Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


CALATORUL IN ACTIUNE

Turism



+ Font mai mare | - Font mai mic



CALATORUL IN ACTIUNE

"Mai ales la munte, oricine are ocazia sa vada inca de mic unele fenomene interesante, pe care cei de la cimpie si orasenii le afla abia mai tirziu din carti. Muntele e o mare panorama in necurmata prefacere', scria marele geograf Simion Mehedinti, care s-a nascut la Soveja, jud. Vrancea, pe "plaiurile Mioritei'.



Pentru ca turistul sa se poata bucura si sa beneficieze din plin, cu eficienta, de o excursie intreprinsa in natura, trebuie sa se deprinda, sa-i descifreze "alfabetul', sa-i cunoasca drumurile si sa-i foloseasca darurile cu pricepere, fara s-o uriteasca sau s-o distruga.

Dintre multele deprinderi utile drumetului, care se insusesc treptat, de-a lungul anilor si kilometrilor parcursi, printre care: gasirea surselor de apa potabila, alegerea potrivita a locurilor de popas si innoptare, facerea focului in orice conditii naturale, pregatirea mincarii, cunoasterea plantelor de leac etc., la loc de frunte se situeaza

Orientarea pe teren

Este indeobste cunoscut ca - mai ales la munte - nu toti oamenii se orienteaza la fel, atunci cind se afla in locuri necunoscute; unii gasesc cu usurinta drumul cel bun, in timp ce altii se ratacesc chiar pe poteci marcate. Simtul orientarii depinde in buna masura si de memoria vizuala, care poate fi educata, antrenata, ca si de stiinta observarii si interpretarii corecte a unor semne si fenomene din natura.

Astazi, in general, drumurile si potecile zonelor de excursii sint marcate cu semne turistice conventionale sau cu indicatoare. Dar placerea si satisfactia multor drumeti este de a se abate de la aceste cai marcate si de a porni pe poteci sau pe scurtaturi si atunci se pune cu seriozitate problema orientarii cu sau fara harta, cu sau fara busola.

Desigur, cind excursionistii isi propun, de la inceput, parcurgerea unui traseu necunoscut, in special in zone montane, trebuie sa se pregateasca de acasa cu o harta si o busola. Dar chiar si asa, e necesar sa stie cum sa le foloseasca si cum sa coreleze indicatiile instrumentelor cu "semnele' naturale, locale.

In indicatiile care urmeaza veti gasi unele procedee practice, pentru operatii diverse de orientare, de comparare a hartii cu terenul.

Stabilirea directiei nordului si a celorlalte puncte cardinale se poate face fara harta sau cu ajutorul ei.

Orientarea in teren fara harta. Unele indicii pentru orientarea fara harta sint cunoscute din manualele scolare de geografie. In cele ce urmeaza sint prezentati si alti indicatori, care sint necesari sa-i cunoastem, spre a inlesni orientarea in excursii.

Astfel, pantele pe care zapada se topeste mai repede decit pe celelalte sint expuse spre sud; muschii acopera, in general, stincile expuse spre nord; arborii izolati au coroana mai bogata si coaja mai aspra pe partea dinspre nord; coniferele elimina mai multa rasina pe partea dinspre sud; iarna, zapada prinde o pojghita dinspre sud; iar spre nord ramine afinata; la inceputul toamnei, in partea dinspre sud a arborilor sau a cioturilor singuratice, iarba ingalbeneste mai repede.

In noptile in care bolta cereasca este acoperita partial si Steaua Polara nu poate fi observata, orientarea se poate face dupa Luna, la orele indicate in tabelul de la pagina 67.

Aflarea directiei meridianului geografic (a nordului geografic) si a celorlalte puncte cardinale cu ajutorul busolei. Dupa cum se stie, cu ajutorul busolei se stabileste nordul magnetic. Pentru aflarea meridianului geografic - a nordului geografic - se ia valoarea declinatiei magnetice a punctului de statie de pe harta topografica respectiva si se aplica corectia negativa sau pozitiva cu ajutorul cadranului busolei in felul urmator: se lasa acul busolei sa se opreasca; se suprapune cadranul cu N pe ac si apoi, cunoscind valoarea in grade a declinatiei magnetice, se roteste cadrul in sensul acelor de ceasornic, daca valoarea este pozitiva, sau invers daca valoarea este negativa, cu numarul de grade respectiv vizind prin vizorul busolei catre un reper fix (un obiect in te-teren - un pom izolat, un cos de fabrica, o creasta de deal etc.).

Fazele Lunii

la ora 18

la ora 24

la ora 6

Cind Luna este la primul patrar (are colturile spre stinga; se vede numai jumatatea din dreapta Lunii)

La sud

La vest

Nu se vede

Cind Luna este in faza de Luna plina (se vede tot discul Lunii)

La est

La sud

La vest

Cind Luna este la ultimul patrar (are colturile spre dreapta; se vede numai jumatatea din stinga Lunii)

Nu se vede

La est

La sud

In faza de Luna noua

Nu se vede

Nu se vede

Nu se vede

Directia punctului de statie - reperul fix este directia meridianului geografic, a nordului geografic. Se fixeaza apoi, tot cu ajutorul busolei, prin procedeul stabilirii azimutului, reperele cele mai vizibile si cele mai fixe pentru directia celorlalte puncte cardinale est: - cu 90, sud - cu 180, vest, - cu 270 fata de directia nordului geografic.

Stabilirea azimutului magnetic si real al unui reper. Azimutul unui reper este unghiul dintre meridianul geografic al punctului de statie si directia catre reperul respectiv. Azimutul se citeste in directia miscarii acelor unui ceasornic de la 0 la 360 si se stabileste cu busola in felul urmator: se orienteaza busola in punctul de statie; se roteste apoi capacul ei pina cind catarea se indreapta spre reperul vizat, mentinind tot timpul acul magnetic al busolei nemiscat in pozitia initiala. Valoarea de pe cadran in dreptul indicelui reprezinta azimutul magnetic al directiei respective.

Pentru obtinerea azimutului real, se adauga sau se scade valoarea declinatiei magnetice luata de pe harta topografica respectiva.

Aflarea unor distante. In conditii normale de vizibilitate, se pot aprecia distantele dupa urmatoarele criterii obtinute de o vedere normala:

Cosurile fabricilor, casele foarte inalte, turlele bisericilor

se pot vedea la

15 km

Casele izolate

se pot vedea la

5 km

Cosurile de pe acoperisurile caselor

se pot vedea la

3 km

Pomii izolati si omul

se pot vedea la

2 km

Trunchiurile copacilor

se pot vedea la

1 km

Culorile imbracamintii unui om

se pot vedea la

300-400 m

Ochii, nasul, degetele unui om

se pot vedea la

60- 70 m

Orientarea in teren dupa harta. Orientarea in teren cu ajutorul hartii se poate face in bune conditiuni numai cunoscind felul cum sint reprezentate pe ea elementele de planimetrie (obiectivele de pe teren) si relief. Aceasta orientare se realizeaza in mai multe feluri: a) fie asezind harta in pozitia in care linia care uneste doua repere pe teren sa fie paralela cu linia corespunzatoare pe harta; b) fie orientind-o cu ajutorul busolei - invirtind harta pina ce se aduce nordul hartii in directia nordului din teren.

Cu ajutorul busolei, orientarea hartii se face mai usor in felul urmator: se asaza busola pe harta in asa fel ca linia N-S a cadranului sa fie paralela cu linia N-S a hartii. Se roteste apoi cu harta cu tot pina ce acul magnetic vine cu virful sau negru in directia N a busolei. Se aplica apoi valoarea declinatiei magnetice.

Aflarea orei cu ajutorul Soarelui si a degetelor de la mina. Operatia se face in timpul cind este soare. Se asaza vertical un fir de pai sau betisor in virful unghiului format de degetul aratator si cel gros de la mina. Lungimea betisorului deasupra miinii trebuie sa fie egala cu a degetului aratator masurat chiar din virful acestui unghi. Cu spatele intors spre Soare, se intinde mina cu palma deschisa in sus, in asa fel incit umbra muschiului care se afla deasupra degetului gros sa se termine in dreptul primei linii orizontale din palma, asa numita "linie a vietii'. In aceasta pozitie, la diferite ore, se proiecteaza pe rind pe cite unul din degete, extremitatea acesteia atingindu-le virful. Astfel, cind ea atinge virful aratatorului, este ora 5 - daca operatia se face dimineata - respectiv ora 19 - daca operatia se face seara; cind atinge virful degetului mijlociu este ora 6, respectiv 18; cind atinge inelarul este ora 7, respectiv 17; cind atinge virful degetului mic este ora 8 sau respectiv 16; cind atinge prima articulatie a degetului mic este ora 10, respectiv 14; cind atinge radacina acestuia este ora 11, respectiv 13.

Organizarea taberei

Camping - cuvint de origine engleza - semnifica o zona in care sint instalate corturi sau casute pentru turisti. In ceea ce ne priveste, vom acorda acestei notiuni - camping -, in cele ce urmeaza, sensul mai larg de organizare a vietii si activitatii turistice intr-o tabara, pentru una sau mai multe zile, cu unul sau citeva adaposturi provizorii: coliba, cort etc.

Excursiile cu cazare in corturi personale (sau alt tip de adapost temporar) constituie o forma recomandata turismului pentru tineri. Ea contribuie la petrecerea timpului liber in mijlocul naturii, ajuta la o adevarata odihna activa, formeaza deprinderi practice folositoare in viata de toate zilele, permite vizitarea si cunoasterea unor locuri mai greu accesibile in afara traseelor si zonelor turistice obisnuite.

In camping excursionistii trebuie sa foloseasca, pe linga lucrurile aduse de acasa, posibilitatile pe care le ofera natura, atit la amenajarea locuintei temporare si a anexelor sale (bucatarie, spalator, camara etc.), cit si la pregatirea mincarii, facerea focului, spalatul rufelor, organizarea unor activitati de studiu si destindere

Se intelege, deci, ca, pe linga echipamentul personal al fiecarui turist, mai trebuie aduse si unele materiale de interes colectiv, pentru uzul intregului grup. Printre acestea e necesar sa fie l-2 toporisti pentru batut tarusi, spart lemne, taiat crengi uscate, o galeata; o cazma cu coada scurta, o oala si o cratita (sau tigae pentru prajit) din aluminiu; doua bucati a 10-15 m de fringhie etc. Desigur, cortului i se va acorda atentia principala, ca si saltelelor sau sacilor de dormit, mijloacelor de iluminat si incalzit, trusei de prim-ajutor.

Toate aceste materiale se repartizeaza pentru grija si transport intre membrii expeditiei.

Instalarea pentru noapte

Popositi si instalati-va tabara cu cel putin doua ore inainte de lasarea intunericului. Astfel, veti avea suficient timp pentru a gasi si amenaja locul cel mai potrivit pentru asezarea cortului, stringerea lemnelor pentru foc si aprinderea acestuia, spalarea pe corp, pregatirea mincarii etc. Alegeti, de preferinta, un loc linistit in apropierea unei surse de apa potabila. Daca v-ati oprit linga o padure, asezati-va tabara la marginea ei, nu patrundeti mai adinc. Veti evita astfel ca pinza cortului si foliile protectoare din material plastic sa se umezeasca de la transpiratia arborilor; pericolul izbucnirii unui incendiu provocat de scinteile focului purtate de vint este mai redus, ca si cel de trasnire in cursul unei ploi. Daca preferati sa va asezati tabara pe malul unui riu, cautati un loc mai inalt, neted si uscat, intre marginea apei si cort lasati o distanta de cel putin 20 m pentru a va feri de umezeala din timpul noptii si de o crestere brusca a nivelului apei riurilor in caz de ploaie. In cimp, asezati cortul la adapostul unor tufe, care va pot proteja de vint, iar dimineata va asigura umbra. Feriti-va de locurile in care se pot scurge apele ploilor, pot cadea pietre sau aduna gunoaie aduse de vint. Iarna este bine sa asezati cortul deasupra unui loc pe care l-ati incalzit mai intii, facind un foc cu o vatra larga. Maturati apoi bine taciunii si cenusa. Caldura inmagazinata in sol va fi resimtita placut mult timp.

Daca va instalati tabara pentru mai multe zile, VA RECOMANDAM:

. pregatiti in apropierea cortului un adapost provizoriu (din crengi, trestie, paie, folii din material plastic sau saci, imbinate cu sfori) pentru a pastra la un singur loc si la indemina toate materialele auxiliare (galeata, cazma, aparate de incalzit, vase de bucatarie, toporisca etc.) protejindu-le de ploaie si vint. Este bine ca in jurul acestei "magazii' sa sapati un sant pentru scurgerea apelor, adinc de 10-15 cm. In interiorul adapostului, materialele nu vor fi asezate direct pe pamint - mai ales alimentele (chiar daca sint ambalate in saci), ci pe pietre inalte, plate, sau polite realizate din crengi, cutii etc. Toate alimentele vor fi pastrate numai in recipiente bine inchise pentru a le feri de invazia furnicilor;

. sapati si o groapa pentru gunoi, la distanta de cel putin 20 m de cort. La plecare nu uitati s-o acoperiti cu pamintul scos initial;

. faceti o vatra pentru foc, pe care o instalati la cel putin 5 m departare de cort sau la 10-12 m daca va adapostiti intr-o coliba construita din crengi, trestie, paie. Provizia de lemne va fi asezata departe atit de cort, cit si de vatra focului, intr-un loc unde ziua bate soarele, astfel incit sa fie seara bine zvintate. Daca vremea tinde sa devina ploioasa, acoperiti lemnele cu bucati din material plastic, fin, paie sau frunzis des peste care puneti citeva pietre;

. rezerva de apa potabila trebuie sa fie pastrata intr-o galeata acoperita sau in recipiente astupate (canistra, sticle, borcane). Apa de baut, chiar fiarta, trebuie schimbata dupa 8-10 ore;

. nu aprindeti lumina in cort sau in adapostul in care veti dormi decit dupa ce v-ati asigurat ca este inchis bine, altminteri vor da navala tot felul de insecte, printre care si tintarii. Eventualele ferestre pot fi acoperite cu tifon sau plasa din material plastic, care este recomandabil sa nu lipseasca din bagaje. Aceasta mai poate fi folosita pentru strecurat lichide, cernut faina sau la improvizarea unor unelte de pescuit ori de pastrat pestele prins viu, scufundat in apa;

. daca in apropierea cortului vostru mai sint alte corturi, aveti grija sa pastrati liniste, mai ales in orele de odihna.

Adaposturi provizorii

Pentru a nu avea probleme in privinta odihnei pe orice vreme si in orice loc, e necesar sa stiti cum sa va descurcati cu ceea ce aveti in bagaje si - mai ales - cu mijloacele pe care vi le pune la dispozitie natura, de la frunze, crengi, trestie, pina la zapada.

Hamacul va ofera, vara, destul confort cu minimum de efort. Este un fel de pat suspendat, cu ajutorul fringhiilor, de 2-4 arbori. Poate fi confectionat din sfoara groasa care se impleteste dupa metoda plaselor obisnuite pentru transportul cumparaturilor. Fireste, plasa hamacului va avea ochiuri largi, cu latura de 5-7 cm. Dimensiunile impletiturii vor fi de 180/90 cm. Capetele plasei se imbraca in cite o bucata (ca un manson) din pinza de cort sau doc, lunga de 20 cm (si lata cit hamacul), care se coase cu sfoara, astfel incit impletitura sa se fixeze bine in interiorul pinzei indoite. La fiecare din cele patru colturi ale hamacului (de forma dreptunghiulara) se fixeaza solid (cu sirma) cite o veriga metalica groasa (care sa nu se deformeze). Separat se pregatesc patru bucati de fringhie lungi de cite 2,5-3 m. Cu ajutorul lor, hamacul poate fi suspendat de arbori. Un capat al fiecarei fringhii se inoada la cite una din verigile metalice ale hamacului, iar celalalt capat se leaga de trunchiuri sau crengi groase de arbore, la orice inaltime de la pamint. Astfel, veti fi feriti de navala furnicilor, paianjenilor si a tuturor insectelor care nu zboara. In plus, in hamac va puteti odihni atit ziua, cit si noaptea. Pentru somn, asezati peste plasa o patura indoita in doua, pe lungime si instalati-va intre "foile' ei. La cap puneti o perna pneumatica din material plastic, umflata numai pe jumatate si invelita in prosop (spre a evita transpiratia).

In caz de vreme instabila, cu burnita sau vint usor, ori pentru a va apara de insectele zburatoare, intindeti la 40 cm deasupra hamacului, o sfoara si pe aceasta montati o foaie din material plastic. Ea trebuie sa fie destul de mare, pentru a acoperi complet suprafata hamacului si a se prelungi in jos circa 25 cm. Prindeti folia din material plastic pe sfoara, cu 4-5 cirlige de rufe, si procedati la fel pentru a-i fixa marginile de plasa hamacului, daca starea timpului face necesara o izolare mai buna. Veti dormi astfel intr-un fel de cort suspendat, care poate fi purtat intr-o punga din material plastic ce nu cintareste mai mult de doua kilograme. Foaia "acoperisului' va poate fi de folos si pentru a va odihni pe iarba sau pentru a improviza un umbrar ori un obstacol contra vintului cind aprindeti focul.

Coliba. Ca materiale de constructie veti folosi crengi cu frunze, trestie si papura, paie, fin, prajini, foi din material plastic etc. Aveti nevoie, desigur, si de o toporisca, sfoara sau fringhie, plus (eventual) cuie si un ciocan. Pentru impletit si fixat peretii puteti folosi nuiele de alun sau arin care sint flexibile. In zona de cimpie intrebuintati crengute de salcie. Forma si marimea depind de indeminarea si fantezia fiecaruia.

Desenele alaturate va dau citeva sugestii, de la simplul umbrar si coliba conica (de tip indian) pina la un model mai trainic in care puteti locui citeva saptamini. Acesta din urma poate fi acoperit cu brazde de pamint si iarba, care se sudeaza repede intre ele, oferind un bun adapost chiar in cazul, unei ploi abundente sau de durata, ori impotriva vintului. Alegeti o pozitie usor inclinata, plasati intrarea colibei paralel cu directia vintului si scobiti in jurul constructiei un sant pentru scurgerea apei de ploaie.

lglu este un cuvint eschimos care denumeste un tip de coliba construit frecvent, in regiunile polare, din gheata si zapada.

Fig 01

Pentru turistul care prefera excursiile la munte, iarna, ca si pentru vinatori, stiinta constructiei unui iglu poate fi de mare folos. In unele cazuri acest adapost ii poate salva pe excursionisti din pericolul de inghet.

Constructia unui iglu necesita colaborarea a doi-trei coechipieri, iar ca unealta o simpla lopata dreapta, cu coada scurta, care face parte in mod obligatoriu din echipamentul excursiei de iarna.

Se alege un teren acoperit cu zapada fainoasa si uscata pe care se traseaza doua cercuri concentrice (folosind o sfoara si un bat sau coada unei linguri, furculite etc.) pentru a delimita suprafata bazei igluului. Distanta dintre cele doua cercuri va fi de 25 cm. Apoi se incepe taierea si fasonarea unor "caramizi' din zapada. Dimensiunile unei caramizi vor fi de 75 cm lungime, 25 cm latime si 50 cm inaltime (grosime), inainte de a le zidi, ele trebuie sa fie fasonate, taindu-le piezis (inclinat), pe ambele parti ale latimii, astfel ca sa fie putin inclinate catre interiorul constructiei. Cu aceste caramizi se incepe ridicarea unei constructii circulare. De cite ori un rind al circumferintei este terminat, se subtiaza in inclinare (cu lovituri de lopata) o mica zona a peretelui; astfel se stabileste asezarea primelor caramizi ale rindului urmator si se asigura o buna stabilitate a stratului superior pe cel precedent. La sfirsit va rezulta o cupola care va fi astupata deasupra cu un ultim bloc taiat in forma de trunchi de piramida. Daca igluul prezinta totusi mici crapaturi, acestea vor fi "tencuite' cu zapada moale.

In tot timpul constructiei, unul dintre "zidari' va lucra in interiorul igluului si la sfirsit se va trezi prizonier in intuneric. Pentru a-l elibera si spre a permite accesul firesc in interior, se va decupa o intrare, taiata la baza constructiei, cu un cutit sau cu lopata. Deschiderea va fi atit de mare cit sa permita intrarea tiris ("in patru labe') a unei persoane. Intrarea va fi ulterior acoperita cu o usa-perdea din foaie de cort, folie din material plastic etc.

In interiorul igluului se poate aprinde un foc la spirtiera, se poate asigura iluminarea cu luminari fixate in suporturi si, bineinteles, se poate dormi, bine imbracati in saci de dormit sau pe foi izolatoare de cort sau din material plastic, ori - mai bine - pe saltele tip turist confectionate din masa plastica expandata (buretoasa).

Fig 02

Cortul este un adapost provizoriu si demontabil, portativ, confectionat din foi de pinza impermeabila sau din material plastic fixate pe tarusi.

In continuare, pentru a va ajuta la achizitionarea sau confectionarea unui cort convenabil, in functie de numarul de persoane, anotimp si zona geografica unde faceti excursia. (Vedeti si desenul de la pag. 78.).

VA RECOMANDAM:

Tipul

numar de persoane

caracteristici si avantaje

poate fi intrebuintat

climat

teren

bivuac 1

una

foarte usor. Pentru drumeti, ciclisti si motociclisti

munte si regiuni cu vint mult

orice teren ; special pentru munte si zapada

Tipul

numar de persoane

caracteristici si avantaje

poate fi intrebuintat teren climat

bivuac 2

doua

foarte usor; montare rapida; rezistent la vint

cimpie, deal

pentru sol nisipos

canadian

simplu

doua

spatios, pozitie comoda de culcat, montare mai dificila ca la bivuac

deal si munte

orice teren inclusiv cele cu zapada

canadian CU acoperis dublu

trei-patru

rezistent la ploi; spatios pentru 2 - 3 persoane. Poate fi adaptat drept copertina pentru umbra sau covor de stat ziua

vacanta la soare, deal, munte

orice teren, inclusiv cele cu zapada

cabana simpla

doua-patru

doua incaperi. Se poate sta si in picioare. Acoperis dublu; prima incapere de 1,95X2,80 m si cort interior de 1,75X2,30 m. Usa cu fereastra. Foarte confortabil pentru vacanta prelungita intr-un loc

vacanta la soare, padure, deal, in locuri cu vint putin si linistit

orice teren in timpul verii

canadian

geaman

patru sase

doua incaperi unite printr-un spatiu care poate servi ca sufragerie adapostita. 2, 20 X X 1,30 m, inalt 1,85 m. Fiecare element poate fi instalat si separat. Ideal pentru familie cu 2 - 3 copii sau doua familii. Se transporta cu automobilul

vacanta la soare; padure, deal, in locuri cu vint putin si linistit

teren orice teren in timpul verii

cabana familiala

opt-doua-spre-zece

trei incaperi: doua de 2,80X2,25 m plus una de 2,80X2,05 m. Confort maxim pentru 6 - 8 persoane. Excelent pentru vacanta prelungita intr-un loc

vacanta la soare; padure, deal in locuri cu vint putin si linistit

orice teren

Calitatile de baza ale cortului sint: greutatea redusa raportata la numarul de persoane), maximum de impermeabilitate (in cazul celor tesute, aceasta depinde de numarul de fire pe cm2) si rezistenta la soare, vint, ploaie. Daca veti confectiona singuri cortul, recomandam un tip care sa indeplineasca toate aceste calitati. Partile exterioare vor fi lucrate dintr-un "sandvis' cu trei foi alcatuit din: o pinza interioara din bumbac, deasa si placut colorata, peste care se asaza o folie continua din material plastic (lipita la imbinari cu "stirocol'), iar deasupra - la partea care va sta in exterior - o foaie de cort din tesatura cit mai deasa, imbinarile nu se cos, ci se fixeaza cu capse metalice. Daca, totusi, le coaseti, impermeabili-zati apoi cusaturile cu un strat de "stirocol' aplicat peste firul de ata, in partea interioara a cortului. Montantii (betele de sustinere) vor fi lucrati, de preferinta, din lemn sau tuburi solide din material plastic (pentru a nu atrage trasnetul) si se vor imbina din elemente scurte. Foaia care se asaza pe sol (podeauna cortului) se lucreaza din doua-trei foi din material plastic mai gros (tip musama) sau covor subtire de cauciuc, pentru a fi complet impermeabila si a feri de frig. Dupa instalarea cortului, peste podea poate fi asezata o patura sau - mai bine - bucati de "covor' din material plastic poros, gros de l-2 cm. Foaia de sol va avea pe margini, in exterior, inele metalice, care servesc la fixarea cu ajutorul pichetilor (sirme indoite la un capat si ascutite la celalalt). In sfirsit, veti confectiona si tarusii (din lemn sau metal), sforile groase pentru ancorare si intinzatorile. Acestea sint piese dreptunghiulare din lemn sau material plastic, cu doua gauri prin care se trece sfoara de ancorare, astfel incit sa poata fi intinsa fara a o inoda.

Fig 03

Amplasarea cortului se va face numai in locuri permise. Terenul va fi cit mai uscat, orizontal si adapostit de vint. La munte se va alege locul in spatele unei stinci. Daca terenul este usor inclinat, intrarea va fi orientata spre vale, pentru a dormi cu capul in sus. In caz de vreme instabila, se va sapa de jur-imprejurul cortului un sant adinc de 15 cm cu scurgere la vale (la plecare toate sapaturile vor fi astupate). Pe vreme ploioasa nu instalati cortul sub copaci; pericol de trasnet!

La instalare, se netezeste cu grija locul de sub podeaua cortului. Eventual se asaza un material elastic: paie, fin, ferigi, frunze, nisip etc. Peste acest strat, care tine si cald, se instaleaza foaia podelei si apoi se monteaza cortul potrivit caracteristicilor modelului folosit. Se verifica daca este bine intinsa toata pinza cortului.

Fig 04

La stringere, dupa demontare se curata de pamint toate piesele si se scutura foile de cort. Se va avea grija ca eventualele parti udate de ploaie sa fie mai intii uscate si numai apoi pliate si impachetate, altminteri mucegaiesc. Se va controla cu grija daca s-au ivit gaurele sau rupturi si - daca este cazul - se repara imediat. Pichetii si tarusii, precum si orice alta piesa metalica, se introduc intr-o trusa separata din pinza groasa. Cortul pliat se ruleaza strins si se leaga cu sfoara in doua locuri inainte de a-1 introduce in sacul destinat transportului.

In drumetii, partile componente ale unui cort vor fi impartite intre 2-3 coechipieri, astfel incit fiecare sa duca cel mult 3 kg din greutatea cortului. Foaia principala de cort si foaia de sol (podeaua), bine strinse, vor fi legate deasupra rucsacului. Ciclistii pot transporta usor sacul cortului legat de anexa pentru bagaje montata deasupra rotii din spate. Alte pachete pot fi transportate pe o polita sau un cos de sirma instalat in fata ghidonului sau in coburi (genti din pinza sau material plastic) asezati pe teava metalica a cadrului. Astfel, o bicicleta obisnuita de oras poate transporta usor, pe linga ciclist, 10-15 kg de bagaje. Pe motocicleta cortul va fi transportat legat de anexa din spate pentru bagaje sau in atas. Pentru a dormi bine in cort, VA RECOMANDAM:

. locul de sub cort sa fie neted si uscat;

. in interiorul cortului asezati pa jos un material elastic sau pufos care poate fi: o gramada de paie, fin, frunze sau cetina de brad peste care asterneti o patura sau o folie din material plastic. La nevoie puneti dedesubt hainele de zi, bine intinse. O saltea pneumatica este buna mai ales vara, fiindca in restul timpului tine frig. Ideala este o saltea confectionata (sau cumparata de la magazinele cu articole pentru turism) din material plastic poros, care poate fi si spalata usor;

. folositi intotdeauna o perna, fie din material plastic gonflabil (din acelea pentru plaja), umflata numai pe jumatate, fie improvizind-o din prosopul facut sul si "umflat' cu obiecte de lenjerie;

. pe pe vreme friguroasa puneti sub corp 3-4 foi de ziar. Fireste, sacul de dormit este cel mai recomandat in toate anotimpurile pentru excursiile la munte si in orice excursie primavara, toamna si iarna. Puteti improviza usor si eficient un sac pentru dormit dintr-un sac mare din material plastic (din acelea de 2 m pentru pastrat haine), care este lesne de trasportat si pe care il puteti umple partial pe teren cu ceea ce gasiti: paie, fin etc. La nevoie va puteti culca in el imbracind peste pijama cu un pulover de lina. Sacul acesta va va pastra caldura corpului si este suficient de larg pentru a va permite miscarile corpului in timpul somnului;

. nu dormiti in imbracamintea pe care ati purtat-o ziua. Ea trebuie pusa la uscat si aerisit;

. lasati un loc pe unde sa patrunda aer proaspat in cort sau in orice incapere dormiti;

. somnul trebuie sa dureze cel putin opt ore. Excursionistii sub 15 ani au nevoie de zece ore de somn;

. cu cel putin trei ore inainte de culcare nu beti cafea, ceai, cacao si nu mincati ciocolata. Veti evita astfel insomnia sau somnul agitat. Puteti bea, la culcare, o cana cu ceai de tei sau musetel;

. nu veti fi atacat de insecte daca, la instalare, veti pulveriza un strat de pulbere insecticida sub foaia-dusumea si, apoi zilnic, de jur-imprejurul cortului si chiar in interiorul sau pe foaia de pe sol, sub asternuturi, in colturi, la intrare etc. In acelasi scop puteti asterne sub saltele si de jur-imprejurul laturilor interioare ale cortului frunze de pelin sau izma. Impotriva prezentei tintarilor in cort poate fi pulverizat un insecticid lichid, cu o pompa sau sub forma de spray. Si daca totusi ceva nu va este pe plac, nu va plingeti! pentru ca este de presupus ca nu ati plecat de acasa spre a gasi un alt loc la fel de confortabil, ci, dimpotriva, pentru a fi mai aproape de natura. Amintiti-va si de felul cum innopta uneori Hogas, care, dupa cum insusi marturiseste: "imi indesai palaria pe cap, legindu-i cu o batista marginile peste urechi, ma infasurai strins in mantaua mea lunga si larga, pusei capul pe boccea si iata-ma in una din cele mai bune conditiuni spre a pasi spre lumea visurilor'.

In practica multor excursii pe care le-am organizat noi, de obicei cu grupuri compuse din 15-30 elevi, am folosit corturi pentru dormit, iar ca depozite de materiale si unelte sau camara de alimente am construit colibe. Acestea aveau intotdeauna peretii grosi ca sa protejeze materialele nu numai de vint si ploaie, dar si de supraincalzire in timpul zilelor de vara, mai ales atunci cind am calatorit in Delta Dunarii. Dusumeaua colibei cu alimente era acoperita cu folie din material plastic, iar in jurul ei era presarat un strat de pulbere insecticida. Aceasta se improspata la fiecare doua zile.

Sticlele cu apa minerala (din care consumam peste 60 litri pe zi, pentru 21 persoane) erau pastrate intr-o groapa de forma circulara, adinca de 60-70 cm, sapata in pamint sau nisip, umezita zilnic, si acoperita cu o folie din material plastic peste care se asternea un strat gros de crengi cu frunze.

Pentru pregatirea mincarii amenajam o vatra solid construita din piatra, la care se putea fierbe, praji sau frige. Pentru fript foloseam un gratar mare improvizat dintr-o bucata de plasa de sirma, din aceea folosita la constructia gardurilor. Piinea mai rece era improspatata (si capata un gust mai bun) tot prin prajire pe acelasi gratar. Uneori (de pilda cu prilejul unei excursii in corturi, intreprinsa timp de zece zile in zona lacului Bilea), am preparat si piine proaspata "de casa', din aluat dospit. Acesta era copt in spuza (in cratitele si oalele obisnuite folosite pentru gatit). Pentru mesele din prima zi preparam un fel de biscuiti, adica aluatul intins, foaie mai groasa era taiat in bucati de forma dreptunghiulara si apoi era prajit pe o tabla, ca pestele. Dar in excursiile mai lungi prin munti, unde nu aveam posibilitatea de a ne aproviziona .zilnic cu piine, pregateam de regula mamaliga calda pentru mesele de prinz si seara, iar dimineata mincam biscuiti. Aveam intotdeauna la noi si o sursa de incalzit mobila, care era o spirtiera ce ardea fie spirt lichid, fie tabletele spirt. Ea era folosita pentru pregatit ceaiul, cafeaua sau incalzit conservele, daca vremea nu era favorabila aprinderii focului sau cind aveam de pregatit cantitati mici de bucate.

Confort local fara probleme

Oricit ne-am stradui, n-am putea epuiza aici lista tuturor micilor "gaselnite' care va pot face viata comoda si interesanta in camping. Dar, in desenele alaturate veti gasi sugestii utile pentru aprinderea focului, constructia unui cuptor, improvizarea unor frigari (din nuiele) si gratare, a instalarii bucatariei de campanie, a iluminarii etc. Vom insista mai mult in ceea ce priveste

Focul. Cind trebuie sa te multumesti numai cu mijloacele pe care ti le ofera mediul inconjurator, facerea focului in orice conditii naturale (vint, ploaie etc.) cere o pricepere deosebita. Ea incepe prin a lua unele masuri de precautie. Asadar,

Fig 05

ATENTIE! Este interzisa aprinderea focului in padure! El poate fi amplasat la cel putin 50 m departare de marginea padurii si la 10 m de coliba, cort, cabana, arbori izolati, clai de fin etc.

. in jurul vetrei focului, terenul va trebui sa fie atent, curatat de orice material combustibil, inclusiv iarba uscata ramasa natural pe sol;

. nu se aprinde focul direct pe pamint, ci intr-o mica groapa naturala sau care se sapa cu cazmaua. Din pamintul scos sau din pietre se construieste un taluz in partea din care bate vintul;

. daca este vint puternic (fara a fi insa o adevarata furtuna) focul va fi aprins neaparat intr-o groapa adinca de cel putin 30 cm, va fi aranjat spre a avea o vilvataie mica si va fi supravegheat continuu. Vintul puternic adesea smulge si poarta in zbor bucati mari de carbuni sau taciuni aprinsi, care pot provoca incendiu la distante apreciabile de tabara;

o daca vintul tinde spre furtuna, stingeti focul fara ezitare si acoperiti-i bine resturile!

. oricind si pe orice fel de vreme, nu parasiti locul de innoptare decit dupa ce ati stins complet focul cu apa si l-ati acoperit cu pamint sau pietre;

. este interzis si se pedepseste prin lege taiatul lemnului din padure atit pentru foc, cit si pentru orice alte trebuinte. Folositi totdeauna arbori sau crengi cazute la pamint.

Fig 06-07

Focul de lemne constituie o necesitate si o bucurie in majoritatea excursiilor organizate in natura. El este folosit fie pentru pregatirea mincarii sau incalzit, in seri si nopti cu temperatura scazuta, fie ca foc de veghe, noaptea, preventiv impotriva animalelor salbatice. VA RECOMANDAM:

. pentru ca focul sa se aprinda usor si sa arda bine, lemnele trebuie sa fie asezate in asa fel incit printre ele sa patrunda lesne aerul. Nu folositi niciodata benzina pentru aprinderea si atitarea focului! Focul poate fi aprins doar cu un singur chibrit (fara produse petrolifere), daca materialele combustibile sint diverse, bine alese si corect aranjate. Folositi paie, fin, frunze uscate, coaja de copac cu rasina, conuri uscate de brad, trestie uscata, hirtie si cartoane ramase de la ambalaje; o daca pamintul este ud, asezati drept platforma un strat de pietre plate sau citeva bucati de lemne mai late (eventual coaja de arbori) si peste ele aranjati in ordine: aschii, crengute uscate subtiri, frunze uscate sau paie, surcele si deasupra lemnele de baza. In locul unde veti aprinde, puneti un ghemotoc de hirtie. Desenele alaturate se refera la citeva moduri de aranjare a vetrei pentru foc:

. focul de tabara, de forma conica sau piramidala, la care lemnele principale, lungi de cel putin 1,50 m, se asaza vertical, formind la baza un cerc sau un patrulater, iar la virfuri se reazema unele de altele. Da flacara si lumina puternica, incalzind bine aerul din jur;

. tot ca foc de tabara poate fi aprins si un rug de lemne asezate in straturi aerisite suprapuse, ca in figura. Consuma mai multe lemne, dar da o caldura mai mare;

. focul in spite se foloseste mai ales pentru gatit (fiert, fript, prajit, frigare) sau ca foc lent pentru veghea de noapte. Lemnele de baza, care asigura durata focului, se asaza ca spitele unei roti si sint aprinse la capetele din centru, catre care sint impinse treptat pe masura ce ard. Focul acesta arde cu flacara mica si face putin fum;

. focul adapostit se aprinde intr-o groapa adinca de circa 30 cm, care are la baza un cerc cu diametrul de 40 cm, iar la suprafata unul de 50-60 cm. Este indicat mai ales in timp ce bate vintul. Da mare caldura si pastreaza jaraticul vreme indelungata. Lemnele asezate in picioare ard complet si sint usor inlocuite fara a deranja vasele asezate deasupra focului pe trepied sau suspendate de un cirlig.

Iata si felul in care ard unele esente de lemn:

- jneapanul - arbust din familia pinaceelor - raspindit in zona alpina si etajul subalpin, se aprinde usor dar face mult fum, gros, intepator;

- bradul se aprinde si arde repede, cu mult fum, dind caldura mai redusa;

- teiul arde repede, ca si aninul, dar ultimul da mai multa caldura;

- pinul si alunul au lemn bun pentru ars la focul de tabara;

- fagul arde cu flacara vie, durabila si fierbinte; indicata pentru gatit sau focuri de durata lunga (de veghe, pentru incalzit aerul inconjurator);

- stejarul da carbuni foarte indicati pentru pregatit fripturi la gratare sau frigare. Arde greu, ca si frasinul;

- carpenul, desi greu de taiat, arde foarte bine si da carbuni excelenti, care se pastreaza vreme indelungata;

- scoarta de mesteacan (chiar uda) si ferigele uscate ard bine;

- salcimul arde bine chiar cind e verde (ca si bradul);

- plopul si salcia plingatoare nu ard bine si raspindesc multe scintei periculoase.

Lumina. Cu toate ca pare depasita, sursa de lumina cea mai comoda de transportat, ieftina, usor de folosit si eficienta ramine - dupa opinia si experienta noastra - luminarea. Cele mai subtiri, pentru a fi aparate de vint sau curenti de aer, vor fi instalate in interiorul unor sticle (butelii) cu fundul taiat (se introduc prin gitul buteliei) care pot fi montate apoi in diverse locuri. La masa folositi l-2 capete de luminari groase asezate in borcane de sticla (ramase de la diferite conserve). In acest fel ele pot servi si ca felinare in deplasari scurte in jurul taberei. Doua-trei luminari groase sau patru-cinci subtiri dau suficienta lumina pentru practicarea unor jocuri (sah, remi, table etc.) si chiar pentru citit.

Lampile cu petrol (gaz) sint foarte indicate pentru campingul de durata improvizat oriunde in natura. Ele se transporta demontate, iar petrolul necesar se aduce numai in bidoane de tabla (nu din material plastic sau de sticla) bine inchise. Folositi, de preferinta, doua lampi mici numarul 5 sau 8, in locul uneia mai puternice; veti evita astfel jocul de umbre suparator cind lumina vine dintr-o singura sursa asezata mai jos de inaltimea omului.

Umpleti rezervorul de petrol al lampii numai pe jumatate. Alegeti cu grija locul unde instalati lampile pentru ca acestea sa nu poata fi atinse si rasturnate din greseala.

Alta solutie o constituie lampile cu carbid, fie tipul de mina - folosit la vizitarea unor pesteri - fie tipul de camera, care da o lumina stralucitoare.

Sursa cea mai comoda, dar ceva mai costisitoare, este bateria electrica. Lanternele (ca si lampile speciale pentru turism) dau lumina buna (cind sint asociate cite doua-trei) sint usor de asezat in pozitii convenabile, nu prezinta pericol de incendiu si pot fi folosite atit in camping, cit si la mers, indiferent de starea vremii. De fapt, pe linga orice alta sursa de iluminat stabila, lanternele sint indispensabile si de neinlocuit in timpul mersului pe jos, la vizitarea pesterilor sau pe vreme cu vint ori precipitatii atmosferice. Au insa dezavantajul de a se descarca repede - mai ales daca sint folosite continuu. O simpla baterie se epuizeaza practic dupa numai doua ore de functionare neintrerupta.

Pentru a remedia, in parte, neajunsul, la iluminarea cortului, a locului de masa si a taberei in general, pot fi folosite unele instalatii electrice alimentate dintr-un grupaj de baterii. In acest scop, legati in paralel (plus cu plus si minus cu minus) 8-10 baterii late, a cite 4,5 V, pentru a constitui baza energetica, un fel de "uzina' furnizoare de electricitate la o intensitate stabila timp mai indelungat decit daca ati folosi baterii separate. De la acest bloc de baterii duceti cite doua fire de sonerie (sau un cablu obisnuit bifilar) in toate locurile pe care doriti sa le iluminati. Folositi beculete de 3,5 V (de lanterna) pe care le montati in mici fasunguri (pe care le procurati de la magazinele cu articole electrice). Pe acestea le instalati - tot in paralel - oriunde pe reteaua celor doua sirme. Nu sint necesare intrerupatoare; e suficient sa desprindeti cu mina unul din firele care fac legatura intre fasung si "reteaua' electrica sau sa rasuciti putin beculetul in fasung.

ATENTIE! Rasuciti becul cu bagare de seama fiindca la manipulari repetate este posibil ca sticla beculetului sa se desprinda de partea metalica a fasungului. Cu aceasta instalatie simpla si usor de transportat (intr-o punga din material plastic sau o cutie), puteti folosi unul sau mai multe beculete concomitent - un timp mult mai indelungat si cu lumina constanta - decit daca ati utiliza lanterne. Cind, totusi, bateriile se epuizeaza in mare parte mai pot fi inca de folos. Acum le veti desface legaturile si le veti monta din nou, dar in serie (plusul primei baterii va fi legat la minusul celei de a doua si asa mai departe pina la ultima). Astfel, daca fiecare baterie mai furnizeaza doar un singur volt, veti obtine in final un curent de 8-10 V. Fireste, va trebui sa instalati si beculetele in serie, doua cite doua, pentru a nu le supune supravoltarii, desi - in acest caz - ele functioneaza dind o lumina mult mai stralucitoare, dar se ard mai repede.

Desenul alaturat va arata o posibilitate de instalatie electrica in cort, cu bloc de baterii, avind si un intrerupator independent (montat pe fir). Acesta permite ca lumina sa poata fi stinsa direct, de la "pat', fara ca persoana sa se mai ridice in picioare dupa ce s-a culcat.

Cei care-si instaleaza cortul linga autoturism pot folosi ca sursa de electricitate acumulatorul masinii si (eventual) lampa de control mobila sau instalatia descrisa mai sus. Se va avea grija ca becurile folosite sa corespunda voltajului acumulatorului (6 sau 12 V) sau sa fie instalate in serie. Nu se va abuza de aceasta sursa pentru a nu descarca prea mult bateria masinii si a ramine.. ca urmare, in pana.

Fig 08

ATENTIE! Nu uitati ca orice lumina atrage noaptea mii de insecte; de aceea asezati luminarile, lampile sau becurile la suficienta distanta de locurile unde stau persoanele. De exemplu ati face o mare greseala daca ati pune o lampa chiar pe masa, fiindca in jurul ei s-ar agita necontenit un roi de insecte. Luati si masuri eficiente de prevenire a unui incendiu de exemplu lampa sau luminarea sa fie bine fixate.

Transportul si conservarea alimentelor

In general se recomanda consumarea a cit mai multe alimente proaspete pe care vi le puteti procura pe traseu, pentru a nu calatori impovarati cu o intreaga bacanie in spinare. Uneori, in cite un sat turistic - cum sint, de pilda Leresti, Dragoslavele, Rucar, Podu Dimbovitei (toate in judetul Arges, pe D.N. 73, Cimpulung - Brasov) puteti avea si norocul despre care pomeneste Hogas cind a calatorit prin satele nemtene: "Caci e o adevarata imbelsugare si, mai la urma, chiar un lux, sa maninci in valea Sabasei brinza cu smintina, scrob cu unt proaspat, bors de pui dres cu ou si cu smintina, pui fripti si () ca toate acestea sa-ti fie gatite si puse inainte de o femeie curata'. De asemenea in mai toate satele si asezarile pescaresti din Delta calatorul se poate delecta cu bucate specifice acestui tinut, gatite dupa retete stiute numai de oamenii locului.

Dar, de regula, nu se pleaca in calatorii turistice organizate pe cont propriu fara a lua in bagaje si unele alimente. Daca aveti un mijloc de transport personal potrivit (motocicleta, autoturism), puteti lua provizii pentru citeva zile, consumind mai intii pe cele care se altereaza mai repede. Daca mergeti pe munte, veti lua alimentele necesare in rucsac. Calculati cu grija cite mese va trebui sa luati in zone unde stiti ca nu sint cabane si alcatuiti o lista de alimente concentrate, nevoluminoase, bogate in calorii - dupa indicatiile date la "turism la munte'.

Iata si citeva sfaturi care va pot scoate din incurcaturi:

. brinza isi pastreaza prospetimea timp de 2-3 zile si nu se usuca daca este tinuta intr-o cutie din aluminiu (cu gaurele), cu o bucatica de zahar alaturi;

. cafeaua macinata isi mentine aroma si taria daca este pastrata inchisa intr-un borcan sau cutie metalica bine astupata, avind deasupra un strat de zahar tos gros de 2 cm;

. carnea cruda poate fi pastrata, vara, daca este invelita intr-o cirpa imbibata cu otet sarat si pusa la umbra. Rezista astfel 24 de ore. Alta metoda consta in a o inveli in frunza de urzica, apoi intr-o hirtie pergament, celofan sau un ziar uns cu ulei comestibil. Pachetul va fi pus la umbra in bataia vintului. In sfirsit, mai poate fi pastrata introdusa intr-un vas cu lapte fiert, astfel incit nivelul lichidului sa depaseasca suprafata carnii cu 3-4 cm. Friptura de vaca poate avea un gust picant daca se unge carnea cu mustar, cu 2-3 ore mai inainte de a o prepara. Dupa aceea se frige inabusit. Nu se sareaza carnea cu mult inainte de a fi gatita fiindca isi pierde o parte din suc (lasa zeama) si capata gust fad;

. cartofii fainosi, pentru a nu se terciui repede la fiert, vor fi gatiti in apa cu adaos de putin otet. Cartofii prajiti devin crocanti si gustosi daca sint stersi de apa, cu o cirpa curata, inainte de a-i frige in ulei foarte incins. Piureul de cartofi (din pulberea deshidratata a legumei) va fi preparat numai cu lapte fierbinte, altminteri capata culoare cenusie;

. ciupercile si buretii de padure (Atentie! Multe sint toxice si pot da intoxicatii mortale), pentru a nu se innegri in timp ce sint curatati, se pun intr-un vas smaltuit sau din material plastic ori de sticla, in care se afla apa rece cu un adaos de sare si putin otet;

. laptele se transporta sub forma de praf si se consuma pe loc intreaga cantitate preparata. Daca pe traseu se procura lapte dulce, el va fi fiert si - pentru a-1 pastra cel mult sase ore - i se va adauga un virf de cutit de bicarbonat de sodiu sau 5-6 picaturi de apa oxigenata. Sticla se pastreaza la umbra, in bataia vintului. Pentru ca sa nu dea lesne in foc, se adauga o lingurita de zahar la un litru de lapte;

. ouale nu plesnesc in timpul fierberii daca, mai inainte de a fi puse in apa, li se dau in coaja doua mici orificii cu virful unui ac, nu mai adinci de l mm. Ouale care au coaja usor plesnita nu se scurg la fiert daca sint puse in apa sarata;

. pepenii si orice alte fructe, precum si sticlele cu bauturi pot fi racite, pe vreme calduroasa, daca sint infasurate in cirpe udate bine cu o solutie de apa rece si sare de bucatarie si sint tinute apoi in curent de aer. Cirpa trebuie udata din nou cind se usuca;

. pestele cumparat poate fi verificat daca este proaspat intr-un lighean cu apa rece: cel bun de consumat cade la fundul apei, are solzii netezi, luciosi, lipiti de corp, ochii sint bulbucati si limpezi, branhiile de culoare rosie aprinsa, iar burta nu-i este umflata. Pentru a i se inlatura mirosul de mil, se spala de doua ori cu apa rece bine sarata si, cu o ora inainte de a-1 gati, se tine in apa cu otet (40 ml la un litru de apa). Pentru a nu se fari-mita la prajit va fi sarat cu 15 minute inainte. Pestele (ca si bucatile de carne) pentru ca sa se rumeneasca frumos la prajit, trebuie zvintat cu o cirpa mai inainte de a fi pus in ulei. Pestele (si ouale) nu se lipeste de tigaie in timpul prajini daca mai inainte se presara un strat fin de sare pe fundul vasului;

. piinea poate fi pastrata proaspata daca este tinuta intr-o punga din material plastic impreuna cu o felie groasa de cartof crud si putina sare, care impiedica aparitia mucegaiului;

. racii pot fi pregatiti pentru mincare numai daca sint procurati vii. Pentru a-i pastra in aceasta stare, fara apa, vor fi introdusi intr-un cos de papura, bine umezit cu apa zilnic, umplut cu frunze de stevie sau urzici. Aici pot ramine in viata citeva zile;

. sandvisurile, covrigii, prajiturile de casa uscate, cozonacul si checul pot fi pastrate proaspete timp de 2- 3 zile daca sint tinute in cutii de tabla sau material plastic (bine inchise) in care se pune un mar;

. sarea poate fi pastrata uscata daca se amesteca in ea citeva boabe de orez;

. untul si margarina nu se topesc si nu capata gust rinced, pe timp calduros, daca sint tinute invelite intr-o pinza inmuiata in apa sarata. Ele trebuie pastrate in recipiente in care nu patrunde lumina, altminteri la suprafata li se formeaza un strat cu gust de seu;

. apa de baut se pastreaza ideal in termos, dar daca este necesara in cantitate mai mare, va fi pusa in bidoane de aluminiu sau din material plastic. Recipientele respective vor fi invelite in hirtie uda si pe deasupra li se va pune o "camasa' de postav sau un prosop inmuiat.

In apa sarata, dupa care se suspenda de o creanga, la umbra, in bataia vintului. Prin evaporarea apei din materialul textil, temperatura lichidului din recipient coboara cu citeva grade. Pe acelasi principiu se pastreaza apa rece tinuta in urcioare de pamint nesmaltuite.

Alta metoda pentru a raci bauturile consta in introducerea sticlelor intr-o galeata cu nisip pina aproape de dop. Deasupra nisipului se presara citeva linguri de sare si se toarna apoi circa cinci litri de apa rece. In 30- 40 minute temperatura lichidelor din sticle va scadea. Exista si retete de coborire substantiala a temperaturii, cu ajutorul unor substante chimice. Va indicam unele dintre ele mai mult cu titlu de curiozitate, fiindca rareori veti avea prilejul sa le folositi. Astfel, daca la 100 parti de gheata marunta sau zapada se amesteca:

. 30 parti soda de rufe, se obtine o temperatura de -2C;

. 30 parti clorura de potasiu, se obtine temperatura de -11C;

. 33 parti sare de bucatarie, se obtine temperatura de -21 C.

Bucate fara bucatarie

In excursiile de mai multe zile si mai ales in drumetiile prin munti se consuma, de regula, hrana rece, care consta adesea in conserve, brinzeturi, dulciuri si, arareori, legume pentru salata si fructe. Pe drum se mai prepara ceai si cafea, uneori lapte. Dar, rezumindu-va timp de multe zile la aceleasi alimente, consumate asa cum au fost cumparate, apetitul vi se va reduce treptat, veti minca mai putin si - ca urmare - puteti slabi, iar uneori veti ajunge la dereglari ale stomacului, intestinelor, ficatului etc.

Toate aceste inconveniente pot fi inlaturate daca pregatiti pentru fiecare masa alte bucate, folosind tot alimente care pot fi transportate usor. Pentru a le da gust bun, nu uitati sa luati de acasa: ulei, piper, sare, pasta de rosii (in cutii mici), mustar, usturoi, anason, masline.

In retetele de mai jos va prezentam citeva sugestii de preparate culinare care pot fi pregatite repede, fara instrumente si utilaje complicate atit din alimente aduse in bagaje cit si din cele care pot fi procurate pe traseu. La inceput va indicam bucatele care se pregatesc lesne, fara a fi nevoie de caldura, apoi unele care se pot face la o plita pe un foc obisnuit de lemne, asa cum poate fi aprins usor in excursii. Cantitatile de alimente din toate retetele sint dozate pentru patru persoane;

. pasta pentru sandvisuri: 100 g unt, 2 felii sunca presata sau muschi tiganesc, 15 masline, telina sau morcov murat, o lingurita de mustar. Se taie cit mai marunt sunca si maslinele (fara simburi), se rade telina sau morcovul (pot fi si in stare cruda) si se amesteca bine cu mustar, apoi cu untul pina cind se formeaza o pasta cu care se ung felii de piine. Se garnisesc cu jumatati de maslina. Daca se folosesc chifle, se taie in doua, se scobesc putin de miez (care se amesteca cu pasta) si se umple scobitura cu compozitia de mai sus;

. pasta cu brinza: 100 g unt, 200 g brinza de vaca proaspata sau topita, 16 masline, 3 oua fierte tari, o ceapa mica, putin chimen sau piper macinat (eventual 100 g cascaval). Se taie ceapa si maslinele foarte marunt, se iau numai galbenusurile de la oua, se piseaza bine semintele de chimen impreuna cu piperul si se amesteca omogen cu unul si brinza pina cind se obtine o pasta, cu care se ung felii de piine sau chifle taiate. Se garnisesc cu felii de albus de ou si bucatele de masline. Peste sandvisuri se poate rade cascaval, care se va depune ca o zapada. Cu aceasta pasta pot fi eventual umplute rulouri din felii de sunca presata sau parizer taiat subtire. Rulourile se fixeaza cu cite o scobitoare, iar la capete li se pun capacele din albus de ou tare;

. sandvisuri cu cornete: felii de piine, parizer taiat in felii subtiri, sunca presata sau pate de ficat, ori salata de boeuf, unt, gogosari sau castraveciori. Se ung feliile de piine cu unt si deasupra se asaza cornete din parizer umplute cu sunca taiata marunt sau salata de boeuf.. ori pate de ficat. Cornetele pot fi fixate de felia de piine cu ajutorul scobitorilor. Se garnisesc in jur cu feliute de .gogosari sau castraveciori;

. sandvisuri crocante: felii de piine intermediara, usturoi, ceapa, slanina afumata (sau costita ori sunca fiarta), cirnati afumati, brinza topita, untisor, papadie, menta.

In prima parte se taie in bucatele potrivite alimentele necesare pentru "umplutura' sandvisurilor. Apoi, la focul de tabara, se prajesc pe ambele fete feliile de piine, fie insirate pe o frigare (la distanta de 3-4 cm una de alta), fie pe gratar. Cit sint inca fierbinti, se freaca crusta formata pe una din fete cu cite un catel de usturoi sau 1/8 de ceapa, astfel incit aceasta sa patrunda in porii piinii, pentru a-i da gust si aroma. Pe feliile calde se asaza apoi umplutura, astfel:

a) Pe feliile unse cu usturoi:

- felii subtiri de slanina afumata sau costita;

- felii subtiri de cirnati afumati sau costita si cirnati;

- resturi marunte de friptura;

- bucatele de sorici (ramas de la slanina sau costita) fierte timp de 30 minute si unse cu mustar.

b) Pe feliile unse cu ceapa:

- amestec de brinza proaspata de vaci cu smintina si citeva frunze tinere de papadie tocate fin (sau untisor, ori laptuca);

- brinza telemea framintata cu seminte de chimen sau mac;

- felii de brinza topita asezate pe 2-3 frunze de menta;

- pasta de tomate peste care se asaza mici cuburi de cascaval;

- resturi marunte de sunca presata (sau friptura, carne fiarta, limba etc.) taiate fin si amestecate cu frunze de untisor si papadie tocate, legate cu smintina sau un ou crud batut cu sare si zeama de lamiie;

- resturi de peste afumat, sarat sau din ulei, frecate cu unt, mustar si verdeturi tocate fin.

. sandvisuri asortate: felii de piine, o ceapa, patru oua, 100 g unt, l castravecior si l gogosar, o jumatate de lamiie, masline, sare. Ouale fierte tari se toaca marunt si se amesteca impreuna cu ceapa taiata cit mai fin, untul si zeama unei jumatati de lamiie. Se ung feliile de piine cu aceasta pasta si se garnisesc cu sferturi de maslina, feliute de gogosar si castravecior.

Sandvisuri vegetariene - pentru cei care tin regim alimentar fara carne si peste:

. felii de piine graham (sau chifle graham) se ung cu unt nesarat si se presara cu tocatura fina de frunze de salata verde plus marar. Peste aceasta se asaza felii de rosii si suvite de ardei gras. Se garniseste cu "gratare' de unt puse cu spritul sau cornetul de hirtie;

. felii de piine intermediara (putin veche sau prajite) unse cu maioneza, peste care se asaza (in forma de cercuri) razatura de ardei, ridichi si morcovi. Se garniseste cu masline taiate;

. felii de piine se ung cu salata de vinete si se garnisesc cu felii de oua fierte tari si rosii;

. felii de piine unse cu unt (eventual batut spumos) peste care se asterne un strat de salata verde sau spanac crud taiat fideluta. Se garniseste cu felii de rosii si castraveciori murati;

. felii de piine unse cu unt frecat cu seminte de chimen, peste care se asaza jumari de ou. Se garniseste cu felii subtiri de ceapa, sau cu ceapa tocata marunt.

Sandvisuri desert:

felii subtiri de piine graham unse cu orez fiert in lapte se garnisesc cu rondele de piersici, pere si mere sau portocale, stropite cu zeama de lamiie si putina miere de albine. Fructele proaspete pot fi alternate si cu gem sau dulceata. Se garniseste cu gratare de unt.

Garnituri pentru ornarea sandvisurilor. Alegeti cel putin doua dintre sugestiile de mai jos; aveti in vedere forma si variatia de culoare;

. albus de ou fiert tare, tocat fideluta;

- galbenusuri de oua fierte tari, taiate in sferturi;

. razatura de ridiche de luna sau de iarna;

- razatura de zarzavat crud (separat sau amestecat): patrunjel, morcov, telina, pastirnac, hrean, gulii, stropite cu zeama de lamiie;

- tocatura fina de varza alba cruda, varza rosie, varza murata, conopida cruda, spanac crud, ardei verde si rosu, gogosar. ceapa verde, praz, castravete crud sau murat, laptuca, stropite cu zeama de lamiie si untdelemn;

- tocatura marunta de verdeata: marar, patrunjel, le-ustean, telina tinara, tarhon, creson;

- masline murate sau marinate, taiate in sferturi sau frecate cu pasta de unt si mustar, ori golite de simburi si umplute cu unt;

- ciuperci sau bureti cruzi ori prajiti, tocati fideluta;

- aspic tocat sau taiat cu forme mici in rondele;

- tocatura din resturi de rasol, friptura, sunca, slanina afumata, peste afumat, scoici, raci, melci;

- cascaval, svaiter sau brinzeturi rase;

- unt colorat, care se aplica cu spritul sau un cornet de hirtie.

Creme picante pentru sandvisuri. Mai intii metoda de preparare a untului spumos, care este necesar atit la creme cit si la unturi picante. Untul, pastrat doua ore la temperatura camerei, se pune intr-un castron incalzit putin si se amesteca mai intii cu lingura de lemn, apoi cu telul, pina cind devine spumos. In unt se incorporeaza sare dupa gust.

Crema de baza: 2 oua crude, o lingurita de smintina, 150 g unt spumos, zeama unei lamii mici, sare piper. Intr-un castron smaltuit sau din material plastic se bat cu telul ouale cu smintina si se incalzesc putin pina cind se ingroasa. Se raceste, i se adauga untul si se freaca pina cind capata viscozitatea specifica cremei. In aceasta se incorporeaza condimentele si zeama de lamiie.

Crema de sunca: 200 g crema de baza, 100 g sunca presata tocata cu masina sau taiata foarte marunt, o lingura de hrean ras marunt, o lingura de mustar.

In crema se amesteca bine sunca tocata. Daca se doreste o crema picanta, se adauga hrean sau mustar.

Crema de ficat: 200 g crema de baza, 100 g ficat prajit dat de doua ori prin masina de tocat sau 100 g pate de ficat.

Se amesteca cele doua preparate; eventual se adauga mirodenii.

Crema de peste: 200 g crema de baza, 150 g rasol de peste sau peste scos din conserve in ulei trecut prin sita, o lingura de hrean ras sau mustar, zeama de lamiie.

Se amesteca omogen toate ingredientele. Eventual se adauga 100 g ciuperci tocate si prajite.

Crema de cascaval: 200 g crema de baza, 100 g cascaval sau svaiter ras, un virf de cutit boia de ardei sau pasta de tomate.

Cascavalul si boiaua sau pasta de tomate se incorporeaza omogen in crema.

Unt picant - se prepara mai repede si mai usor decit crema. Cu el se ung felii de piine sau chifle si apoi sandvisul se completeaza cu diverse adaosuri si garnituri, dupa cum s-a aratat mai inainte. In 150 g unt batut cu telul se adauga sare plus:

- 100 g spanac fiert si dat prin sita sau

- 100 g ceapa bulb si foile de la citeva cepe verzi, tocate marunt si date prin sita. La fel se prepara unt cu usturoi sau

- doua linguri de hrean ras, ori mustar sau

- o legatura de tarhon oparit si dat prin sita sau

- 150 g peste in ulei sau afumat si 50 g masline fara simburi, tocate si trecute prin sita. Asemanator se prepara untul cu lapti sau icre (fara a le trece prin sita), la care se adauga o lingura de patrunjel verde tocat foarte fin. Sau

- 150 g unt frecat cu 100 g pate de ficat si doua linguri de smintina. La acestea se pot adauga, eventual, 100 g ciuperci prajite, tocate si date prin sita.

Salata de peste: o cutie de peste in ulei, 200 g muraturi diverse, o ceapa, un morcov crud, doua foi de telina cruda sau marar verde, 10 masline, o lingurita mustar.

Se scot simburii maslinelor, dupa care acestea sint taiate in patru. Se taie muraturile in felii subtiri. La fel se procedeaza cu ceapa, dupa care toate acestea se amesteca impreuna cu mustarul. Compozitia se intinde pe o farfurie, formind un fel de pat, peste care se asaza pestii si se toarna uleiul ramas in cutie. Dupa aceasta se taie marunt frunzele de telina sau mararul si se amesteca omogen cu morcov ras; amestecul se presara peste compozitia de pe farfurie.

Salata poate fi facuta si cu peste in sos tomat. In acest caz se adauga compozitiei putin piper pisat.

Oua pavate: 4 oua fierte tari, 8 masline, 25 g cascaval, 25 g unt, sare, piper.

Se curata ouale de coaja si se taie in jumatate de-a lungul. Maslinele, curatate de simburi, se taie in sferturi. Cascavalul se taie in cuburi mici. Untul se amesteca bine cu putina sare si foarte putin piper sau mustar. Dupa aceasta, suprafata taiata a fiecarei jumatati de ou se unge cu un strat subtire de unt preparat, iar deasupra se "paveaza' cu bucatele de maslina alternate cu cubulete de cascaval.

Oua umplute: 4 oua fierte tari, 50 g cascaval, plus:

- brinza de vaci, unt, chimen; sau

- brinza telemea, unt, ceapa taiata marunt; sau

- unt, pate de ficat, 2 ciuperci prajite sau fripte si tocate foarte marunt, piper; sau

- pate de ficat, costita sau sunca presata taiata foarte marunt, mustar.

Se taie ouale pe lungime si li se scot galbenusurile, care se amesteca impreuna cu ingredientele indicate pentru oricare fel de pasta de mai sus. Se freaca bine pina cind compozitia se omogenizeaza, dupa care jumatatile de albus de ou se umplu cu pasta. Ouale astfel umplute se asaza pe o farfurie, iar deasupra lor se presara cascaval ras.

Pentru variatia gustului si ca o surpriza placuta, pe aceeasi farfurie pot fi asezate oua umplute cu 2-3 paste diferite.

In loc de oua pot fi umplute rosii mici si tari, carora li se taie un capac deasupra. Li se scot semintele, cu o lingurita, fara a le vatama pulpa. In cazul umplerii rosiilor nu sint necesare oua, dar se adauga in compozitia pastei ceva mai multa sare si piper.

Oua cu usturoi: 4 oua, o sardea afumata, ulei, o lamiie, 4 catei de usturoi, piper, sare, marar verde.

Se alege numai carnea pestelui afumat, care se toaca marunt. Usturoiul se taie marunt si se freaca bine cu sare, apoi se amesteca omogen cu pestele, trei linguri de ulei, zeama unei lamii si putin piper. In sosul care se formeaza se asaza felii groase de oua fierte tari. Pe deasupra se prepara un strat subtire de marar verde tocat.

Oua cu mustar: 4 oua fierte tari, foi de salata verde, o ceapa verde, 5-6 ridichi de luna, mustar, ulei, o lamiie, sare.

Pe o farfurie se asaza foi taiate de salata verde proaspata. Deasupra se pun felii groase de oua, impreuna cu felii de ridiche si bucatele de ceapa taiate marunt. Peste ele se toarna un sos preparat din mustar frecat cu ulei (ca la maioneza), zeama de lamiie si sare.

Oua cu castraveti: 4 oua fierte tari, 2 castraveciori proaspeti sau murati, 8 masline, o ceapa verde, ulei, otet, piper, sare, bulion.

Se asaza pe o farfurie ouale si maslinele taiate in sferturi, impreuna cu feliute taiate subtiri de castraveti si ceapa. Deasupra se toarna sosul obtinut prin frecarea unei linguri de bulion (sau doua rosii tocate marunt) cu ulei, otet si sare.

Oua cu ficat: 4 oua fierte tari, o cutie de pate de ficat (eventual si 150 g ficat prajit, rece), o ceapa, 50 g unt sau ulei, piper, sare, 4 ridichi de luna.

Se taie ceapa foarte marunt si se amesteca impreuna cu pateul de ficat, untul sau doua linguri de ulei, piper si sare pina se obtine o pasta omogena, care se intinde intr-un strat neted pe o farfurie. Deasupra se asaza estetic felii de ou si bucatele de ficat prajit. Peste fiecare felie de ou se pune cite o rondela de ridiche. Trebuie mincat in circa 15 minute de la preparare.

Scobitori picante: cite 50 g de cabanos, costita, pastrama de porc, cascaval, castraveciori (cit mai mici) proaspeti sau murati, ridichi de luna, scobitori.

Toate alimentele se taie in felii subtiri sau in cubulete cu latura de circa l cm. Dupa aceasta, pe fiecare scobitoare se infig: o feliuta de cabanos, una de castravecior, urmata de costita, ridiche, pastrama si alt castravecior. Scobitorile astfel aranjate se asaza pe o farfurie acoperita cu foi de salata verde. Continutul unei scobitori se maninca dintr-o data.

Franzeluta umpluta: o franzela subtire si lunga (tip Bucuresti), unt, ulei, pasta de peste sau icre preparate, sunca presata, salam, brinza telemea, sardele, oua fierte tari, masline, gogosari, anason.

Se taie franzela in jumatate, apoi fiecare parte se taie din nou in lungime, astfel incit se obtin patru sferturi lungi. Se scobeste miezul, care apoi se freaca bine cu untul si uleiul. Se ung bucatile de franzela cu aceasta pasta, peste care se asaza la rind, in straturi late de cite 3 cm, pasta de peste (sau icrele), alaturi de sardele, urmate de sunca, brinza frecata cu anason, felii de ou, masline fara simburi, salam, intre ingredientele umpluturii se asaza felii de gogosar si masline. In acest fel, fiecare sfert de franzeluta se transforma intr-un sandvis multiplu. Umplutura fiecarui sfert poate fi aceeasi sau poate fi variata dupa gustul celui care-l va consuma. Astfel la brinza se mai poate adauga ceapa tocata, la peste fellute de lamiie, la mezeluri mustar etc.

Chifle umplute pescareste: 4 chifle, pasta de peste sau icre preparate, 8 masline, gogosar proaspat sau murat, doua linguri de ulei, piper.

Se taie chiflele in jumatati (pe latime) si se scobesc de o parte din miez. Piinea scoasa se amesteca bine cu pasta de peste sau icrele, gogosarul taiat marunt, uleiul si piperul. Cu pasta obtinuta se umplu jumatatile de chifla si se garnisesc pe deasupra cu felii subtiri de gogosar si masline. Eventual pot fi asezate deasupra pastei si bucatele de stavrid, chilca, hamsi sau alt peste mic conservat in ulei.

Limba cu sos: o limba de vaca sau de porc (cumparata gata fiarta), mustar, 2 lamii, 200 g masline, 2 castraveciori murati, 50 g ulei, foi de patrunjel verde, marar.

Se curata limba si se taie in felii subtiri. Se prepara un sos frecind mustarul cu uleiul si zeama de lamiie (care se toarna pe rind, cite putin si amestecind mereu in aceeasi directie). Feliile de limba se introduc in sos si se lasa o jumatate de ora pentru a se imbiba. Apoi sint scoase si asezate pe o farfurie impreuna cu felii de castravecior si masline. Peste ele se toarna sosul si deasupra se cerne verdeata tocata marunt. Limba poate fi inlocuita cu rasol rece de vaca sau cu parizer.

Salata cu oua si smintina: 300 g salata verde, un castravete de circa 100 g, 3-4 ridichi de luna, 2 oua fierte tari, 100 g smintina, o lamiie, sare.

Salata se curata si se spala foaie cu foaie, se taie si se amesteca omogen cu felii de castravete proaspat si de ridiche. Separat se prepara sosul, frecind bine smintina cu zeama unei lamii si cu sare. Cind trebuie servita la masa, salata se amesteca bine cu sosul, se asaza pe o farfurie sau intr-un castron si se garniseste pe deasupra cu felii de ou. Eventual, pot fi adaugate citeva masline. Se consuma ca atare, cu piine sau ca garnitura la o friptura, rasol, snitel.

Salata de ridichi, morcovi si telina: 2 ridichi negre (de iarna), 2 morcovi, o telina, masline, otet, ulei, sare, patrunjel verde.

Se curata si se spala legumele, dupa care se rad fideluta pe razatoare. Ridichea se stoarce bine in mina, pentru a-i indeparta o parte din sucul amarui. Apoi se amesteca cele trei legume rase impreuna cu patrunjelul taiat marunt, uleiul, otetul si sarea. Compozitia se asaza intr-un castron si se garniseste cu masline.

Salata de varza alba: 500 g varza, frunze de telina proaspete sau murate, un gogosar proaspat sau murat 50 ml otet, 100 ml ulei, o lingurita zahar pudra, sare, piper.

Se curata si se spala varza. I se indeparteaza cotorul, care se rade separat, apoi se amesteca impreuna cu varza taiata subtire. Se adauga sare si piper. Se framinta in palme, ca sa se inmoaie, si i se stoarce zeama. Se adauga frunzele de telina tocate marunt si feliute de gogosar. Totul se amesteca cu un sos preparat din ulei amestecat bine cu otet si zahar pudra. Dupa gust, poate fi adaugat inca putin piper sau o lingurita de mustar.

Salata cu carne: 200 g resturi de carne fiarta sau fripta, 2 oua rascoapte, 2 castraveti, 100 g salata verde, mustar, lamiie, ulei, piper, sare.

Salata si castravetii curatati si taiati se amesteca impreuna cu carnea taiata in feliute. Se asaza in castron si deasupra se toarna sosul preparat din mustar frecat cu ulei, zeama de lamiie (sau otet), sare si piper. Se garniseste cu felii de ou si, eventual, marar tocat.

Salata multivitaminata: un morcov, o ridiche de iarna, o radacina de patrunjel, 100 g andive, o ceapa mica, o lamiie, patrunjel verde, ulei.

Legumele curatate si spalate se rad fideluta si se amesteca bine cu ceapa taiate marunt, impreuna cu 50 g ulei, zeama unei lamii, piper si sare dupa gust. Pe deasupra se presara frunze verzi de patrunjel tocat.

Pastravi cu unt: 4 pastravi, 150 ml lapte dulce, 50 g faina de griu, 150 ml ulei, 50 g unt, o lamiie, frunze de patrunjel verzi.

Pestii curatati sint muiati in lapte, tavaliti prin faina si pusi la prajit intr-o tigaie cu ulei bine incins. Sint gata cam in 15 minute. Se lasa focul foarte domol si se adauga bucatele de unt. Cind acestea s-au topit putin se trec pe o farfurie fierbinte. Peste ei se toarna sosul de unt, zeama unei lamii si se cern cu frunze de patrunjel tocate.

Platica a la Snagov - dupa reteta lui Alexandru Odobescu:

"Se ia o platica proaspata si grasa o crestezi d-a curmezisul cu cutitul pe amindoua laturile; o presari cu un praf de sare; o pui pe un gratar, d-asupra unui jaratic care o rumeneste incetisor, inlorcind-o cind pe o parte, cind pe cealalta. () storci intr-un vas zeama profumata a mai multor lamii gustoase; o amesteci intr-o unda de untdelemn () Ca sa-nviezi si sa mai asmuti acea smeada si diafana salce, raspindesti deasupra-i un oaches nor de piper; si apoi, toate acestea impreuna, le bati iute cu lingura, pina le prefaci intr-o spuma usoara si palid-aurie. Atunci, asterni platica fumeginda pe un taler, torni peste dinsa zeama spumoasa, acoperi cu alt taler, si cind peste cinci minute, vei gusta acel delicios fel de mincare, ma prinz ca ai sa juri cum ca vestitul peste de mare rhombus, asupra carui gateala a deliberat gravul senat roman si pe care l-a cintat marele Juvenal, n-a putut sa aiba un gust asa de minunat ca platica de Snagov intr-astfel gatita'.

Omlete variate. Reusita prepararii unei omlete - din punct de vedere tehnic, nu al gustului - depinde in mare parte de tigaia in care este pregatita. Aceasta trebuie sa fie din metal bun conducator de caldura (cupru, aluminiu), cu margini joase si fundul plat. Foarte nimerite sint cele cu teflon, care impiedica compozitia sa se prinda pe fundul vasului. In tigaia cu grasime suficienta, foarte bine incinsa, se toarna ouale batute indelung, sarate si piparate (sau cu adaos de boia de ardei). Daca amestecul incepe sa se prinda, se ridica tigaia de pe foc, se rade compozitia pe dedesubt si se intoarce pe partea cealalta, ca o clatita. Omleta se pregateste chiar in momentul cind masa este servita.

Daca in compozitia omletei intra si alte alimente (carne, brinza, smintina, verdeata etc.), --acestea vor fi taiate cit mai marunt si vor fi amestecate cu ouale inainte de a le bate. Peste omleta gata prajita - fierbinte inca - mai poate fi "cernuta' doar brinza sau cascaval rase fin. Evident, linga omleta poate fi servita o garnitura potrivita, ca: felii de tomate sau ardei gras, smintina cu nuci, felii de ceapa etc.

In tabelul de mai jos va oferim citeva retete pentru omletele variate:

alimente care se adauga in ouale batute, in stare cruda

alimente care se fierb in unt si apoi se adauga in ouale batute, in stare cruda

alimente care se adauga ca garnitura, dupa prajit

felii de ceapa

felii de tomate si ardei

bucatele fine de costita, ciuperci, ceapa

laptuca tocata amestecata cu smintina

nuci rase, patrunjel

tocatura de melci sau scoici si nuci

bucatele de sunca presata, verdeata tocata

tocatura de arpagic si patrunjel

tocatura de spanac

cascaval ras

bucatele de slanina si bureti sau ciuperci

bucatele de cartofi si sunca sau rasol

felii de tomate si ardei iute

ceapa tocata, cascaval ras, smintina

bucatele de costita

felii de castraveti si marar

foi de ceapa verde tocate

felii de ceapa

tomate strivite si mici bucatele de usturoi

amestec de smintina si sofran

tocatura de bureti

marar tocat

ciuperci si cartofi in cuburi

marar tocat

Gustari pentru excursiile de o zi. Va oferim citeva sugestii de preparate alimentare care pot fi transportate usor si pot fi mincate fara a folosi tacimuri:

- sandvisuri variate unse cu maioneza sau sos alb pentru a pastra elasticitatea piinii;

- pateuri cu brinza, carne, ficat sau varza murata calita;

- chifle taiate si scobite de miez, umplute cu amestec de pui fript sau rasol rece cu sos, ori cu legume taiate marunt sau salata de boeuf; umpluturile pot fi foarte variate, ca de exemplu jumari de oua cu cascaval etc.;

- rosii mici umplute cu salata de boeuf, de vinete sau salata de legume variate si smintina. Se transporta asezate in rinduri intr-o cutie de aluminiu (cu gaurele pentru aerisire) sau din material plastic;

- rosii umplute cu urda sau cas frecate cu marar verde si telina rasa sau cu brinza telemea framintata cu mici bucatele de costita si anason;

- clatite umplute cu brinza de vaci si stafide, aromata cu praf de scortisoara. Clatitele mai pot fi umplute si cu varza calita amestecata cu felii subtiri de cirnati fripti si boia de ardei, ori cu brinza si smintina etc.;

- frigarui pregatite din carne proaspata de porc sau pasare, ficat, slanina, cirnaciori, care pot fi fripte la un foc de lemne.

Sos alb; 50 g unt, 25 ml ulei, 80 g faina de griu, l litru lapte.

Se incalzeste untul in cratita, la foc domol, se adauga uleiul si se presara incet faina, amestecind pina incepe sa se ingalbeneasca. Se dilueaza cu lapte cald si se bate cu furculita sau telul pina incepe sa dea in clocot. Se adauga sare, putin piper si se fierbe zece minute la foc mic. In alta varianta, sosul se face cu 100 g faina, iar dupa fierbere se paseaza prin sita si i se adauga 250 g smintina.

Sos picant: se freaca o lingura de mustar cu cite o lingura de bulion, ulei, zeama unei lamii si (dupa plac) cu mujdei de usturoi. Sosul poate fi folosit cu rasol de limba sau muschi, ori cu friptura rece, cremvursti ori polonezi fierti sau chiar la sandvisuri cu resturi de carne, mezeluri si legume.

Mamaliga vinatoreasca: 350 g malai, 150 g gris, 50 ml ulei, 50 g unt, 100 g brinza de burduf sau telemea rasa, 250 g costita afumata, sare.

Se pune la fiert apa cu sare si, cind incepe sa clocoteasca, se toarna "in ploaie', amestecind mereu, malaiul si grisul. In timp ce acestea fierb si se umfla se adauga uleiul si untul. Daca mamaliga devine prea virtoasa, se adauga apa si se amesteca timp de aproximativ 20 minute. La sfirsit se pun brinza si costita taiata in bucatele mici de forma patrata. Se amesteca bine pentru a omogeniza compozitia si se lasa la foc domol inca cinci minute, dupa care se rastoarna intr-o tava lata (de placinta) si se intinde intr-un strat uniform inalt de 3 cm. Cind s-a racit poate fi taiata in patrate cu latura de 8-10 cm si ambalata in pungi de polietilena.

Cine o prefera coapta, poate pune mamaliga la cuptor, dupa ce a fost turnata in tava, unde o va lasa circa 10 minute, pina cind prinde o coaja frumoasa. Se obtine astfel un preparat hranitor, gustos, usor de transportat si de consumat in excursie.

Piine vinatoreasca: 1 kg faina de griu, 40 g drojdie de bere, 750 ml lapte, 50 g ulei, 50 g unt, 50 g zahar, 15 g sare, 250 g costita afumata, 250 g cascaval, 3 oua, 3 g chimen.

Drojdia de bere se inmoaie cu 50 ml lapte in care s-a dizolvat zaharul si se amesteca in 3-4 linguri de faina. Se cerne apoi restul de faina, se toarna intr-o cratita, i se face la mijloc un cuib in care se asaza drojdia de bere si se lasa la dospit. Se adauga, dupa o ora, sarea, uleiul, restul de lapte si chimenul. Se framinta bine aluatul pina incepe sa se desprinda de pe miini. Se unge o tava de cozonac cu putina grasime si se asaza in ea jumatate aluatul intins intr-un strat gros. Peste el se pun cascavalul si costita taiata marunt, amestecate cu ouale batute ca pentru omleta. Deasupra umpluturii se asaza restul de aluat, se unge la suprafata cu putin ou batut si se pune la copt. Dupa ce s-a copt si s-a racit 3-4 ore, piinea aceasta deosebit de gustoasa si hranitoare poate fi ambalata intr-o punga de polietilena perforata. Ea poate fi pastrata timp de trei zile.

Piine speciala petru sandvisuri: l kg faina de griu, 200 g pireu de cartofi, 100 g unt topit, 600 ml lapte cald, 30 g zahar, 2 oua, 40 g drojdie de bere, sare.

Se prepara plamada din putina faina, drojdie, 100 ml lapte, zahar si se pune la dospit. Dupa ce a crescut, se incorporeaza in faina impreuna cu restul ingredientelor si se framinta aluatul pina cind face basici. Se lasa la crescut pina ce-si dubleaza volumul, apoi se coace in tava unsa cu unt. Se foloseste dupa 24 de ore.

Piinea este mai gustoasa daca se foloseste 1/2 kg faina de griu integrala sau de secara ori de orz.

Barcute: 500 g faina, 50 ml ulei, 200 g unt, 5 galbenusuri de ou, 30, g drojdie de bere, 50 g zahar, 350 ml lapte cald, sare.

Se procedeaza ca la piinea pentru sandvisuri pina cind aluatul a crescut, apoi din el se formeaza suluri lungi de 7-8 cm, care se subtiaza la capete si se latesc la mijloc (ca pirjoalele). Se lasa din nou la crescut, se ung pe deasupra cu ou si se coc. Cind s-au racit se taie prin mijloc si intre felii se introduce umplutura dorita.

Omleta (suport) pentru sandvisuri mici: 6 oua, 5 linguri smintina, faina, sare, piper.

Se bat albusurile spuma si in ele se incorporeaza galbenusurile frecate in prealabil cu smintina, sarea si piperul. Apoi se adauga faina, amestecind. Compozitia se coace intr-o tava cu fundul plat, pe o hirtie unsa cu unt. Se lasa la racit si se taie in formele dorite.

Pe aceste suporturi se aranjeaza sandvisuri din carne de pasare, ciuperci, sunca presata etc.

Prevenirea accidentelor si masuri de prim ajutor

Un vechi proverb ne invata ca "prudenta este mama sigurantei'. In orice calatorie este intelept sa prevezi si sa iei masuri de prevenire si tratament impotriva unui numar de accidente, neplaceri si suferinte posibile. In acest context este bine sa tineti seama ca iarna, pentru a va proteja impotriva degeraturilor, cind va aflati in mers, aveti grija sa purtati ciorapii uscati si sa nu va patrunda umezeala in bocanci. Daca totusi va este frig, inveliti piciorul intr-o foaie de ziar - peste ciorapi - si astfel "ambalat' il reintroduceti in bocanc. Nu trageti prea tare de sireturi si evitati sa va stringa bocancul, fiindca este ingreunata circulatia normala a singelui in picior, fapt care inlesneste aparitia senzatiei de frig si favorizeaza degeraturile.

Purtati manusi de lina si (la nevoie) pe deasupra altele din piele sau imblanite, dar din acelea cu un singur deget, care pastreaza mai bine caldura corpului. Iarna purtati pe deasupra corpului numai haine impermeabile la umiditate si vint, de preferinta vatuite.

Pe traseu, beti ceai fierbinte (din termos) bine indulcit si cu adaos de zeama de lamiie, plus putin alcool (cam 50 ml coniac sau rom la un litru de ceai). In cantitate mica, alcoolul intensifica circulatia singelui si are o buna actiune vasodilatatoare. In cantitati mari, produce accidente grave: da o senzatie de moleseala si somnolenta, slabeste rezistenta organismului si reduce mult reactiile reflexe.

Mincati alimente bogate in calorii: zahar, glucoza, ciocolata, unt, salam de Sibiu sau de vara, costita sau slanina - toate in cantitati mici.

Daca v-a surprins pe drum viscolul sau noaptea, nu disperati si nu va continuati drumul la intimplare. E de preferat sa va construiti un adapost in zapada, fie chiar si o simpla groapa (sau un sant) adinca de circa un metru pe care s-o acoperiti cu folie din material plastic, ori o foaie de cort sau o patura etc. Acoperisul poate fi fixat cu bucati de gheata sau zapada taiata cu lopata. In interiorul adapostului improvizat puteti sta asezat pe rucsac si - pentru a ridica putin temperatura aerului inconjurator - aprindeti o luminare pe care o fixati intr-o cutie metalica (ambalaj de conserva). Acest "calorifer de tinut in mina' va poate fi de mare folos. La flacara lui puteti incalzi apa sau ceai pentru baut in adapost. In conditiile descrise veti beneficia de o temperatura a aerului cuprinsa intre 5 pina la 8C, suficienta pentru a fi in afara pericolului de inghetat.

In cazul cind sinteti la o cabana, dar simtiti totusi noaptea senzatia de frig, imbracati o vesta din lina peste pijama; tine de cald si absoarbe eventuala transpiratie. A doua zi trebuie dezbracata ca si pijamaua.

Daca la trezire simtiti senzatia de frig, este indicat un masaj energic pe piept si pe abdomen, timp de 5-6 minute, de sus in jos, apoi de la stinga la dreapta si invers. Relaxati-va muschii timp de citeva minute, dupa care, incaltati cu ciorapi de lina si imbracati in trening, faceti exercitii de respiratie in fata ferestrei deschise. Continuati timp de alte 5-10 minute cu exercitii obisnuite de inviorare.

Spalati-va atit dimineata cit si seara pe trup cu apa rece, dupa care frecati-va pielea energic cu prosopul timp de citeva minute.

Un mic dejun abundent si variat, bogat in calorii si vitamine, terminat cu o ceasca de ceai fierbinte va va pregati pentru a petrece ziua cu forta si buna dispozitie.

Seara, la culcare, daca soba din camera este incalzita cu gaze naturale sau carbuni, stingeti intotdeauna focul inainte de a va culca. Veti evita astfel multe posibilitati de accidente prin asfixiere.

ATENTIE! Chiar si o soba cu lemne defecta - care pierde gaze printre placile teracotei - poate fi periculoasa! Daca sinteti obisnuiti sa dormiti in mai multa caldura, cereti cabanierului o patura suplimentara.

Accidente provocate de frig

Frigul incetineste activitatea normala a organismului, scade functiile pielii, iar gerul puternic ataca centrii nervosi (favorizind asfixia) si slabeste circulatia sanguina periferica.

Pentru a preveni neplacerile serioase care pot fi cauzate de frig se cere:

- o imbracaminte adecvata;

- alimentatie rationala, bogata in calorii si vitamine;

- exercitii fizice care sa antreneze si sa fortifice organismul.

Degeratura apare de obicei in partile neacoperite ale corpului (nas, urechi, degetele miinilor). Accidentatul va fi asezat intr-un loc adapostit, dar fara caldura prea mare. Eventual, camera va fi incalzita treptat, i se vor da bauturi calde, foarte dulci, alcoolizate cu coniac sau rom. Regiunile de piele degerate pot fi unse ori pansate cu o alifie camforata sau o pomada.

Pentru a preveni aparitia degeraturilor, ungeti zilnic regiunile periferice ale corpului cu o solutie preparata din o parte glicerina si doua parti camfor.

Inghetul - mult mai grav decit degeratura - are ca simptome o stare de somnolenta, intepenirea miscarilor muschilor, impaienjenirea ochilor, uneori putind sa apara si convulsii sau delir, o slabire a pulsului. Cel grav inghetat poate muri prin asfixiere. Tratamentul consta in transportarea celui inghetat intr-un loc adapostit, dar fara foc sau caldura. I se fac frictiuni cu zapada, urmate de altele cu apa rece si apoi cu un prosop inmuiat in alcool sau un fular, pulover ori o manusa aspra de lina. Dupa ce isi revine, bolnavul poate fi transportat intr-o incapere incalzita moderat, unde i se va da sa bea cafea neagra tare amestecata cu putin alcool. Daca nu-si revine, i se va face respiratie artificiala. Tratamentul va fi continuat cu perseverenta pina la venirea medicului. Uneori pot fi necesare pina la sase ore pentru reanimarea celui inghetat.

Asfixia - poate surveni mai ales iarna in timpul avalanselor de zapada (dar, uneori, si in pesteri, ca urmare a unor surpari de teren). Cel accidentat va fi dezgropat din zapada, scos la aer, i se va curata fata si i se va face respiratie artificiala.

Circeii - apar de obicei la inotul in apa rece sau ca urmare a oboselii. Adesea ei denota o lipsa de calciu. Prevenirea circeilor se face prin ingerarea de medicamente care contin calciu (clorocalcin, cedecalcin, calciu gluconat cu vitamina D2, cavit etc.) sau alimente cum sint laptele si brinzeturile. Tratamentul se face prin masaje lente ale muschilor pina ce se incalzesc si isi revin. Daca durerea este puternica i se va da si o tableta de romergan. Dupa ingerarea acestui medicament este strict interzis a se consuma alcool timp de zece ore, iar bolnavul se va culca.

Hipotermia - scaderea temperaturii organismului sub valorile normale. Apare la starile de soc si in turismul de iarna, cind omul este surprins de viscol sau, obosit, se culca pe zapada pentru o scurta odihna - (imprudenta care poate fi fatala!). Bolnavul va fi reincalzit prin bai fierbinti, i se va face respiratie artificiala (la nevoie) si i se va administra vitamina C. Va fi chemat de urgenta un medic.

Accidente provocate de caldura

Vara, la mare, dar si la munte - chiar si iarna! - expunerea prelungita, nerationala, la soare produce cel putin o arsura de gradul I, numita eritem solar. Pielea se inroseste si da usturimi adesea greu de suportat. Locul ars va fi pudrat cu bicarbonat de sodiu, pudra de amidon sau talc. Pot fi aplicate si comprese reci cu solutie de bicarbonat de sodiu (o lingura la un pahar de apa) sau se poate unge locul cu vaselina, unt ori iaurt. In caz de arsuri grave - cu basici - se va apela la medic.

ATENTIE! Eritemul solar poate apare si in cazul mersului prelungit pe drumuri de munte sau de ses aflate in bataia soarelui, mai ales daca aveti mari portiuni de corp descoperite. In asemenea cazuri, pe linga arsura pielii, poate apare congestia pleurilor si chiar a muschilor.

Insolatia - apare dupa expunerea prelungita a corpului descoperit la actiunea razelor solare. Se constata oboseala excesiva, ameteala, incetinirea pulsului, congestia fetei, uneori varsaturi, respiratie zgomotoasa si dureri mari de cap. Suferindul va fi pus la umbra, i se va schimba imbracamintea, va bea apa rece cu putina sare, i se vor aplica comprese reci pe cap, pe fata si pe piept. Va bea cafea rece tare si neindulcita. In caz ca bolnavul si-a pierdut cunostinta si nu si-a revenit dupa aplicarea masurilor de mai sus, i se va face respiratie artificiala. I se poate da sa miroase amoniac. Nu i se va da nici o picatura de alcool!

Tratamente de buzunar

Primul sfat, la aceasta tema, este sa nu plecati de acasa in calatorii turistice care va solicita organismul (mers indelung pe jos, cicloturism, ascensiuni, expunere indelungata la soare, inot), daca nu sinteti in perfecta stare de sanatate.

Trebuie avut in vedere ca turismul - sub orice forma - poate sa va prilejuiasca unele neplaceri fizice sau chiar accidente. Multe dintre acestea sint putin grave, dar fac necesar un tratament indicat imediat; altele au nevoie de o interventie rapida de prim ajutor si de prezentarea ne-intirziata la meidic. Este, deci, necesar sa invatati cum sa stabiliti de ce suferiti, sa stiti cum sa interveniti prompt si eficace si sa discerneti cind ajutorul medicului este indispensabil. Astfel, daca pentru o simpla indigestie sau o mica arsura, taietura sau rosatura este suficient sa apelati la trusa medicala de voiaj, pentru o fractura sau o intoxicatie cu ciuperci sau alte alimente (peste, oua), bolnavul va fi transportat imediat la spital.

Trusa de prim ajutor - este indispensabila chiar pentru o scurta calatorie de o zi. Ea poate fi individuala sau pentru un grup. Dotarea ei este in functie de durata calatoriei, de locul acesteia isi de gradul de dificultate (daca, de exemplu, se parcurg etape lungi pe munte, unde lipseste asistenta medicala calificata; daca se cerceteaza mai indelung o pestera neamenajata etc.). Alegeti din lista urmatoare cele pe care le socotiti necesare fiecarei calatorii: acalor - impotriva febrei; acid lactic - picaturi antidiareice; algocalmin (tablete si fiole) - impotriva durerilor; amoniac (solutie diluata) - impotriva intepaturilor de insecte; apa oxigenata sau perogen (tablete care se dizolva in apa) - pentru dezinfectarea pielii sau gargarism; aspirina - impotriva racelii; atele - pentru fixat membrele luxate sau rupte; bicarbonat de sodiu - pentru indigestie, febra musculara, hiperaciditate gastrica; bromoval - tranchilizant usor in insomnii; codenal - impotriva tusei; cofeina (fiole) - stimulent cardiac; cio-colax (tablete) - purgativ usor; cloramfenicol (antibiotic, tablete) - impotriva infectiilor; comprese sterile - pentru pansamente; emetiral - impotriva vomismentelor; extraveral - tranchilizant usor in insomnii; fese (de doua latimi) - pentru pansamente sau fixat atele; garou - pentru oprit emoragii la brate sau picioare; jecolan (unguent) pentru rani, arsuri, rosaturi; lasonil - pentru entorse, contuzii, hematoame (nu in plagi singerinde si infectate); leucoplast - pentru fixat pansamente pe piele; novocaina (fiole) - calmant local; pastile Burow - pentru comprese; picaturi Davila - impotriva crampelor la stomac; piramidon - pentru cefalee, nevralgie, stari febrile, gripa; rinojug (solutie) - pentru rinite acute si cronice; romazulan (solutie) pentru faringite, amigdalite si abcese dentare, sub forma de gargara; intern este indicat in gastrite, colite si tulburari digestive, insotite de balo-nare; romergan pentru migrena, urticarie, stari de soc, gastroenterite; saprosan - pentru enterite, enterocolite, tulburari intestinale; sulfametin - pentru amigdalita, stari gripale; ser aniviperin, care se gaseste numai in zonele populate cu vipere (a nu se uita seringa) - impotriva muscaturilor de vipera; spirt sanitar - dezinfectant; tetraciclina (antibiotic), tablete, pentru amigdalite, faringite, traheite; unguent in plagi, arsuri; tinctura de iod - dezinfectant; ultralan (unguent) pentru arsuri de gradul I, eritem solar, eczema anala; Valeriana - calmant cardiac; vata; vitamina K (fiole) - impotriva hemoragiilor; vitamina PP - pentru eritem solar, degeraturi, infarct renal.

Unele accidente posibile

Intepaturi, muscaturi - Viespile, albinele, bondarii si tintarii cauzeaza multe neplaceri excursionistilor, care - in cazul unor intepaturi multiple - se pot transforma in suferinte grave. In mod obisnuit, dupa o intepatura de albina, se extrage acul insectei (fara a stringe glanda cu venin, care adesea este linga ac) si se tamponeaza locul intepaturii cu solutie de amoniac diluata 1/5 cu apa sau cu sare. Se aplica apoi un dezinfectant si - eventual -, un pansament usor cu tetraciclina sau ultralan (unguente) fixat cu leucoplast. La nevoie este buna si o frunza de patlagina (usor strivita) sau o compresa cu apa de Burow.

Daca suferindul are o stare generala neplacuta (ameteala, batai de inima puternice, greata, febra), el va fi transportat cit mai urgent la un medic. Daca intepaturile sint provocate de un ghimpe sau aschie, se va folosi o penseta sau ac (flambate pentru a le dezinfecta) ca sa fie extrase din piele si se va stoarce rana pina singereaza. Locul intepaturii se tamponeaza cu un dezinfectant (tinctura de iod, spirt sanitar, tetraciclina-unguent etc.) se aplica un strat de ultralan sau alt unguent cu antibiotic (tetraciclina), dupa care se panseaza. In cazul unor intepaturi sau taieturi provocate de obiecte metalice (cui, sirma ghimpata, tabla ruginita etc.) se va proceda ca mai sus, dar accidentatul se va prezenta la medic pentru o injectie antitetanica.

Daca o insecta intra in ureche nu va alarmati si nu folositi obiecte ascutite sau tari pentru a o scoate. Urechea va fi spalata cu apa calda dupa care se vor picura in ea 8-10 picaturi de glicerina sau ulei; insecta va iesi singura.

In muscatura de paianjen, accidentatului i se va aplica gheata pe locul lezat. Deasupra muscaturii va fi legat un garou, pentru a intirzia patrunderea veninului in singe, dupa care se va face apel la un medic.

Muscatura de animal cu singe cald (ciine, lup, cal, sobolan etc.) prezinta mai ales pericol de turbare! Rana va fi spalata cu apa si sapun, dezinfectata cu tinctura de iod si pansata dupa aplicarea unui strat de unguent antibiotic. Cel muscat se va prezenta imediat la un centru anti-rabic.

In afara de cele expuse pina aici, in cursul unei calatorii turistice pot apare si alte accidente despre care este necesar sa stiti cum trebuie sa procedati.

Conjunctivita - poate apare la ochii celor care au trecut printr-o furtuna de praf si adesea la cei care merg pe bicicleta sau motocicleta. Ochii vor fi spalati si curatati de impuritati cu o solutie de acid boric 4%. Se vor picura in ambii ochi cite 1-2 picaturi de colir cu sulfacetamida, din 3 in 3 ore, chiar daca unul din ochi e sanatos.

Contuzia - adica invinetirea pielii dupa o lovitura ca urmare a ruperii unor vase mici de singe, se trateaza prin aplicarea de comprese cu apa de Burow sau cu apa rece, alcoolizate. Mai bine este daca locul invinetit este frecat usor cu lasonil (unguent).

Entorsa - consta in intinderea anormala a ligamentelor unei articulatii. Uneori se ajunge chiar la ruperea acestora. Vor fi aplicate comprese reci cu apa sau cu apa de Burow, dupa care articulatia va fi infasurata cu o genunchiera sau o glezniera. In loc de apa de Burow, este mai eficienta aplicarea unui strat de lasonil. Imediat ce este posibil, bolnavul se va prezenta la medic.

Febra - poate apare din nenumarate cauze. Se va lua o tableta de acalor sau piramidon. Daca sint si dureri de git se va face gargara, de 5-6 ori pe zi, cu ceai de musetel sau romazulan (o lingurita la o jumatate pahar cu apa calduta). In caz de amigdalita, faringita, traheita se va lua cite o tableta de sulfametin la 12 ore timp de doua zile, apoi cite o tableta la 24 ore. Cind febra apare dupa o baie de soare prelungita, se vor face frectii usoare cu alcool camforat. Daca bolnavul tuseste, i se vor da ceaiuri calde de tei, cu zeama de lamiie. Totdeauna, daca febra nu cedeaza in 2-3 ore, se va face apel la medic.

Febra musculara - poate apare in primele zile de mers pe jos prelungit la persoanele fara antrenament in acest sens. Se constata o durere in muschi si o stare generala rea. Se iau 2-6 comprimate de bicarbonat de sodiu, seara, la culcare. Acesta ajuta atit la prevenirea, cit si la calmarea acestei stari neplacute.

Fractura - se constata prin: dureri mari, vinataie, deformare locala sau, in cazuri grave, mobilitate anormala, frecatura osoasa - care se simte cu mina la locul oaselor fracturate. Se va proceda imediat si ca prima masura la imobilizarea stricta a osului fracturat. Astfel se calmeaza durerea si se evita pericolul aparitiei unor noi leziuni. Se va da apoi accidentatului o tableta sau o fiola (buvabila sau injectabila) de algocalmin si va fi de urgenta transportat la spital!

Hemoragia. In zgirieturi sau raniri superficiale ale pielii singele va fi oprit prin pansament compresiv. In caz mai grav, de taietura adinca, va fi apasata artera direct pe rana sau deasupr'a ei prin aplicarea unui garou (tub de cauciuc, panglica, cordon etc.). Intre garou si piele se va aseza un strat de vata cu tifon sau o batista curata. Legatura poate fi tinuta maximum 60 minute, apoi dupa fiecare o jumatate de ora se desface timp de doua, trei minute. Se apeleaza de urgenta la medic!

Intoxicatia alimentara se manifesta prin varsaturi, greata, dureri abdominale care apar in urma consumarii unui aliment alterat (mezeluri, carne, peste, oua etc.). Bolnavului i se vor provoca varsaturi, i se va face, eventual, o clisma cu apa sarata si i se va da un purgativ. I se vor pune comprese reci la cap si i se va da ceai de menta amestecat cu flori de musetel, cite putin. Daca situatia nu se amelioreaza in 2-3 ore bolnavul va fi prezentat la medic.

Intoxicatia cu ciuperci este foarte grava si poate apare la 10-18 ore de la consumarea ciupercilor toxice. I se va da sa bea bolnavului un pahar mare de apa in care au fost dizolvate trei lingurite de sare pentru a-i provoca varsaturi; dupa aceea va fi transportat la medic.

Lesinul se manifesta prin pierderea cunostintei, respiratie si puls incetinite. Bolnavul va fi culcat cu capul mai jos decit trunchiul si picioarele, i se vor descheia hainele, cureaua si scoate cravata si i se va da sa miroase amoniac. Daca starea de lesin persista se va recurge la respiratia artificiala. Cind si-a revenit i se va da sa bea apa rece, ceai sau cafea.

Luxatia sau scrintitura - adica deplasarea unui os din incheietura - are loc de obicei la umar. Se vor aseza comprese reci pe locul bolnav si se va face imobilizarea: la umar cu un fular sau prosop legat pe dupa git, iar la picior vor fi puse atele invelite in camasi, batiste, prosoape sau tifon. ATENTIE! Nu se trage brusc de osul luxat si nu se face nici o incercare menita sa aseze osul la loc, deoarece se risca producerea unei fracturi, rupturi de tendoane, nervi etc. Bolnavul va fi prezentat de urgenta la medic.

Rosatura produsa de incaltaminte, curele de rucsac sau haine (cu sau fara basici) va fi spalata cu apa rece, dupa care se va aplica o compresa cu apa boricata sau vin indulcit. Pentru a preveni sau a trata o infectie se va unge cu tetraciclina sau ultralan.

Ruptura de muschi poate apare in urma unui efort brusc sau prea mare. Desi sint foarte dureroase, eLe nu prezinta pericol. Accidentatul va sta culcat, i se vor pune comprese reci si i se va da algocalmin.

Raul de munte apare uneori la altitudini ce depasesc l 700 m, mai ales in cazul drumetilor neantrenati, nefamiliarizati cu ascensiunile, ca urmare a scaderii procentului de oxigen din atmosfera. Se manifesta printr-o stare de oboseala generala (care sporeste pe masura ce creste inaltimea), ameteli, senzatii de durere in timpane, iar uneori si hemoragii nazale. Se recomanda odihna indelungata la umbra si o respiratie adinca, dar lenta, pentru a oxigena cit mai bine organismul. Se va bea o cafea tare cu mult zahar si se va minca ciocolata si felii de lamiie cu zahar, dulceata sau gem, unt sau slanina.

In ascensiuni la peste 2 000 metri se va consuma o ratie alimentara bogata in calorii nutritive, abundenta in vitamine, dar fara alcool.

Trasnirea. Accidentatului i se va face respiratie artificiala. Daca prezinta leziuni acestea vor fi bandajate. La trezire i se va da sa bea cafea neagra tare, fara zahar. Va fi de urgenta transportat la medic. (Masurile de prevenire a trasnirii sint indicate in subcapitolul "Turism la munte'.)

Cu toate masurile de prevedere se poate totusi intimpla sa aveti o indispozitie sau accident pentru care nu dispuneti de medicamentele necesare. In acest caz nu uitati ca pretutindeni va inconjoara plantele medicinale, marea farmacie a naturii, eficienta intr-un numar nebanuit de mare de boli de la diaree la rani si de la insomnie la gripa.

Unele boli care pot fi tratate cu ajutorul plantelor medicinale

Fireste, orice excursie este si un prilej binevenit de a culege plante medicinale pentru a fi folosite ulterior acasa. Dupa recoltare, vor fi supuse unei uscari partiale (intinse pe foi de ziar sau bucati de tesaturi, la umbra), apoi vor fi pastrate in pungi de hirtie sau in saculet! din bumbac, dar nu mai mult de 2-3 zile. Reveniti din excursie la domiciliu, veti intinde din nou plantele la uscat, pe foi de hirtie, acoperite cu tifon.

Pentru a va fi de folos, atit in timpul excursiilor, cit si acasa, trebuie sa va dati numai osteneala de a le cunoaste (identifica) si a sti ce proprietati au, precum si felul in care trebuie sa fie folosite cu eficienta. Paginile urmatoare va pot fi o buna calauza.

Afectiuni ale aparatului cardiovascular:

. ceai (Thea sinensis L.) - se folosesc frunzele uscate, care contin cantitati de cafeina (si un alcaloid specific, teofilina) mai mari decit boabele de cafea. Teofilina are efect excitant central mai putin pronuntat decit cel diuretic si de imbunatatire a activitatii inimii, de dilatare a vaselor coronariene, in care scop se folosesc derivati ai teofilinei. Cafeina este un excitant al sistemului nervos central, cu multiple calitati terapeutice. Se foloseste sub forma de ceai alimentar slab, foarte recomandabil in timpul excursiilor intreprinse in orice anotimp. Poate inlocui cu succes cafeaua neagra;

. coacaz negru (Ribes nigrum L.) - frunzele au actiune diuretica si hipotensiva. O lingurita de pulbere obtinuta din frunze uscate este fiarta timp de cinci minute in 200 ml apa. Extractul se consuma caldut jumatate dimineata, restul seara;

. paducel (Crataegus monogyna Jacq) - se culeg florile si fructele, care sint folosite sub forma de ceai, in amestec cu parti egale de fructe de maces. Extractele de paducel prezinta un usor efect sedativ, sint cardiotonice si au actiune spasmolitica la nivelul coronarelor. Actiunea se instaleaza dupa un tratament de 7-10 zile. Indicat in afectiuni usoare ale miocardului, in afectiuni coronariene (angina de piept), in perturbari ale ritmicitatii cardiace, in nevroze. Infuzia preparata din flori si folosita ca gargarism calmeaza durerile de git. Un pahar de ceai baut inaintea meselor calmeaza palpitatiile, ametelile si favorizeaza somnul;

. porumb (Zea mays) - decoctul preparat din 30 g stiluri (matase) la un litru de apa, fiert timp de cinci minute, si baut cite trei cani pe zi, este util in insuficienta cardiaca, guta, litiaza renala, cistita si albuminurie;

. talpa gistii (Leonurus cardiaca L.) - se recolteaza partile aeriene la inflorire. Prezinta actiune sedativa, mai ales in tulburari cardiace. Sint folosite in stari de neliniste, insomnie. Un util extract hidroalcoolic se prepara astfel: se fierb 25 g talpa gistii intr-un litru de vin, timp de trei minute; se lasa in repaus 12 ore, se strecoara prin tifon dublu, se completeaza pina la un litru cu vin. Se administreaza zilnic de 3-5 ori cite 50 ml.

Boli ale aparatului respirator:

. busuioc (Ocimum basilicum) - infuzia preparata din flori si frunze calmeaza tusea convulsiva incipienta si usureaza digestia;

. coada soricelului (Achilea millefolium L.) - are proprietati tonice si astringente; opreste hemoragiile. Sucul plantei proaspete opreste hemoragiile si contribuie la vindecarea ranilor recente ale pielii. Are si efect febrifug. Macerata in bere, ajuta la vindecarea crapaturilor pielii. Ceaiul se prepara prin fierberea timp de trei minute a 15 g planta in 300 ml apa; se lasa in repaus 15 minute. Se consuma in timpul zilei in cantitati mici. Se foloseste in gastrite, ulcer gastric, ulcer duodenal, colite;

. limba mielului (Borago officinalis) - infuzia, preparata din 15 g flori proaspete la 200 ml apa, este folositoare impotriva guturaiului, in pneumonie, reumatism acut;

. saschiu, brebenoc (Vinca minor) - decoctul preparat din 60 g substanta la un litru de apa contribuie la dez-inflamarea amigdalelor si calmarea hemoragiilor;

. jales (Salvia officinalis) - se recolteaza frunzele, care se folosesc sub forma de gargarisme repetate in faringite, amigdalite, laringite. Activeaza circulatia locala si manifesta actiune antibiotica si astringenta;

. nalba mare, nalba alba (Althaea officinalis L.) - se recolteaza radacinile si frunzele. Se intrebuinteaza in inflamatiile cailor respiratorii: laringite, traheite, bronsite. Din 5 g radacina uscata si 100 ml apa rece se prepara un macerat timp de 3-4 ore, iar din frunze o infuzie in aceeasi proportie. Se consuma in ziua prepararii;

. podbal (Tussilago farfara L.) - se recolteaza frunzele care contin substante mucilaginoase. Este folosit ca expectorant si calmant al tusei. Infuzia se prepara din doua lingurite de substanta uscata in 200 ml apa. Se .administreaza de 2-4 ori pe zi;

. scai vinat (Eryngium planum L.) - se recolteaza partile aeriene. Are calitati de expectorant si calmant al tusei in bronsite, tuse convulsiva. Poate fi folosit la copii si batrini fiind lipsit de orice toxicitate. Decoctul se prepara dintr-o lingurita de planta uscata fiarta in 150 ml apa, timp de zece minute; se indulceste cu miere;

Fig 09

. soc (Sambucus nigra L.) - se recolteaza florile, din care se prepara ceai indulcit cu miere. Se consuma cit mai fierbinte. Are actiune sudorifica. Infuzia se prepara din 15 g floare uscata oparita cu 250 ml apa clocotita.

In colici si stari spastice:

. angelica (Archangelica L.) - decoctul preparat din radacini este folosit in stari de voma si colici gazoase. Are si proprietati de expectorant;

. laur, dafin (Laurus nobilis) - decoctul preparat din frunze activeaza digestia si inhiba formarea de gaze intestinale;

. menta, izma buna (Mentha piperita L.) - se recolteaza frunzele din care se prepara ceai folosit in disfunc-tii digestive. Consumat rece, in cantitati mici, ceaiul este un antiemetic inofensiv, indicat suferinzilor de colecistopatii si gravidelor. Infuzia se prepara oparind o lingurita de frunze uscate cu 200 ml apa clocotita (nu se fierbe!) - se lasa in repaus 15 minute, dupa care se strecoara. Este utila si in afectiuni hepato-biliare;

. musetel, romanita (Matricaria chamomilla L.) - se recolteaza inflorescentele. Ceaiurile de musetel au efect antiinflamator si spasmolitic; se folosesc in inflamatiile tubului digestiv: in gastrite, enterocolite, colite. Ceaiul se prepara oparind o lingura de flori uscate cu apa clocotita. Dupa un repaus de 15 minute se strecoara prin tifon. Se consuma in tot cursul zilei, cit mai frecvent, in cantitati mici.

In constipatii:

. ienupar (Juniperus communis L.) - infuzia preparata din frunze are efect purgativ. Extractele hidroalcoolice maresc apetitul, ajuta digestia, sporesc secretia urinei si previn febra;

. nalba de padure (Malva silvestris) - infuzia preparata din 15 g flori la un litru de apa este folosita impotriva constipatiei, a inflamatiilor pielii, ochilor, cailor urinare. Ca gargarism se foloseste in dureri de git iar sub forma de baie, pentru calmarea pielii arse de insolatie;

. crusin, patachina (Frangula alnus Mill.) - se recolteaza scoarta, care este cel mai valoros laxativ indigen. Ceaiul se prepara din 5-10 g coaja uscata, in combinatie cu fructe de fenicul. Se consuma seara inainte de culcare. Efectul laxativ apare dupa 6-8 ore. Nu se recomanda la gravide. Se va administra cu prudenta la hipertensivi si batrini;

. volbura, rochita rindunicii (Convulvulus arvensis L.) - se recolteaza partile aeriene care au efect laxativ-purgativ.

In diaree:

. coada racului (Potentilla anserina LJ - se recolteaza partile aeriene care trebuie sa fie bine spalate. Produsul este astringent, hemostatic, usor antispasmodic, avind si actiune antibacteriana. Se prepara un decoct din doua linguri de produs uscat si 500 ml apa; se administreaza cite 50 ml din doua in doua ore;

. mur si zmeur (Rubus caesius L. et R. idaeus L.) - frunzele prezinta actiune antidiareica, slab spasmolitica. In colite cronice se recomanda consumarea unui ceai alimentar compus din frunze de zmeur, mur, fragi si afin;

. rachitan, calbasoara (Lythrum salicaria L.) - se recolteaza partile aeriene care au actiune antibiotica. Se foloseste in enterite, enterocolite, si in special in colite. Se poate asocia cu coada racului si turita mare. Decoctul se prepara din 30 g produs uscat cu 600 ml apa. Se consuma neindulcit in cursul unei singure zile;

. stejar pedunculat si gorun (Quercus pedunculata et Q. robur L.) - se recolteaza scoarta de pe ramuri nu mai groase de 10 cm diametru. Prezinta actiune astringenta, hemostatica, antiseptica. Poate fi folosit si ca antidiareic.

In boli hepato-biliare:

. anghinare (Cyna.ro. Scolymus L.) - ceaiul de frunze de anghinare este eficace in alergii alimentare, urticarii, colita cronica. Este contraindicat in afectiuni ale cailor, biliare, in insuficienta renala acuta si in hiperchinezii ale colecistului. Ceaiul se administreaza la inceput in doze crescinde, iar la sfirsitul tratamentului (de aproximativ o luna) doze descrescinde, dupa care urmeaza o pauza de doua saptamini. La inceput ceaiul se prepara dintr-o lingurita de frunze uscate, apoi din 2-3 lingurite la 500 ml apa. Infuzia se administreaza dimineata si seara, pe nemincate (are gust amar puternic);

. cicoare (Cichorium intybus L.) - se recolteaza partile aeriene si radacinile. Sub actiunea consumarii ceaiului de cicoare se mareste cantitatea de bila care devine mai fluida. Ceaiul se prepara oparind 5 g de planta uscata cu 200 ml apa; se fierbe 3-5 minute, se lasa la racit 15 minute, apoi se strecoara. Se beau zilnic 3-5 ceaiuri;

. pir (Agropyron repens L.) - decoctul preparat din 20-30 g la un litru de apa contribuie la dizolvarea calculilor biliari si usureaza inflamatiile vezicii;

. pojarnita, sunatoare (Hypericum perforaturn L.) - se recolteaza partile aeriene in timpul infloritului. Ceaiul se foloseste in afectiuni hepatobiliare. Se prepara din 5 kg substanta uscata fiarta timp de trei minute cu 250 ml apa. Se consuma neindulcit dimineata si seara. In hiperaciditate se administreaza de mai multe ori pe zi in cantitati mici, caldut.

Fig 10

In ulcer gastric:

. patlagina ingusta (Plantago lanceolata L.) - se recolteaza frunzele din care, prin stoarcere, in stare proaspata, se obtine un suc folositor in ulcer gastric, ulcer duodenal, colita ulceroasa;

. papadie (Taraxacum officinale) - se recolteaza frunzele si radacinile din care se prepara un decoct prin fierbere timp de trei minute a 1-2 linguri de produs uscat in 200 ml apa. Se lasa 15 minute in repaus si se consuma neindulcit dimineata si seara cite un ceai timp de 4-6 saptamini. Este un bun tonic, stomahic, recomandat si in afectiuni hepato-biliare. Frunzele pot fi consumate si crude, in salate. Au o puternica actiune diuretica si sint folositoare in obezitate.

In boli ale aparatului uro-genital:

. cires si visin (Cerasus avium L. et C. vulgaris) - se recolteaza pedicelii (coditele) prin fierberea carora se obtine un ceai diuretic inofensiv, indicat in pielite, cistite, calculoza (litiaza) renala. 10 g codite uscate se fierb timp de 10 minute cu un litru de apa, se strecoara si se consuma in cursul unei zile;

. fenicul, molura (Foeniculum vulgare) - se recolteaza fructele care au proprietatea de a mari diureza; slaba actiune spasmolitica si antibiotica la nivelul cailor urinare;

. pin (Pinus sylvestris) - se culeg mugurii in lunile ianuarie-februarie, care contin circa 200 g rasina la kg. Infuzia obtinuta din 25-50 g la un litru de apa are efect antiseptic puternic asupra cailor respiratorii, urinare si hepatice, este stimulenta a glandelor cortico-suprarenale si actioneaza favorabil in afectiuni reumatismale, gripe, raceli. Se consuma trei cesti pe zi.

In boli ale sistemului nervos:

. paducel (Crataegus monogyna) - se recolteaza florile si fructele care pot fi folosite sub forma de ceai, impreuna cu o parte egala de fructe de maces. Prezinta efect sedativ. Se consuma 3-4 ceaiuri pe zi.

. roinita, iarba stupului (Melissa officinalis L.) - se recolteaza frunzele, care sint folosite la prepararea de ceaiuri sedative, carminative si alimentare. Se poate combina cu o cantitate egala de frunze de izma.

In boli de piele:

. catina alba (Hippophae Rhamnoides L.) - se recolteaza fructele din care prin presare si separare de faza apoasa se obtine un ulei gras. Acesta contine cantitati insemnate de provitamina A si de vitamina E. Serveste la protejarea mucoaselor si a pielii de actiunea nociva a unor radiatii. Este folosit si la tratarea arsurilor, degeraturilor, diferitelor plagi. Din fructe se pot prepara bauturi racoritoare, vinuri fermentate, sucuri, siropuri, dulceata;

. crin alb (Lilium) - cataplasmele pregatite din radacini rase contribuie la vindecarea tumorilor inflamate. Fiertura petalelor sale in ulei de masline sau de floarea-soarelui, aplicata pe rani sau arsuri, grabeste vindecarea acestora.

. dentita, iarba rosie (Bideus tripartita) - infuzia, aplicata sub forma de cataplasme, ori bai, contribuie la vindecarea ranilor pielii. Contra tusei se mesteca radacini si frunze proaspete;

. lasnicior (Solanum dulcamara) - frunzele proaspete se aplica crude, strivite sau tocate, sub forma de cataplasme, in contuzii, entorse, hemoroizi externi. De-coctul preparat din 10-25 g scoarta sau crengute (culese in timpul iernii) produce transpiratie (favorabila in raceli);

. patlagina ingusta (Plantago lanceolata L.) - frunzele proaspete, usor zdrobite, se aplica pe rani pentru oprirea singerarii si grabirea vindecarii. Au si efect antibiotic, inainte de folosire vor fi bine spalate.

. tataneasa (Symphytum officinale L.) - se recolteaza radacinile cu rizomi. Se foloseste in stare proaspata, extern. Radacinile bine spalate si pisate se aplica pe rani, in ulcer varicos al gambei. Are efect cicatrizant, favorizind regenerarea tesuturilor.

In boli ale cavitatii bucale:

. coada soricelului (Achillea millefolium L.) - se recolteaza florile si partile aeriene din care se prepara un decoct folosit extern, prin clatirea cit mai frecventa a cavitatii bucale in aftoza si stomatita. Decoctul se prepara oparind 10 g de planta uscata cu 300 ml apa; se fierbe timp de trei minute si se lasa in repaus 15 minute.

. jales (Salvia officinalis L.) - se recolteaza frunzele din care se prepara o infuzie folosita in afectiuni ale cavitatii bucale: gingivite, stomatite, afte. Se clateste gura din ora in ora. Prezinta efect antibiotic, de marire a intensitatii circulatiei sanguine locale, astringent;

Fig 11

. maracine (Rubus caesius) - decoctul preparat din frunze si crengute tinere, folosit ca gargarism, este util contra aftelor si durerilor de git;

. raculet (Polygonum bistorta) - radacinile mestecate in stare proaspata, ori infuzia preparata din ele si folosita ca gargarism, contribuie la vindecarea gingivi-telor.

In reumatism:

. galbasoara, drete (Lysimachia nummularia L.) - se recolteaza partile aeriene folosite extern in medicina populara sub forma de comprese in reumatism, sciatica, furunculoza. Prezinta un spectru antibiotic bine definit;

. salcie alba (Salix alba L.) - se recolteaza scoarta din care se prepara un decoct din 5 g de produs la 200 ml apa. Se beau trei ceaiuri pe zi;

. urzica comuna (piscatoare) (Urtica dioica) - sucul frunzelor proaspete, folosit sub forma de cataplasme, are actiune revulsiva, utila in stari reumatice si sciatica. Diluat cu apa si picurat in nari, opreste singerarile.

In boli de ochi:

. albastrele, vinetele (Centaurea cyanus) - infuzia preparata din flori este folosita pentru spalat ochii si sub forma de comprese caldute impotriva conjunctivitei si a iritatiei pleoapelor;

o musetel, romanita (Matricaria chamomilla L.) - ceaiul preparat din flori este folosit extern sub forma de comprese caldute in conjunctivite si alte inflamatii ale organului vizual;

. sulfina (Melilotus officinalis) -- infuzia preparata din flori este eficace contra inflamatiilor ochiului. Sub forma de cataplasme, este folosita in tratamentul tumorilor pielii. Baile cu infuzie calmeaza durerile reumatice si ale gutei, ingerata, infuzia are efect calmant, somnifer, linisteste tusea si usureaza digestia.

Contra muscaturilor de serpi si insecte:

. frasin (Fraxinus excelsior) - infuzia preparata din frunze este laxativa, folositoare impotriva reumatismului, gutei si a veninului serpilor. Pe muscatura de sarpe se poate aplica o cataplasma din tocatura de frunze proaspete, care atenueaza efectul veninului; aceasta, fireste, ca un remediu ajutator, dupa ce s-a administrat tratamentul specific, ori in cazuri de prima urgenta;

. mac (Papaver somniferum) - frunzele proaspete, usor strivite, aplicate pe intepaturi de insecte, calmeaza durerile. Infuzia preparata din 4-10 capsule uscate la un litru de apa, din care se bea cite 100 ml de doua ori pe zi, este utila in dezinterie, vomismente, iritatii ale intestinului, tuse. Administrata sub forma de clisme, infuzia calmeaza inflamatiile abdominale;

. verbina, urzicuta (Verbena officinalis) - infuzia, folosita ca frectie pe piele, fereste de intepaturile tintarilor; are si efect excitant asupra stomacului, combate febra.

Contra transpiratiei excesive:

. chiparosul (Cupressus sempervirens) - decoctul obtinut din 30 g scoarta si conuri la un litru de apa, folosit sub forma de bai, frectii, impachetari, este eficace impotriva transpiratiei excesive si urit mirositoare. Se va face in fiecare seara cite o baie la picioare.

Preparate din plante medicinale

Folosirea plantelor medicinale in tratamentul multor boli este, in tara noastra, atit o practica traditionala a medicinii populare, cit si una importanta a industriei de medicamente. Peste 300 de plante, din care 150 recoltate din flora spontana, servesc la prepararea multor medicamente farmaceutice sau sint folosite direct, singure sau in amestecuri cu alte plante.

Exista mai multe metode de a obtine preparate din aceste plante, in medicina casnica, iar de folosirea corecta a acestor procedee relativ lesnicioase depinde in buna masura eficienta tratamentului.

Folosirea directa, in stare proaspata. De exemplu, frunzele de patlagina ingusta, spalate si usor strivite, se asaza pe rani pentru oprirea singerarii si inlesnirea vindecarii. Unguentele preparate din zeama stoarsa din frunze proaspete de patlagina se folosesc in tratamentul ranilor care se inchid greu.

Cataplasma - planta fin macinata se amesteca bine cu apa calduta pina cind se formeaza o pasta care este folosita extern in asa-zisele oblojeli. Pasta se asaza intre doua straturi de pinza sau tifon si se aplica pe piele. Astfel se prepara, de exemplu, cataplasma cu mustar, care are efect util in durerile reumatice. Cataplasmele cu efect iritant (de exemplu cea cu mustar) se mentine pe piele un timp limitat, care nu trebuie sa depaseasca zece minute.

Infuzia, cunoscuta sub denumirea mai comuna de ceai, se pregateste prin contactul dintre planta bine maruntita si apa clocotita, timp de 15 minute. Prepararea se face intr-un vas de faianta, portelan sau metal smaltuit. Peste doua lingurite de planta uscata se toarna 250 ml de apa clocotita, se acopera si se lasa 15 minute, amestecul d in acest interval de doua, trei ori. Se strecoara prin tifon sau vata si eventual se indulceste cu zahar sau miere. Pentru multe ceaiuri, chiar daca sint consumate in scop alimentar, prepararea se va face dupa indicatiile de mai sus, nu prin fierbere (de exemplu ceaiurile de tei, menta, musetel s.a.) pentru ca s-ar pierde o buna parte din uleiurile volatile si alte principii active ale plantelor. Prepararea infuziei este indicata in cazul folosirii florilor, frunzelor subtiri, unor parti aeriene, sau cind principiile active se volatilizeaza prin fierbere. De exemplu, infuzia din flori de soc, tei si musetel (amestecate) se recomanda in tratamentul racelii si al gripei.

Decoctul - fiertura este indicata mai ales pentru plantele cu tesut lemnos, cum sint acelea de la care se folosesc radacinile, rizomii, frunzele groase, semintele sau cojile (ciubotica cucului, odoleanul, scoarta de stejar s.a.). Planta maruntita se amesteca bine cu apa rece si se fierbe circa 30 minute. Florile si frunzele (unde este indicat decoctul) se fierb numai 5-10 minute. Se strecoara fierbinte printr-un tifon si se completeaza cu apa pina la volumul indicat. Se consuma in cursul unei zile. De exemplu, decoctul din rizomi de ciubotica cucului (asociat e-ventual cu fructe de anason sau fenicul) este folosit ca expectorant in bronsite si alte inflamatii ale cailor respiratorii. Se prepara din 6 g plante fierte cu l g bicarbonat de sodiu in 200 ml apa.

Maceratia - pe aceasta calc se obtin extractele apoase, vinuri, oteturi medicinale (aromate) si lichioruri. Maceratia se foloseste in cazul plantelor ale caror principii active sint usor solubile in apa, dar se altereaza la temperaturi mai ridicate. Plantele maruntite si spalate cu apa se amesteca bine cu dizolvantul si se lasa sa stea 6-24 ore (in functie de planta) la temperatura camerei. In cazul plantelor care contin substante mucilaginoase, peste produsul vegetal se toarna apa fiarta si racita si se lasa in contact numai 30 de minute. La sfirsit se strecoara, si lichidul se pastreaza in sticle astupate. Extrasele apoase se pastreaza la rece si trebuie folosite in cel mult 24 ore. Pe aceasta cale se obtin, de exemplu, otetul de trandafiri sau vinul nefermentat din macese.

Digestia sau plamadeala la cald este o macerare cu apa sau alt dizolvant la temperatura de 40-8 O C. Planta maruntita amestecata cu dizolvantul se toarna intr-un vas de metal smaltuit, care este apoi incalzit pe o baie de apa fierbinte (bain-marie) timp de 2-3 ore, amestecind din cind in cind. Se strecoara prin tifon si se pastreaza la rece in sticle mici si totdeauna pline.

Siropurile sint destinate spre a fi folosite in special de catre copii. Ele sint solutii extractive apoase (infuzie, decoct) la care se adauga zahar in procent de 50-65%. De exemplu, siropul de patlagina (ca si cel de ceapa) se foloseste in inflamatia cailor respiratorii, mai ales la copii, fiind lipsit complet de orice actiune secundara daunatoare.

Tincturile se prepara mai ales in farmacii sau fabrici de medicamente. Ele sint extracte hidroalcoolice in raport de 1/10 sau 1/5 planta uscata fata de lichidul extractiv.

Vinurile medicinale sint, de asemenea, preparate hidroalcoolice care pot fi pregatite in casa, astfel: se obtine o infuzie sau un decoct din planta uscata, se decanteaza lichidul, iar produsul vegetal se stoarce; apoi se extrage cu vin prin o usoara incalzire timp de 30 minute. Se lasa in repaus alte 30 minute, se filtreaza si se amesteca cele doua solutii extractive (apa+vin). Daca apare un precipitat se lasa in repaus 12 ore, apoi se decanteaza lichidul limpede. Eventual se si filtreaza. Vinurile medicinale se consuma cite 50-100 ml de trei ori pina la cinci ori pe zi.

Baile medicinale se prepara fie prin turnarea in apa de baie a unei infuzii sau a unui decoct, fie prin introducerea unui saculet de tifon cu plantele maruntite direct in apa de baie cit mai fierbinte, unde se lasa timp de 15-20 minute, agitind de citeva ori.

Pe linga preparatele de mai sus, care pot fi usor obtinute in "farmacia casei', iar unele dintre ele chiar in timpul unei excursii, daca e necesar, in industria de medicamente plantele medicinale servesc si la prepararea de comprimate (tablete), drajeuri, capsule, picaturi etc.

In toate cazurile de folosire a plantelor medicinale este insa neaparat necesar sa se cunoasca si sa se respecte doza si durata tratamentului. Multe plante medicinale sint lipsite de efecte secundare, vatamatoare, dar sint si unele cu actiune puternica ce trebuie folosite numai cu avizul medicului.

Efecte calmante, binefacatoare ale apei potabile

Tratamentul cu apa sau hidroterapia este unul dintre cele mai vechi. Este un leac comod, gratuit, fara efecte daunatoare, usor de administrat. Poate aduce mari foloase, mai ales participantilor la excursii.

VA RECOMANDAM:

. in dureri de cap sau abdominale aplicati pe locul suferind o compresa cu apa rece sau o punga cu gheata, timp de 20-60 minute, interval in care poate fi improspatata de doua-trei ori;

. in migrene sau dureri de cap mai puternice folositi o compresa cu apa calda, impaturiti in patru, pe lungime, un prosop si muiati-l in apa fierbinte. Stoarce-ti-l putin si-l asezati pe ceafa celui suferind. Tot cu comprese fierbinti infasurati-i incheieturile miinilor si pumnii;

. pentru a imbunatati circulatia singelui, a stimula activitatea inimii si a sistemului nervos se folosesc prisnitele cu comprese stimulente. Cite un prosop impaturit si muiat in apa la circa 22C se aplica bine stors pe torace, abdomen si picioare. Deasupra se asaza o compresa uscata, care poate fi un prosop impaturit. Compresele trebuie tinute intre 2-6 ore;

. in oboseala musculara (febra musculara) nevralgii si nevrite se foloseste alternativ o compresa cu apa

fierbinte urmata de alta cu apa rece la 12-15C. Ele activeaza circulatia locala, excita nervii periferici si maresc tonusul muscular;

. in spasme si inflamatii cronice (colite, anexite etc.) se folosesc compresele cu aburi. Pe piele, deasupra locului suferind, se asaza o flanela uscata, iar peste ea o compresa inmuiata in apa fierbinte si stoarsa. Se acopera cu un prosop uscat. Se poate aseza peste prosop o sticla cu apa fierbinte sau o caramida subtire (de soba) fierbinte;

. in insomnii, mai ales dupa o zi cu activitati de surescitare, folositi impachetarile cu prosoape umed^ aplicate pe gambe;

. pentru persoane sanatoase, un bun efect relaxant il au si baile usor caldute facute timp de 20-30 minute. Pentru a combate o stare de surmenaj, oboseala mare, astenie musculara, numai persoanele complet sanatoase pot folosi bai calde de trei minute, urmate de frictiuni reci. Tratamentul produce o inviorare rapida.

RECOMANDARI referitoare la serpi si la ciuperci

Este bine sa stim cum sa procedam in situatiile cind intilnim in cale unele din animalele padurii. Trebuie mai ales sa ne pastram calmul pentru a actiona eficient si cu rapiditatea necesara. Dintre toate aceste intilniri neplacute mai deosebite pot fi cele cu serpii care populeaza padurile, cimpurile si apele. Singura reptila veninoasa din tara noastra este vipera sau napirca pe care o putem gasi in patru specii: Ammodytes, Aspis, Berus si Ursinii. Oricare alta specie de sarpe - de apa, cenusiu, de padure - nu este periculoasa.

Iata citeva elemente dupa care puteti sa recunoasteti viperele, sa stiti cum sa va feriti de ele si cum sa procedati in caz de muscatura.

Fata de ceilalti serpi, vipera prezinta unele semne particulare, fiind astfel foarte usor de identificat: nu depaseste 65-70 cm lungime, coada mai deschisa la culoare decit corpul este scurta si conica (spre deosebire de cea lunga si ascutita a altor serpi), pe spate, de-a lungul coloanei vertebrale are pielea acoperita cu romburi (brune-cenusii) si o dunga frinta, in zigzag; capul este acoperit (partial sau total) cu solzi mici si are forma triunghiulara specifica, ochii - caracteristica esentiala! - au pupila verticala (ca felinele) in comparatie cu cea orizontala a celorlalti serpi. Dar, pentru a constata aceasta, trebuie sa te apropii de vipera, ceea ce este foarte dificil. Daca nu o lovesti sau iriti, vipera nu ataca niciodata. Ea reactioneaza agresiv - aparindu-se - numai atunci cind este atinsa, lovita sau calcata din greseala. Riposta ei este brusca, fara a gresi tinta.

Datorita unor concretiuni specifice, napircile care traiesc in zona vaii Cernei (Baile Herculane-Domogled), in Banat (Cheile Nerei) sau Dobrogea, au botul prelungit, caracteristica ce le-a atras si denumirea de vipere cu corn. De obicei viperele stau ascunse printre ierburi si crengi, frunze uscate si bolovani. Ele ocolesc zonele prin care trece omul mai des si prefera sa se cuibareasca la soare, printre pietre si stinci. Desenul corpului lor constituie un bun camuflaj si numai cu atentie sporita pot fi detectate. In asemenea locuri trebuie sa pasim cu grija. Tufisurile care apar in cale trebuie evitate. In zonele unde vietuieste vipera nu va avintati in zmeuris! Procedati cu prudenta si atunci cind va cautati un loc pentru tabara, popas sau innoptare. Controlati stincile insorite, ierburile si tufarisurile pe o raza de cel putin 25 metri. Curatati spatiul din jurul corturilor pe o distanta de aproximativ 10 metri. Datorita acestor masuri de prevedere, vipera va evita locul in care v-ati instalat chiar daca in ajun si-a facut siesta acolo. Noaptea nu aveti de ce sa va temeti, racoarea goneste serpii in locurile lor tainice.

In cazul unei muscaturi trebuie actionat cu promptitudine. Muscatura, desi mica, este extrem de dureroasa (veninul se raspindeste rapid), se umfla si se invineteste. Cel muscat va ramine culcat, fara a misca bratele sau picioarele. Mina sau piciorul ranit - pentru ca de obicei aici tintesc muscaturile - se imobilizeaza rapid mai sus de rana cu un garou (chiar improvizat dintr-o curea, cordon, fringhie etc.), locul muscaturii se dezinfecteaza. Dupa aceea rana va fi crestata in cruce cu o lama (de barbierit) sau un cutit (curat si flambat). Din crestatura se suge singele cu venin si se arunca, folosind o ventuza flambata (improvizata dintr-un pahar de sticla, borcanel etc.) sau - la nevoie - cu gura. Se spala locul muscaturii cu o solutie concentrata de hipermanganat de potasiu, apa oxigenata sau spirt sanitar si i se face accidentatului o injectie cu ser antiviperin. Apoi i se da sa bea un ceai fierbinte, fara adaos de alcool. In lipsa serului, cel muscat va fi transportat pe targa, de urgenta, spre cel mai apropiat post de prim ajutor. Este interzis a i se da sa bea accidentatului orice fel de bautura alcoolica.

Ciupercile si buretii apar in calea drumetului printre copacii padurii, acolo unde lumina abia patrunde, iesind la iveala din stratul gros si umed de frunze in putrefactie. Unele stralucesc in culori ademenitoare, altele sint cafenii si se adapostesc sfioase astfel incit numai o privire agera le poate localiza. Cind sint descoperite, fiecare se gindeste de obicei la gustul delicios al unei mincari de hribi sau la aroma neintrecuta a ciupercilor prajite si incepe sa le culeaga. ATENTIE! Multe dintre ele sint insa de o mare toxicitate si ascund un pericol ce s-a dovedit nu rareori mortal.

Cu denumiri care difera de la o regiune la alta, ciupercile sint destul de greu de identificat, de recunoscut in natura mai ales de catre drumetul venit de la oras. Trebuie o pricepere deosebita pentru a le deosebi pe cele comestibile de cele toxice, de aceea va recomandam sa nu le culegeti si sa nu le consumati! - precedind astfel potrivit zicalei populare care ne invata ca "paza buna trece primejdia rea'.

Starea vremii

Buna desfasurare a unei excursii depinde si de starea vremii. Ceata, lipsa de vizibilitate, frigul excesiv, vintul puternic, ploaia indelungata sau abundenta pot face temporar imposibila continuarea excursiei. Iarna, ninsoarea bogata sau viscolul pot crea situatii primejdioase.

Iata suficiente motive ca in orice deplasare turistica, mai ales pe trasee montane sau in afara localitatilor, sa se depuna eforturile necesare pentru cunoasterea si aprecierea din vreme a fenomenelor meteorologice, in vederea stabilirii timpului probabil. Acesta poate fi dedus, cu aproximatie, tinind seama de urmatorii factori:

- forma si activitatea norilor;

- directia vintului;

- presiunea atmosferica;

- temperatura aerului;

- comportarea animalelor si plantelor;

- informatii culese de la localnici.

Desigur, nu se dobindesc toate cunostintele meteorologice necesare excursionistului de la primele incercari, dar manifestind o preocupare constanta pentru aceasta "specialitate' a calatoriilor, observind cu atentie natura si mai ales invatind sa corelati intre ele diferitele fenomene, veti reusi, treptat, sa prevedeti cu suficienta exactitate starea timpului local pentru urmatoarele 24 de ore.

Printre instrumentele care dau indicatii in aceasta problema se numara, in primul rind, barometrul si termometrul, dar se cere o "stiinta' a citirii si interpretarii observatiilor in functie de locul unde sint instalate instrumentele. Astfel, barometrul nu indica presiunea atmosferica exacta, dupa indicatiile cadranului sau (ploaie, variabil, frumos etc.) decit la ses. Cu cit creste altitudinea se schimba si presiunea atmosferica normala. De exemplu, la o altitudine de:

- l 000 m pres. atm. normala este de 674 mm;

- 1500 m " " " " "     634 mm;

- 2 000 m " " " " "     596 mm;

- 2 500 m " ,, " " "     559 mm.

O crestere a presiunii atmosferice peste normele locului indica, in general, ca vremea va fi buna. Scaderea rapida a presiunii atmosferice prevesteste o apropiata stricare a vremii, iar o scadere treptata poate fi interpretata ca o alterare a timpului dupa 12-24 ore. Daca presiunea se mentine constanta, inseamna ca starea vremii ramine neschimbata (buna sau rea).

Indicatiile barometrului trebuie sa fie insa neaparat corelate cu temperatura aerului. Dar si aceasta variaza in functie de altitudine. Se va tine deci seama de faptul ca la fiecare crestere cu o suta de metri a altitudinii, temperatura scade in medie cu 4/10 grade. Astfel se poate aprecia la ce temperatura se va afla excursionistul la obiectivul unei ascensiuni, in functie de temperatura si altitudinea punctului de plecare. De exemplu, daca se pleaca din Sinaia la 20C si 800 m altitudine, la 2 000 m, temperatura, masurata la umbra, va fi de aproximativ 15-16C.

Si aparatele de radio pot furniza unele indicatii ale modificarii starii atmosferice. Daca buna auditie este ingreunata de receptionarea asa-numitilor paraziti atmosferici, inseamna ca in aer sint descarcari electrice si ca se apropie ploaie, ninsoare sau furtuna. Se va avea grija insa de a nu confunda aceste piriituri cu cele produse de parazitii industriali: motoare sau generatoare electrice (mai ales la locomotivele electrice sau cu motor Diesel), linii electrice de inalta tensiune, ori chiar functionarea unui aspirator de praf la cabana.

Indicatiile instrumentelor si aparatelor vor fi corelate cu observatii asupra fenomenelor naturale.

Puteti aprecia ca va fi vreme buna, daca:

- presiunea atmosferica se mentine constanta pe vreme deja frumoasa sau daca creste incet si continuu;

- temperatura este calda in timpul zilei si se raceste treptat noaptea. Atentie insa: noaptea aerul este mai cald pe coastele dealurilor decit in vai;

- norii sint de tip cumulus, in forma de gramezi izolate, ca niste baloturi, care apar in cursul zilei si dispar seara;

- vintul adie usor dimineata pe cer senin si aer racoros, fara o directie precisa. Pe timp frumos vintul bate moderat, dinspre nord;

- soarele apune pe cer albastru, senin si trandafiriu;

- luna straluceste viu, pe cer senin;

- roua sau bruma s-a format in timpul noptii;

- fumul se ridica vertical spre cer.

Comportamentul insectelor sau pasarilor:

Vremea este buna daca: rindunelele zboara in inaltul cerului, privighetoarea cinta noaptea, pescarusii si bitlanii zboara mai la inaltime ca de obicei, tintarii zboara in roiuri compacte, mustele zboara grupate in roiuri mici care se invirtesc, sopirlele ies sa se incalzeasca la soare.

Vremea se anunta, de asemenea, buna daca: scinteiutele de munte (Anagallis arvensis) - o specie de anemone cu flori albe, roz sau albastrii - cu corolele larg deschise, stralucesc in zonele umbrite ale poienilor; floarea singelui (Nigritella nigra) cu corola purpurie intunecata isi tine florile larg deschise si raspindeste o aroma de vanilie.

Se apropie vreme rea, daca:

- presiunea atmosferica scade brusc sau treptat. Daca scaderea continua incet e semn de vreme rea indelungata;

- temperatura nu se schimba in decurs de 24 ore nici noaptea;

- norii sint de tipul cirrostratus - ca un voal formind in jurul soarelui un cerc (halou), anunta ploaie in mai putin de 24 ore; norii de tipul cumulonimbus incus (in forma de nicovala) prevestesc ploaie si furtuna; norii altocumulus lenticularis, de culoare alba, la 3-4 km inaltime anunta o ploaie repede si rece, de durata, in mai putin de 24 ore. Cind apar nori cenusii care acopera cerul, iar dedesubtul lor trec in directie contrara vintului nori mici negriciosi, ploaia este foarte aproape. Vremea se strica repede si in cazul cind norii vin dintr-o directie opusa vintului care bate la sol. Va ploua a doua zi daca seara norii urca repede spre creste;

- vintul inceteaza complet putin inainte de furtuna; apoi reincepe puternic impreuna cu ploaia. Cind in diminetile de vara cerul e senin si aerul cald, iar vintul nu adie e semn de furtuna, dupa-amiaza, iar iarna indica formarea cetii seara. Daca pe vreme ploioasa ori cu ninsoare vintul bate dinspre sud, timpul nu se va schimba l-2 zile. Cind vintul de nord-est isi mareste puterea, suflind violent pe coama muntelui, in ziua urmatoare va fi ploaie (vara), iar viscol (iarna);

- soarele apune intr-o culoare visinie sau e inconjurat de un halou luminos. Zorile sint de culoare rosie-purpurie. Daca la rasaritul soarelui cerul este violaceu, va ploua curind. Va fi vint daca soarele apune intr-o culoare galben deschis;

- luna este inconjurata de un halou sau o coroana, ori este traversata la orizont de fisii de nori. Daca nu cade roua sau nu se lasa ceata in vai sau daca ceata din timpul noptii nu dispare diminineata. Daca fumul se lasa la suprafata pamintului:

Comportamentul insectelor, pasarilor si animalelor: Vremea va fi rea daca: vacile se string unele linga altele, rindunelele zboara aproape de suprafata pamintului, pasarelele nu mai cinta, albinele se refugiaza ziua in stupi, gainile se scalda insistent in praf, porumbeii se intorc in porumbar inainte de vreme, pestii sar peste suprafata apei, corbii se rotesc in stol si croncanesc des, ciinii ciobanesti lasa turma si pleaca la stina, furnicile se retrag in musuroaie, broastele ies la mal si oracaie puternic, mistretii, cerbii si caprioarele, caprele negre coboara si se afunda in padure, vulturii coboara sagetind aerul si-si cauta adapost in cuiburile lor de pe stinci; Vremea se anunta, de asemenea, rea daca: scinteiutele de munte (Anagallis arvensis) isi string corolele si se ghemuiesc; floarea singelui (Nigritella nigra) se zgribuleste luind forma unui stiulete si-i dispare mirosul ca de vanilie, trifoiul (trifolium) isi inalta tulpina.

Inregistrari audio-vizuale

Din bagajele oricarui excursionist si din aparatura oricarei expeditii scolare nu trebuie sa lipseasca mijloacele necesare pentru inregistrari sonore, fotografice sau pe film cinematografic.

In cuprinsul acestor pagini nu vom intra in detalii tehnice privind intreaga varietate de aparate, benzi, pelicule si accesorii care pot fi achizitionate, ci ne vom margini la o expunere succinta, privind modul in care si unde pot fi ele folosite mai eficient, precum si care sint aparatele necesare intr-o varianta minima. Vom vorbi ceva mai detaliat despre prelucrarea - la inapoiere - a materialelor inregistrate, deoarece lucrul atent in laborator, facut cu ochi de artist, corectitudine tehnica si fantezie poate spori mult valoarea inregistrarilor initiale de pe teren.

Aparatura necesara

Pentru inregistrari sonore. In deplasari, mai ales cind itinerarul include deplasari lungi pe jos spre obiective interesante, se cere ca aparatul pentru inregistrari sa posede doua calitati de baza: sa fie usor si sa functioneze alimentat cu baterii electrice. Pentru acestea cel mai indicat aparat este casetofonul. Dar el are numai o singura viteza. Exista insa si magnetofoane cu greutate redusa, ce functioneaza cu alimentare din reteaua electrica si care - important! - au doua, trei viteze de inregistrare. In acest caz imprimarile vorbite sau cintecele populare cu acompaniament simplu (numai din l-2 instrumente) vor fi facute folosind viteza 4. Astfel se realizeaza economie de banda. Vitezele rapide (9,5 sau 19) vor fi folosite numai pentru inregistrarea unor melodii executate de orchestre mari, cu instrumente variate si numeroase, pentru a se obtine o buna fidelitate sonora. Pentru drumurile lungi si anevoioase - cum sint cele facute prin munti - casetofonul ramine insa aparatul ideal datorita greutatii sale reduse. Evident insa ca, in acest caz, inregistrarile facute pe teren pot fi ulterior copiate pe o banda de magnetofon cu patru piste si folosind o viteza sporita. Daca expeditia dureaza mai mult timp, este prevazator sa va aprovizionati cu baterii de rezerva, apreciind ca un set necesar pentru incarcatura eficienta a aparatului dureaza 8-10 ore. ATENTIE! Nu inregistrati niciodata cu baterii epuizate! Motorul subalimentat va avea o viteza mai lenta si - ulterior - la redare cu viteza normala, inregistrarea va apare alterata, cu sunete subtiate.

De obicei, in timpul calatoriei, inregistrarile se fac unele dupa altele, la rind, in ordinea evenimentelor intilnite pe traseu. La inapoiere insa, atunci cind este nevoie ca materialul sa fie aranjat tematic pentru a fi folosit, de exemplu in cadrul unor manifestari (conferinte, simpozioane, mese rotunde), ori pentru sonorizarea unor filme etc. trebuie ca el sa fie selectat si prelucrat pentru a-l monta in ordinea dorita. Metoda cea mai simpla consta in copierea de pe benzile aparatului cu care s-au facut inregistrarile (nu cu altul similar, deoarece fiecare aparat are unele caracteristici proprii) pe banda unui magnetofon cu patru piste, alegind din fiecare inregistrare primara secventele care intereseaza in functie de tema manifestarii sau a filmului etc. Atunci cind se urmareste ca inregistrarile vorbite sa aiba si un fond muzical, se copiaza pe o pista de pe fata unei benzi partea vorbita, iar pe cea de-a doua pista, de pe aceeasi fata de banda, partea muzicala, insa avind grija ca aceasta sa aiba un volum sonor mai redus. La redare, va fi apasat butonul care permite ascultarea simultana - mixata - a ambelor piste ale benzii (asa cum sint inzestrate, de pilda, multe tipuri de magnetofoane poloneze). La aparatele care dispun de un dispozitiv pentru trucaje, inregistrarile vorbite si cele muzicale se fac, pe rind, pe aceeasi pista. In sfirsit, daca nu se poate dispune de un magnetofon cu patru piste, ci doar de unul cu doua piste, ori daca metodele descrise mai inainte nu satisfac, mixajul mai poate fi realizat prin inregistrarea cu ajutorul microfonului la care se vorbeste (sau se imprima vorbirea redata prin difuzorul aparatului cu care s-a facut inregistrarea in timpul calatoriei) si - simultan - se prinde si fondul muzical dat de un picup (de pe disc) sau de la radio, televizor, casetofon etc. In acest caz, aparatul care da fondul muzical va fi asezat mai departe de microfon si i se va regla volumul de redare prin incercari, pina cind se stabileste raportul dorit intre volumul partii vorbite si cel al sublinierilor muzicale. In laboratoarele bine utilate, mixajul mai multor surse, care pot fi doua magnetofoane, un picup si un microfon sau doua, se realizeaza cu ajutorul unor mixere speciale (masa de montaj sonor) cu mai multe canale.

O grija deosebita se va acorda la inregistrarea benzilor sonore destinate sa insoteasca proiectiile de filme. In acest caz, mai ales partea vorbita trebuie sa fie bine sincronizata cu imaginea. Pentru aceasta, se inregistreaza mai intii muzica (in timp ce se proiecteaza imaginile) - alegind si montind melodiile respective, dupa care se imprima partea vorbita - simultan cu imaginile. Proiectia se va face - printr-o fereastra - din alta incapere decit aceea unde se inregistreaza, pentru ca microfonul sa nu prinda si zgomotul produs de motorul aparatului.

Pentru inregistrari vizuale. Fotogramele - sau fotografiile fara aparat - se fac cu ajutorul hirtiei fotosensibile si al unei bucati de sticla de geam. Fotogramele se obtin prin asezarea (la lumina rosie, in camera obscura) a unor obiecte translucide sau opace, direct pe hirtia fotografica, care se acopera - uneori - cu o bucata de geam, dupa care montajul se expune citeva secunde la lumina unui bec obisnuit. Urmeaza developarea si fixarea imaginii ca si in cazul celor obtinute dupa negative fotografice.

Procedeul acesta este folosit fie pentru obtinerea conturului unor obiecte opace sau a unor frunze, flori etc., fie atunci cind se urmareste obtinerea unor fotograme artistice. Acestea se realizeaza din imbinarea unor obiecte translucide cu unele opace, siluete decupate din carton sau hirtie neagra ori rosie etc. Uneori se pot obtine fotograme deosebit de interesante prin expunerea aranjamentului sub lumina unui aparat de marit in care a fost introdus un negativ fotografic obisnuit.

Aparatul de fotografiat. Exista in circulatie atitea tipuri de aparate de fotografiat incit ne-ar fi practic imposibil sa analizam aici avantajele si dezavantajele fiecaruia si - cu atit mai putin - sa optam pentru un tip ideal. De aceea ne vom ocupa doar de citeva aparate, incepind cu unul folosit mai rar, asa-zisul aparat de tip "box'. Cutia aparatului este din metal sau material plastic si are forma cubica sau paralelipipedica. Are obiectivul format dintr-o singura lentila, cu luminozitate mica (f: 6,3 sau f: 9). Nu se regleaza claritatea in functie de distanta; se obtin imagini clare, mai ales in peisaje, incepind cu 3 metri si pina la infinit. Obturatorul este simplu si ofera doar doua posibilitati de expunere: "poza' si "instantaneu' - care nu sint reglabile ca durata. Aparatele se folosesc cu rolfilme negative 6X9 cm, cu care se obtin opt imagini.

Tot din categoria aparatelor mai vechi, aflate inca in uz, sint cele cu burduf - si acestea de diferite tipuri. Ele folosesc rolfilme obisnuite, cu mosor de lemn sau de metal, permitind obtinerea a opt imagini negative format 6X9 cm sau - potrivit tipului de aparat - 12 negative format 6X6 cm, ori 16 imagini negative format 4,5 x 6 cm. Negativele sint de obicei de calitate satisfacatoare, iar aparatele se minuiesc usor.

Sint si aparate cu burduf care folosesc filme de 35 mm, de la care se obtin negative obisnuite format 24 X 36 mm. Exista, de asemenea, aparate cu burduf mult mai mari, care ajung pina la imagini de 13 X18 cm, care se folosesc cu rolfilme, placi de sticla, planfilme, filme-pack, camera fotografica Linhof.

Cele mai raspindite aparate fotografice, larg folosite in prezent, sint cele de format mic, care folosesc filme perforate, de 35 mm, incarcate in cartuse de 36 imagini (sau numai 20 imagini), cu care se obtin imagini negative (sau reversibile - pozitive) de format 24x36 mm. Exista si tipuri de aparate care folosind tot filmul de mai sus, permit obtinerea a 72 imagini de format 18 X 24 mm. Insa dupa aceste negative nu pot fi obtinute imagini pozitive marite, de calitate satisfacatoare, mai mari de formatul 13 X18 cm.

Marea majoritate a acestor aparate - chiar cele foarte ieftine - sint dotate cu mecanisme perfectionate si cu optica suficient de buna, astfel incit dau un randament ridicat la un pret convenabil al negativelor. In plus sint usor de manipulat si au un volum mic. Fiind si usoare, sint lesne de transportat in orice excursie, chiar in cele care au loc pe lungi itinerarii .montane. Aparatele sint construite din metal sau material plastic, turnate sau presate, dar e bine sa alegeti un tip realizat din dur-aluminiu, evitind pe cele din materiale care se ciobesc sau se sparg cu usurinta.

Aparatele cu pret de cost mediu permit folosirea unui numar sporit de obiective interschimbabile, de mare luminozitate, care merg de obicei pina la f: 2. Claritatea se regleaza cu usurinta prin rotirea obiectivului, sub controlul unui telemetru. Au obturatoare cu perdea, care permit folosirea unor tipuri de expunere de la o secunda pina la 1/1000 S, la unele tipuri ajungindu-se chiar la 1/2 000 S.

Acest tip de aparat este cel mai recomandabil pentru excursii si expeditii, atit pentru calitatile descrise mai sus, cit si pentru faptul ca permite realizarea de fotografii bune, fie in peisaje sau portrete, fie in fotografii de sport, industriale, de cercetare stiintifica etc.

Ultima familie de aparate de care ne vom ocupa - pe scurt - este cea de tip "reflex'. Exista aparate cu unul sau cu doua obiective. Cele cu un obiectiv permit trecerea automata de la punerea la punct a claritatii, la fotografierea imaginii alese. Sint aparate care lucreaza cu rolfilm normal si dau negative format 6 X 6 cm sau, altele, care folosesc film de 35 mm, care dau negative de 24 X 36 mm. De obicei sint inzestrate cu obiective interschimbabile, de mare luminozitate.

Controlul calitatii imaginii se face pe un geam mat, in timp ce se deplaseaza obiectivul - gratie dispozitivului reflex, care consta intr-o oglinda inclinata la 45, plasata pe calea razelor de lumina.

Adesea sint inzestrate cu obturator cu perdea si permit viteze de lucru de la o secunda pina la 1/2 000 S.

Cu acest tip de aparate pot fi obtinute fotografii bune, de toate genurile, fiind deci indicate si in fotografierea obiectivelor din calatorii. Au avantajul de a fi scutite de prezenta paralaxiei (decalaj care apare intre imaginea data de vizorul unui aparat de fotografiat si aceea pe care o inregistreaza de fapt obiectivul. Paralaxa se datoreaza faptului ca vizorul si obiectivul sint montate pe doua axe optice paralele, dar diferite).

Aparatele reflex cu doua obiective sint folosite in general de catre fotografii pentru presa. Un obiectiv este folosit pentru vizare., iar cel de al doilea pentru fotografia propriu-zisa. Folosesc rolfilme normale 6X9 cm si dau 12 negative format 6x6 cm.

Au inzestrare optica buna. Claritatea imaginii se stabileste si aici tot pe un geam mat, ca urmare a miscarii solidare a celor doua obiective. Existenta a doua obiective ofera fotografului avantajul de a putea urmari imaginea vizata tot timpul, adica si pe durata expunerii. Calitate importanta mai ales atunci cind se urmareste fotografierea unui subiect in miscare.

Cu orice tip de aparat veti lucra, e necesar sa-i cunoasteti bine mecanismele, sa urmariti cu grija claritatea imaginilor vizate si sa verificati de fiecare data corelatia intre sensibilitatea filmului, deschiderea diafragmei si timpul de expunere.

Se recomanda ca in expeditie sa nu plecati niciodata cu un singur aparat de fotografiat.

Imaginile pe care intentionati sa le mariti mult fotograf iati-le pe negative format 6x6 cm.

Evident, toate recomandarile de pina aici, ca si cele care urmeaza, se adreseaza tinerilor fotografi-amatori, fiindca in excursie sau in expeditie ei trebuie sa fotografieze. Subiectele mai importante vor fi fotografiate de doua, trei persoane pentru ca, ulterior, sa poata fi aleasa imaginea cea mai reusita, mai clara sau luata dintr-un unghi mai interesant.

Aparatul de filmat. Desigur, sint si multe tipuri de aparate de filmat, de la cele mai simple pina la unele superior inzestrate optic si mecanic, dar foarte costisitoare. Amatorii pot realiza filme foarte frumoase chiar cu aparate usoare, mai putin perfectionate si - in consecinta - ieftine. Se cere insa ca operatorul sa fie inzestrat cu simt artistic si sa cunoasca bine tehnica si posibilitatile aparatului.

Aparatul de filmat este o camera de luat vederi care ia cu regularitate 16 fotografii succesive pe secunda, de fapt o infinitate de imagini fotografice instantanee. Imaginile acestea - ca si in fotografie - sint inregistrate unele sub altele pe o pelicula fotosensibila; numai ca aici ea se deruleaza cu o miscare sacadata in aparat.

Cineastului amator ii recomandam trei tipuri de aparate: cele care folosesc pelicula format 16 mm, cele cu care pelicula de 16 mm este folosita de doua ori, deci filmul va avea formatul 8 mm (este denumit: 2x8 mm) si aparatele care folosesc pelicula de format Super 8 mm.

Fiecare aparat are, firesc, avantaje si inconveniente specifice, din care vom mentiona citeva care ni se par importante:

. filmul de format 16 mm permite proiectia pe ecrane de dimensiuni normale, accesibile deci unui public numeros;

. poate fi prezentat direct si in emisiuni de televiziune;

. permite depunerea unei piste magnetice pentru inregistrarea directa a sunetului.

Ca inconvenient unul singur: costul ridicat atit al aparatelor, cit si al peliculei alb-negru si color.

Filmul de format 8 mm se realizeaza - dupa cum spuneam - pe o pelicula de 16 mm, care are un numar de perforatii dublu fata de formatul 16 mm obisnuit. Filmul trece prin aparatul de filmat pentru a fi impresionat mai intii pe o parte (fara a o afecta pe cealalta), apoi bobina se reasaza in aparat, neintoarsa, si se expune din nou pentru a fi impresionata pe ceilalti 8 mm. Dupa developare filmul apare cu doua benzi alaturate de 8 mm latime fiecare. Acestea sint taiate, cu un cutit special, si se obtin doua benzi separate care au fiecare perforatii pe o singura latura, cite doua de fiecare imagine. Dimensiunile imaginii sint de 3,28x4,37 mm.

Avantajele constau in:

. aparatul de luat vederi are dimensiuni si greutate foarte mica;

. filmul are un numar de imagini dublu fata de filmul de 16 mm - la un metraj echivalent si, de aici;

. maximum de economie atit la costul aparatului cit si - mai ales - al peliculei;

. extrema usurinta in transport si manipulare.

Inconvenientele constau mai ales in:

. dimensiunile prea mici ale imaginii in proiectie;

. imposibilitatea "citirii' peliculei, la montaj, cu ochiul liber, vizionarea trebuind sa fie facuta cu un aparat special;

. slaba calitate a redarii zonelor filmate mai departate datorita formatului redus al imaginii si distantei focale prea scurta a obiectivelor.

Filmul de format Super 8 mm are multe caracteristici comune cu cel de dublu 8 mm. Astfel, aparatele de luat vederi au tot dimensiuni si greutate reduse, minuirea se face cu usurinta, bobinele cu pelicula se incarca la lumina zilei (la umbra) si se expun pe ambele laturi. In plus insa, la proiectie se obtine o imagine mai mare cu circa 40% fata de filmul de 8 mm normal, de o claritate superioara mai ales la pelicula alb-negru. Are posibilitatea depunerii pe film a unei piste magnetice pentru inregistrarea sunetului.

Inconvenientul principal este ca si aici filmul nu poate fi "citit' pentru montaj decit cu ajutorul unei vizioneze speciale.

Din experienta noastra consideram ca filmul de Super 8 mm este astazi cel mai indicat pentru cineamatori si pentru elevi in special, fiind de nelipsit intr-o expeditie scolara intreprinsa cu orice scop. Nimic nu poate reda mai viu si mai impresionant momente ale calatoriei sau imagini document ale unor cercetari ori descoperiri, decit pelicula cinematografica. Pe linga utilitate documentara, ea ofera si prilejul unor realizari artistice multiple, tinind seama ca frumusetea imaginilor filmate se imbina cu montajul, comentariul vorbit si muzica.

Folosind aparate de luat vederi si pelicula de Super 8 mm alb-negru si color, elevii nostri au realizat mai multe filme de calatorie. Dintre acestea, cel intitulat Leagan de ape, cu o durata de 50 minute, facut pe pelicula color, in cursul unei calatorii intreprinsa in Delta Dunarii (in anul 1974), a demonstrat convingator calitatile acestui tip de aparat si banda fotosensibila, in fata unui juriu national, care l-a distins cu un premiu I.

Mecanismul aparatelor de filmat este actionat la unele tipuri prin arc, iar la altele cu ajutorul unor baterii electrice.

La unele aparate mai simple toate reglajele se fac manual, in timp ce altele mai perfectionate au incorporate o celula fotoelectrica ce permite reglarea automata a o-biectivului in functie de lumina, sensibilitatea peliculei si viteza de filmare. Exista aparate la care viteza poate fi reglata (in vederea realizarii de trucaje sau a observarii mai in amanuntime a miscarii) la 24 de imagini pe secunda - cind miscarea se incetineste - sau la 12 imagini pe secunda - cind miscarea se accelereaza.

Preferati totdeauna sa lucrati cu aparate la care expunerea se face automat. De altfel, pentru cazuri speciale, acestea permit si reglajul manual.

Nu ne vom ocupa aici de numeroasele accesorii ale aparatului de filmat, ele fiind descrise de obicei in prospectul fiecarui tip de aparat.

Socotim insa necesar ca aparatul de filmat - indiferent de tip - sa fie inzestrat cu:

. un teleobiectiv, care permite obtinerea de imagini la scara mare a unor subiecte aflate la departare mare de aparat sau a unor obiecte mici, cum pot fi insectele, unele flori, texte scrise pe documente etc.;

. un filtru cenusiu de mare folos atunci cind trebuie sa filmati in plin soare si aveti o pelicula cu emulsie prea sensibila.

Desigur, nu ne propunem sa va descriem modul de intrebuintare al aparatelor de filmat, dar socotim util sa facem citeva recomandari "de baza' pentru cineastii amatori:

. aprovizionati-va cu filme de mai multe grade de sensibilitate pentru a putea filma atit pe vreme insorita, cit si pe nori sau ploaie, in aer liber sau in interior - cu sau fara lumina artificiala;

. tineti - in repaus - aparatul ambalat intr-o punga din material plastic si purtati-l intr-o punga speciala, pentru a-l feri de praf (sau nisip) si accidente usoare;

. curatati zilnic (in timpul excursiei) praful din aparatul de filmat cu ajutorul unei pensule fine sau a unei scobitori de lemn invelite in tifon;

. la aparatele cu arc, intoarceti mecanismul dupa fiecare secventa filmata;

. filmati, de preferinta, subiecte care se misca. In general, in timpul filmarii aparatul trebuie sa fie stabil. Daca e neaparat necesar sa-l miscati, o veti face cit mai lin;

. pelicula color trebuie expusa foarte corect. Filmarile se fac de obicei vara, iar rezultatele cele mai bune se obtin prin filmari la soare in orele calduroase ale zilei;

. pelicula alb-negru de sensibilitate mai redusa are granulatie mai fina;

. la filmarile cu film color evitati planurile indepartate.

Pelicula. Materialul fotosensibil folosit in prezent la aparatele de fotografiat consta in filme de diferite formate, cel mai raspindit fiind rolfilmul de format 6x9. cm. Aparatele de format mic lucreaza cu film de 35 mm perforat.

Sensibilitatea generala a emulsiilor filmelor se determina prin mai multe procedee: DIN (german), ASA (american) sau GOST (sovietic) etc.

Filmele fotografice ortocromatice pot fi folosite in toate fotografiile in care subiectul nu are si culoarea rosie. Sint recomandabile mai ales in peisaje in care predomina verdeata, de preferinta cu folosirea unui filtru galben.

Filmele ortopancromatice au o emulsie care merge foarte bine la mai toate genurile de fotografii. Sensibilitatea lor fata de culoarea rosie este mai redusa.

Filmele pancromatice - folosite cel mai mult in prezent - au o emulsie sensibila la toate radiatiile luminoase. Developarea lor trebuie facuta in intuneric complet.

Pentru filmele cinematografice se recomanda folosirea unor pelicule cu sensibilitate mijlocie (15-17 DIN) a caror granulatie este mai fina decit a peliculelor foarte sensibile (20-27 DIN). Pelicula cinematografica nu este inflamabila.

Spre deosebire de peliculele fotografice pe care se obtin imagini negative, peliculele cinematografice de amator sint reversibile, adica, dupa prelucrarea lor in laborator, se transforma direct in filmul pentru proiectie, fapt din care rezulta o mare economie.

Manipularea peliculei virgine se va face totdeauna la intuneric complet, deoarece ele sint sensibile la toate culorile.

Peliculele color au o sensibilitate mai redusa decit multe emulsii alb-negru. La filmarile cu pelicula color se vor evita diferentele mari de umbre si lumini in aceeasi imagine.

De cite ori va procurati filme fotografice si cinematografice verificati daca data inscrisa pe cutia ambalajelor lor - ca termen de expirare - n-a fost depasita. Nu lucrati niciodata cu filme depasite, chiar daca, in cazuri rare, se mai pot obtine unele rezultate acceptabile cu pelicule care n-au trecut cu mai mult de un an peste acesta data. Calitatea emulsiei descreste cu timpul si folosirea peliculei depasite se face "la noroc' - dind de cele mai multe ori rezultate nesatisfacatoare. Daca dupa developare filmul apare intr-o tonalitate gri sau prezinta pete si dire, este semn ca pelicula a fost veche sau pastrata in mod necorespunzator.

Peliculele color trebuie sa fie developate cit mai curind dupa ce au fost filmate.

In ceea ce priveste subiectul filmat facem o singura recomandare: sa se pregateasca totdeauna un scenariu, bazat pe o idee conducatoare a intregului film. Filmul este un fel de povestire in imagini care trebuie sa fie inteleasa chiar fara un comentariu vorbit prea amanuntit si - mai ales - sa fie realizat in mod interesant, inedit.

Nu filmati la intimplare tot ceea ce va atrage privirea pe traseu. La sfirsit veti putea constata ca ati terminat pelicula fara sa fi realizat in intregime scenariul propus si ca aveti in schimb o sumedenie de momente pe care nu stiti la ce sa le folositi. Includerea lor "totusi' in film va duce adesea la scaderea calitatii artistice a acestuia.

Jocuri si amuzamente in excursie

Intr-un cerc de prieteni, in timpul calatoriilor mai lungi cu trenul sau seara in jurul focului de tabara, va puteti amuza organizind unul sau mai multe din jocurile pe care vi le propunem in continuare.

. Jocuri matematice

- Obiectul ales. Asezati pe o masa trei obiecte diferite, dar aveti grija ca fiecare dintre ele sa aiba un numar diferit de litere in denumire si ca acestea sa nu depaseasca noua litere, de exemplu: dop, para, pahar.

Rugati pe cineva sa-si aleaga in secret (in gind) unul dintre obiecte.

Cereti-i apoi sa inmulteasca numarul literelor obiectului cu 5.

Sa adune la rezultat cifra 3, pentru ca sint trei obiecte in joc.

Sa dubleze numarul obtinut.

Rugati pe altcineva sa aleaga, tot in secret, un numar cuprins intre l si 9, pe care sa-l comunice primului jucator, iar acesta sa-l adune la totalul obtinut mai inainte; dupa care sa va comunice rezultatul final.

Ce aveti de facut?

Scadeti, in gind, cifra 6 din acest rezultat si veti obtine intotdeauna un numar compus din doua cifre:

- prima cifra reprezinta numarul literelor obiectului ales;

- cea de a doua este numarul ales, de catre ultima persoana;

Astfel puteti afla fara greseala - si comunica celor din jur - atit denumirea obiectului, cit si numarul ales in secret.

Sa luam un exemplu, fie obiectele: dop, para, pahar (respectiv de 3-4-5 litere). Obiect ales: para (4 litere), de unde: 4X5=20 + 3=23X2=46+8 (numarul ales in secret) =54. Vi se comunica, deci, 54, din care scadeti 6 si obtineti 48. Prima cifra arata ca obiectul ales are patru litere (si deci nu poate fi decit para), iar a doua indica numarul ales, adica 8.

. Ghicirea datelor. Dintr-un calendar oarecare, al oricarui an, alegeti o luna oarecare, unde zilele sa fie trecute in coloane saptaminale, de exemplu:

L

M

M

J

V

S

D

La alegerea unui jucator incadrati apoi cu linii un patrat compus din patru rinduri si patru coloane de numere alaturate, sa zicem:

Asezati-va in asa fel incit sa nu-i vedeti pe ceilalti jucatori si nici fila de calendar, si cereti cuiva sa aleaga o data (numar) oarecare dintre cele 16 incadrate, pe care s-o sublinieze. Rugati apoi o alta persoana sa aleaga o noua data, dar care sa nu fie pe acelasi rind sau coloana cu prima. Procedati la fel cu inca doua persoane (fireste, datele pot fi alese si subliniate chiar de mai putine persoane, eventual si de una singura).

In exemplul nostru, sa presupunem ca au fost alese: 3, 9, 18, 22.

Si acum urmeaza . . . surpriza: fara a cere nici un fel de lamuriri anuntati ca suma celor patru date subliniate este egala cu 52.

In adevar: 3 + 9 + 18 + 22=52.

Cum ati aflat rezultatul?

Dar il stiati chiar din momentul cind ati incadrat cele patru rinduri si coloane; pentru aceasta era necesar sa cititi, sa adunati si sa inmultiti cu 2 numerele din doua colturi opuse ale patratului. Iata:

1 + 25=26X2=52; sau 22 + 4=26X2=52

Desigur, se poate renunta la inmultirea cu 2 daca se aduna toate numerele din cele patru colturi ale patratului, de exemplu: 1+4 + 22 + 25=52.

Aceasta este regula generala a jocului, oricare ar fi luna luata ca baza.

. Un numar oarecare. In afara de organizator, la acest joc trebuie sa participe patru fete si patru baieti (sau cel putin doua fete si doi baieti).

Luati o coala de hirtie alba, noua, nemototolita si fara nici un semn. Impaturiti-o in opt parti egale si rupeti-o dupa liniile indoiturilor. Dati fiecarei persoane cite o bucata. Cereti jucatorilor sa scrie pe hirtia primita un numar oarecare compus din cel putin trei cifre, in timp ce stati asezat astfel incit sa nu puteti vedea ceea ce se scrie. Hirtiile completate vor fi depuse la intimplare intr-o cutie, sapca, borcan etc.

In acest moment al jocului luati recipientul in care se afla hirtiile si cititi fiecare numar, dupa care anuntati daca el a fost scris de o fata sau de un baiat (in cazul ca sint numai doua fete si doi baieti, fiecare jucator va primi cite doua hirtii).

Cum reusiti sa aflati?

Este vorba, fireste, de un truc, dar va fi extrem de greu ca cineva sa-l ghiceasca. Totul consta in felul in care rupeti si distribuiti hirtia. Astfel, prima data o veti rupe pe lat, la jumatatea inaltimii lasati foile suprapuse si rupeti-le din nou pe mijlocul latimii (partea cea mai mica). Rupeti, in continuare, sferturile pe lungimea lor si veti obtine opt bucati egale, dar priviti-le cu atentie: patru dintre ele sint rupte pe cite trei laturi, iar celelalte patru numai pe doua laturi. Cind le distribuiti aveti grija sa le oferiti pe toate cele cu trei laturi rupte numai fetelor (sau numai baietilor) si astfel nu va va fi deloc greu sa "ghiciti' cine a scris numerele; ajunge o singura privire asupra hirtiei si puteti anunta: "5678 a fost scris de o fata' etc.

. Ghicirea rezultatului. Cereti unei persoane sa aleaga in gind un numar oarecare oricit de mare si oferiti-i pentru calcule un creion si o bucata de hirtie. Rugati apoi ca la numarul ales sa adune 150, dupa care sa scada 37. Mai departe, cereti ca din rezultat sa fie scazut numarul ales initial, iar noul numar obtinut sa fie inmultit cu 5. Ca ultima operatie rugati ca produsul sa fie impartit la 2.

In acest moment sinteti in masura sa-i comunicati persoanei rezultatul tuturor calculelor sale. Acesta este 282,5.

Iata si un exemplu: sa alegem, de pilda, numarul 20. 20 + 150=^170-37=^133-20=113x5=565 : 2=282,5

. Ghicirea virstei. Iata un procedeu datorita caruia puteti sa "ghiciti' virsta unei persoane.

Rugati pe cel in cauza sa adauge un zero la numarul intreg al anilor pe care i-a implinit, adica sa-si inmulteasca virsta cu 10. Dupa aceasta sa aleaga o cifra oarecare cuprinsa intre l si 9 pe care s-o inmulteasca cu 9. Produsul obtinut sa-l scada din numarul initial (virsta inmultita cu 10) si sa va comunice rezultatul calculelor.

Pentru a afla numarul care reprezinta virsta cautata, separati cifra unitatilor si adunati-o cu restul numarului care v-a fost comunicat. Suma reprezinta numarul cautat, adica virsta persoanei in cauza.

De exemplu, daca persoana are, sa zicem, 14 ani, prin adaugarea unui zero va obtine numarul 140. Daca cifra aleasa la intimplare va fi, de pilda, 4 si o va inmulti cu 9, va obtine produsul 36, pe care scazindu-1 din 140, va avea diferenta 104. Separind cifra unitatilor, adica 4, si adunind-o la 10 (numarul ramas dupa despartirea cifrei unitatilor) veti obtine 10 + 4=14.

Exista multe alte trucuri cu ajutorul carora poate fi "ghicita' virsta cuiva. Iata inca unul la fel de simplu si tot de efect.

Rugati persoana sa-si inmulteasca numarul intreg al anilor impliniti cu cifra 2, iar la produsul obtinut sa adune cifra 5. Suma rezultata s-o inmulteasca cu 5 si sa va comunice numai rezultatul final. Ce aveti de facut?

In toate cazurile ultima cifra va fi 5. Nu veti tine seama de ea. Puteti chiar cere persoanei sa va spuna rezultatul calculelor sale fara ultima cifra. Din numarul ramas scadeti (in gind) cifra 2, iar diferenta va fi tocmai numarul ce reprezinta virsta cautata.

Sa aplicam acest nou procedeu la exemplul de mai sus, al persoanei in virsta de 14 ani. Calculele vor fi:

14X2=28 + 5=33X5=165. Veti tine seama numai de 16 din care veti scade 2 si va rezulta, desigur, 14.

La fel calculati pentru oricare alt numar. Sa mai luam, ca exemplu, o persoana in virsta de 63 ani:

63X2=126 + 5=131X5=655. Opriti pe 65 din care scadeti 2 si diferenta va fi 63.

Cartonase pentru ... ghicit

Transcrieti pe sapte cartonase de forma identica numerele din tabelele de mai jos. Oferiti-le apoi unei persoane si rugati-o sa va inapoieze numai pe acelea care, printre numerele ce le cuprind, au inscris si numarul care reprezinta virsta sa. De exemplu, daca vi s-au dat cartoanele II, III, IV si VI puteti anunta ca persoana are virsta de 46 ani. Cum ati aflat? Observati ca numarul 46 se afla scris numai in coloanele acestor 4 cartonase. Adunind primul numar (de pe prima coloana) a fiecarui cartonas, se obtine: 2 + 4 + 8 + 32=46. La fel se procedeaza in oricare caz similar. Calculati, de pilda, ce virsta are persoana care v-a inapoiat cartonasele I, III si IV. Veti aduna 1+4 + 8=13.

Fireste, aceste cartoane pot fi folosite si pentru a "ghici' un numar oarecare (cuprins intre 1 si 100) pe care cineva l-a ales in gind. In acest caz, ca si in cele precedente, va vor fi inapoiate numai cartoanele pe care se afla scris numarul ales, iar dumneavoastra il aflati, fara greseala, prin adunarea numerelor initiale ale respectivelor tabele.

Fig.

Piese de sah din dopuri de pluta

Simplu, ingenios si necostisitor pot fi construite piesele unui joc de sah folosind dopuri de pluta si bete de chibrit. Mai intii se confectioneaza "modulele' din imbinarea carora va rezulta fiecare piesa. Acestea constau din jumatati, sferturi si sesimi de dop, taiate pe latime, cu ajutorul unui briceag sau cutit bine ascutit. Apoi se stabileste "silueta' tip a fiecarei piese, de exemplu: pionul va fi o simpla jumatate (sau o jumatate plus o sesime), tura va insemna un dop intreg, calul va rezulta din asamblarea unei jumatati cu un sfert (reunite printr-un bat de chibrit), nebunul va fi realizat din doua sferturi si o sesime (insirate de-a lungul unui chibrit), regina va avea o jumatate plus trei sesimi imbinate prin doua chibrituri, iar regele va fi lucrat dintr-un dop intreg plus trei sesimi si doua chibrituri, intre "feliile' unei piese aranjate pe un bat de chibrit se lasa mici spatii libere. Piesele negre se inmoaie apoi in cerneala, ori se vopsesc cu tus sau cu o culoare de acuarela, tempera, guasa etc. Tabla jocului de sah poate fi liniata pe o simpla foaie patrata din carton sau hirtie. Daca sint destinate unei folosinte mai indelungate, inainte de a fi imbinate, modulele pot fi finisate cu o pila sau smirghel fin.

DOMINO. Piesele unui joc de domino pot fi realizate din bucatele de placaj sau carton, taiate toate la aceleasi dimensiuni. Dupa aceasta, pe fata se deseneaza cu tus sau cerneala tip "carioca' punctele incepind cu O-O, O-1, O-2 s.a.m.d. pina la 6-6 sau 9-9. Cu ajutorul pieselor de domino pot fi organizate si unele jocuri matematice.

REMI (sau rumy). - in mod asemanator se pot construi si "pietrele' unui joc de remi. Fiecare serie va fi scrisa cu cerneala tip "carioca' de culoare diferita: negru, rosu, galben, verde.

Constructie pe sticla

Pentru fiecare jucator sint necesare cutii cu chibrituri si cite o sticla de un litru, asemanatoare ca forma.

Scopul jocului este de a aseza, in timp de un minut, cit mai multe bete de chibrit pe gura sticlei, indiferent in ce mod si forma, dar fara a le lipi sau a le lega cu ceva. Este permis sa fie repuse la loc betele care cad, in timpul celor 60 de secunde.

Cind timpul a trecut, jucatorii fac un pas inapoi, iar conducatorul jocului numara "recolta' fiecaruia si declara cistigator pe cel care a pus cel mai mare numar de chibrituri.

Eventual jocul poate fi repetat, luindu-se in considerare suma celor doua, trei runde.

Jocuri de cuvinte

Jocul poate incepe cu cel putin doi participanti. Se desfasoara in scris. Dintr-un saculet, unde sint introduse biletelele cu toate literele alfabetului (in afara de k, x, y), se trag pe rind cinci bilete. Fiecare litera scoasa este anuntata jucatorilor, iar biletelul respectiv este reintrodus in sac, astfel incit sa poata fi, eventual, tras din nou. Se cere ca, in timp de 3-4 minute, fiecare participant sa compuna cit mai multe cuvinte alcatuite numai din aceste litere, luate o singura data intr-un cuvint. Nu sint admise cuvinte care au mai putin de trei litere. Daca din cele 5 extrageri nu a iesit nici o vocala, atunci ultimul biletel este anulat si se considera, din oficiu, ca a fost litera a. Nu este admis a se scrie nume proprii, in afara de denumiri geografice bine cunoscute.

Iata un exemplu in care au fost extrase literele: t, o, d, c, a. Din ele pot fi compuse cuvintele: act, cad, cat, cod, cot, dac, dat, doc, oac, oda, coda, cota, toca, catod, codat.

Se acorda cite l punct pentru fiecare cuvint compus din trei litere, 2 puncte pentru cele cu patru litere si 5 puncte pentru cele care includ toate cele cinci litere extrase. Deci, in exemplul de mai sus, se acorda 26 puncte.

Jucatorii pot conveni ca in locul literelor k, x, y sa introduca in sac vocalele a, o, u in dublu exemplar. De asemenea se stabileste de la inceput daca se admite ca a=a, i=i, s=s, t=t. In cazul cind nu se convine asupra acestor egalitati, vor fi introduse in sac si literele a, i, s, t.

Litera repetata

Joc pentru cel putin doi participanti. Se joaca in scris. Se urmareste ca fiecare jucator sa scrie trei cuvinte in care o anume litera sa se gaseasca de cit mai multe ori. Litera cheie poate fi extrasa dintr-un saculet unde toate literele alfabetului sint scrise pe biletele, ori poate fi aleasa prin deschiderea unei carti la intimplare, si luind prima litera a primului cuvint de pe pagina. De exemplu, sa presupunem ca a fost aleasa litera a. Pot fi scrise cuvintele : abandona, academician, abracadabranta Astfel litera a se gaseste de 12 ori. Se acorda cite l punct pentru fiecare folosire a literei date, deci, in exemplul de mai sus, se obtin 12 puncte. Timpul acordat este de doua minute. Un joc complet se face cu trei extrageri. Cistiga cel care totalizeaza mai multe puncte din cele trei reprize.

Cuvinte in colaborare

Joc pentru doi parteneri. Fiecare are cite o foaie de hirtie si un creion. Se incepe prin a desena pe fiecare hirtie cite un patrat compus din 16 casute, dispuse 4/4. Dupa aceasta unul dintre jucatori inscrie o litera, la proprie alegere, in oricare casuta a patratului sau, fara ca partenerul sa-i vada asezarea. In acelasi timp el anunta ce litera a scris. Celalalt jucator trebuie sa inscrie in propriul patrat, unde crede de cuviinta, litera anuntata, dupa care ii vine rindul sa aleaga o a doua litera, pe care o scrie si o anunta colegului de joc. Scopul urmarit de fiecare este ca, astfel, sa obtina cit mai multe cuvinte (maximum 8) pe cele patru rinduri si patru coloane ale patratului, de care dispune. Se va tine seama ca: un cuvint nu poate figura decit o singura data intr-un joc si nu poate fi scris in acelasi timp atit la singular cit si la plural, de exemplu tata - tati. Nu este admis a se scrie nume proprii decit daca acestea reprezinta notiuni geografice binecunoscute, de exemplu: ARAD, DEVA etc. Se admite ca a=a, i=i, s=s, t=t. Timpul maxim de gindire la fiecare litera anuntata este de 30 secunde. Se acorda cite l punct pentru fiecare cuvint corect format. Jocul se repeta de patru ori, astfel incit fiecare partener sa poata incepe de doua ori. Cistiga cel care totalizeaza cele mai multe puncte dupa adunarea rezultatelor a patru reprize.

Jocul devine dificil daca o singura litera se repeta des, ori daca se folosesc litere cu intrebuintare redusa: x, y. Iata, mai jos doua jocuri de cite 8 puncte fiecare:

ACAR ROCA

MARE ADOR

ARAC ROTI

ROTI ERIE

Jocul poate fi practicat, intr-o versiune mai dificila, folosind un patrat compus din 25 de patratele dispuse 5/5. Evident, in aceasta varianta, cuvintele trebuie sa fie compuse din cite cinci litere.

O alta varianta este aceea in care se cere ca un numar cit mai mare de cuvinte sa fie identice atit pe orizontala cit si pe verticala. Acestor cuvinte li se acorda cite 5 puncte. Mai jos se afla un joc realizat complet, care valoreaza deci 25 puncte:

ISTET

STIRI

TITAN

ERATA

TINAR

Realizarea lui este meritorie si pentru faptul ca aici consoana t este prezenta de sapte ori, ceea ce inseamna 28% din totalul literelor folosite.

Lupta pe 30 de patratele

Joc pentru doi parteneri.

Materialele jocului constau intr-un carton de forma dreptunghiulara, care este impartit in 30 de patratele aranjate in cinci rinduri de cite sase, precum si in 24 de pioni sau fise decupate din carton. 12 pioni vor fi de o culoare si ceilalti 12 de alta culoare sau forma. Pionii pot fi inlocuiti si cu monede de 5 si de 15 bani sau cu seminte diferite, de exemplu fasole si porumb.

Fiecare jucator dispune de cite 12 pioni, fireste toti de aceeasi culoare. Acestia sint asezati pe casutele cartonului unul cite unul, fiecare jucator avind voie sa aseze o data numai un singur pion. Nu este permis sa se aseze mai mult de doi pioni de aceeasi culoare unul linga altul. Dupa ce toti pionii au fost asezati mai ramin libere numai sase patratele.

Jocul este inceput prin tragere la sorti. Dupa ce prima partida a fost jucata, urmatoarele vor fi incepute pe rind de fiecare jucator.

Scopul jocului este de a se reusi sa se alinieze trei pioni de aceeasi culoare, unul dupa altul, pe un rind vertical sau orizontal. De fiecare data cind un jucator realizeaza o astfel de formatie, el are dreptul sa ridice si sa scoata din joc unul dintre pionii adversarului, indiferent in ce loc este el plasat.

Deosebit de interesant si util este sa se reuseasca formarea unui "cal'. Acesta consta in a avea doua grupe de cite doi pioni alaturate, intre care se plimba un al treilea. Astfel, la fiecare miscare se realizeaza cite o noua formatie de trei si deci se scoate din lupta cite un pion al adversarului. Aceasta "cursa' este o arma aproape sigura pentru cistigarea jocului.

Intreg jocul este destul de simplu. El are unele elemente asemanatoare cu clasicul "tintar'. Pentru a cistiga jocul este necesar ca asezarea initiala a pionilor sa se faca cu multa grija, cautind sa se aranjeze formatii proprii favorabile, dar - in acelasi timp - sa se bareze calea eventualelor formatii ale adversarului. Dupa asezarea tuturor pionilor, jucatorul care urmeaza la rind are dreptul la prima miscare. El poate sa deplaseze oricare dintre pionii sai o singura patratica in orice directie libera, dar numai pe linii orizontale si verticale; nu este permisa mutarea pe diagonale.

O partida ia sfirsit atunci cind unul dintre jucatori a ramas cu numai 2 pioni. Un joc intreg se compune din trei partide si este cistigat de catre cel care a realizat un cistig de cel putin doua partide.

Jocul acesta are avantajul de a putea fi improvizat in orice imprejurare, facind desenul celor 30 de patratele pe o bucatica de hirtie si folosind drept pioni orice materiale la indemina, care dupa terminare pot fi aruncate.

Amuzamente cu pioni

Pregatiti un carton de forma patrata, cu latura de 12 cm si 12 pioni, de forma rotunda sau patrata, decupati tot din carton sau material plastic, de marimea unui nasture de camasa. Jumatate din numarul lor vor fi de o culoare, iar restul de alta, de exemplu 6 albi si 6 negri, Cu ajutorul acestora este posibila organizarea mai multor jocuri si dezlegari de probleme de perspicacitate.

Asezati 6 pioni astfel incit sa formeze trei rinduri., fiecare a cite 3 piese.

Asezati 10 pioni pe doua rinduri a cite 5 piese. Mutati apoi 4 pioni, astfel incit sa formati 5 rinduri, fiecare a cite 4 piese.

Asezati 12 pioni, indiferent culoarea, de-a lungul laturilor patratului, astfel incit sa aveti pe fiecare latura cite 4 piese. Dupa aceasta, incercati sa aranjati aceleasi piese in figuri care sa aiba cite 5 pioni pe o latura si, apoi, cite 6.

Desenati pe carton figura din desenul alaturat si asezati pe aceasta 8 pioni, numerotati de la l la 8, in pozitiile indicate. Apoi, mutati, pe rind, cite o singura piesa., astfel incit toti pionii sa devina aranjati in ordinea naturala a numerelor pe care le poarta (de la l la 8). Solutia optima necesita 17 miscari.

Fig 11

Din trei mutari. Asezati pe carton, intr-un singur rind, alternativ, incepind de linga latura din dreapta, un pion alb, apoi unul negru pina cind aveti in sir 3 albi si 3 negri. In stinga randului trebuie sa mai ramina suficient spatiu liber pentru patru pioni. Se cere ca din trei mutari sa fie aranjate piesele astfel incit ele sa se suc-ceada in ordinea culorilor: cele trei albe, urmate de cele negre.

In cite mutari? Scrieti in centrul a opt pioni numerele de la l la 8. Notati apoi in cele patru colturi ale cartonului literele A, B, C, D, iar in centru litera E. Aici (in centru) asezati toti pionii sub forma unei coloane, la baza careia se afla pionul 8, iar deasupra ceilalti, in ordinea descrescatoare a numerelor; deci prima piesa va fi cea cu numarul 1. Incercati acum sa mutati pionii cu numere fara sot in coltul notat cu litera A, iar pe cei cu sot in coltul B in cel mai mic numar de miscari. Va puteti folosi pentru treceri auxiliare si de colturile C si D. Tineti seama ca: 1) mutare inseamna orice schimbare a pozitiei unui pion; 2) poate fi mutata o data numai o singura piesa si numai cea de deasupra unei coloane; 3) nu este admis ca o piesa cu numar mai mare sa fie asezata peste una cu numar mai mic si nici una cu sot peste alta fara sot, sau invers. Cite mutari va sint necesare?

Joc in doi. Desenati pe carton un rind compus din opt patratele egale si notati-le cu litere de la A la H. In casutele D, F si H asezati cite un pion (indiferent culoarea). Trageti la sorti cine incepe jocul. Fiecare participant muta, pe rind, cite o singura piesa, oricare, numai de la dreapta spre stinga, si o asaza pe alt patratel gol sau ocupat de alt pion (deasupra acestuia). O piesa poate sari peste alta. Cistiga jocul partenerul care va aseza ultima piesa in patratul A. Daca se joaca dupa un sistem bine gindit dinainte, jocul poate fi cistigat intotdeauna de cel care incepe.

Fig 12

Desenati pe carton - Se muta intii pionul 7 pe locul liber din fata lui, apoi pionul 6 se ridica in spatiul ocupat inainte de 7 si astfel, in continuare se misca pionii: 3_7_6 - l - 2 - 4 - l - 3 - 8- l - 3 - 2 - 4- 3 - 2.

Din trei mutari - Considerati ca pionii au fost numerotati de la l la 6. Mutarile se fac luind cite doi pioni la o miscare, dupa cum se vede in desenul alaturat.

Fig 13

In cite mutari? - Sint necesare cel putin 24 de mutari, astfel: piesa nr. l se muta in cimpul A, deci l-A,, apoi 2--B, 3-C, 4-D, 5-B, 3-B, l--B, 6-C, 7-A, l-A, 6-E, 3-C, l-C, 5-A, l-A, 3-A, l-A, 6-C" 8-B, 6-B, 2-E sau C) 4-B si 2-B.

Fig 14

Jocuri pe tabla de sah

Si cind sinteti singur, tabla de sah va poate oferi prilejul unor momente de meditatie pentru a rezolva probleme care tin si de domeniul matematicii, avind, deci, un spor de atractivitate.

1. Incepeti prin a pregati 32 de cartonase (de marimea unui cimp al tablei de sah) pe care scrieti in ordine numerele de la l pina la 32. Asezati apoi in cele patru cimpuri albe de sus ale tablei de sah cartonasele cu numerele: 21, 4, 10, 31.

De aici inainte initiativa va apartine: distribuiti restul numerelor in celelalte cimpuri albe, astfel incit sa obtineti pe toate liniile orizontale si pe coloane suma 66.

2. Problema aceasta are 4 860 de solutii. Se cere sa asezati pe tabla de sah cinci regine, in asa fel incit ele sa ameninte toate cimpurile. Cite pozitii diferite reusiti sa gasiti?

3. Incercati sa asezati pe tabla de sah opt regine in asa fel incit niciuna sa nu fie in garda cu alta. Aceasta problema are 92 de solutii.

4. Desenul alaturat va prezinta o tabla de sah pe care sint asezati patru cai. Incercati sa impartiti tabla in patru parti identice ca forma si suprafata, astfel ca pe fiecare parte sa se afle numai un singur cal.

5. Asezati la locul sau firesc pe tabla un nebun. Gasiti apoi care este numarul minim de mutari ce-i sint necesare pentru a parcurge toate cimpurile tablei de pe culoarea sa.

6. Cautati un loc (cimp) pe tabla de sah de unde incepeti cursa unui cal, astfel ca la fiecare mutare piesa aceasta sa atinga alt cimp, iar dupa mutarea a 64-a, pina cind va fi trebuit sa parcurga toate cele 64 de patratele, sa revina in cimpul de unde a pornit.

Fig 15-16

Raspunsuri:

1. Asezati numerele in cimpurile de culoare alba asa cum se vad in desenul alaturat.

2. Exista 638 de pozitii initiale. Restul, pina la 4 860, se obtine prin rotiri si reflectii in oglinda ale tablei de sah. In desenul alaturat vi se prezinta una din pozitiile initiale.

3. Acest joc are 12 pozitii initiale, din care una o puteti observa in desenul alaturat.

4. Tabla de sah trebuie impartita asa cum reiese din desenul alaturat.

5. Dupa cum reiese din desen, sint necesare 17 mutari.

6. Asezati calul si apoi mutati-1 potrivit traseului indicat in figura alaturata.

Fig 17-18

La intoarcerea din excursie

Dupa inapoierea dintr-o calatorie, chiar daca aceasta a fost de scurta durata, trebuie sa va ingrijiti, cit mai repede, de intretinerea si repararea (la nevoie) a obiectelor pe care le-ati avut la drum.

Obiectele din material plastic sau cauciuc (perne, colaci, caschete de baie, bureti etc.), precum si saltelele sau barcile pneumatice se scutura sau se perie pentru a indeparta nisipul si praful, apoi se spala (sau se sterg) cu o solutie dintr-un detergent in apa, se clatesc si se pun la uscat la umbra. Daca sint cumva patate cu pacura sau ulei mineral ori vegetal locurile respective vor fi presarate abundent cu un detergent (pulbere) si frecate (cu miscari circulare) cu un tampon din pinza uda. Eventual operatiunea se repeta. Nu folositi in nici un caz benzina, neofalina sau petrol. Aceste produse sint indicate numai pentru obiectele confectionate din fire textile naturale (bumbac, in, lina).

Saltelele si pernele din material plastic expandat (poros) imbracate in huse textile, trebuie sa fie, de asemenea, spalate cu apa si un detergent fluid (Deval), apoi bine clatite cu apa calda. Aceasta se va face dupa sosirea din fiecare excursie, pentru a se inlatura praful si transpiratia. Se pun la uscat intinse pe fringhie, la umbra. Daca sint puse la pastrat fara a fi curatate pot capata un miros urit (sau pot mucegai), care cu greu mai poate fi inlaturat.

Termosul se demonteaza, extragind butelia de sticla din invelisul exterior, si se spala fiecare piesa in parte. Daca interiorul buteliei a prins un miros dezagreabil, turnati inauntru un pahar de apa in care-ati adaugat doua linguri de otet; puneti capacul si agitati puternic. Asamblati din nou termosul numai dupa ce toate piesele sale sint bine uscate atit in interior, cit si in exterior. Pe teren, daca nu aveti la dispozitie un detergent, puteti folosi cu succes cenusa si nisip fin (chiar amestecate) sau resturi de sapun strinse intr-o cirpa ori o batista uzata, care va fi folosita ca burete spalator.

Verificati cu atentie toate piesele cortului. Scuturati-le de praf, curatati eventualele pete si reparati posibilele rupturi sau rosaturi de pe tesaturi (pinza). Nu uitati corzile care pot fi roase si subtiate, in care caz nu le innodati, ci inlocuiti-le. Nu impachetati piesele cortului decit dupa ce au fost bine uscate la soare, altfel prind mucegai. Curatati cu atentie si piesele metalice ale cortului, apoi ungeti-le cu un strat subtire de vaselina, impotriva oxidarii. Nu uitati sa spalati si foliile din material plastic folosite, rucsacul (care este bine sa fie spalat cu un detergent atit pe dinafara cit si in interior), sacii de dormit, paturile, pernele, asternuturile, care - din cauza transpiratiei inmagazinate si a prafului - pot capata mirosuri urite.

Reparati si intretineti obiectele de imbracaminte si incaltaminte. Ghidati-va, pentru aceasta, si dupa retetele pe care vi le vom oferi in continuare.

Curatarea si intretinerea obiectelor din piele

Imbracamintea, incaltamintea, manusile, curelele, servietele si alte obiecte confectionate din piele naturala pot fi curatate de pelicula de impuritati sau de pete accidentale. Iata citeva retete la indemina oricui:

Indepartarea unui strat subtire, uniform, de impuritati. Se bate spuma albusul unui ou. Se imbiba o bucata de pinza cu aceasta spuma si se freaca pielea, cu miscari circulare. Apoi se lustruieste prin frecare cu plus sau o bucata de pinza groasa, moale (diftina, molton) si curata.

Indepartarea unui strat mai gros sau mai vechi de impuritati. Se dizolva 25 g fulgi de sapun de toaleta (ras) in 50 ml apa fierbinte. Se agita pina la dizolvarea completa si se lasa in repaos pina cind ajunge la temperatura camerei, dupa care se adauga 50 ml benzina extractie (neofalina, nu benzina auto). Se agita indelung, pina la obtinerea unei emulsii omogene. In aceasta se imbiba un tampon din pinza moale sau tifon cu care se freaca suprafata murdara a pielei. Daca murdaria nu iese complet, se repeta operatiunea folosind alt tampon curat. Apoi se lustruieste, ca mai sus.

Indepartarea petelor de iarba, fructe, cafea. Se dizolva 2,5 g clorura de potasiu in 25 ml apa calda si se adauga 25 rnl solutie de acid clorhidric. Se agita pentru omogenizare. Separat, in alta sticla, se dizolva 2,5 g acid citric in 10 ml apa calda, apoi se adauga 50 ml spirt sanitar. Se amesteca bine cele doua solutii obtinind astfel un preparat care se aplica, frecind usor cu un tampon, numai peste locurile patate. Daca pata rezista, se lasa deasupra ei un tampon de vata imbibat in solutie, timp de 10- 15 minute. Dupa aceasta se freaca din nou si se sterge locul, de 2-3 ori, cu vata inmuiata in apa calda. In final, se unge cu un strat subtire din crema de intretinere (preparata dupa reteta de mai jos) si se lustruieste cu plus.

Crema pentru intretinere. Pe baia de apa sau de nisip se topesc 50 g ceara de albine si 50 g vaselina pura. Se stinge sursa de caldura si peste 'amestecul cald se adauga 30 ml terebentina. Se amesteca sau se agita (intr-o sticla) pina la completa omogenizare. La racire se obtine o crema care se aplica pe piele cu un tampon de vata. Se lustruieste cu o bucata de plus. Operatiunea se executa de obicei o data pe an, sau dupa curatirea pentru indepartarea unor impuritati ori a unor pete.

Alta crema. Se topesc pe baia de apa 50 g ceara de albine si 5 g colofoniu (saciz) bine maruntit. Se adauga 20 g ulei de in si se stinge sursa de caldura. In solutia calda se toarna 50 ml terebentina si se amesteca pina la omogenizare. Se foloseste dupa racire.

Curatirea manusilor sau a curelelor (cordoanelor). In 50 ml apa calda se dizolva 5 g Deval sau alt detergent. Se adauga l ml amoniac (solutie) si 5 ml apa oxigenata. Se agita pentru omogenizare. Cu solutia obtinuta se spala manusile de culori deschise. Se clatesc apoi cu apa calda si se usuca imbracate pe miini (altminteri pielea se strimteaza).

Alta reteta (pentru culori deschise). Se amesteca 10 ml neofalina, 2 ml terebentina si 10 g talc pulbere. Manusile (imbracate pe miini) se freaca bine cu aceasta pasta. Talcul ramas dupa uscare se inlatura prin scuturare si periere.

Reteta pentru manusi de culori inchise. In 50 ml lapte se dizolva 2 g soda de rufe. Manusile (imbracate pe miini) se freaca bine pina cind dispar urmele de transpiratie si alte impuritati. Se sterg cu un prosop uscat si se lasa pe miini pina la completa uscare.

Alta reteta. 20 g sapun (ras) de toaleta se dizolva in 20 ml apa calda, apoi se adauga 15 ml amoniac (solutie) si 15 ml apa de clor, agitind continuu. Solutia se aplica pe manusi prin frecare cu un tampon de vata. Se usuca si se ung cu un strat fin din crema pentru intretinere (de mai jos), apoi se lustruiesc cu plus sau flanela.

Crema pentru intretinerea supletei manusilor. 4 g ulei de ricin sau de peste se amesteca bine cu 6 g ulei de parafina (medicinal). Separat se dizolva 0,5 g borax in 20 ml apa. Cele doua solutii se amesteca pina la obtinerea unei emulsii omogene, cu care se ung manusile, curelele sau hainele din piele fina, o data pe an. Se lustruiesc cu plus sau flanela.

Intretinerea incaltamintei

Zilnic se inlatura praful prin periere. Daca sint urme sau pete de noroi, acestea se curata cu un tampon textil inmuiat intr-o solutie apoasa dintr-un detergent, apoi se clateste, se usuca si se da cu crema. Pentru indepartarea mirosului neplacut si a urmelor de transpiratie din interior, se sterg cu o solutie obtinuta din: apa 100 ml, Deval 2 g, apa oxigenata 10 ml, spirt sanitar 20 ml, formol 2 ml. Incaltamintea din material plastic se spala cu o solutie dintr-un detergent (de preferat Deval) in apa, apoi se sterge cu o cirpa uscata, incaltamintea de lac se freaca bine cu un tampon inmuiat in pasta preparata astfel: 5 g ulei de in, l g Deval si 10 g smintina se amesteca omogen, la rece. Se sterge cu o cirpa moale si se poate lustrui cu piele de caprioara. Pantofii de tenis sau ghetele de baschet se spala, pur si simplu, atit in exterior cit si in interior, cu o perie si o solutie apoasa dintr-un detergent, apoi se clatesc. Se lasa la uscat, expusi la soare si vint, ori chiar atirnati pe sirma de rufe cu ajutorul clasicelor cirlige. Este recomandabil ca in interiorul acestui tip de incaltaminte sa fie introdus un brant din pluta, bine pudrat cu pulbere de talc pe ambele fete. Brantul se schimba si se spala zilnic.

Crema pentru incaltaminte poate fi obtinuta in gospodarie usor, de buna calitate si economic. Se prepara o data o canitate mai mare, care se toarna si se pastreaza in cutii sau borcane mici, astupate ermetic.

Crema neagra. Pe baia de apa sau de nisip se topesc, amestecind bine: 25 g vaselina pura, 50 g ceara de albine si 50 g parafina. Separat se dizolva 5 g negrozin in 10 ml spirt tehnic. Se stinge orice flacara si in solutia de spirt se adauga 150 ml parchetin si 200 ml terebentina. Aceasta solutie comuna se toarna incet si amestecind continuu peste amestecul de mai sus, cald, dar in absenta oricarei flacari. Cind s-a obtinut o ceara omogena se toarna, calda inca, in cutii.

Ceara maro. Ca mai sus, se topesc 50 g ceara de albine si 25 g fulgi de sapun. Se stinge orice flacara si se adauga, amestecind continuu, 75 ml terebentina si o solutie de 3 g colorant maro pentru piele dizolvat in 6 ml spirt tehnic.

Ceara incolora pentru lustruit incaltamintea. Pe baia de apa se topesc 50 g ceara de albine, 25 g cerezina si 50 g parafina. In absenta sursei de incalzire, se adauga amestecind: 250 ml parchetin si 100 ml terebentina. Pasta se toarna calda in cutii sau borcane, care se astupa ermetic. Ceara se aplica intr-un strat subtire numai peste pielea incaltamintei deja data cu crema. Se lasa in repaos 5-10 minute, dupa care se lustruieste cu peria si apoi cu plusul.

Pentru impermeabilitatea incaltamintei

Substantele pentru impermeabilizare se aplica numai pe incaltamintea curata si uscata.

Unguent. Pe baia de apa sau de nisip se topesc, amestecind: 25 g seu de oaie sau capra, 5 g ceara de albine si 5 g colofoniu. Se adauga 30 ml ulei de in fiert. Cu acest amestec, cald, se ung talpile si fetele incaltamintei. Se repeta dupa 6 ore si se lasa in repaos cel putin 24 ore inainte de purtare.

Alta reteta. Ca mai sus, se topesc, amestecind: 15 g ceara de albine impreuna cu 60 g ulei de peste. Se adauga 3 g borax, 30 ml glicerina si, eventual, un colorant (negru de fum sau ocru - in functie de culoarea incaltamintei) 3 g. Se stinge focul si se toarna 10 ml terebentina, amestecind pina la omogenizare. Se aplica 2-3 straturi succesive, cu un tampon de vata, cind unguentul este cald.

Ceara. Ca mai sus, se topesc si se amesteca bine: 25 g ceara de albine, 25 g parafina, 15 g lanolina (sau seu de oaie), 15 g seu de vita. Ferind de flacara, se adauga 100 ml parchetin si 75 ml terebentina. Dupa omogenizare se toarna calda in recipiente, care se pastreaza bine astupate.

Pasta. Se topesc 10 g seu de vita, 30 g untura de porc si 20 g ceara de albine. Ferind de flacara, se adauga, amestecind, 15 ml ulei de gatit si 15 ml terebentina. Se omogenizeaza. Partile din piele (si talpile) se ung cu pasta calda, apoi se repeta de inca doua ori, folosind un tampon de vata.

Alta reteta. Se topesc: 30 g seu de vita si 35 g ceara de albine, apoi se adauga 35 ml ulei de in fiert. Eventual poate fi adaugat si un colorant de anilina sau negru de fum (pentru incaltamintea de culoare neagra) 0,5 g. Se omogenizeaza si se aplica, cind este calda, in 2-3 straturi succesive la interval de cel putin o ora intre straturi.

Numai pentru impermeabilizarea talpilor. Se topesc 25 g ceara de albine, 25 g rasina uscata si 10 g seu de vita. Apoi se adauga 200 ml ulei de in si 10 ml terebentina. Se aplica pe talpi si cusaturi, calda. Dupa racire, se repeta de inca doua ori.

Pentru redarea supletei pielei uscate (scorojite) a incaltamintei. Daca pielea bocancilor a devenit scortoasa, casanta, este periculos sa fie folositi fara o prealabila reconditionare, deoarece poate plesni pe neasteptate si, in plus, prezinta riscul de a produce rosaturi grave piciorului. Pentru a reda elasticitatea pielei si a talpii este necesar ca aceasta sa fie bine unsa, de 2-3 ori, cu un amestec cald preparat din: 35 g parafina topita si omogenizata cu 20 ml ulei de in si 10 ml ulei de peste. Fetele si talpile se freaca apasat cu o bucata de flanela.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2134
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved