Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


CENTRUL ISTORIC AL SIBIULUI

Turism

+ Font mai mare | - Font mai mic



CENTRUL ISTORIC AL SIBIULUI

Muncipiul Sibiu este unul dintre cele mai importante orase din transilvania cu un remarcabil potential de dezvoltare economica.Localitatea se situeaza la 45 47 latitudine nordica si 24 05 longitudine estica.Altitudine fata de nivelul marii variaza intre 415m in Orasul de Jos si 430m in Orasul de Sus.



Orasul se afla in zona temperat-continentala,cu influente termice datorate zone depresionare si a muntiilor care il inconjoara la sud si la sud-vest.Media anuala a precipitatiilor este de 662mm cu valori minime in luna februarei(26,7mm) si maxime in luna iunie(113 mm).

Temperatura medie anula este de 8,9 grade Celsius.Cu ce 155.000 lociutori permanenti si 25000 de lociutori temporari, in special studenti, Sibiul este cel mai mare oras din judet.

Comunitatea locala este alcatuita sin grupuri etnice diverse.Marea majoritate a populatiei este reprezentata de romani(94%), care convietuiesc impreuna cu germanii, descendenti ai colonistiilor saxoni care au migrat in secolul XII din zona Luxemburg,Lorena,Alsacia.Lor li se alatura ungurii, rromi si o foarte putina numeroasa comunitate evreiasca, cu totii contrubiund prin influente culturale specifice la viata orasului.

Aceasta diversitate caracterizeaza si viata religioasa.Alaturi de ortodocsi, la Sibiu in practica credinta liberi si reformatii, romano catolicii, greco catolicii si evanghelici-lutherani.Structura sociala a orasului este bazata pe o experienta de viata istorica si multiculturala,diversitatea locuitorilor sai, apartinand diferitelor grupuri etnice, generatii si stiluri de viata,dand orasului o aura speciala.

Prima mentiune documentara referitoare la tinuturile sibiene dateaza din 20 decembrie 1191, cand papa Celestin al III-lea confirma existenta prepoziturii libere a germanilor din Transilvania, prepozitura care si-a avut sediul la Sibiu.
Mentionat inca sub numele de Hermannsdorf in anul 1321, in a doua jumatate a secolului Sibiul obtine calitatea de civitas, intr-un document din 1366 fiind pomenit numele localitatii prima data sub forma Hermannstadt. Spre sfarsitul secolului al XV-lea se formeaza institutia numita Universitatea saseasca, aflata in fruntea ierarhiei administrative a tuturor sasilor, condusa de un jude regal, mai tarziu comite al sasilor.
Perioada medievala se caracterizeaza in Sibiu printr-o dezvoltare economica continua, marcata de activitatea breslelor. Primele statute ale acestora (1376) enumereaza 19 bresle cu 25 meserii; Numarul breslelor a crescut treptat, in a doua jumatate a secolului al XVI-lea existand 29 de bresle, iar spre 1780 erau atestate 40, intr-o perioada in care deja crescuse considerabil rolul manufacturilor.
Sfarsitul secolului al XVI-lea si inceputul celui urmator au fost marcate de conflictele militare care vor influenta si evolutia vietii economice si sociale din Sibiu. Ne referim aici, mai intai, la evenimentele legate de campaniile lui Mihai Viteazul, la batalia de la Selimbar (1599) si la asediul la care este supus Sibiul intre 1601-1603 de catre trupele lui Sigismund Bthory. Peste mai putin de un deceniu (1610) Sibiul este ocupat de armata principelui Gabriel Bthory.
Odata cu infrangerea turcilor de catre austrieci la sfarsitul secolului al XVII-lea, Transilvania devine mare principat in cadrul Imperiului Habsburgic cu capitala la Sibiu.
In prima jumatate a sec. XIX un nou val de colonisti, landlerii, se aseaza in Sibiu, mai precis in Neppendorf.
Treptat prezenta populatiei romanesti in oras este tot mai vie, Sibiul devenind spre mijlocul secolului al XIX-lea, centrul spiritual al luptei pentru emanciparea acestei natiuni. In cadrul luptei de eliberare nationala a romanilor, la Sibiu este redactat de catre Simion Barnutiu manifestul - proclamatie catre romani citit la Blaj, si tot la Sibiu isi va avea sediul Comitetul national permanent roman sub presedintia episcopului Andrei Saguna. In 1863 isi deschide aici lucrarile Dieta Transilvaniei care voteaza legea privind egala indreptatire a natiunii romane si a confesiunilor sale. Din Sibiu activeaza Partidul National Roman din Transilvania, care declanseaza cea mai ampla miscare social-politica din a doua jumatate a secolului al XIX-lea - Miscarea memorandista in conditiile in care, incepand cu 1867 Transilvania a fost anexata Ungariei in cadrul Imperiului Austro-Ungar.
A doua jumatate a secolului al XIX-lea si primul sfert al secolului XX sunt caracterizate de o dezvoltare economica si sociala fara precedent in Sibiu.
La inceput de secol XX, Sibiul este un oras vibrant in pas cu vremea: este al 3-lea oras din Imperiul Austro-Ungar iluminat electric si al doilea in care se introduce tramvaiul electric. Primul cinematograf se deschide in 1909 si apar primele WC-uri publice in 1910.
Dezvoltarea urbanistica, economica si sociala de care se bucura Sibiul la inceputul sec. XX, este franata de izbucnirea primului razboi mondial.
Denumirea orasului se schimba oficial in Sibiu in 1919, iar strazile primesc denumiri romanesti.
In 1945, dupa al doilea razboi mondial, incepe deportarea sasilor spre URSS. 2800 persoane de etnie germana au fost deportati, multi dintre ei nu s-au mai intors niciodata.
Sistemul comunist cu mici exceptii nu s-a atins de orasul vechi, iar Sibiul devine resedinta judetului cu acelasi nume in 1968.
La 21 decembrie 1989 incep la Sibiu demonstratiile anticomuniste continuate in 22 decembrie, soldate cu 89 morti si sute de raniti.
Sibiul a fost al doilea oras, cronologic dupa Timisoara, care s-a ridicat impotriva dictaturii comuniste.

