI SUBMARINE. Initiere si perfectionare. Descoperirea lumii subacvatice (flora, fauna)

▪ SPORTURI TERESTRE SI NAUTICE

▪ CAR CU VELA pe nisip sau dune, in special pe malul marii.

▪ JOCURI CU MINGEA pe plaja. Beach-football, beach-volley etc

▪ SURF. Initiere si perfectionare. Cazare sau camping salbatic pe plaje.

▪ SCHI NAUTIC. Stagii de initiere si perfectionare.

▪ PLANSA CU VELA. Stagii de initiere, cu scopul de a stapanii plansa pe vanturi de puterea 2, cu utilizarea stimulatoarelor. Programe de perfectionare pentru controlul si rafinarea principalelor manipulari.

▪ AMBARCATIUNI CU VELA. Stagii de initiere. Se urmareste perfectionarea navigarii, initiere in croaziera.

▪ CAIAC CANOE pe mare si pe lacurile artificiale. Se pot oferi cursuri de initiere si perfectionare.

Plaja litoralului romanesc, adapostita la baza falezei intre Constanta si Mangalia si cu o larga extindere in restul litoralului, are o orientare ce permite expunerea ei la soare in tot cursul zilei de vara (10 ore) ceea ce se intalneste pe putine plaje din Europa. Nisipul plajei face parte din complexul de cura balneara specific marii (talazoterapie). Pe de alta parte, lipsa mareelor permite folosirea optima a plajelor, iar salinitatea redusa a apei favorizeaza practicarea sporturilor nautice (surf, windsurf, iahting) si mai ales a celor subacvatice. Pe litoral mai exista si alte obiective turistice naturale (sau modificate de om) si care prezinta interes pentru turism. Este vorba despre lacurile Tasaul, Siutghiol (langa Mamaia), Belona (Eforie Norn), Neptun si Jupiter, cu apa adulce, care pe langa faptul ca imbogatesc aspectul peisagistic, ofera si posibilitatea practicarii sporturilor nautice.

GRUPA II – SPORTURI SI ODIHNA DE IARNA SI MUNTE.

ALPINISM – stagii de perfectionare la alpinism cu monitori calificati si atestati, cazare in corturi .

DANS PE GHEATA – initiere, concursuri.

DELTAPLAN – initiere pe pante cu slaba inclinatie, instruire la decolari si viraje, aterizari pe pante cu diferite grade de inclinare.

▪ ESCALADARI – stagii de initiere, de antrenament sau de perfectionare la munte, la inaltimi medii sau mari. Curs teoretic. Cazare in refugii sau plimbari montane pentru descoperirea mediului, a faunei, geologiei, efectuate de ghizi specializati.

▪ SCHI ALPIN – stagii la toate nivelurile. Cursuri in grupuri mici. Initierea si perfectionarea in diferite tehnici. Antrenamente la competitii cu campioni de schi.

▪ SCHI FOND – stagii pentru incepatori sau initiati. Plimbari.

▪ SERBARILE ZAPEZII

▪ SCULPTURA IN ZAPADA SAU GHEATA –esista traditia de a realiza adevarate orase de gheata

▪ TREKKING – drumetii de munte in natura salbatica : de altitudine joasa (pana la 3000m altitudine) pe poteci. Cere o buna conditie fizica. Drumetii de mare altitudine (pana la 5000m), care supun corpul la eforturi mai importante din cauza altitudinii si a temperaturii.

Muntii Carpati se inscriu in activitatea de turism prin bogatia si varietatea potentialului lor turistic. In Carpatii Orientali domeniul pentru alpinism este reprezentat in Muntii Rarau (2 trasee), Ceahlau (12 trasee), Rodnei (71 tresee), Piatra Mare (11 trasee), Postavaru (32 trasee), in Cheile Bicazului (42 trasee). Domeniul pentru alpinism din Carpatii Meridionali este destul de intins si cuprinde trasee de toate dificultatile in Muntii Piatra Craiului (128 trasee), Bucegi (256 trasee, incadrate la toate gradele de dificultate), Retezat (71 trasee, maxima dificultate). De asemenea in Carpatii Romanesti se pot practica escaladarile si deltaplanul.

GRUPA III – NATURA SI TURISM VERDE

▪ APICULTURA - ucenicie in domeniul apiculturii.

▪ BOTANICA – studiul plantelor, excursii cu flora gobala.

▪ DRESARE ANIMALE, CRESTEREA LOR – dresarea canilor in centre de

crestere, dresarea soimilor - initiere in acest sport antic etc.

▪ FERME – vacante la ferme. Participarea la diverse activitati (cules culturi), cazare in locuinte taranesti sau in alte sate turistice.

▪ GRADINARIT – initierea si perfectionarea tehnicilor de cultura a florilor si a plantelor de ornament.

▪ SPEOLOGIE – initiere, plimbari si raiduri.

Relatia turism-mediu ambiant are o importanta deosebita, ocrotirea si conservarea mediului ambiant reprezentand conditia primordiala de desfasurare si dezvoltare a turismului. In ultima perioada se pune accent tot mai mult pe dezvoltarea vacantelor petrecute in natura si practicarea unui turism « verde ».

GRUPA IV – VIATA SOCIALA SI INTALNIRI.

▪ CENTRE SPORTIVE – in care sunt grupate activitati sportive : tenis de masa, tenis de camp, badmington, patinaj, natatie ( cursuri cu monitori).

▪ SARBATORI – excursii la diferite manifestari traditionale, pelerinaje.

▪ FESTIVALURI – participarea la diferite festivaluri : muzica, bridge, parada portului popular, moda etc.

▪ PARASUTISM – initiere si perfectionare.

▪ CONDITIE FIZICA – sejur axat pe conditia fizica (masaje, electroterapie, sauna,

piscina, sali gimnastica) si alimentatia dietetica.

▪ TIR CU ARCUL, ARBALETA – teorie, practica, competitii.

▪ YOGA – stagiu de initiere.

▪ VANATOARE – FOTOGRAFICA – fotografierea animelelor in mediul lor.

Turismul de circumstanta sau ocazional este de obicei un turism localizat in timp si spatiu, cu fluxuri limitate ca durata, generate de anumite evenimente specifice sau de diferite festivitati traditionale, nationale si internationale, cu caracter periodic sau ocazional (folcloric, cultural – artistice, sportive etc.) De asemenea, turismul sportiv este o forma a turismului de agrement, motivat de dorinta de a invata si de a practica diferite activitati sportive, ca o consecinta tot mai pregnanta a vietii sedentare a populatiei urbane din zilele noastre (tenis, golf, tir sportiv, competitii sportive amicale, ciclism, calarie, « vanatoare fotografica » etc.)

GRUPA V – CULTURA, ARTA, STIINTA SI ARTIZANAT



▪ TABERE DE CREATIE SI ACDEMII DE VARA SAU IARNA – organizate pentru unele activitati ca : desen, gravura, sculptura, muzica, teatru, chitara clasica sau

moderna, dansuri etc.

▪ ANTICHITATI – cursuri scurte privind istoria artei, evaluarea si expertizarea

obiectelor de arta , vizite la colectionarii de obiecte de arta, anticari, targuri de

antichitati.

▪ ARTA FLORALA – stagiu de invatare a aranjamentelor florale.

▪ BRICOLAJ – stagiu de invatare a executarii diferitelor reparatii in gospodarie.

▪ DANSURI – stagii de initiere sau specializare in dansuri populare, clasice, moderne.

▪ GASTRONOMIE – cursuri de invatare a artei culinare.

▪ INFORMATICA – stagii de initiere si perfectionare.

▪ MUZICA – organizare de vacante active dedicate muzicii, creatiei, interpretarii etc.

▪ FOTO – cursuri privind tehnica fotografiei, developarii etc.

Turismul de agrement este o forma de turism practicata de calatorii care cauta sa profite de frumusetile naturii (peisaje agreabile), de prilejul de a cunoaste oameni si locuri noi, istoria si obiceiurile lor si in general, doresc sa-si foloseasca timpul de vacanta pentru practicarea unor activitati preferate (hobby –uri).

Incercarea de clasificare a acestor tipuri de vacante este o operatie dificila, iar din cea alcatuita de « Organizatia Mondiala a Turismului » au fost selectate numai o parte din aceasta prezentare, aceasta putand fi supusa completarii, avand in vedere vastitatea activitatilor umane care pot inspira organizatorii de turism in crearea unor programme proprii si originale.

Intocmirea unor asemenea programe, destinate anumitor segmente de piata, presupune studiu atent, respectiv o intetegere corecta a motivatiilor reale de vacanta.

2.2. Activitati de animatie

Animatia in taberele scolare. Acest tip de animatie este o parte dificila, deoarece se adreseaza unor turisti cu varste cuprinse intre 6 si 18 ani, ca atare animatia oferita trebuie structurata pe grupe de multi, astfel incat sa fie accesibila si primita de fiecare categorie in parte. Pe de alta parte, fiecare categorie implica si partea de supraveghere, la cei mici am putea spune chiar monitorizare.

In organizarea animatiei in taberele scolare trebuie sa se puna accent pe :

▪ dezvoltarea spiritului de echipa ;

▪ realizarea unei atmosfere festive ;

▪ dezvoltarea sensibilitatii ;

▪ stapanirea emotivitatii atunci cand se interpreteaza un text in public ;

▪ formarea si cultivarea respectului fata de public.

Pe grupe de multi, activitatile propuse pot fi jocuri organizate, antrenante pentru copii, iar pentru adolescenti jocuri intelectuale, ce antreneaza discutii si comentrii (sub forma unor sezatori).

Activitati pentru copii

foc de tabara – copii sunt antrenati sa caute lemne pentru foc. Acest eveniment poate fi combinat cu alte jocuri, ca de exemplu « dansul indienilor ». Animatia propriu-zisa consta in faptul ca pentru a deveni « indieni », copii sunt machiati, costumati si poarta pe cap pene, executand in jurul focului un dans specific. Investitiile sunt minime, efectele se obtin din machiaj iar costumele se pot improviza usor.

trasee in natura – pot fi structurate fie pe drumetii in care se urmareste marcajul, pe durata unei zile. Aceste drumetii pot fi combinate cu « descoperirea unor comori » -la dus se ascund diverse obiecte care trebuie descoperite la intoarcere. Traseul poate fi facut in doua zile, cu cazare la un refugiu sau cabana, caz in care copii trebuie sa aiba peste 12 ani. Investitiile sunt minime, se creeaza spirit de echipa, intarind solidaritatea intre membrii grupului, eventual si de responsabilitate fata de ceilalti membrii ai grupului, se instituie sentimentul de curaj, de experienta inedita.

▪ teatru de papusi – organizat de copii, la sugestia lor, in care interpreteaza fie povesti cunoscute, fie scurte scene improvizate. Investitia este minima : jucarii si o cortina (eventual masa rasturnata). Pot fi folosite si marionete, copii fiind indrumati in manuirea lor.

▪ concursuri pe diverse teme – pot fi organizate in spatiu inchis sau deschis, in functie de locul unde se desfasoara , resursele existente, conditii meteo etc. Acestea pot fi :

- desene pe asfalt ;

- jocuri distractive, de exemplu alergare in sac (pe echipe) ;

- concursuri de poezii si cantece ;

- recunoasterea instrumentelor muzicale si gruparea acestora pe tipuri.

activitati manuale – sunt foarte indicate a fi organizate in interior, mai ales pe vreme rea :

- realizarea de figurine de plastic ;

- crearea de obiecte sau jucarii cu ajutorul truselor de traforaj ;

- confectionarea de haine pentru papusi ;

- pictura pe diverse teme ;

- tesutul covoarelor cu ajutorul « firelor » de hartie ;

- impletituri de lana ;

- cusaturi sub forma broderiilor ;

- colaje cu plante si materiale textile.

2) Activitati pentru adolescenti :

concursuri de orintare cu busola - se realizeaza pe echipe. Animatia consta in stabilirea unui traseu pe care concurentii ii vor parcurge cu ajutorul hartilor, busolelor, indicatoarelor si care va fi presarat cu obstacole. Castiga echipa care realizeaza un traseu in cel mai scurt timp.

organizarea de serate – este un prilej pentru participanti pentru a se cunoaste mai bine intre ei, de a se destinde, de a se distra. Animatia consta in faptul ca ei vor fi organizatorii si participantii.

▪ spectacole de pantonima – se realizeaza pe echipe, de obicei o echipa indica un cuvant unui membru al celeilalte echipe, iar acesta trebuie sa-l faca cunoscut colegilor prin mimica si gestica, fara a vorbi. Apoi se schimba rolurile. Nu necesita investitii.

▪ discutii pe o tema data – se pot referi la istorie ( mari personalitati ale istoriei nationale sau universala, mari evenimente istorice care au marcat cursul omenirii, batalii celebre, mari spioni, femei celebre care au influentat cursul istoriei), geografie (o anumita tara- cu referiri la pozitia geografica, relief, clima, curiozitati, resurse naturale unicat, mod de viata, obiceiuri si traditii), literatura. Nu necesita investitii financiare, doar cunostintele generale ale participantilor si crearea unei atmosfere de dezbatere cat mai interesante.

▪ organizarea unei expozitii – cu exponente create de adolescenti. Animatia incepe de la aranjarea obiectelor in sala, culegerea impresiilor de la « vizitatori », formarea unui « juriu » si acordarea unor premii pentru cele mai bune lucrari.

▪ realizarea unor afise publicitare – transmiterea de maximum de informatie cu minim de mijloace. Transmiterea informatiei poate fi prin cuvinte sau simboluri.

▪ modelaj in zapada (iarna) sau in nisip (vara, pe plaja). Se poate organiza la orice multi. Nu necesita investitii.

▪ foc de tabara

▪ drumetii cu cortul in spate – urmarirea unui traseu dupa semnele si indicatoarele existente. La locul de campare fiecare isi instaleaza cortul si participa la organizarea si derularea activitatii comune, cum ar fi realizarea focului, pregatirea hranei, servirea mesei, curatarea locului la plecare. Astfel se dezvolta lucrul in echipa.

Cele prezentate mai sus ca forme de animatie in tabere pot fi diversificate sau combinate in functie de imaginatia animatorului. Se impun insa anumite precizari, privind regulile ce trebuie respectate, mai ales in ceea ce priveste animatia grupurilor de adolescenti :

▪ trebuie evitat consumul de bauturi alcoolice.

▪ fumatul poate fi tolerat in limitele rezonabile si in locuri special amenajate, pentru a nu

expune pe nefumatori. Dar este recomandat sa fie evitat.

▪ participarea la discoteca se face in limita unui program stabilit si cu insotitor.

▪ mersul la drumetii se face pe durata adecvata varstelor, fara suprasolicitare si cu toate

precautiile de rigoare (vreme, trasee accesibile, pentru evitarea oricaror accidentari).

Animatia in parcurile de distractie. Parcurile de distractie reprezinta, de obicei, pentru turist o aventura unica in viata, deoarece acesta isi consuma practic curiozitatea din prima vizita, gradul de satisfactie fiind maxim, probabilitatea de a reveni este relativ scazuta. Din acest motiv parcurile de distractie necesita periodic o « revitalizare » a echipamentelor, prin inlocuirea celor « uzate moral » care nu mai au atractivitate cu altele mai dinamice care sa corespunda cu noile cerinte ale turistilor.

In acest domeniu avem de-a face cu parcuri de distractii cu oferta complexa, pentru toate gusturile si varstele ( de exemplu : parcul Prater din Viena, Europa. Park Rust, situat in apropiere de granita dintre Germania si Franta, nu departe de Karlsruhe s.a), precum si parcuri tematice care se adreseaza unui anumit segment determinat de turisti ( de exemplu : Eurodisneyland, special pentru copii) Aceste parcuri indiferent de tipul lor, sunt o concentrare de echipamente de animatie care se caracterizeaza printr-o mare diversitate si care au rolul de a spori atractivitatea parcului (luate individual nu prezinta tot atata interes). Durata de viata a unui parc este apreciata la aproximativ 10 ani. Exceptie la acesata regula fac Disneyland, deoarece parcul va fi in permanenta actual, intrucat principalii vizitatori sunt copii, mereu alte generatii de copii, care vor fi atrasi de subiectul promovat de aceste parcuri : basmul, povestea sau desenul animat, cu personaje fascinante si indragite.

In tara noastra, parcuri de distractie intalnim pe litoral.

Animatia la muzeu este un concept nou in domeniul turismului. Este stiut ca muzeul reprezinta o resursa fundamentala pentru functia turistica a orasului. Astazi rolul unui muzeu este perceput mult mai aproape de al unui parc tematic, al shoppingmall-ului, al centrelor comerciale decat al realitatii artistice, oarecum exclusiviste. Rolul muzeului devine activ si este propus cu insistenta potentialilor vizitatori sau turistilor. Muzeul nu se mai limiteaza la a fi doar un produs primar ( de a fi oferta care determina motivatia de vizitare a unui oras) sau de sustinator al imaginii, ci muzeul a inceput sa joace un rol tot mai important pe piata produsului secundar, in concurenta cu alte servicii care intervin in facilitarea vizitarii unui oras : restaurante, baruri, hoteluri. De exemplu, in muzeele englezesti accesul la diferite servicii din interiorul muzeului nu este conditionat de vizitarea muzeului, magazinele si spatiile amenajate din interiorul muzeului devenind locuri unde se pot petrece cateva ore linistite printre carti si albume. Muzeele englezesti ofera chiar si locuri de cazare (fiind posibila cazarea la British Museum).

Desi pare de neconceput, in acest fel produsul muzeul intra in competitie cu magazinele, cu sectorul de catering, dar si cu cel hotelier, oferind servicii complexe pe un teren destul de discutabil.

In ceea ce priveste animatia in croaziere, se poate spune, fara exagerare, ca este vorba de o adevarata industrie, se apeleaza la o paleta larga de activitati care au rol de antrena turistii.

Animatia in croaziere poate fi abordata in doua directii :

▪ activitati organizate la bordul navei - in timpul deplasarii acesteia : pe langa serviciile clasice ( restaurante cu specific baruri, discoteci, spectacole - cabaret, muzica, dans), turistilor le sunt oferite de catre animatori specializati  : sporturi nautice, pescuit in larg, actiuni de vanatoare. Animatia in croaziere se limiteaza uneori doar la spatiul oferit de nava, avand totusi posibilitatea practicarii de multiple activitati relaxante : bai de soare, inot in piscina, gimnastica de intretinere, gimnastica in apa, fitness, activitati pe puntea vasului etc.

▪ activitati organizate pe tarm, in porturi, in statiunile turistice sau localitatile vizitate. La tarm se ofera toate tipurile de animatie de care beneficiaza si ceilalti turisti din statiune, in functie de oferta locala si durata acostarii in port.

Animatia in autocar este destul de restrictiva (turistii nu se pot misca, trebuie sa-si pastreze locurile pe toata durata transportului). Ghidul va fi cel care va antrena turistii, prin discutii sau prezentari ale programului care este de derulat . Singurele activitati permise sunt urmarirea unui film, ascultarea unui post de radio, casete cu muzica.

In ceea ce priveste trenul, ca mijloc de transport pentru grupuri de turisti este rar intalnit, el se adreseaza in primul rand turistilor individuali care calatoresc pe distante relativ scurte, iar pe distante mai mari exista varianta vagonului de dormit (unde nu se pune problema animatiei, ci mai degraba a conditiilor de calatorie).

Insa, exista calatorii turistice cu trenul, cum ar fi Orient Express, care sunt considetare produse turistice complexe. Orient Express-ul este un produs de lux , calatoria fiind o ocazie anuala (un produs unicat pe parcursul unui an), cu o durata de pana la 30 de zile, incluzand tranzitarea mai multor tari, punctul de plecare este Londra, punctul final fiind Istambul. Opririle in orase dureaza aproximativ 4 ore, in fiecare statie turistilor li se ofera partea de animatie corespunzatoare, constand ca si la croaziere din oferta locala.

Animatia in tren poate fi mai generoasa decat in autocar, se bazeaza in principal pe serate organizate, inspirate din romanele Agathei Christea (Crima din Orient Express). Insa, oferta acestui produs consta dintr-o calatorie, mai mult decat confortabila, cu ternul, cu toate facilitatile incluse, precum restaurante de lux, baruri, servicii ireprosabile, in conditii de risc minim. Aceasta calatorie reprezinta de obicei o aventura unica in viata.

In pensiunile turistice, animatia este oferita de obicei de gazda, intrucat cunoaste cel mai bine zona sau posibilitatile de divertisment existente, ea este cea mai in masura sa propuna vizitatorilor o anumita activitate. Activitatile care se practica in pensiuni au legatura cu specificul zonei, turistii avand posibilitatea de a practica activitati recreative care corespund ncesitatilor sau preferintelor lor. Turistii veniti in mediul rural doresc sa practice o activitate fizica (miscare, sport, plimbare) in aer liber, deoarece ii elibereaza de oboseala fizica si psihica acumulata. Adesea ei se implica in activitati casnice sau agricole, mai ales din curiozitate sau pentru o experienta inedita. Altii prefera divertismentul, distractia, participand la diferite manifestari culturale locale, la sarbatori traditionale, evenimente emotionante, si implicit reconfortare pentru turistii straini sau cei din mediul urban.



Tehnici de animatie

1. Echipamente de animatie

Echipamentele de animatie constituie elemente de baza in animatia centrelor turistice, acestea variaza in functie de caz, repartizarea echipamentelor fiind necesar sa se faca in mod echilibrat intr-o statiune, sporind armonia si atractivitatea acesteia.

Intr-o statiune care ofera un anumit nivel de animatie exista deja un plan de amenajare pentru resursele principale, sunt realizate amenajari, cum ar fi un lac pentru practicarea sporturilor nautice, existanta unui teren de sport (sau mai multe, organizate pe o suprafata concentrata) in aer liber, o sala de cinema, discoteca, cu conditia ca aceste echipamente sa corespunda cerintelor manifestate de turistii vizitatori, sa fie solicitate de acestia si de ce nu, chiar de localnici. Numeroase statiuni si-au creat un renume datorita existentei si calitatii anumitor echipamente. Se poate vorbi de cateva echipamente din topul preferintelor cum ar fi : teren amenajat pentru golf, instalatii pe cablu in zonele montane, in special cele care deservesc sporturilor de iarna, sau amenajari specifice in zonele in care se pot practica sporturi nautice, insa mai rar se poate vorbi de echipamente de ordin cultural, acestea sunt caracteristice oraselor turistice. Echipamentele sportive atrag un numar mare de turisti care vin sa-si petreaca sejurul nu doar in perioada vacantei, ci si la sfarsit de saptamana.

Natura anumitor echipamente sportive traditionale este intotdeauna determinata de aspectul de ordin fizic al statiunii, si anume : relieful, asezarea geografica, conditiile climatice, mai ales in ceea ce priveste amplasarea instalatiilor mecanice in statiunile montane sau a spatiilor destinate relaxarii in statiuni balneoclimaterice. Amenajarea si protejarea locurilor pentru pescuit, rezervatii naturale de animale sau gradini zoologice, parcuri de distractie in aer liber, amenajarea unor locuri pentru pregatirea unui barbequie sau organizarea unui picnic sunt importante pentru o statiune, ele pot constitui atractii turistice, aceste locuri favorizeaza refacerea fizica si psihica a turistilor.

Animatia oferita poate fi imbunatatita calitativ daca mai multe variante ar putea fi regrupate intr-un centru mai important care sa puna la dispozitia turistilor ca oferta complementara restaurante, baruri, magazine, standuri cu reviste, ziare, acestea constituind locuri de intalnire pentru diverse grupuri de turisti.

Echipamentele de ordin cultural din statiunile turistice vor ramane la un nivel scazut de dezvoltare deoarece majoritatea turistilor care frecventeaza statiunile sunt in majoritate « oraseni » care manifesta un interes mai mare pentru activitatile in aer liber.

In satele de vacanta unde predomina in special activitati sportive si de divertisment variate, programele de animatie, includ din ce in ce mai mult activitati cu caracter cultural care necesita echipamente oarecum ieftine : teatre in aer liber, amenajari pentru sustinerea de concerte in parcuri,sali de expozitie pentru opere artistice sau obiecte de artizanat, ateliere pentru creatie, manual etc.

Centrele de informare pentru turisti, spatiile de cazare , restaurantele, barurile, terasele panoramice, cazinourile, salile de jocuri, barurile de noapte, locurile publice etc.pot contribui si ele la animatia intr-o statiune turistica.

2. Organizarea activitatii de animatie si rolul ghidului animator in organizarea acestor activitati

Activitatea de animatie a unei statiuni turistice depinde intr-o mare masura de atractiile, resursele si dotarile din statiune, dar si de felul in care aceste echipamente sunt dispuse, de felul in care se face organizarea acestora.

In domeniul sportiv, de exemplu, activitatile practicate sunt in general determinate de caracteristicile statiunii, dar si de echipamentele existente, care uneori pot fi insuficiente, fiind necesare alte facilitati pentru participarea unor turisti la activitati sportive : inchirierea de materiale sportive, inchirierea de masini sau biciclete, inchirierea de barci, de materiale necesare pescuitului.

In ceea ce priveste activitatile de pescuit si vanatoare, organizarea acestora este absolut necesara, aceasta activitate nu se poate baza doar pe imaginatie sau pe inspiratia de moment, mai ales daca este vorba de un safari sau un concurs de pescuit. Este important ca resursele sa fie protejate iar informatiile sa fie oferite turistilor intersati odata cu posibilitatile puse la dispozitiie.

Si in ceea ce priveste activitatile de ordin cultural organizarea joaca un rol important, turistii au posibilitatea sa se implice in activitati cum ar fi : manifestari folclorice, festivaluri, targuri etc. O organizare adecvata permite transformarea anumitor bogatii naturale, economice sau culturale in elemente de animatie. Astfel, o activitate, precum artizanatul poate deveni un factor de animatie datorita creatiei din atelierele de artizanat destinate turistilor, datorita magazinelor de artizanat si chiar expozitiilor, care grupeaza toti artizanii din regiune, care pun in valoare traditiile locale.

Organizarea activitatilor din statiunile de vacanta apare la fel de importanta ca si echipamentele necesare sau resursele disponibile care, in lipsa unei utilizari rationale, pot ajunge inutilizabile sau chiar iremediabil distruse. O organizare dinamica constituie un atu primordial al politicii de animatie al unei statiuni, deoarece animatia poate sta la baza renumelui unei statiuni turistice, deasemenea poate contribui la prelungirea duratei sejururilor sau a perioadei de extrasezon. In lume exista statiuni turistice care functioneaza tot timpul anului numai datorita activitatii de animatie, fara a oferii alte alternative de petrecere a vacantei.

Trebuie subliniat faptul ca organizarea activitatii de animatie nu trebuie sa ocoleasca asteptarile turistilor, dar nici sa ingradeasca notiunea de libertate care caracterizeaza timpul liber. De asemenea este important sa se respecte nevoia de odihna a turistilor, intimitatea, gradul de satisfacere al acestora, astfel ca animatia sa nu se transforme intr-o serie de interdictii sau reglementari obligatorii care au darul sa oboseasca si sa indispuna turistii prin constrangeri. Este de dorit ca organizarea animatiei sa tina cont si chiar sa incurajeze initiativa pentru asigurarea originalitatii sale, eliminand in acest fel posibilitatea imitarii unor activitati specifice zonelor urbane si turistii le resping in mod categoric.

Animatia este un proces de creatie, nu exista o limita la multiplele posibilitati de organizare a acesteia in statiunile turistice. Activitatile cele mai originale au adesea mai mari sanse de reusita daca ele corespund motivatiilor turistilor. Pentru organizarea acestor activitati de animatie este nevoie de o persoana specializata care sa cunoasca motivatiile turistilor si sa fie in masura sa participe la planificarea si punerea in functiune a instalatiilor de animatie, sa elaboreze programe de animatie si sa supravegheze realizarea lor, sa asigure informarea turistilor si publicitatea referitoare la posibilitatile de petrecere a timpului liber.

Misiunea unui animator este tripla :

▪ oferirea satisfactiei dupa dorintele turistilor ;

▪ asigurarea deplasarii in cele mai bune conditii de securitate creand si un climat de

incredere turistilor ;

▪ asigurarea unitatii in grup prin inoculirea unui spirit de solidaritate.

Pentru a atinge aceste obiective animatorul trebuie sa fie :

▪ un bun cunoscator al programului de realizat ;

▪ un bun organizator care regleaza si coordoneaza toate activitatile referitoare la

informarea, organizarea, punerea in aplicare a programului de animatie ;

▪ un consilier tehnic care poseda cunostinte solide referitoare la echipamentele de animatie (ca mod de functionare) ;

▪ un formator si informator care ii initiaza in diferite activitati pe cei mai putin experimentati, se informeaza asupra domeniului care ii revine (istoria locurilor, activitatile sportive, patrimoniul turistic) ;

▪ intotdeauna un lider care este mereu vigilent, cauta sa evite situatiile conflictuale, este deschis, comunicativ, asculta turistii, trebuie sa dea dovada de rabdare si stapanire de sine, clarviziune psihologica, facilitati de comunicare, cu un simt al umorului dezvoltat si este capabil sa se impuna atunci cand circumstantele cer acest lucru.

Animatorul este in primul rand un pedagog, nu trebuie sa fie neaparat un « one man show » sau un super – atlet. Este si profesor, dar si elev, va tine cont de faptul ca nu poate asculta si invata daca este singurul care vorbeste. El trebuie sa aiba abilitati de a lucra cu oamenii, in sensul de a-i antrena in diverse activitati, sa incurajeze contactele sociale intre diverse persoane, sa-i ajute sa devina activi si creativi.

Tipuri de animatie turistica si impactul economic al animatiei in turism

Animatia reprezinta un element fundamental al ofertei turistice. Obiectul animatiei il constituie realizarea activitatilor care sa permita indivizilor sa se distreze, sa se amuze, sa se destinda[7]. Participarea la o actiune de animatie inseamna, pentru turist, sa uite, pentru un interval de timp, de stresul cotidian al vietii sale.

Rolul unei politici de animatie nu este doar acela de a organiza evenimente, prilejuri de distractie, de a sarbatori ceva, ci este, inainte de toate, acela de a apropia oamenii, unii de ceilalti.

Puitem distinge mai multe tipuri de animatie printre care :

▪ animatia de tip « socializare », avand ca scop facilitarea comunicarii intre turisti, prin organizarea unor manifestari, a unor actiuni de animatie cum ar fi seratele dansante sau jocurile de societate (jocuri de carti, scrabble etc.) ;

▪ animatia de tip « miscare », ce contribuie la dezvoltarea activitatilor fizice si sportive ;

▪ animatia de tip « creativitate », prin care se ofera turistilor posibilitatea sa desfasoare activitati manuale, de indemanare, de creativitate (desen, pictura etc.) ;

▪ animatia de tip « cultura, descoperire, viata », ce permite satisfacerea nevoilor de informare, de curiozitate, de schimbare, prin participarea la manifestari sau activitati diverse (festivaluri de muzica, seminarii, conferinte, cursuri de limbi straine, de gastronomie) ;

▪ animatia de tip « aventura », ce se adreseaza turistilor aflati in cautarea de neprevazut, de necunoscut, dar si de dificultati, de pericole, fie prin intoarcerea catre natura, intr-un mod mai mult sau mai putin organizat (calatorii, circuite, expeditii etc.), fie prin practicarea unui sport considerat riscant, precum parasutismul, alpinismul si chiar a unor sporturi extreme (parapanta, bungee-jumping) ;

▪ animatia de tip « liniste, calm, odihna », menita sa compenseze stresul vietii cotidiene, nu prin distractie zgomotoasa si miscare, ci prin activitati precum practicarea de exercitii yoga, meditatii in grup, plimbari usoare in mijlocul naturii etc.

O statiune turistica ar trebui sa-si propuna un program de activitati cat mai variat, care sa se desfasoare in cadrul acesteia. Din acest punct de vedere, animatia reprezinta un factor esential in materie de dezvoltare turistica.

Calitatea animatiei este cea care face diferenta si explica atractia suplimentara a unei destinatii turistice. Importanta animatiei depinde de potentialul turistic al unei tari sau al unei regiuni.

Astfel, existenta unui patrimoniu cultural, artistic si istoric reprezinta oportunitati reale de dezvoltare a activitatilor de animatie intr-o regiune.

Animatia poate determina  :

▪ o sursa suplimentara de profit, atat pentru hotelieri, cat si pentru alti prestatori de servicii (unitati de alimentatie, de agrement) ;

▪ un element complementar de atractie turistica, necesar pentru a atrage clientela cea mai exigenta. Acest element poate deveni un avantaj competitiv suplimentar si poate, de asemenea, sa favorizeze crearea unei imagini de marca ;

▪ o oportunitate in privinta crearii de locuri de munca suplimentare (animatori sportivi, culturali etc.).

Este recunoscut, de asemenea, faptul ca o buna animatie poate conduce la prelungirea sezonului turistic.

Impactul economic al animatiei, chiar daca este dificil de anticipat, este real si explica succesul acelor destinatii turistice care au inteles importanta animatiei pentru turisti si au actionat in sensul dezvoltarii unor actiuni de animatie cat mai diversificate.



Gheorghe Barbu ( coordinator ) “Turismul in economia nationala”, Ed. Sport – Turism, Bucuresti 1998

Pierre Py “Le turism . Un phenomene economique” , La documentation francaise , Paris, 1986

Oscar Snak, Baron Petre, Neacsu Nicolae – Economia turismului, Editura Expert, Bucuresti, 2001, pag.34

Alexandra Crina Chiriac, Anca Adriana Cristea – Animatia in turism si industria ospitalitatii, Editura Gemma Print,Bucuresti, 2003, pag. 59-64

Alexandra Crina Chiriac, Anca Adriana Cristea, Animatia in turism si industria ospitalitatii, Editura Gemma Print, Bucuresti, 2003, pag. 69

Alexandra Crina Chiriac, Anca Adriana Cristea – Animatia in turism si industria ospitalitatii, Editura Gemma Print, Bucuresti 2003, pag. 76-86

Raboteur Joel,Introduction a l’Economie du tourism, L’Harmattan, Paris, 2000, pag.60.

Ibidem

Raboteur Joel, op.cit., pag.62



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2989
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site