Centrul Istoric al Sibiului prezenta ca obiectiv turistc

PIATA MARE

Aici este centrul istoric al Sibiului, prima data mentionat in 1411 ca piata de cereale. Exista din anul 1366 odata cu finalizarea celei de-a 3-a centuri de fortificatii a orasului. Incepand din sec. 16, Piata Mare a devenit centrul cetatii.
Timp de sute de ani a fost denumita Der Grosse Ring sau Grosser Platz, intre razboaie s-a numit Piata Regele Ferdinand, comunistii au denumit-o Piata Republicii iar din 1990 s-a revenit la denumirea originala.
Latura nordica a fost formata in prima faza, din constructia, in 1466, a cladirii Breslei Croitorilor si a altor constructii civile, pentru ca intre anii 1726-1733 sa se ridice edificiile bisericii iezuite si a seminarului acesteia (azi casa parohiala).
Pe latura vestica, pe locul a doua case s-a construit Palatul Brukenthal.

In sfarsit, in primii ani ai secolului XX a fost ridicata cladirea Bancii de Credit Funciar, prin constructia careia s-a format si actuala strada Samuel von Brukenthal.
In cursul evului mediu, in piata se desfasurau cele mai importante evenimente legate de viata cotidiana a orasului, cum ar fi adunarile publice si executiile. Aici este mentionata in 1538 existenta unei fantani, in anul 1550 se aseaza stalpul infamiei in partea de est a pietei, avand deasupra statuia lui Roland.
In fata casei Haller (nr. 10) se ridica cladirea garzii. Toate casele din piata aveau acoperis cu coama paralela cu fatada.
Intre 1724 si 1757, in aceasta piata a fost amplasata o "cusca pentru nebuni", in care erau expusi in timpul zilei cei care tulburau noaptea linistea publica. Din 1734 Piata Mare a fost dominata de statuia lui Sf. Nepomuk, ridicata de comandantul orasului, generalul Wallis. In 1874, Piata Mare a fost pavata cu dale de granit. Dupa razboi statuia lui Sf. Nepomuk a fost mutata intr-o curte iar fantana cu grilaj metalic a fost demolata in 1948. Dupa 1948, partea centrala a pietei a fost transformata intr-un parc, toate piesele ce mobilau piata fiind dezasamblate. Abia in 1984 s-a desfiintat parcul implantat in mod nefericit in piata centrala a unui oras de factura medievala, in 1986 ridicandu-se statuia carturarului Gheorghe Lazar realizata de sculptorul Radu Aftenie.
De mentionat 'ochii orasului' cum sunt cunoscute ferestrele din acoperisuri care aici se pot observa cel mai bine.
Steagurile de vant erau nelipsite de pe acoperisurile caselor si indicau fie anul constructiei, fie semnul breslei.
Piata are lungimea maxima de 142 m iar latimea de 93 m.
In 2005 piata a intrat intr-un proces de renovare complet, statuia lui Gheorghe Lazar a fost demolata fiind inlocuita in 2006 de una la scara mai mica realizata de acelasi sculptor, a fost reamenajata fantana cu grilaj de fier, iar piata a fost pavata cu dale de granit si piatra.
Toate cladirile din Piata Mare sunt declarate monumente istorice.

MUZEUL NATIONAL BRUKENTHAL Piata Mare, Nr. 4 - 5, Sibiu

Colectiile initiale ale baronului von Brukenthal constand din pinacoteca si cabinet de stampe, biblioteca si colectie numismatica au luat nastere, in principal, in intervalul 1759-1774, perioada petrecuta, cu precadere, de acesta la Curtea Imperiala de la Viena.
Dupa revenirea sa la Sibiu, in calitate de Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei (1777-1787), baronul si-a adus si colectiile, iar Calendarul lui Hochmeister pe anul 1790 mentioneaza printre atractiile orasului, pinacoteca, formata din 800 de tablouri si dispusa in 13 sali ale Palatului Brukenthal.
Pe parcursul timpului colectiile s-au imbogatit atat prin achizitii, cat si prin donatii. In acest moment, la etajele I si II ale Palatului Brukenthal - devenit un veritabil Muzeu de Arta - se afla exponate din Galeria de Arta Nationala. Palatul gazduieste si Biblioteca Brukenthal, care are, in acest moment, aproape 300.000 unitati de biblioteca (manuscrise, incunabule, carte straina rara, carte romaneasca veche, transilvanice, carte curenta si reviste de specialitate).

Colectia de pictura europeana a Baronului Samuel von Brukenthal, detine un numar de aproximativ 1200 opere ale principalelor scoli de pictura europeana din secolele XV-XVIII.
Scoala flamanda si olandeza este reprezentata prin mari si mici maestri formati in renumitele centre de pictura de la Anvers, Bruxelles, Gant, Bruges, Amsterdam, Leida, Utrecht.
Scoala germana si austriaca, cuprinzand peste 430 de tablouri, etaleaza, alaturi de nume ilustre ale Renasterii germane tarzii precum Lucas Cranach cel Batran sau Schwab von Wertinger, numeroase opere ale unor pictori ai secolelor XVII-XVIII
Scoala italiana, desi ilustrata printr-un numar relativ mic de opere in raport cu celelalte scoli (in jur de 200 de panze), are o pondere importanta prin prezenta unor lucrari ale cunoscutilor artisti: Alessandro Botticelli, Tullio Lombardo, Tiziano Vecellio, Paris Bordone, Sebastiano Ricci, Alessandro Magnasco. Reprezentative raman scolile: venetiana, genoveza si napoletana.

Cabinetul de stampe
Capodopere ale gravurii europene, prezente in colectia Brukenthal sunt semnate de Albrecht Drer, Marcantonio Raimondi, Agostino Carracci, Hendrick Goltzius, Egidius Sadeler, Boetius si Schelte Bolswert, Cornelis Galle, Lucas Vorsterman, Jan Saenredam, Cornelis Bloemaert, Jacques Callot, Antoine Masson, Claude Mellan, Robert Nanteuil, Giambattista Piranesi, Giovanni Battista Tiepolo. Colectia de gravura europeana a fost completata in 1834, cu 160 de stampe, achizitionate de la pictorul Franz Neuhauser, urmate in cursul secolelor XIX-XX cu alte achizitii si donatii.Colectia de grafica transilvaneana, ce intruneste peste 3000 de desene, acuarele si gravuri este o importanta sursa de documentare referitoare la evenimentele istorice si culturale ale Transilvaniei din secolele XVIII-XIX. Importante achizitii si donatii din a doua jumatate a secolului XX, au completat colectia de stampe cu lucrari ale maestrilor artei romanesti, cum sunt Theodor Aman, Stefan Luchian, Theodor Pallady, Gheorghe Petrascu, Nicolae Tonitza. De asemenea s-a inregistrat un important fond de desene si gravuri ale artistilor contemporani.



Galeria de Arta romaneasca
Colectia de arta nationala isi are originile in lucrarile achizitionate de curatorii Muzeului Brukenthal din secolul al XIX-lea, care s-au aratat interesati si de realizarile artistice locale. Ea cuprinde piese de pictura, grafica, sculptura, mobilier, argintarie, portelan, sticlarie etc. din secolul al XV-lea pana in perioada contemporana. Dintre autori amintim pe: Franz Neuhauser, Theodor Benedikt Sockl, Theodor Glatz, Heinrich Trenk, Misu Popp, Carl Drschlag, Arthur Coulin, Robert Wellmann, Fritz Schullerus, Octavian Smigelschi, Emerich Tams, Friedrich Miess, Nicolae Grigorescu, Theodor Pallady, Alexandru Ciucurencu, Hans Mattis Teutsch si Corneliu Baba

Colectia de arta decorativa
Muzeul Brukenthal detine o importanta colectie de arta decorativa care cuprinde altare, sculpturi, argintarie laica si de cult (secolele XV-XVIII), sticlarie, covoare orientale si mobilier, piese de o valoare artistica deosebita, ale caror stil si tehnica probeaza apartenenta lor la spatiul central-european.

Biblioteca Brukenthal
Fondului de carte achizitionat de Baronul Brukenthal (15.972 volume), i s-au adaugat pe parcursul anilor alte colectii, printre care: Biblioteca capelei (inglobata in 1879), fondata inca in secolul al XIV-lea, care cuprindea biblioteca manastirii dominicane si bibliotecile unor patricieni sibieni. Prin aceasta fuzionare, numarul incunabulelor a crescut de la 76 la 356. Ulterior, biblioteca a inglobat si fondul de carte al Capitlului evanghelic, al Academiei de drept si o serie de donatii de la particulari, si institutii stiintifice din tara si strainatate.
Numarul total al volumelor atinge circa 280000, din care 442 titluri reprezinta incunabule grupate in 382 volume.

BISERICA PAROHIALA ROMANO-CATOLICA 'SF. TREIME Piata Mare 3 (P-ta Mica 4)

Biserica a fost construita de iezuti intre anii 1726-1733 in spiritul barocului timpuriu vienez pe locul cladirii unde a functionat o farmacie. A fost sfintita in 13 septembrie 1733 de catre episcopul Transilvaniei Gregor von Sorger. Cladirea a fost restaurata in anii 1971-1975, iar pictura in anii 1977 - 1978.
Turnul, care este detasat de nava, a fost terminat in 1738 si are patru nivele inalte si o cupola. La nivelul strazii, turnul prezinta un gang boltit care permite accesul spre Piata Mica. Ceasul din turn cu cadrane spre cele doua piete, dateaza din 1838.
In capatul opus turnului, coama acoperisului este prevazuta cu un turnulet lanterna.
Exteriorul monumentului este destul de sobru, celor sapte ferestre de la primul nivel (spre Piata Mica exista doar sase axe) fiindu-le suprapuse altele, mai mici, dreptunghiulare, avand ancadramente de piatra cu ecuson central.
In flancurile fatadei spre Piata Mare se afla doua usi de forma dreptunghiulara, incoronate cu cate un segment de cerc profilat: prima faciliteaza accesul in biserica, urmatoarea in casa parohiala.
Acoperisul bisericii este in doua ape, coama paralela cu fatadele laterale, are spre Piata Mare trei lucarne semicirculare de tabla si o lucarna mare, dreptunghiulara cu fronton triunghiular acoperit in doua ape.
Structura interioara este cea de biserica sala de forma dreptunghiulara, avand o tribuna pe latura sudica. In interior se remarca pilastri masivi de sustinere a boltii.
Initial, interiorul bisericii era varuit in alb iar geamurile aveau sticla incolora, deci biserica era mult mai luminoasa decat acum.
Orga, confectionata de firma Karl Hesse din Viena, a fost instalata in anul 1860. Pictura navei apartine pictorului german Ludwig Kandler si a fost realizata in 1904.

Dintre elementele valoroase din interior mentionam:
- fresca reprezentand Maria cu pruncul ce decoreaza altarul principal, opera pictorului Anton Steinwald (1777);
- altarele laterale, plasate in spatii compartimentate prin coloane dorice dublate, care dateaza din perioada constructiei bisericii . In forma sa originala se pastreaza altarul Sfantului Iosif.
- monumentul funerar al generalului conte Otto Ferdinand Traum de Abensberg (1677-1747) comandant militar al Transilvaniei intre 1744-47. Lucrare in relief inalt si rondo-bosso din bronz al sculptorului Anton Schuchbauer din Cluj (1719 - 1789). Reprezinta un cartus dreptunghiular ce contine inscriptia comemorativa, deasupra caruia pe o coloana este plasat medalionul cu portretul defunctului, precum si blazonul familiei sale. De o parte si alta apar reprezentari alegorice ale Victoriei, Credintei, Sperantei si Milei;
- confensionalele in stil baroc care dateaza din sec. XVIII
- vitraliile ferestrelor executate in 1901 la Budapesta.

PIATA MICA

Piata este impartita in doua parti distincte de strada Ocnei care coboara pe sub Podul Minciunilor spre orasul de jos.
Latura nordica si estica a pietei urmareste conturul celei de-a doua centuri de fortificatii, prezentandu-se sub forma circulara. Cladirile din partea stanga a strazii Ocnei, au o forma concava si urmaresc conturul primei centuri de fortificatii, ele despartind Piata Mica de Piata Huet.
Cladirile din Piata Mica dateaza din sec. XIV - XVI si, cu o singura exceptie, nu au acel portal masiv, boltit caracteristic Pietei Mari sau strazii Balcescu.
Caracteristica caselor din Piata Mica este loggia de la parter, boltita si semideschisa spre piata, cu arcade semicirculare sustinute de portanti. In aceste spatii erau etalate marfurile. Cladirile din Piata Mica adaposteau ateliere mestesugaresti.
Cladirile sunt inalte si prezinta acele lucarne lenticulare cunoscute sub denumirea de "ochii sibiului'.
Toate cladirile din Piata Mica sunt declarate monumente istorice.

MUZEUL DE ISTORIE A FARMACIEI Piata Mica, Nr. 26, Sibiu

Deschis in anul 1972, colectiile muzeului reunesc peste 6.600 de piese din secolele XVI-XIX.
Ele provin din 67 de surse, si anume: farmacii, oficii farmaceutice, institutii medicale si persoane particulare, din 32 de localitati din tara.
Cladirea in care functioneaza muzeul, situata in Piata Mica, este monument istoric si de arhitectura cu elemente gotice si renascentiste, datand din anul 1568. In aceasta cladire a functionat una din cele mai vechi farmacii sibiene, 'La Ursul Negru'.
Muzeul este format din oficiu, laborator si o expozitie homeopatica. Prima incapere a acestui muzeu - oficina - este un element traditional in configuratia farmaciilor, avand functia de prezentare a produselor medicamentoase.
Mobilierul a fost executat la Viena in anul 1902 si a apartinut fostei farmacii 'La vulturul negru'.
Dintre instrumentele prezentate in prima incapere retine atentia un mojar din bronz, datat 1597, care era folosit in operatiile preliminare de preparare a medicamentelor, fiind cel mai vechi obiect din colectie.
Printr-un coridor ingust se ajunge in cea de a doua incapere, unde sunt expuse instrumente medicale si cateva truse chirurgicale, foarfeci si microscoape, precum si ilustratii preluate dupa documente si publicatii vechi.
Spatiul afectat laboratorului farmaceutic ilustreaza complexitatea proceselor de elaborare a medicamentelor si evolutia acestora, in stransa concordanta cu evolutia conceptiilor medicale si farmaceutice. Sunt prezentate aici balante de diferite tipuri, mojare, masini pentru zdrobirea si macinarea materiilor prime, filtre, distilatoare, recipiente metalice si ceramice, sticlarie de laborator etc.
Cea de-a treia si ultima din incaperi este rezervata homeopatiei. La noi aceasta practica s-a bucurat de o mare popularitate, promotorul acestei practici, Samuel von Hahnemann activand timp de peste un an aici, ca si secretar al baronului Samuel von Brukenthal.
Colectia homeopatica a muzeului cuprinde peste 2900 piese, respectiv truse si flacoane cu preparate homeopatice, care au fost preluate de la vechea farmacie 'La Ingerul'.
In aceasta incapere mai pot fi vazute si materiale documentare privind activitatea farmaceutica. De amintit prima editie a Farmacopeei Romane, aparuta la Bucuresti in 1862.

MUZEUL DE ETNOGRAFIE SI ARTA POPULARA SASEASCA 'EMIL SIGERUS' Piata Mica, nr. 21

Infiintat in anul 1997, vine sa umple un gol resimtit de muzeologia romaneasca datorat reprezentarii reduse a contributiei pe care sasii si-au adus-o la formarea si imbogatirea culturii romanesti in cei peste 800 de ani de locuire in spatiul transilvan.
Patrimoniul sau numara aproape 7000 de piese: colectia Emil Sigerus transferata din patrimoniul fostului Muzeu Carpatin (intemeiat in 1885) si colectiile de valoare apartinand lui Julius Bielz, Wilhelm si Gisela Rosa Richter, Carl Engber si Erwin Ulbrich.
O prima expozitie permanenta are ca tema 'Civilizatia transilvana. Mestesugul cahlelor', valorificandu-se astfel un nucleu patrimonial de o exceptionala valoare documentara.
'Cahle Trasnsilvane (Sec. XV-XIX)'
Studiul istoriei si specificului mestesugului cahlelor a constituit, in ultimele decenii, o tema frecventa a cercetarilor de istorie medievala si etnografie, contribuind la adancirea cunoasterii modului de viata si a culturii poporului nostru, a relatiilor sale economice si culturale cu popoarele Europei, a raportului de convietuire si influentare reciproca dintre romani si nationalitatile conlocuitoare: sasi, unguri si secui.
Aparitia primelor cahle este legata de evolutia oraselor in secolele XIV- XV, cand s-a dezvoltat o organizare superioara a mestesugurilor sub forma breslelor.
Acestea detineau o tehnologie avansata si o serie de 'secrete' tehnice.
De exemplu, documentul de reinnoire a statutelor breslelor, din anul 1376, atesta ca olarii din Sibiu, Sighisoara, Sebes si Orastie erau organizati intr-o breasla aparte 'lutifigulorum fraternitas'.

MUZEUL DE ETNOGRAFIE UNIVERSALA 'FRANZ BINDER' Piata Mica, nr.11

Muzeul de Etnografie Universala 'Franz Binder', este un departament al C.N.M 'ASTRA' SIBIU. Inaugurat in 1993, Muzeul 'Franz Binder' este primul si unicul muzeu de etnografie extra-europeana din Romania.
Muzeul este organizat intr-o cladire monument istoric, construita in stil neogotic intre 1865-1867, initial ca sediu al Asociatiei Micilor Meseriasi si avand de-a lungul timpului diverse functiuni. Dupa restaurarea din 1989 a devenit sediul Muzeului 'Franz Binder'.
Colectiile Muzeului de Etnografie Universala 'Franz Binder' s-au constituit in sec. al XIX-lea din donatii si achizitii provenind de la calatori sau detinatori de asemenea obiecte: Franz Binder, Andreas Breckner, Karl Meliska, Carl F. Jickeli, Artur von Sachsenheim, Herman von Hannenheim, Gustav Adolf Schoppelt, Alfred Capesius, W. Schonhut, A. Schwabe, G. A. Seraphin, Emerich Schuleri, Hans Mallik, Rudolf Nussbacher, Christine Schuster, Helene Fischer, Wagner von Wetterstadt si altii. Cei mai multi dintre ei au fost membri ai Asociatiei Ardelene de Stiinte Naturale (Siebenburgische Verein fur Naturwissenschaften), care si-a desfasurat activitatea in a doua jumatate a sec. al XIX-lea si prima parte a sec. XX.
Din 1993, cateva din piesele foarte importante ale colectiei vechi, exotice, se regasesc in expozitia permanenta a Muzeului 'Franz Binder' - 'Din cultura si arta popoarelor lumii' - asa cum este mumia egipteana donata in 1907 de consulul Hermann von Hannenheim si, in special, seria de arme nilotice din colectia 'Franz Binder'.
Colectiile au fost imbogatite dupa anul 1990 prin achizitii succesive, schimburi sau donatii. Asa sunt colectia zaireza achizitionata de la Violeta si Catalin Rang din Bacau, colectia speciala ex-prezidentiala de cadouri, cuprinzand obiecte de provenienta extra-europeana, jucariile traditionale japoneze obtinute prin schimb de colectii cu Muzeul Jucariilor din Hyogo, costume populare ale nationalitatilor minoritare din China, donate de Ambasada Chinei la Bucuresti, colectia ecuadoriana, donatia de obiecte indoneziene Kate Kerr (anul 2000) precum si cea din 2003 a Ambasadei Indoneziei etc.
Colectiile Muzeului 'Franz Binder' (aprox. 3000 de piese) se impart in colectii etnografice 'vechi', alcatuite din piese donate in cea de-a doua jumatate a secolului la XIX-lea, si colectii 'noi', intrate in patrimoniul muzeului dupa anul 1990.
Colectiile cele mai vechi sunt dintre cele mai valoroase. Ele provin din diferite parti ale lumii - cu o reprezentare mai ampla a continentului african - si au fost colectate, in buna parte, pe teren, de membri ai comunitatii locale si regionale, apoi donate Societatii Ardelene pentru Stiintele Naturii din Sibiu.



Podul minciunilor

Piata Mica
1859

Podul, construit dupa demolarea caselor ce se intindeau pana aproape de Turnul Sfatului si deschiderea (dupa anul 1851) accesului carosabil din directia "Orasului de jos", a fost inaugurat in anul 1860, la un an dupa confectionare.
Este primul pod din fonta din Romania!
Elementele de rezistenta ale podului sunt formate din patru traverse metalice arcuite, decorate cu rozete si cu cate un brau de elemente inscrise in cercuri. Cercurile cu diametru maxim sunt decorate cu stema Sibiului pe latura sudica, iar pe cea nordica poarta inscriptiile "1859", respectiv "FRIEDRICHS/ HUTTE".
Cercurile descrescatoare sunt ornate cu motive vegetale sau geometrice de factura neogotica.
Cele patru piedestale de la capatul podului, mai robuste, realizate din piatra, sustin corpuri de iluminat din fonta turnata.
Balustrada metalica a podului consta din 8 panouri cu cercuri cu decor radial, goticizant.
De langa Podul Minciunilor, coboara spre Orasul de jos, Scara Cetatenilor.

PIATA HUET

Piata s-a format pe traseul primei incinte fortificate a Sibiului. Incinta propriu-zisa dateaza de la sfarsitul secolului al XII-lea, existenta prepoziturii in anul 1191 fiind un termen "ante quem" pentru datarea actualei suprafete a pietei.
Cladirile au fost ridicate pe traseul primelor ziduri in momentul in care fortificatia si-a pierdut rolul practic, incepand cu a doua jumatate a secolului al XIV-lea, odata cu intarirea completa a "Orasului de sus". In 1415 este mentionata aici existenta capelei cimiteriale cu hramul Sf. Iacob, dreptul de patronat fiind concesionat de catre papa unuia din vicejuzii Sibiului pe nume Iacob.
De asemenea, in imediata apropiere a capelei se afla Turnul preotilor, alaturi de care, se ridica o casa, a lui Thomas Gulden, donata de proprietar orasului drept sediu al primariei. Constructiile din jurul Catedralei evanghelice constituie valoroase vestigii de cultura, fiind databile in secolele XV-XVIII. Dintre acestea, cele mai importante sunt Casa Parohiala, Turnul Scarilor sau Liceul Brukenthal.
Toate cladirile din Piata Huet sunt declarate monumente istorice.

BISERICA PAROHIALA EVANGHELICA 'SF. MARIA' Piata Huet

Biserica Evanghelica este una dintre cele mai impresionante cladiri din Sibiu. A fost ridicata in sec XIV pe locul unde exista o veche biserica inca din secolul 12. Cladirea este dominata de turnul pe sapte nivele cu cele patru turnulete pe colturi, semn ca orasul avea dreptul de condamnare la moarte. Cu inaltimea de 73,34 m, turnul este cel mai inalt din Transilvania.
Corul catedralei este la balcon pe latura de sud si cuprinde o orga in stil baroc realizata de un mester slovac in 1671 care a inlocuit prima orga adusa la Sibiu in 1585. Noua orga a fost construita de catre firma Wilhelm Sauer (Frankfurt / Oder) si montata in biserica sibiana in anul 1915.
Inventarul mobil al Bisericii Evanghelice de la Sibiu, unul dintre cele mai impresionante lacasuri de cult gotice din Romania, este deosebit de valoros. Chiar daca o serie de vase de cult din argint aurit, opere ale unor vestiti mesteri sibieni, precum Sebastian Hann, nu sunt accesibile publicului, alte piese de mare valoare pot fi admirate in biserica. In cor, in axul bisericii se afla una din cele mai frumoase cristelnite de bronz existente in tara noastra. Are forma unui potir cu talpa, picior, nod si bazin, fiind decorat cu o serie de inscriptii gotice. De asemenea, pe suprafata sa, sunt realizate 228 de plachete in relief, multe din ele reprezentari figurative de influenta bizantina. Cristelnita dateaza din anul 1438 fiind opera mesterului Leonhardus. Se presupune ca a fost turnata din bronzul tunurilor turcesti capturate de catre sibieni in 1437.
Incepand cu anul 1496, timp de 300 de ani, Biserica a servit si ca loc de inmormantare pentru primari, comiti sau alte personalitati sibiene. In anul 1796 se interzic inhumarile in biserica, dar cu toate acestea, se va mai face o exceptie in anul 1803, cand trupul neinsufletit al baronului Samuel von Brukenthal va fi depus in cripta amenajata langa amvon. Pietrele funerare care acopereau mormintele au fost demontate din nava bisericii in anul 1853 si incastrate in zidurile ferulei, obtinandu-se astfel o galerie de 67 de lespezi funerare, unica in Romania.

Biserica se poate vizita in intervalul orar 10.00 - 18.00 (vara) si 11.00 - 16.00 (in restul anului). Turnul Bisericii poate fi vizitat la cerere. Pe perioada de vara, in fiecare miercuri seara, aici au loc concerte de orga.

TURNURI DE APARARE

TURNUL SFATULUI

P-ta Mica 1

Este unul dintre cele mai cunoscute monumente ale orasului Sibiu.
Are acest nume deoarece apara poarta de intrare in cea de a doua incinta, situata in imediata apropiere a cladirii ce adapostea primaria Sibiului, mentionata in documente la 1324 (Piata Mica nr. 31, azi refacuta). Edificiul actual este rezultatul mai multor faze de constructii, fiind suprainaltat si chiar inglobat unui grup de cladiri. Din constructia initiala s-a pastrat, probabil, doar nucleul ridicat pana la inaltimea primului etaj. Datarea probabila a turnului corespunde edificarii celei de a II-a incinte fortificate, adica perioadei cuprinse intre 1224 si 1241. In forma initiala nedepasind mai mult de patru niveluri.
In santul de aparare al acestei incinte, in urma unui sondaj arheologic, a fost descoperita o moneda din perioada de domnie a lui Andrei al II-lea (1205 - 1235).
Lucrari ample de reconstructie s-au efectuat in anii 1586 - 1588, dupa ce in 17 februarie 1585 s-au prabusit etajele superioare, surprinzand-l printre daramaturi pe pictorul Johann David in timp ce zugravea bolta. Dupa ce a fost reparat de mai multe ori in secolul al XVIII-lea, turnul a suportat interventii radicale in partea superioara. In forma sa actuala, turnul se ridica pe inaltimea a sapte etaje retrase succesiv, avand fatadele marcate prin deschideri inguste de forma unor metereze. La parter are o ampla trecere boltita. Al doilea tunel este practic pe sub casa din Piata Mare nr.2 si a fost deschis in 1930.
Pe peretele sudic al turnului sunt incastrate reprezentarile in relief de piatra a doi lei care se presupune ca fac parte din structura originala a turnului datand din sec. XIII. Accesul in interior este posibil printr-o usa de mici dimensiuni, de unde, prin intermediul unei scari spiralate, se ajunge la etajele superioare. La penultimul etaj se poate observa mecanismul ceasului, iar ultimul etaj prezinta un punct de observatie peste orasul vechi.
Turnul a avut diverse intrebuintari, de la depozit de cereale la punct de observatie a incendiilor, de arest temporar sau chiar de muzeu de stiinte naturale la mijlocul sec. XVIII. Intre 1962 si 1998, turnul a adapostit o sectie a Muzeului Brukenthal de exponate medievale.

TURNUL SCARII

Piata Huet 3

sec. 13, refacut in 1542

Este singurul dintre cele 3 porti de acces in prima incinta de fortificatii care s-a pastrat si dateaza din sec. XIII fiind cea mai veche constructie pastrata din Sibiu. Forma actuala dateaza din 1542.
Turnul se prezinta sub forma unei constructii masive din caramida, cu un singur etaj, avand la primul nivel o trecere boltita prin care se ajunge la scarile care fac legatura dintre 'Orasul de sus' si 'Orasul de jos' in directia strazii Turnului, iar in lateral o trecere arcuita spre COLTUL ISPASIRII (BUSSWINKEL) de sub zidul curb ce delimiteaza gradina casei parohiale

TURNUL ARCHEBUZIERILOR str. Cetatii

A fost construit pe o fundatie octogonala. Ulterior a devenit Turnul Panzarilor dupa breasla care il avea in ingrijire.
Este cel mai sudic dintre cele trei turnuri.
Turnul are forma unei prisme octogonale cu partea superioara iesita in afara, sprijinita pe console in ale caror arce de legatura sunt plasate guri de aruncare.
Gurile de tragere, la primul nivel, in forma de gaura de cheie. Materialul de constructie este piatra (pana la inaltimea de 1 m.), iar de aici in sus caramida

TURNUL OLARILOR str. Cetatii

A fost construit in sec. XV din piatra si consolidat un secol mai tarziu.
Partea superioara, iesita in afara, se sprijina pe o insiruire de console cu guri de aruncare.
De jur imprejur sunt amplasate cate cinci lacasuri de tragere pentru archebuze.
Sub streasina: metereze in forma de trepte.

TURNUL DULGHERILOR str. Cetatii

Este un turn de flancare alipit incintei a III-a de fortificatii.
La baza are un plan circular. De la nivelul cornisei, turnul primeste forma unei prisme octogonale incheiata in portiunea superioara printr-o parte iesita in exterior sustinuta de console cu guri de pacura intre arce.
A fost restaurat in 1967 si 2007.
Un zid de legatura intre acest turn si Turnul Olarilor este o reconstructie recenta a vechiului zid din incinta a III-a de fortificatii care exista aici.

TURNUL DE POARTA Str. Odobescu Alexandru 1,
langa Muzeul de Istorie

Turnul de aparare lipit de cladirea vechii primarii (Casa Altemberger), a fost ridicat in sec. XIV.
Este unul dintre cele mai bine pastrate turnuri din a treia incinta de fortificatii.
Are un plan dreptunghiular cu un gang de trecere boltit.

TURNUL GROS (SALA THALIA) str. Cetatii nr. 5 si Bd. C. Coposu
1540

Este o constructie masiva de plan semicircular, cu ziduri de caramida (la baza din piatra) si o platforma pe care erau amplasate tunurile.
Turnul are o forma de U iesind cu circa 25 m in afara zidului exterior. Avea mai multe niveluri defensive fiind o adevarata masina de razboi.
Turnul a fost ctitorit de Marcus Pempfflinger in jurul anului 1540.
Primul teatru din Sibiu a functionat in acest turn din 1778.
Recent a fost renovat complet si actualmente gazduieste sediu Filarmonicii de Stat Sibiu (Sala Thalia)



TURNUL PIELARILOR Pulberariei, la intersectia cu str. Rimski- Korsakov si str. Zidului

Turnul apartinator incintei a IV-a, construit in 1457, este unul din cele doua turnuri pastrate din Orasul de Jos.
Are patru nivele, din care ultimul, iesit in consola, dotat cu cate trei guri de pacura, deasupra carora se afla cate un gol de tragere patrat, cu partea superioara in arc de cerc, pentru piese de artilerie usoare.
Acoperisul piramidal, cu opt laturi, are pante relativ joase.
Turnul a fost avariat si refacut in mai multe randuri.
In 31 martie 1566 a explodat datorita pulberii depozitate aici, ca si in 7 septembrie 1570 cand a avut loc un alt incendiu catastrofal. In 28 august 1638 turnul a explodat pentru a treia oara datorita unui fulger.
Realizat pe o baza octogonala cu laturi de cca. 3 m lungime, turnul era in folosirea breslei pielarilor.

TURNUL PULBERARIEI str. Ocnei 33

Aflat in curtea grupului Scolar Independenta, strada Ocnei nr. 33, turnul a fost ridicat la mijlocul secolului XVI in cadrul centurii a IV-a de aparare.
Turnul facea parte din cel mai puternic complex fortificat al orasului, care apara Poarta Ocnei.
Este un turn masiv, cu plan circular, construit in acest mod pentru a putea rezista tirului artileriei de asediu.
Asa cum ii arata si numele, era folosit pentru depozitarea prafului de pusca.

ZIDURILE CETATII

ZIDURILE DE APARARE

Zidul exterior de aparare Bd. Corneliu Coposu
De-a lungul B-dului Coposu, a 3-a centura de fortificatii se poate vedea in toata splendoarea ei. Intre partea carosabila de astazi si zid se afla o zona verde cu copaci. Zona verde a fost infiintata in 1791 prima data intre Bastionul Haller si Turnul Gros, ulterior prelungita pana la Bastionul Cisnadiei, si este cunoscuta sub numele de 'promenada invalizilor'.
Intre Piata Unirii si Turnul Gros zidul este strapuns in trei puncte de bolti semicirculare, pentru a permite trecerea pietonilor.
La intersectia str. Gheorghe Lazar cu Bd. Coposu, zidul a fost spart pentru a permite trecerea masinilor. Aici se afla Poarta Lesurilor, deschisa in zid in 1554 in timpul epidemiei de ciuma.

Zidul de pe str. Manejului, pe latura estica a manastirii Ursulinelor 1357-1366.
La capatul dinspre Biserica Ursulinelor, zidul formeaza doua arcade care sustin o galerie de trecere spre curtea, candva numita, a calugarilor. In prezent aceasta galerie face legatura cu strada Constitutiei.
Pe vremuri aici se afla Turnul Barbierilor, aproape de Poarta Sarii.
Portiunea de zid de-a lungul strazii Manejului prezinta o suita de bolti semicirculare care aveau rolul de a sustine galeria de straja.
Curtina: P-ta Huet 2 In Piata Huet, in curtea de la nr. 2 se afla o portiune de 30 m din zidul de aparare din prima incinta de fortificatii, ridicat in sec. XIII
Este cea mai veche constructie pastrata in forma initiala din Sibiu!
Zidul de pe strada Cetatii 1357- 1366
Portiunea zidurilor de fortificatie dintre turnurile Dulgherilor si Olarilor a scapat de sistematizarea din sec. XIX.
In prezent zidul are aspectul avut in a doua jumatate a secolului al XV-lea, cand a fost refacut din caramida si prevazut inspre interior cu ample arcade care sustin drumul de straja. Acesta are un parapet din lemn si acoperis sustinut de stalpi din lemn.

Curtina str. Bastionului 2-8 Intre Bastionul Soldisch si str. Mitropoliei, pe strada Ioan Lupas (in curtea liceului O. Goga), se gaseste un zid de aparare construit intre 1357 si 1366 care a apartinut celei de-a III-a incinte de fortificatii.
Curtina strada Centumvirilor Zidul de aparare de pe strada Centumvirilor, intre strazile Odobescu si Tribunei, a fost ridicat intre 1357-1366 si transformat in sec. XVIII
Tronsonul are o lungime de peste 200m, situat in zona de denivelare intre Orasul de Jos si Orasul de Sus. Strada Centumvirilor, de la interiorul incintei, are un profil convex, iar strazile Konrad Haas si Odobescu, de la baza zidului, au un profil concav, cele doua trasee unindu-se la capete, astfel incat elevatia zidului are o forma lenticulara, cu inaltimea maxima de 10m in partea mediana, unde s-au amenajat scarile POSCHEN care fac legatura intre cele doua cartiere ale orasului vechi

PASAJUL SCARILOR

Fara indoiala unul dintre cele mai romantice locuri din Sibiu, Pasajul Scarilor face legatura dintre Orasul de Sus si Orasul de Jos. Construit in sec. XIII pastreaza aspectul original.
La intersectia strazii Turnului cu str. Alexandru Odobescu se gasesc case vechi datand din sec. XVII.
Cladirea de pe latura sudica a Pasajului adaposteste restaurantul 'Butoiul de Aur', cel mai vechi local din Romania care exista in aceiasi incinta.
Legenda spune ca insusi Mihai Viteazul dupa batalia de la Selimbar ar fi servit masa aici.
Pasajul are doua arce butante cu rol de contraforturi.
La capatul superior, pasajul se continua pe langa un zid de fortificatie paralel cu strada Al Odobescu.

BASTIONUL HALLER

Bd. C. Coposu si str. Pompei Onofreiu nr.8

1552-1553.
Constructia in forma de pica este initiata de generalul austriac Castaldo in timpul primariatului lui Petrus Haller.
Arhitect a fost Alessandro Clippa si mesteri Peter Nrnberger si Georg Waal.
Bastionul este construit din caramida si umplut cu pamant, avand zidurile in lungime totala de 223 metri si inaltimea maxima a zidului de 9 metri.
Pentru o mai buna aparare, zidurile erau prevazute la cca 1 metru de limita superioara cu distantiere, realizate din piatra, pentru a impiedica instalarea scarilor de asediu.
Se pastreaza deschiderile cazematelor pentru tunuri, atat spre Turnul Gros (doua) cat si spre str. Manejului (trei).
In 1771 pe bastion se construieste scoala de calarie (manejul),
iar in primul deceniu din secolul XX se ridica edificiul actual al Spitalului de neurologie.

BASTIONUL SOLDISCH

str. Bastionului, colt cu soseaua Alba Iulia

Ridicat intre 1622-1627 ca fortificatie de aparare a orasului de sus, este cronologic ultimul dintre bastioanele orasului.
In partea superioara are un brau pronuntat care avea rolul de a impiedica sprijinirea scarilor de asalt. Bastionul este, ca dimensiuni, redus, fata de bastionul Haller.
Este in forma de jumatate de trefla cu laturile drepte orientate spre Aleea Filosofilor
Pe latura exterioara a bastionului este atasata cea mai frumoasa stema a orasului pe o placa de marmura alba.
Zidul bastionului mai pastreaza si azi patru ghiulele incastrate in el.
Gradina cu ruine amenajata, conform gustului epocii, de catre baronul Michael Brukenthal (1785), nepotul guvernatorului Transilvaniei, Samuel von Brukenthal, avea si un parau ce strabatea una din cazematele de mult dezafectate ale bastionului .

POPA ANDREEA

ECTS,grupa 5

AN II





Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1774
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved