Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Muntii Iezer

Turism



+ Font mai mare | - Font mai mic



PREZENTARE GENERALA

ASEZARE SI LIMITE

Ridicati intre cursurile superioare ale Riului Doamnei si Dimbovitei, care le delimiteaza la nord, nord-vest si vest, catre inaltele culmi ale Fagarasului, precum si la est, catre creasta dantelata a Pietrei Craiului, Muntii Iezer sint una dintre podoabele Carpatilor Meridionali, dominind, prin altitudine si prin masivitate, colinele subcarpatice de la poalele lor sudice, situate de asemenea intre Riul Doamnei si Dimbovita. O larga cununa de culmi inalte si golase, depasind pe alocuri altitudinea de 2300-2400 m, se orinduieste armonios in jurul obirsiilor unuia din principalele cursuri de apa argesene - Riul Tirgului - sprijinindu-se pe doi piloni puternici: virfurile Iezerul Mare (2462 m) si Papusa (2391 m), ale caror creste alcatuiesc complexul montan care poarta denumirea de Muntii Iezer.



Cu intinsele lor circuri glaciare, deloc inferioare ca infatisare unora din cele ce impodobesc versantii Muntilor Fagarasului; cu intinsele si masivele picioare de munte, imbracate in pasuni alpine sau in compacte masive paduroase; cu o intinsa retea de drumuri pastorale stravechi (poteci sau ,,plaiuri'), devenite in mare parte artere turistice, Muntii Iezer ofera toate conditiile naturale necesare unei dezvoltari a drumetiei cu mult mai active decit in prezent. In limitele unei arii de circa 500 kmp, aspectul impresionant al muntelui inalt se imbina armonios cu peisajul linisiit al numeroaselor picioare de munte marcate prin pante si contrapante, care, sub mantia unor masive straturi de zapada, reprezinta eventuale terenuri de schi, cu atit mai mult cu cit toate aceste picioare de munte, lungi de citeva zeci de km, coboara pina la hotarul unor localitati cu un indiscutabil potential turistic, precum Rucar, Leresti, Namaesti etc.

Fig. 2 Asezarea Muntilor Iezer pe teritoriul tarii

Prin contrast cu versantul sudic al Muntilor Iezer, prezentat sumar mai sus, peisajul aspru al versantului nordic ne infatiseaza un abrupt ale carui linii de panta sfirsesc deasupra obirsiilor Dimbovitei, facind sa apara creste ascutite si stincoase (numite local ,,grebene') sau caldari glaciare impresionante, precum cele de la izvoarele Boarcasului (unde se afla si doua mici, dar incintatoare iezere alpine) sau ale numeroaselor fire de vale din zona Coltii lui Andrei etc. Acest aspru peisaj din versantul nordic isi are corespondentul sudic la obirsia unor vai de abrupt ca Iezerul si Catunul, unde intilnim circuri glaciare deosebit de framimtate, precum si un iezer alpin dc dimensiuni apreciabile, care a extins numele sau nu numai asupra unuia din principalele piscuri ale masivului - Virful Iezerul Mare, dar chiar si asupra intregului masiv.

Fig. 3 Situarea Muntilor Iezer in raport cu zonele montane invecinate

Culmea principala a Muntilor Iezer, in lungime de peste 40 km, se incovoaie inalta si voluminoasa, ca o imensa potcoava, in jurul izvoarelor Riului Tirgului, altitudinea ei medie de peste 2200 metri fiind intrerupta nu numai de piscuri numeroase de peste 2300-2400 metri, dar si de o curmatura adinca si larga, numita deosebit de plastic "Spintecatura Papusii' si care desparte cele doua subunitati ale masivului: Iezeru Mare si Papusa. Desi se detaseaza pregnant de Muntii Fagarasului prin vaile de obirsie ale Riului Doamnei, spre nord-vest, si ale Dimbovitei, spre nord, Muntii Iezer prezinta totusi o legatura accesibila cu vecinii lor dinspre miazanoapte, prin cumpana de ape din Curmatura Oticului (1860 m. alt.), de unde se desprinde, ca o inalta punte, culmea Mezea - Oticu - Bratila, al carei nivel urca treptat pina in virful Bratila (2274 m) de pe culmea principala a Muntilor Fagarasului.

RELIEFUL

Principalele cursuri de apa care strabat sau delimiteaza aria geografica a Muntilor Iezer determina si partile lor componente, ale caror elemente de relief le vom prezenta pe masura implicarii lor in dezvoltarea turismului, a drumetiei de munte. Vom remarca, in primul rind, faptul ca trupul voluminos al Muntilor Iezer prezinta doua mari compartimente: Iezeru Mare si Papusa, separate prin Spintecatura Papusii, ca si prin vaile ce pornesc din aceasta inalta curmatura, spre nord si spre sud.

1. IEZERU MARE este compartimentul de apus al Muntilor Iezer, delimitat de vaile de obirsie ale Riului Tirgului, la est, incepind de la izvoarele vaii Cuca pina in aval de comuna Leresti, precum si de Riul Doamnei, la vest si nord-vest, prin afluentul acestuia: Vasalatul si prin insusi Riul Doamnei, pina in aval de satul Slatina. Pe versantul nordic, separatia fata de compartimentul vecin o reprezinta unul din numeroasele fire ale Vaii Coltilor, purtind denurnirea locala de Zanoaga Barbului. O serie de subunitati de relief intra in alcatuirea acestui compartiment, cel mai voluminos si mai inalt din cuprinsul Muntilor Iezer, el fiind insemnat si prin prezenta celor mai inalte piscuri ale acestor munti: virfurile Iezerul Mare (2462 m) si Rosu (2469 m).

Fig. 04

a. Culmea Iezeru Mare ocupa zona centrala a compartimentului si se dezvolta pe directia nord-sud, prezentindu-se mai intii ca o creasta stincoasa, intre virful Rosu si Capul Catunului, dupa care se prelungeste, inalta si bolovanoasa, pina in virful Catunu (2319 m). Din ea se desprind, catre est, doua picioare de munte importante din punct de vedere turistic: Piciorul Iezeru Mare, care isi are originea in virful cu acelasi nume, si Piciorul Catunului, cu originea in virful Catunu. Caldarea sudica, delimitata de aceste doua picioare de munte, adaposteste lacul alpin Iezer, situat la altitudinea de 2130 m, si care, impreuna cu refugiul alpin de pe malul sau, reprezinta elemente de interes turistic apreciabil, un alt obiectiv din zona fiind monumentul denumit ,,Crucea Ateneului Voinesti', situat la altitudinea de 2275 m, deasupra lacului si refugiului ,,Iezer'.

b. Culmea Vacarea, orientata est-sud-est, este un vast domeniu pastoral delimitat de doi din afluentii Riului Tirgului: Batrina si Riusoru; punctul de maxima altitudine al acestei culmi, in lungul careia se desfasoara un important traseu turistic, este virful Taritoasa (2172 m), urmat de virful Vacarea (2 068 m), din care se desprind spre sud si sud-est scurte picioare de munte: Huluba, Baratu, Vacarea, la poalele acestuia din urma aflindu-se cabana-hotel "Voina" (950m) pe Riul Tirgului.

c. Culmea Iezeru Mic - Portareasa isi are originea in virful lezeiu Mic (2409 m), al treilea ca inaltimc din intregul masiv; ea se intinde spre sud si sud-est, delimitata de valea Riusorului, la est si nord-est, precum si de valea Bratiei, cu afluentii sai de obirsie, la sud-vest. Culmea Iezeru Mic - Portareasa, una din principalele sub-unitati de relief din Muntii Iezer, se desfasoara incepind din virful Obirsia (2314 m), prin muntii: Danciu (2143 m), Cernatu (2067 m), Portareasa (1905 m, la Coltii Caprei), Boldu (1658 m), Zanoaga (1531 m) si Lalu (1247 m), dupa care se prelungeste mult catre sud, prin culmea Pojorita - Magura, pina la contactul cu Depresiunea Cimpulung.

d. Culmea Papau - Setu se desfasoara, la rindul ei, spre sud-vest, incepind din virful Obirsia (2314 m), prin muntii: Groapele sau Cirligele (2 171 m), Papau (2 093 m) si Setu (1720 m), din care se desprind alte picioare de munte, fie catre nord-vest, prin muntele Groapele, fie catre sud, spre izvoarele Riusorului Bratiei, prin muntii mai marunti: Jupineasa, Duvalmu, Napirteanu etc. Coborind treptat catre sud-vest, culmea Papau - Setu se opreste la nivelul apelor Riului Doamnei, unde se afla mica depresiune intramontana Bahna Rusului, ca si centrul forestier cu acelasi nume (660 m), baza de plecare pentru traseul turistic nr. 9, care foloseste un stravechi drum de transumanta pastorala.

e. Culmea Batrina este elementul de relief cel mai impunator prin altitudine si volum, din compartimentul Iezeru Mare, intinzindu-se din virful Rosu (2469 m) spre est, pina la Spintecatura Papusii (2220 m), la limita cu compartimentul Papusa. Bine delimitata catre nord, printr-un abrupt care cade pe circa 1000 metri diferenta de nivel, pina la nivelul apelor de pe cursul superior al Dimbovitei, puternic fragmentata de izvoarele de obirsie ale vailor Boarcasu si Coltii lui Andrei (Mari si Mici), culmea Batrina reprezinta un versant sudic si sud-estic cu totul diferit, cu masive picioare de munte despartite de izvoarele de obirsie ale vaii Batrina si denumite: Iezeru Mare, Piscanu, Plaiul lui Patru, Fracea si Tambura, pe unele din aceste picioare de munte (Iezeru Mare, Plaiul lui Patru) trecind importante trasee turistice si mari drumuri pastorale de transumanta. Intre virful Rosu si Spintecatura Papusii, culmea Batrina este punctata de citeva virfuri importante, precum: Piscanu (2383 m), Batrina (2341 m) Fracea (2242 m) si Tambura (2294 m), pe care o mare poteca pastorala si totodata traseu turistic principal le atinge pe rind, lasind si ramificatii atit catre nord, cit si catre sud. Versantul nordic al culmii Batrina este mult mai interesant si mai atractiv decit cel sudic, amatorii de peisaje montane inedite putind identifica un relief glaciar bine dezvoltat la obirsia numeroaselor fire ale piraielor de munte Boarcasu si Coltii lui Andrei, separate prin tot atitea ,,grebene' sau muchii stincoase si puternic inclinate.

Fig. 05

2. PAPUSA este compartimentul de rasarit al Muntilor Iezer; prezentindu-se sub un aspect cu totul diferit fata de compartimentul de care il desparte adinca inseuare din Spintecatura Papusii (2220 m), el apare ca un imens trunchi de con carui baza s-ar ideatifica cu cursul superior al riului Dimbovita, care ii da ocol printr-un larg arc de cerc, si al carui virf atinge altitudinea de 2391 m. Acest voluminos trunchi de con, vizibil ca atare dinspre toate punctele cardinale, este puternic fragmentat de catre afluentii Dimbovitei intr-o numeroasa serie de picioare de munte, unele mai scurte dirijate spre cursul superior al Dimbovitei (intr-un viitor foarte apropiat, spre oglinda de apa a lacului de acumulare de la Pecineaga, altele atingind lungimi de pina la 15-20 Km. Si prelungindu-se in coborire lenta pina in hotarul unor asezari ca: Leresti, Voinesti, Valea Mare, Namaesti, Rucar, Dragoslavele.

Astfel, incepind cu picioarele de munte Paltinu, Barbu si Pecineagu, dirijate catre nord si nord-vest; cu Dracsin si Cascue, dirijate catre est, sau Boteanu si Plaghia, dirijate catre sud-est, vom remarca in continuare piciorul de munte Boteanu - Pleasa Draganului - Draganu - Pleasa Posadei, dirijat spre sud-est si sud, in lungime de circa 18 km, apoi piciorul Gradisteanu - Mara - Tefeleica - Preajba - Muntisoru - Capitanu -Plaisoru, dirijat catre sud, in lungime de peste 20 km, precum si piciorul Gradisteanu - Gainatu - Calu - Musuroaiele - Dobriasu - Strimtu (Clabucet), de aceeasi lungime, ultimele doua aliniate pe directia nord-sud, de o parte si de alta a vaii Riusorului (de Rucar). In lungul tuturor acestor picioare de munte exista stravechi drumuri de transumanta pastorala, devenite in anii nostri trasee turistice deosebit de accesibile. In legatura cu topicul ,,Papusa', sintem informati ca muntele se numea in vechime "Cuca" (de unde si Valea Cuca, de la poalele piscului principal), denumire a carei explicatie semantica ar putea fi pusa in legatura cu asemanarea acestui pisc cu o ,,cuca' (caciula inalta si tuguiata, purtata de voievoizii nostri) ca si cu acea "cuca" de la vechile noastre locuinte rurale, de unde iesea fumul direct prin acoperisul in forma de ,,cuca'. Este, de asemenea, interesant de remarcat, din punct de vedere toponimic, faptul ca topicul "papusa' mai poate fi intilnit la alte doua mari piscuri din Muntii Retezat si Paring, avind aceeasi infatisare de trunchi de con (sau ,,cuca'). Pentru ca sintem la capitolul "toponimie montana', sa mai precizam ca muntele Strimtu - Clabucet are doua nume, intrucit pentru locuitorii comunei Leresti el este ,,muntele Strimtu' (in nici un caz ,,Strimbu'), iar pentru cei din Namaesti este ,,muntele Clabucet'.

ELEMENTE DE GEOLOGIE

Constitutia geologica a Muntilor Iezer se reflecta asa de evident in aspectul lor general, incit acolo unde rocile cristaline sint predominante (respectiv pe marea majoritate a ariei lor geografice), relieful prezinta forme greoate, pe alocuri cu infatisare de ,,dom' (Papusa, picioare de munte voluminoase sau abrupturi cu evidente urme de glaciatie cuaternara. Astfel, sisturile cristaline, slab metamorfozate, care predomina si in alcatuirea geologica a Muntilor Fagarasului (cloritosisturi, micasisturi, sisturi sericitoase) sint deosebit de raspindite si pe teritoriul Muntilor Iezer, participind la marea grupa cristalina a Carpatilor Meridionali si facind ca, din acest punct de vedere, Muntii Iezer sa reprezinte o prelungire sudica a lantului fagarasan, fara ca prin aceasta apartenenta geologica Muntii Iezer sa-si piarda vadita lor individualitate.

Este, de asemenea, demn de semnalat faptul ca acolo unde sisturile cristaline cedeaza locul unor gnaise (din seria de Cumpana), apare in relief culmea inalta Papau-Iezeru Mare-Batrina, dirijata pe aceeasi directie sud-vest - nord-est ca si creasta invecinata ,,Coltii Cremenei', de pe bordura sudica a Muntilor Fagarasului, prelungindu-se pe la izvoarele Dimbovitei, prin Coltii lui Andrei (Mari si Mici), pina catre Pecineagu.

Calcarele, de virsta jurasic-cretacica, apar doar in coltul extrem sud-estic al ariei de interes turistic a Muntilor Iezer, la contactul cu extremitatea sudica a Pietrei Craiului si cu Leaota, in imprejurimile asezarilor Rucar si Podu Dimbovitei (muntii calcarosi Gruiu Lupului-Pleasa Posadei, precum si Cheile Dimbovitei - mari si mici), ca si un zona Dragoslavele-Valea Mare, in muntele Mateiasu, de pilda (1241 m), de la extremitatea sudica a piciorului de munte Gradisteanu-Mara-Tefeleica-Preajba-Muntisoru-Capitanu; de aici isi extrage materia prima Combinatul de lianti si materiale de constructie ,,Valea Mare - Pravat', de linga orasul Cimpulung. In alte zone periferice sudice, putin extinse insa, ale Muntilor Iezer, mai pot fi intilnite si alte formatiuni geologice de origine sedimentara, precum conglomeratele de linga Cindesti si Namaesti; calcarele fosilifere de la Albesti, rezervatie naturala ocrotita.

GLACIATIA CUATERNARA si-a lasat amprentele si in zonele de altitudine din Muntii Iezer, ca si in restul Carpatilor Meridionali. Urmele unor fenomene glaciare evidente pot fi identificate in caldarile (circurile glaciare) de la originea firelor de vale care alcatuiesc obirsia vaii Groapelor, de pe versantul nord-vestic al masivului (compartimentul Iezeru Mare), materializate in caldarile Curmaturii, Jgheburoasei, Groapelor sau Rosului, dar mai ales pe versantul nordic al culmii Batrina, in numeroasele caldari ale Boarcasului si Coltilor lui Andrei, incepind de sub virful Rosu (2 469 m) pina in dreptul Spintecaturii Papusii, unde debuseaza ca un veritabil "uluc glaciar tipic", un ultim fir al Vaii Coltilor, purtind denumirea locala de ,,Zanoaga Barbului'. Urme mai putin evidente ale glaciatiei cuaternare pot fi identificate si in jurul virfului Papusa (2391 m), la obirsia vailor Dracsin, Cascue, Barbu, precum si departe spre sud-vest, in jurul virfului Iezeru Mic (2409 m), la obirsia Riusorului (de Riul Tirgului), unde identificam cele trei caldari de la originea piriului Iezeru Mic.

Urme glaciare evidente intilnim insa pe versantul sudic al virfului Iezeru Mare (2462 m) si anume la originea piraielor Catunu, Iezeru si Iezeru Mare, unde ne intimpina caldari glaciare vaste, pline de cimpuri de grohotis, precum si clasicul uluc in forma de ,,U', de pe cursul piriului Iezer, cu citeva praguri si resturi de morene. Imediat sub treapta unde se adaposteste lacul glaciar Iezer, la 2130 m altitudine. Tot din categoria fenomenelor de modelare a microreliefului, in zonele inalte ale Muntilor Iezer, mai putem identifica, chiar de pe traseele turistice, doua categorii de forme si anume: scochinele, mici depresiuni alungite, situate pe culmile intinse, inalte si aproape plane din zona centrala a masivului, nascute prin tasarea rocilor dezagregate local si supuse unor mari cantitati de zapada, precum si marghilele, musuroaie inierbate, mai mari decit cele de cirtita, pe care le intilnim pretutindeni in zonele inalte ale masivului (de unde si topicul: muntele Musuroaiele), fara sa fie insa un fenomen specific acestui masiv.

RETEAUA HIDROGRAFICA

Reteaua de ape curgatoare care strabate aria Muntilor Iezer, conditionindu-le relieful de detaliu, este tributara Riului Doamnei, prin afluentii sai, colectori de izvoare sau piraie de munte, ca: Riul Tirgului, Bratia si Argesel, precum si Dimbovitei, prin numerosii sai afluenti de pe dreapta, incepind de la izvoarele ei din Boarcasa si Coltii lui Andrei, pina la Riusorul (de Rucar).[1] Spre deosebire de Riul Tirgului, care strabate axial aria Muntilor Iezer, Dimbovita le da ocol pe mai bine de 60 km. Intre confluenta Boarcasu-Valea Vladului si pintenul Mateiasului, in timp ce Riul Doamnei delimiteaza marginea apuseana a masivului, dindu-i un scurt ocol prin afluentul Vasalatu, ale carui obirsii (Izvorul Cremenei si Izvorul Rosu) se adincesc mult in trupul culmii Mezea-Oticu, pina sub Curmatura Oticului (1860 m).

RIUL TIRGULUI, prin pozitia sa mediana, reprezinta axul geografic al Muntilor Iezer, pe care ii strabate pe mai mult de o treime din lungimea lui totala, de circa 80 km, masurata de la izvoarele piriului Batrina pina la confluenta cu Riul Doamnei, in amonte de Pitesti, unde diferenta de nivel fata de izvoare este de peste 1700 m. Principalii lui afluenti in zona montana sint Bratia, Argeselul si Riusorul (de Riul Tirgului) cu ape vijelioase si abundente al caror bazin de receptie conditioneaza relieful versantului sudic al Muntilor Iezer, precum urmeaza: Bratia, impreuna cu Riusorul Bratiei, brazdeaza cu bogatul ei bazin de receptie Intregul versant sudic al Culmii Iezeru Mic-Papau-Setu, intre culmea prelunga a Portaresei si Curmatura Bahnei (960 m), de pe muntele Setu, in vreme ce Argeselul prezinta, pe lungimea sa de circa 80 Km, un curs superior care contrasteaza cu Riul Tirgului prin aspectul rectiliniu si absenta afluentilor, precum si printr-un profil transversal de ,,vale suspendata' care, pe o lungime de 10-12Km coboara foarte lent de la circa 1400 m la circa 1200 m. La rindul sau, Riul Tirgului, nascut din unirea apelor de pe Valea Batrina (cu afluentii ei: Piscanu, Iezeru Mare, Catunu etc.) cu cele de pe Valea Cuca (cu afluentii sai: Tambura, Frasea, Lespezi, Valea lui Geanta etc.) isi incepe lungul sau drum la confluenta de mai sus (,,Intre Vai', 965 m.), putin in amonte de Cabana-hotel ,,Voina'. Dupa ce primeste aportul mai slab, de pe ambele laturi, ale vailor Larga, Calului, Slatinei, Terciului, Dobriasului, Vacarei si Tigancii, Riul Tirgului isi sporeste considerabil debitul prin aportul de ape al Riusorului (de Riul Tirgului), un puternic afluent care coboara vijelios din caldarile inalte ale Iezerului Mic.

La confluenta Riului Tirgului cu Riusorul si Valea Terciului, pe locul fostului punct ,,Musuroaiele' (circa 810 m), se desfasoara in prezent lucrarile unui mare baraj de arocamente, in spatele caruia se va forma lacul de acumulare ,,Riusoru', in lungime de 4,5 km pe cursul Riului Tirgului si 3 km pe cursul Riusorului; apele acestui lac, cu un volum de circa 60 milioane mc, vor actiona turbinele celor doua centrale hidroelectrice, una la Lwrwsti Pod (19 MW putere instalata) si alta la Voinesti (5,5 MW putere instalata).

DIMBOVITA delimiteaza aria geografica a Muntilor Iezer printr-un amplu arc de cerc, pe mai bine de o patrime din lungimea sa totala (circa 266 km), masurata de la confluenta Boarcasu-Valea Vladului pina la varsarea in Arges, la Budesti, unde marcheaza o diferenta de nivel de peste 2100 m, fata de obirsia sa din caldarile Boarcasului. Pe intregul sau curs de la periferia Muntilor Iezer, Dimbovita isi culege apele printr-o serie de afluenti care vin din Muntii Fagarasului, ca si din Piatra Craiuiui: Valea Vladului, Lutele, Valea lui Aron, Comisu, Valea Manastirii, Rachitei Stanciului, Tamasului, Dragoslavenilor, Valea lui Ivan, Larga, Seaca, a Speriatei, Gruiului si Dimbovicioarei, toate pe partea stinga a vaii. Numerosi sint si afluentii de pe dreapta Dimbovitei, incepind ca numeroasele fire de obirsie ale Boarcasului si vailor Coltii lui Andrei (Mari si Mici) si continuind cu vaile: Foisorului, Barbului, Hotarului, (Pecineagu Piriul Larg), Vaii lui Aron, Baltatului, Caprei, Dracsinului, Cascue (cu Rosca, Rateiu, Puturosu), Caciulelor, Saului si Clabucetului. Principalul afluent al Dimbovitei pe partea dreapta este insa Riusorul (de Rucar), ale carui ape abundente coboara de sub piscul Papusii, sub numele de ,,Izvorul Boteanu', culegind apoi pe parcursul a 16 km un mare numar de afluenti, printre care: Mara Mare, Mara Mica, Valea lui Purdel, Tefeleica, Oarza, Camarzanu, Maldaru, Andreiasu (pe dreapta), ca si vaile Gruiului, Lupului, Preotului si Roghinei (pe stinga), dupa care se varsa in Dimbovita, la iesirea acesteia din Cheile Mari, nu insa inainte de a fi strabatut frumoasa asezare argeseana Rucar (680 m alt.).

Intregul curs superior al Dimbovitei, in amonte de Rucar, prezinta o bogata suita de elemente de peisaj, de un real interes atit pentru drumetia de munte, cit si pentru turismul rutier, dat fiind faptul ca intregul parcurs al vaii, incepind din dreptul localitatii Podu Dimbovitei, este insotit de o buna sosea locala in lungime de peste 40 km. Intrucit aceste elemente de peisaj vor fi evocate in amanunt odata cu descrierea drumului respectiv, in capitolul ,,Drumuri turistice auto', vom aminti doar denumirile celor mai importante, precum: Cheile Dimbovitei, Pestera Ursilor, asezarile pitoresti de la Satic, Cheile Petrimanului si Rachitei, barajul si lacul de acumulare de la Pecineagu.

RIUL DOAMNEI, prin cei 109 km ai cursului sau, masurat de la obirsie, din iezerul alpin de sub virful Moldoveanu (Caldarea Valea Rea), pina la confluenta cu Argesul, la periferia municipiului Pitesti, unde marcheaza o diferenta de nivel de peste 1900 m, este cel mai important afluent ai Argesului din zona montana si subcarpatica. Cursul sau superior nu atinge insa aria Muntilor Iezer decit pe circa 30 Km. adica de la lacul de acumulare "Baciu" (gresit "Lacul Doamnei" sau "Lacul Valea Rea"), situat la confluenta ca Vasalatu, pina in dreptul localitatii Slatina; pe acest parcurs, Riul Doamnei primeste pe stinga pe Vasalalu (cu afluentii sai: Piriul Cremenei, Rosului, Groapelor, Cirligelor si Baciului), apoi apele de pe vaile Murgului, Jangului, Mioarelor, Grosului, Bogdanului si Rusului, a carui confluenta se afla pe teritoriul asezarii forestiere Bahna Rusului. In continuare, Riul Doamnei strabate zona Munceilor Platicai, iar din dreptul localitatii Stanesti patrunde in zona colinara subcarpatica a ,,Muscelelor', cu inaltimi sub 500 m.

LACURILE naturale din Muntii Iezer sint putine la numar si neinsemnate, cu exceptia lacului glaciar Iezer, situat la altitudinea de 2150 m, in cuprinsul caldarii glaciare a Iezerului, de sub virful Iezeru Mare; lacul are o suprafata de circa 5000 mp. si o adincime maxima de 4-5 m, izvoare proprii, precum si un emisar care strabate valea glaciara tipica a Iezerului si se uneste cu apele de pe valea Catunului, putin in amonte de varsarea acestuia in Batrina (Gura Catunului). Denumirea corecta a acestui emisar trebuie sa fie Piriul sau Izvorul Iezerului (subinteles, care vine din lacul Iezer) si nu ,,Iezerul Mic', dat fiind faptul ca un piriu cu aceasta denumire exista la obirsia Riusorului (de Riul Tirgului), coborind din caldarile sudice ale muntelui Iezeru Mic (2 409 m). Mai putem adauga la zestrea de lacuri naturale a Muntilor Iezer cele doua mici lacuri alpine din caldarile inaite ale Boarcasului, pe versantul nordic al culmii Iezeru Mare, la 2150 m alt., imediat sub virful Rosu, precum si prezenta temporara a unor mici lacuri de coama, de origine pluvio-nivala, printre care: lacul Tefeleica (1620 m) din Saua Tefeleica sau cele doua laculete din Saua Portareasa, la 1 830 m alt., care se gasesc chiar pe parcursul unor importante trasee turistice marcate; ar mai fi de amintit si micul laculet cu aspect de tinov, situat pe spinarea muntelui Pleasa Draganului, la 1150 m alt., de asemenea vizibil de pe un important traseu turistic marcat, in punctul ,,Plaic'.

ELEMENTE DE CLIMA

Pozitia geografica si configuratia generala a reliefului Muntilor Iezer, conditionata de prezenta unor vai care le fragmenteaza puternic versantii, precum si asezarea lor in imediata vecinatate a Muntilor Fagaras, cu topoclimatul lor atit de aspru si capricios, imprima elementelor climatologice ale Muntilor Iezer anumite caractere specifice, fara ca datele generale sa depaseasca limitele admise pentru intregul ansamblu al Carpatilor Meridionali.

In zonele inalte ale Muntilor Iezer, temperaturile medii anuale sint in jur de -2C; temperatura medie a lunii ianuarie coboara insa pina la -7C, iar media lunii iulie ajunge doar la + 8C. Vinturile dominante sint cele din sectorul nord-vestic, ca mai peste tot in Carpatii Meridionali; in cursul anotimpului rece nu sint o exceptie viteze ale vintului de 90-100 pina la 120-140 km/ora, ceea ce determina formarea crustei de gheata, mai ales pe pantele sudice, din zona golului alpin. Nebulozitatea este, in genere, abundenta, datorita asezarii Muntilor Iezer ca o stavila in calea curentilor reci si umezi care ataca dinspre toate punctele cardinale, sub forma unor curenti ascensionali (de convectie), facind ca numarul zilelor cu cer acoperit sa depaseasca cifra de 200 pe an. Precipitatiile sint abundente, valoarea lor medie anuala atingind 1200-1300 mm (din care circa jumatate sint precipitatii solide) aproape in tot cursul anului. Sint explicabile, deci, debitele mari si constante ale numeroaselor cursuri de apa ce brazdeaza masivul, ca si abundenta caderilor de zapada, numarul zilelor cu ninsoare depasind cifra de 80-90 pe an. In Muntii Iezer ninsorile incep de timpuriu, prin octombrie, si dureaza pina in mai, ceea ce echivaleaza cu o medie anuala de 180-220 zile cu strat de zapada la sol, precum si cu o medie anuala de 250-260 zile cu inghet la sol (in luna mai se poate inca schia pe pantele din jurul refugiului "Iezer', iar in caldarile din jurul piscului Papusa se mentine zapada compacta, intarita, pina catre mijlocul lunii iunie).

VEGETATIA

Din punct de vedere al vegetatiei, Muntii Iezer se mentin in limitele caracterelor generale ale celorlalte zone de pe versantul sudic al Carpatilor Meridionali, vegetatia fiind orinduita, ca pretutindeni de altfel, pe etaje de altitudine. Padurea ocupa cu o mare pondere poalele muntilor, intre 850-1250 m altitudine, fiind reprezentata prin fagete pure sau prin elemente de amestec, fag predominant (Fagus silvatica), cu mesteacan (Betula pendulota) sau paltin (Acer pseudoplatanus). Etajul urmator, 1250-1450 m altitudine, este cel de amestec de fag cu rasinoase: brad alb (Abies alba) si molid (Picea abies), dupa care, mai sus de 1450-1500 m altitudine pina catre 1800-1850 m, urmeaza etajul coniferelor, constituind predominant masive compacte de molid. Mai sus de 1800-1850 m apar jnepenisurile (Pinus mughus), sinirdarul (Rhododendron kotschyi), afinisurile (Vaccinium myrtillus) si ienuperul (Juniperus nana), etajate sau chiar in amestec. Poienile din mijlocul padurilor, ca si golul alpin sint populate de o bogata flora spontana, deosebit de variata. Astfel, in poienile din paduri putem identifica, incepind din primavara pina in toamna: brindusele (Crocus heufjelianus; Colefaicum autumnale), ghioceii (Galanthus nivalis), floarea pastelui (Anemone nemorosa), margaretele (Chrysanthemum leucanthemum), clopoteii (Campanula abietina) etc.

In etajele subalpin si alpin, vom intilni o alta specie de clopotei (Campanula alpina), mai multe specii de gentiane sau ghinture (Gentiana verna; G. kotschyana.; G. utriculosa), nelipsitul omag (Aconitum anthora), cimbrisorul (Thymus alpestris), o specie de garofita de munte (Dianthus gelidus), citeva specii de toporasi sau viorele (Viola alpina; Viola biflora), nenumarate primule sau ochiul gainiii (Primula minima) etc. In zonele stincoase ne intimpina garofitele de munte din speciile: Dianthus tenuitolius si D. spi-culijolius, alte specii de gentiane (Gentiana lutca; G. punctata) etc. Exemplarele de zimbru (Pinus cembra), conifer declarat monument al naturii si ocrotit, sint rare in Muntii Iezer, putind fi identlficate sporadic, prin caldarile Boarcasului si Coltilor lui Andrei, ca si la izvoarele vaii Iezeru Mare.

FAUNA

Regnul animal din cuprinsul Muntilor Iezer nu prezinta deosebiri de continut fata de Muntii Fagaras, de pilda, vecinii lor dinspre nord. Astfel, fauna de padure cuprinde exemplare de urs carpatin sau brun (Ursus arctos), mistreti (Sus scrofa), lupi (Canis lupus), vulpi (Canis vulpes), caprioare (Capreolus capreolus), precum si rare exemplare de cerbi carpatini (Cervus elaphus) sau de risi (Lynx lynx), dar foarte multa fauna marunta: jderi, dihori, veverite etc. Golul alpin adaposteste citeva ciopoare de capre negre (Rupicapra rupicapra), cantonate prin stincariile Boarcasului, departe de circulatia pastorala sau turistica.

Dintre pasari mentionam: vulturul sau acvila (Aquila chrysaetos), bufnita (Bubo bubo), corbul (Corvus corax), mierla (Turdus alpestris), codobatura (Motacilla cinerea), ciocanitoarea (Dendrocopus leucotus), ca si cocosul de munte (Tetrao urogallus), ocrotit ca monument al naturii. Apele repezi de munte, bogat oxigenate, adapostesc putin numeroase exemplare de pastravi (Salmo trutta fario), lipani (Thymallus thymallus) sau zglavoace (Cottus gobio), mai abundenta fiind fauna piscicola marunta (in limbaj local: asprete, poprete, sforete) a caror specie inrudita, denumita tiomanichtys valsanicola, relict paleogen, este foarte rar intilnita la izvoarele Riului Doamnei si Vilsanului, pe versantul sudic al Muntilor Fagaras

MONUMENTE ALE NATURII. REZERVATIl

Pe teritoriul Muntilor Iezer este de semnalat un singur obiectiv din categoria celor declarate monumente ale naturii si puse sub ocrotirea legii, de catre Comisia Monumentelor Naturii, de pe linga Academia R. S. Romania, si anume: Rezervatia paleontologica si geologica Albestii de Muscel, situata in perimetrul satului Albesti, comuna Albestii de Muscel, 15 km de la Cimpulung. Este un complex care insumeaza doua monumente ale naturii: Calcarele numulitice eocene, bogate in urme ale unor fosile de numuliti (cu o specie gigantica de Operculina), apoi arici de mare, crabi, dinti de rechin etc., in suprafata de 3 600 mp, precum si Granitele de Albesti, o masa de roci eruptive in mijlocul unor sisturi cristaline predominante (300 mp suprafata). In cuprinsul rezervatiei naturale de mai sus nu intra depozitele de ,,calcare de Albesti', din dealul Muncelu Mic, exploatate, pentru calitatile lor deosebite, ca piatra de constructii.

Printre obiectivele de interes turistic, cu caractere pregnante de monumente ale naturii, nedeclarate inca de catre Comisia Monumentelor Naturii, dar puse sub ocrotire prin decizii ale organelor locale, putem mentiona, in primul rind, Pestera Ursiltor' din peretele de apus al Cheilor Mici ale Dimbovitei (Cheile de la Plaiul Mare), la circa 2,5 km amonte de localitatea Podu Dimbovitei. Important obiectiv speologic, pestera prezinta circa 400 m de galerii, sali inalte, vaste, numeroase forme de depuneri si de eroziune ca: nise, tunele, lame, filigrane etc; stalactitele, de dimensiuni uriase, au fost degradate dupa deschiderea pesterii (in anul 1951) si pina la punerea ei sub ocrotire si inchiderea cu o usa metalica, tot asa cum a fost distrusa si o mare parte din bogatul depozit de oase de urs de caverna (Ursus spelaeus), si de capre Ibex, din care se mai pastreaza unele resturi in galeriile cele mai profunde, mai greu accesibile.

Din punct de vedere speologic, ar mai fi de semnalat, pe teritoriul Muntilor Iezer, alte citeva obiective cu caracter de monumente ale naturii, meritind sa fie puse de asemenea sub ocrotirea legii, precum: Pestera Lupului si Pestera Arvatilor, din cuprinsul Cheilor Mici ale Dimbovitei (Cheile de la Plaiul Mare) sau Pestera Posada din perimetrul localitatii Rucar, impreuna cu alte obiective, ca: formatiunile geologice "La tepe', din capatul de sus al Rucarului, apoi Cheile Mari ale Dimbovitei (Cheile Rucarului sau Cheile Posadei), si altele inca, de care se ingrijeste, deocamdata, initiativa obsteasca reprezentata prin speo-amatorii din cadrul clubului "Piatra Craiului', din orasul Cimpulung.

Turismul in Muntii Iezer

Desi se bucura de o veche traditie locala, drumetia de munte de pe versantul sudic al Carpatilor Meridionali, respectiv Muntii Fagaras, Iezer si Piatra Craiului nu s-a dezvoltat in decursul timpul ei nici la adevarata valoare a celor trei arii montane si nici in egala masura pe aceste arii, care, desi au prezentat o atractie asemanatoare, nu s-au bucurat de aceleasi conditii de dezvoltare a unui veritabil turism de mase. Turismul de munte de pe actualul teritoriu al judetului Arges dateaza de la inceputul secolului nostru, cind a luat fiinta filiala ,,Cimpulung Muscel' a bine cunoscutei Societati a Turistilor Romani (S.T.R.), cu sediul central in capitala tarii si cu o perioada de activitate cuprinsa intre anii 1903-1916. Interesul general era insa canalizat cu precadere catre Piatra Craiului, unde filiala musceleana a S.T.R. (printre ai carei promotori vom cita pe farmacistul Gabriel Dimitriu si pe profesorul I. Nicolaescu-Bugheanu) a dat in folosinta, inca din anul 1908, un mic refugiu de piatra (un fost pichet de graniceri), situat pe Plaiul Grindului si care a dainuit pina in anul 1916, cind a fost distrus in cursul operatiilor militare de pe frontul Carpatilor, din toamna anului 1916.

Abia in anul 1931, o data cu reaparitia unei miscari turistice organizate, ca urmare a infiintarii sectiei locale ,,Cimpulung-Muscel' a asociatiei turistice A.D.M.I.R., cu sediul in Bucuresti, interesul turistilor a inceput sa fie canalizat si catre Muntii Iezer, datorita faptului ca, dupa repunerea in functiune in anul 1932 a fostului refugiu ,,Grindul', din Piatra Craiului, sub denumirea de ,,Cabana Radu Negru', a aparut si cea dintii casa de adapost la poalele Muntilor Iezer, si anume in punctul "Voina' (950 m) sub denumirea de "Cabana Vlaicu Voda'. Ulterior, alaturi de aceasta modesta casuta cu o capacitate de 30 locuri la priciuri (vizibila si azi), au fost construite de catre organele locale de resort, succesiv, doua mari cabane-hotel, si anume: cea care a functionat in perioada 1953-1966, o constructie masiva si foarte prezentabila, din lemn, cu parter si etaj, capacitate 120 locuri, restaurant, lumina electrica, telefon etc., dar care a ars in iarna 1966-1967, precum si actuala cabana-hotel ,,Voina', data in folosinta in anul 1972, o impunatoare constructie din piatra si beton, cu trei niveluri, capacitate 155 locuri, restaurant-bar, lumina electrica, apa curenta etc.

Perioada anilor 1937-1941 a cunoscut un reviriment si in turismul de munte din orasul Pitesti, resedinta judetului Arges, o data cu infiintarea sectiei A.D.M.I.R. Pitesti, a carei activitate s-a dirijat si catre versantul sudic al Muntilor Fagaras, zona ,,Cumpana-Arges'. Aceasta prima organizatie turistica de mase pitesteana a realizat numai in citiva ani o modesta, dar foarte necesara casa de adapost in cuprinsul centrului forestier ,,Cumpana-Arges': cabana ,,Vlad Tepes' (850 m), 34 locuri, data in folosinta in anul 1937 s-a mai realizat in anii 1937-1938, de catre membrii filialei locale, o retea de circa 140 Km de poteci marcate, avind drept punct de plecare ,,Cumpana-Arges', iar ca terminus, marcajul de pe culmea principala a Fagarasului, la Caltun, Bilea si Podragu. Un bogat material informativ, aparut in revistele vremii (Buletinul Alpin -A.D.M.I.R.; revista ,,Romania' - O.N.T.), precum si o harta turistica in culori a zonei ,,Cumpana-Arges', la scara 1:70000 (autor: I. I. Dunareanu; editura O.N.T., 1938), au completat actiunea de punere in valoare, din punct de vedere turistic, a zonei respective.

In anul 1938, o noua generatie de drumeti de munte musceleni, carora li s-a adaugat si sub-semnatul, a reusit sa contribuie, mai departe, la dezvoltarea turismului in Muntii Iezer, realizind cu mijloace proprii primul refugiu alpin ,,Iezer' (2135 m), pe malul lacului cu acelasi nume, capacitate 20 locuri la priciuri, refugiu care era cel mai inalt din muntii nostri. Cazut in ruina prin anii 1960-1970, refugiul a fost reconstruit din temelie, cu sprijinul material al organelor locale din Cimpulung, dat in folosinta in anul 1974, dar din nou distrus in interior si repus in stare de functionare. Concomitent cu eforturile drumetilor cimpulungeni de a realiza o veritabila miscare turistica de mase, au aparut si cele dintii rnarcaje, pe trasee in lungime totala de circa 75 km, realizate in anii 1936-1940, apoi extinse in anii 1948-1950 de catre organele de resort din Confederatia Generala a Muncii, iar mai recent, luate in grija de membrii sectiei ,,Salvamont' din Cimpulung si de unele echipaje de pionieri argeseni, in cadrul actiunii ,,Asaltul Carpatilor'. In aceeasi perioada au aparut si primele rnateriale informative privitoare la Muntii Iezer, concepute sub forma unor prezentari geografico-turistice sau a unor lucrari cartografice de detaliu, spre exemplu: George Velescu: Din Piatra Craiului in Iezer (Buletinul Alpin A.D.M.I.R., nr. 2-4/1939; Tb. Melcescu: Masivul Ezer-Papusa (idem, nr. 2-4/1939 si Revista O.N.T. "Romania', nr. 2/1940; I. Ionescu-Dunareanu: Masivul Ezer-Papusa, harta turistica in culori, scara 1:70000, editura O.N.T., 1940; I. I. Dunareanu: Drumuri de munte, ghid turistic, ed. I-II, Editura de Stat, 1946-1947 (cap. EZER- PAPUSA, cu o harta).

Exceptind informatiile sumare cuprinse in lucrarea lui Mihai Haret (M. Gold): in muntii Sinaiei, Rucarului si Branului (1910), cea mai veche calauza, tot sumara si destul de aproximativa, pentru Muntii Iezer ramine lucrarea "In Muntii Muscelului" de D. Ionescu-Cringuri (Bucuresti, 1938; colectia "Romania turistica', 40 pag.). In prezent, datorita dezvoltarii impetuoase a turismului din tara noastra, au aparut pe teritoriul Muntilor Iezer alte doua case de adapost, de capacitate redusa, si anume: cabana ,,Cuca', la 1175 m altitudine, la poalele muntelui Gradisteanu, si cabona "Batrina'', la 1100 m altitudine la poalele Iezerului Mare. Prima cabana este administrata de clubul turistic ,,Romania pitoreasca' din Pitesti, intemeiat in anul 1974, iar cea de a doua de clubul turistic ,,Plaiuri muscelene' din Cimpulung, infiintat in anul 1981, in colaborare cu ,,Salvamont - Cimpulung'.

CAI DE ACCES

Accesul pe calea ferata spre Muntii Iezer este asigurat numai de linia laterala Golesti - Cimpulung (55 km lungime; 155 km de la Bucuresti) cu trenuri de persoane. Accesul auto se face pe drumul national 73 (Pitesti-Cimpulung-Brasov), ramificat din drumul national 7 (Bucuresti-Pitesti-Rimnicu Vilcea-Sibiu) la periferia de nord-est a municipiului Pitesti (statie de benzina PECO la ramificatie), 52 km pina la Cimpulung; autobuze I.T.A. de la Autogara Pitesti, spre Brasov si invers, in fiecare zi.

Drumurile publice de interes local reprezinta o larga posibilitate de acces, datorita unei intinse retele pe care circula curse de autobuze I.T.A., cu plecarea de la Autogara Cimpulung, spre localitatile: Leresti, Namaesti, Rucar, Podu Dimbovitei, Dimbovicioara, Bughea de Sus, Albesti, Cindesti, Domnesti, Slatina, Nucsoara, Satic, Barajul Pecineagu, cabana "Voina' etc. De asemenea, turismul auto beneficiaza si de prezenta unor drumuri forestiere bine intretinute si care alcatuiesc, la rindul lor, o vasta retea care patrunde pe cursul principalelor vai, usurind accesul fie spre cabanele din masiv, fie catre traseele turistice marcate.

LOCALITATI SI PUNCTE DE ACCES

CIMPULUNG. In fruntea localitatilor orinduite la poalele Muntilor Iezer, cu evidente posibilitati de acces spre acest masiv, se afla orasul Cimpulung, de unde pornesc, practic, mai toate traseele turistice principale, trecind si prin una din localitatile rurale situate nemijlocit in cuprinsul ariei Muntilor Iezer. Dezvoltata mai ales pe malul drept, inalt, al Riului Tirgului (ceea ce se traduce prin: ,,riul care trece prin tirgul Cimpulungului'), la 580-620 m altitudine (578 m la gara), in cuprinsul unei depresiuni subcarpatice care li poarta numele, localitatea se bucura de un foarte vechi trecut istoric, fiind totodata si o apreciata statiune climaterica, precum si un important centru turistic, datorita numeroaselor obiective de interes istoric, arheologic, etnografic, social-cultural, pe care le adaposteste in perimetrul sau.

Orasul Cimpulung vadeste o impetuoasa dezvoltare de data recenta, marcata printr-un considerabil spor de populatie (45 000 locuitori in anul 1982, fata de 33000 in anul 1979, dar mai ales fata de 12 000 locuitori in anul 1910 si numai 5 200 in anul 1855), precum si prin aparitia unor noi cartiere de locuinte moderne (I.C. Frimu-Visoiu, P. Zamfirescu, Grui).

Obiective turistice: Vestigiile castrului roman "Jidava' (secolele II-III e.n.), situate la periferia sudica a orasului; Baratia, fost lacas de cult romano-catolic din secolele XIII-XIV, unde se pastreaza o dovada incontestabila a vechimii si denumirii orasului: lespedea tombala a cavalerului conte Laurentius de Longo Campo, purtind siglul anului mortii acestuia, 1300 (,,MCCC'); Complexul feudal Curtea Domneasca, cu vestigii din secolele XIV-XVIII si anume: biserica manastirii ,,Negru Voda', din anii cind localitatea era cea mai veche cetate de scaun a Tarii Romanesti (1336-1369), sub voievodul Basarab I intemeietorul, apoi turnul-clopotnita si zidul de incinta, din secolul XVII; Casa domneasca, din secolele XIV-XVII si Casa egumeneasca, din secolul XVIII; Muzeul orasenesc de etnografie si arta populara, cu o bogata colectie de exponate; Muzeul orasenesc de istorie, stiinte naturale si arta plastica, cu o bogata colectie de picturi si sculpturi, dintre care 200 piese reprezinta donatia calatorului si scriitorului Mihai Tican Rumano, fiu al Muscelului; Crucea juramintului, monument istoric din secolul XVII, ridicat in anul 1674, in vremea domnitorului Gheorghe Duca, si incastrat in zidul exterior al caselor Berechet, cu o inscriptie epigrafica in care sint mentionate privilegiile unor categorii de locuitori ai orasului; Dealul Flaminda, pe malul sting al riului, cu o interesanta ivire de tuf vulcanic, inclusiv cimitirul orasului si o bisericuta construita din calcare de Albesti.

In orasul Cimpulung stau la dispozitia turistilor hotelurile: "Muscelul', categoria I, 176 locuri, restaurant-bar, telefon 1.24.00 (str. Negru Voda 164) si ,,Iezer" categoria II, 50 locuri (Piata Republicii 2); recomandam si citeva restaurante: ,,Piatra Craiului', str. Republicii 35 si ,,Cina', la parterul hotelului ,,Iezer'. In oras functioneaza si o Agentie locala de turism (O.J.T. Arges), str. Negru Voda 117, telefon 1.18.00.

LERESTI SI VOINESTI sint doua localitati rurale conjugate, ale caror case se insira pe malul sting al Riului Tirgului, la 680-720 m altitudine (Voinesti-Centru: 5 km de la Cimpulung) Leresti-Centru: 8 km, Leresti-Pod: 11 km; autobuze I.T.A. de la Autogara Cimpulung). Ambele localitati alcatuiesc un important centru etnografic muscelean, avind o populatie de 5600 locuitori si infatisind o arhitectura rurala, datini, costume, ocupatii, cintece si dansuri traditionale, pastrate nealterate pina in zilele noastre. Prin aceste doua localitati trece traseul turistic auto A 1, din care se ramifica traseele turistice marcate: B 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 si 11 si traseul nemarcat C 1.

NAMAESTI (720 m alt.; 8 km de la Clmpulung, prin comuna Valea Mare-Pravat, pe DN 73; autobuze I.T.A. de la Autogara Cimpulung). Asezare rurala cu un pronuntat specific muscelean, situata pe cursul superior al Argesului, Namaestii sint totodata si un centru de interes etnografic si turistic, precum si o mica statiune climaterica. Obiective turistice: Casa memoriala ,,George Topirceanu' si schitul Namaesti, cu o bisericuta rupestra datind din secolul al XVI-lea. Prin Namaesti trece traseul turistic auto A4.

RUCAR (680-750m) alt; 24km de la Cimpulung pe DN 73; autobuze ITA., de la Autogara Cimpulung). Important centru de interes turistic si etnografic, cu un evident specific local, comuna Rucar este o asezare bine dezvoltata, cu o populatie de peste 7 000 locuitori, un camin cultural de veche traditie artistica, un spital modern si alte dotari edilitare de data recenta. Localitatea s-a dezvoltat pe ambele maluri ale Riusorului (,,de Rucar'), afluent al Dimbovitei, strinse intre versantii muntilor Capitanu - Andreiasu - Muntisoru (pe dreapta vaii) si Pleasa Posadei - Gruiul Lupului (pe stinga), intregul ansamblu fiind dominat spre est de silueta tronconica a muntelui Virtoapele (sau Piatra Dragoslavelor), care strajuieste si asupra iesirii apelor Dimbovitei din Cheile Mari. Rucarul este consemnat documentar inca din vremea formarii statului feudal independent al Tarii Romanesti - (secolul al XIV-lea), cu functia de punct vamal pe marele drum comercial care trece peste Carpati prin pasul Giuvala, legind Cimpulung de Brasov. Rucarenii se considera descendentii familiilor de mosneni impaminteniti pe vremea voievodului Mihai Viteazul. Calatorul Paul de Alep, in descrierea drumurilor sale prin Tarile Romane, din anii 1653-1658, vorbeste despre Rucar ca de un mic tirg, iar nu ca de o asezare rurala oarecare.

Obiective turistice: Cheile Mari ale Dimbovitei[2], un defileu deosebit de impresionant, cu pereti verticali de 100-200 m inaltime, practic inaccesibili, taiati pe o lungime de circa 5 km, intre Podu Dimbovitei si Rucar, in calcarele de la contactul dintre muntele Pleasa Posadei si muntele Ghimbavu (din masivul Leaota); Pestera Posadei, pe muntele Pleasa Posadei, in perimetrul localitatii; Parcul amenajat pe virful Podisoru, la circa 800 m altitudine, in centrul localitatii; ,,La tepe', un ansamblu de formatiuni geologice bizare, sapate in gresii (sulite, turnulete, nise etc.), la capatul de sus al Rucarului ; Rucar, in centru, cu 60 locuri de cazare si restaurant. Din Rucar pleaca traseele turistice A 2, B 12 si C 2.

PODU DIMBOVITEI (730-800 m alt.; 29 km de la Cimpulung, pe DN 73; autobuze I.T.A. de la Autogara Cimpulung) este o incintatoare asezare specific argeseana, strinsa in depresiunea intramontana care ii poarta numele, la confluenta Dimbovitei cu Dimbovicioara si Valea Cheii; important centru de interes turistic pentru accesul atit catre Muntii Iezer, pe Valea Dimbovitei (traseul A 2) si Piatra Craiului (pe Valea Dimbovicioarei), cit si spre Bucegi si Leaota, pe Valea Cheii (trasee marcate si nemarcate). Numele asezarii, consemnat inca din secolele XVI-XVII, este legat de existenta straveche a 'umil pod de lemn peste apa Dimbovitei (pe locul actualului pod de piatra de pe DN 73), amintit si de calatorul Paul de Alep, sub denumirea de ,,Puntea lui Socol' (Socol fiind un sfetnic al voievodului Matei Basarab si ispravnic de Cimpulung). Podul a fost refacut din piatra, prin anul 1711, din porunca voievodulul Tarii Romanesti, Constantin Brincoveanu, cu scopul de a inlesni intensa circulatie comerciala de pe drumul dintre Cimpulung si Brasov.

Obiective turistice. Cheile Mari ale Dimbovitei, capatul superior, greu accesibil; Cheile Mici (sau Cheile de la Plaiul Mure), circa 2 km amonte, pe Dimbovita, cu Pestera Ursilor, Cheile Dimbovicioarei, prelungite cu Cheile Brusturetului, 5 km in total; Pestera Dimbovicioarei si cabana ,,Brusturet' (990 m alt.); Cheile Cheii, Cheile Rudaritei si Cheile (Gangul) Crovului (,,La Zacote'), circa 8-9 km in total, pe Valea Cheii, cu trasee turistice spre Leaota si Bucegi si cu pesterile Coltul Surpat, La Uluce, Crovu etc.; hanul turistic "Piatra Craiului' pe Dealul Sasului, 85 locuri, restaurant, accesibil pe DN 73. Prin Podu Dimbovitei trece traseul turistic A 2.

DOMNESTI (440 m alt.; 30 km de la Cimpulung, 22 km de la Curtea de Arges, pe DN 73 C; autobuze I.T.A. de la Autogarile Cimpulung, Pitesti si Curtea de Arges) este inca una din bine dezvoltatele asezari rurale argersene cu vechi traditii de arhitectura rurala, folclor, lucraturi artistice de mina, cultura populara, cintece si jocuri cu specific local, precum si numeroase dotari edilitare si agro-industriale. Caminul cultural din Domnesti-Arges se mindreste cu una din cele mai vestite formatiuni corale mixte, laureata la numeroase concursuri; tot atit de bine cunoscute si apreciate sint si costumele populare traditionale, cu specific muscelean (mai ales cele feminine), purtate in zilele de sarbatoare sau la festivitati. Situata pe cursul mijlociu al Riului Doamnei, mai jos de iesirea acestuia din munti, localitatea este cea mai indicata poarta de intrare spre zonele de vest si sud-vest ale Muntilor Iezer (prin Slatina - Bahna Rusului) ca si spre caldarile inalte ale Moldoveanului din Muntii Fagaras, pe Riul Doamnei si Valea Rea.

Obiective turistice. Muzen etnografic, cu o bogata colectie de obiecte de arta populara locala si o expozitie permanenta de arta feudala; hanul turistic "Domnesti', 40 locuri, restaurant. Prin Domnesti trece traseul turistic A 3, cu ramificatiile sale: 9 A si 9 B.

BAHNA RUSULUI (660 m alt.; 20 km de la Domnesti pe sosea locala; autobuze I.T.A., de la Autogarile Cimpulung, Pitesti si Curtea de Arges, prin Sboghitesti, la Nucsoara), centru de interes forestier situat pe cursul superior al Riului Doamnei, la poalele culmii Papau - Setu din Muntii Iezer; teritorial, face parte din catunul Lunci, satul Slatina, comuna Nucsoara, fiind mentionat in indicatoarele traseelor ITA sub denumirea Poiana Rusului. In absenta unor dotari turistice, se poate dormi la Cantonul forestier sau la Casa Pionierilor. Topicul ,,Bahna Rusului' este legat de existenta unor lunci in permanenta umede de pe cursul Riului Doamnei, amonte de asezare, cea de la confluenta Cernatului cu Riul Doamnei, purtind chiar numele de ,,Lunca infundata' (669 m alt.). Prin Bahna Rusului trece traseul turistic A 3 cu ramificatiile sale: 9 A si 9 B.

BUGHEA DE SUS (620-650 m alt. la 5 km de la Cimpulung, sosea locala peste Dealul Grui; autobuze I.T.A. de la Autogara Cimpulung) este o mica asezare rurala, cu functie de statiune balneoclimaterica, cu o veche traditie terapeutica locala, avind izvoare de ape minerale analizate si recomandate inca de la mijlocul secolului trecut, indicate sub forma de bai calde sau in cura interna, in afectiuni ale aparatului locomotor si ale sistemului nervos periferic, boli ginecologice sau digestive etc. (stabiliment balnear in marginea localitatii). Prin Bughea de Sus trece traseul turistic A 6, cu ramificatiile sale: B 10, A si B, si C 4.

ALBESTI (650-720 m alt.; 10 Km de la Cimpulung, pe sosea locala, prin Bughea de Sus; autobuze I.T.A. de la Autogara Cimpulung). Teritorial, localitatea apartine de comuna Albestii de Muscel, cu sediul la Bughea de Sus, impreuna cu Bughea de Sus si Cindesti. Este o asezare rurala cu specific argesean, bine cunoscuta datorita exploatarilor in cariera a vestitelor ,,calcare de Albesti' (Dealul Muncelu Mic), folosite, prin slefuire sau in placi, la numeroase constructii monumentale din tara noastra.

Obiective turistice: "Rezervatia paleontologica si geologica Albestii de Muscel', cu urmatoarele componente: Calcarele numulitice eocene si Granitele de Albesti (amanunte la capitolul ,,Monumente ale naturii. Rezervatii'). Prin Albesti trece traseul turistic A 6, cu ramificatia sa: B 10 A si B.

CINDESTI (650-700 m alt.; 15 Km de la Cimpulung, sosea locala, prin Bughea de Sus si Albesti; autobuze I.T.A. de la Autogara Cimpulung), mica asezare rurala situata la confluenta vailor Bratia si Bratioara, la poalele versantului sudic al Culmii Portareasa; este baza de plecare cea mai indicata pentru aceasta zona montana. Localitatea este accesibila si cu trenul forestier din lungul vaii Bratia, cu plecarea de la gara Stilpeni, de pe linia ferata Golesti - Cimpulung. in amonte, pe Bratia o pastravarie cu lac de acumulare si locuri de agrement. Din Cindesti pleaca traseul A 6 cu ramificatia sa: B 10 A si B.

Fig. 6 SCHITA TRASEELOR TURISTICE

CABANE SI REFUGII

Dotarea turistica actuala a Muntilor Iezer, din punct de vedere al locurilor de adapost si cazare, consta dintr-o cabana-hotel, doua cabane si un refugiu alpin.

Cabana-hotel ,,Voina' (950 m alt.) este situata pe malul drept al Riului Tirgului, circa 500 m aval de confluenta vailor Cuca si Batrina (de unde ia nastere acest riu de munte), imediat la poalele muntelui Vacarea, intr-un punct central al masivului, la capatul unui drum local, partial modernizat, in lungime de 25 km de la Cimpulung, respectiv 22 Km de la ramificatia de pe teritoriul satului Voinesti (DN 73); autobuze I.T.A. de la Autogara Cimpulung pina la cabana, 2 curse pe zi in perioada 15 mai-15 octombrie.; pina la Leresti-Pod (capatul de sus al comunei), 11 km de la Cimpulung, curse in tot cursul zilei, din ora in ora, iar pina la Santierul barajului ,,Riusoru', 16 km de la Cimpulung, 3 curse pe zi. Data in folosinta in anul 1972, cabana-hotel ,,Voina' este o constructie impunatoare, pe trei niveluri, din piatra si beton, cu o capacitate de cazare de 155 de locuri, in camere cu 2-3-4 si 6 paturi, restaurant-bar etc. (nu are telefon).

De la cabana-hotel ,,Voina', situata la capatul traseului turistic auto A 1, pornesc 7 din cele 12 trasee marcate care strabat plaiurile Muntilor Iezer (si anume: B 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7), precum si trei drumuri forestiere, bine intretinute (pe vaile Cuca, Batrina si Larga), de interes pentru accesul si circulatia turistilor spre zonele inalte ale muntelui.

Cabana ,,Cuca' (1175 m alt.) este situata intr-o frumoasa poiana, la confluenta vailor Lespezi si Tambura (de unde ia nastere Valea Cuca), la capatul unui drum forestier in lungime de 4,5 km de la "Voina', la poalele muntelul Gradisteanu, din masivul Papusa. Data in folosinta in anul 1974, cabana este administrata de clubul turistic ,,Romania pitoreasca' din Pitesti si are o capacitate de cazare de 52 locuri, din care 22 locuri in 2 camere cu paturi suprapuse si 30 locuri la comun; cabana dispune de o bucatarie si o sala de mese la dispozitia oaspetilor si are cabanier permanent, fiind deschisa tot timpul anului.

Cabana ,,Cuca' se afla pe traseele turistice marcate B 5 si B 6.

Cabana ,,Batrina' (1110 m alt.) este situata pe malul drept al apelor vaii Batrina, 500 m amonte de confluenta acestora cu cele de pe Valea Catunului (,,Gura Catunului', 1080 m alt.), la poalele piciorului de munte Iezeru Mare, la capatul drumului forestier de pe Valea Batrinei (4,5 km de la ,,Voina'). Data in folosinta in anul 1981, cabana este administrata de clubul turistic ,,Plaiuri muscelene', din Cimpulung, si are o capacitate de cazare de 27 locuri, in 3 camere cu paturi suprapuse; cabana dispune de o sala de mese si o bucatarie la dispozitia oaspetilor si are cabanier permanent, fiind deschisa in tot cursul anului; la etaj se afla sediul ,,Salvamont' - Cimpulung, cu o camera-dormitor. Cabana ,,Batrina' este accesibila de pe traseele turistice marcate B 2 si B 3, din punctul ,,Gura Catunului'.

Refugiul alpin "Iezer' (2135 m alt.) este o constructie din piatra si metal, cu doua camere cu paturi suprapuse (circa 60 locuri), o mica sala de mese, sobe de incalzit si pregatit mincarea; dat in folosinta in anul 1974, prin reconstruirea din temelie a vechiului refugiu de pe malul lacului cu acelasi nume, refugiul actual se afla sub ingrijirea sectiei "Salvamont' - Cimpulug, acceul turistilor urmind sa fie reglementat in functie de existenta unui paznic, pentru evitarea repetatelor degradari (informatii la Cimpulung, la cabana-hotel ,,Voina' sau la cabana ,,Batrina'). Situat intr-un punct central al zonei de altitudine din Muntii Iezer, refugiul prezinta o deosebita importanta pentru dezvoltarea in bune conditiuni a turismului montan si a schiului, fiind de dorit ca organele locale ale orasului Cimpulung sa gaseasca o solutie pentru ca refugiul sa fie pus din nou la dispozitia turistilor si schiorilor, fara restrictii. Refugiul se afla situat pe trascele turistice marcate B 2 si B 3, fiind accesibil si de pe traseele marcate B 1, B 8, B 9 si B 10.

STINELE

Pe largile plaiuri ale Muntilor lexer, la circa 1600 -1700 m altitudine, drumetii pot afla adapostire la numeroase stine, asezari pastorale de straveche traditie, unde ospitalitatea este nedezmintita. in general, aceste stine sint situate la limita superioara a padurilor care imbraca zonele inferioare ale culmilor, totdeauna in apropierea unei surse de apa, fiind legate intre ele printr-o retea de poteci sau drumuri pastorale, care mai poarta si denumirea de "plaiuri' sau chiar ,,sleuri' (de exemplu: Plaiul lui Patru sau Sleul Batrinei). Toate stinele poarta numele muntelui pe care sint asezate, de pilda: stina din Iezeru Mare, stina din Groapele, stina din Vacarea etc.

STAREA TRASEELOR SI MARCAJELOR

In general, starea actuala a drumurilor carosabile de interes turistic, ca si a traseelor turistice de picior si a marcajelor respective estc satisfacatoare, cu unele exceptii pe care le vom mentiona mai jos. Din reteaua de circa 200-250 km drumuri carosabile, de interes pentru accesul turistic in cuprinsul Muntilor Iezer, in general bine intretinute, fiind drumuri forestiere in mare majoritate, atragem atentia numai asupra soselelor de contur de pe malurile viitoarelor lacuri de acumulare ,,Riusoru' (pe Riul Tirgului, traseul A 1) si ,,Pecineagu' (pe Dimbovita, traseul A 2), aflate in curs de amenajare si unde circulatia autovehiculelor este supusa unor restrictii sau devieri impuse de necesitate.

Drumurile carosabile cele mai expuse deteriorarilor la viiturile de primavara sint cele de pe vaile Batrina, Cuca, Bratia (traseele turistice B 2, 15, 5, G si 10). Recent, din necesitati de ordin zoo pastoral, au aparut pe teritoriul Muntilor Iezer citeva noi drumuri (deocamdata in curs de amenajare), si anume: drumul de pe culmea Portareasa (traseele turistice B 10 si C 1), de la barajul ,,Riusoru', pina la Crucea Ateneului Voinesti, de pe culmea Iezeru Mare; drumul de pe culmea Muntisoru - Tefeleica - Gradisteanu (traseul turistic B 12) de la Rucar pina sub virful Papusa sau cel de pe culmea Strimtu - Dobriasu - Calu - Gainatu - Gradisteanu (traseul turistic B 11) de la Leresti Pod pina la muntele Calu; circulatia pe aceste drumuri se face, deocamdata, numai cu masini de tip ARO, cu doua diferentiale. Reteaua de trasee turistice marcate, din cuprinsul Muntilor Iezer, insumeaza si ea circa 260 km, lucrarile de intretinere a marcajelor reprezentind o sarcina dificila pentru membrii sectiei ,,Salvamont' Cimpulung. Dintre acestea, cele mai deficitare sint: traseul B 3 (partial, pe piciorul Iezeru Mare); traseul B6, pe distanta virful Papusa - Cascue - Valea Dimbovitei; traseul B 9, de la Bahna Rusului pina la Iezeru Mic - Obirsia; traseul B 10, pe muntele Portareasa, pina sub Obirsia; traseul B 11, pe intregul parcurs, de la Leresti Pod pina la Saua Gainatu; traseul B 12, pe intregul parcurs, de la Susenii Rucarului, pina la Gradisteanu.

Recent au aparut si alte marcaje noi, de un interes mai restrins, si anume: cele din jurul cabanei ,,Batrina', fie catre stinele din Plaiul lui Patru (punct rosu), fie catre Piscanu (cruce rosie), precum si un marcaj local (punct rosu) pe distanta: Leresti Pod - Namaesti, peste muntele Strimtu (Clabucet).[3]

ALTE INFORMATII

- De la Agentia de turism Cimpulung (O.J.T. Arges), str. Negru Voda, nr. 117, cod. 0425, telefon 970/1.18.00, in legatura cu cabana-hotel ,"Voina' si refugiul ,,Iezer'.

- De la secretariatul clubului turistic ,,Romania pitoreasca', din Pitesti, casuta postala 88, cod 0300 sau telefon 976/3.35.06, in legatura cu cabana ,,Cuca' (inclusiv cabana ,,Garofita Pietrei Craiului').

- De la conducerea clubului turistic ,,Plaiuri muscelene' sau sectiei ,,Salvamont', din Cimpulumg, str. Dobrogeanu Gherea, nr. 26, cod. 0425, telefon 970A. 19.67 si 1.11.30, sau 970/1.50.35, in legatura cu cabana ,,Batrina' si refugiul ,,Iezer'.

- De la conducerea clubului speologic "Piatra Craiului' din Cimpulung, str. P. Zamfirescu, nr. 11 F, cod. 0425, telefon 970A/1.54.67, in legatura cu probleme locale de speologie sau orice alte informatii turistice in legatura cu Muntii Iezer.

Trasee turistice

A. Trasee turistice auto

1. Cimpulung - Leresti - Barajul Riusoru -Voina

Drum national 73, pina in dreptul localitatii Voinesti (3 km din centrul orasului Cimpulung), apoi sosea locala, partial modernizata; 22 km pina la Voina, prin Voinesti si Leresti. Autobuze I.T.A., de la Autogara Cimpulung, pina la Leresti Pod (11 km), in tot timpul zilei; pina la santierul Riusoru', 16 km, 3 curse pe zi; pina la Voina, 2 curse pe zi in perioada 15 mai-15 octombrie.

Initial, strabatem cartierul ,,Visoiu', de la Autogara Cimpulung pina la iesirea din oras, unde soseaua locala ia locul drumului national 73 (Cimpulung - Rucar - Bran - Brasov), chiar in capatul de jos al satului Voinesti, strabatind apoi in toata lungimea lor, pe directia sud-nord, cele doua asezari ingemanate Voinesti si Leresti, ale caror case de locuit, construite in stilul traditional al arhitecturii rurale argesene-muscelene (mai toate de data recenta), se aglomereaza pe malul sting al Riului Tirgului, oferind calatorilor un frumos spectacol. Artera de tip stradal, modernizata, sfirseste in capul de sus al comunei Leresti (Leresti Pod, 720 m alt.; 11 km de la Autogara Cimpulung, 14 km pina la Voina), trecind apoi pe malul drept al vaii, in dreptul viitoarei centrale hidroelectrice "Leresti', in curs de constructie. In punctul Leresti-Pod, se ramifica la dreapta (est), in lungul Piriului Maricai, un drum de caruta, precum si o poteca marcata cu banda albastra si punct rosu, care urca spre virful muntelui Strimtu (sau Clabucet), pe traseul A 11 (banda albastra) sau spre Namaesti (punct rosu).

Soseaua locala ramine pe malul drept al Riului Tirgului inca vreo 5 km, pina la primul pod, unde trece pe malul sting, lasind o ramura catre santierul ,,Riusoru'; traversind valea, soseaua (de constructie recenta) intra pe teritoriul muntelui Dobriasu, urca pronuntat pe pantele acestuia, traverseaza vaile Poienii si Dobriasului Mare si ajunge la nivelul viitorului baraj de la confluenta Riusorului cu Riul Tirgului (circa 920 m alt.). Barajul "Riusoru' va avea o inaltime de 105 m si o lungime la coronament de 380 m, iar lacul de acumulare ,,Riusoru' va atinge 4,5 km lungime pe ramura de pe Riul Tirgului si 3 km pe ramura de pe Riusoru. Volumul apelor lacului (circa 60 milioane mc) va pune in miscare, printr-o galerie de aductiune de circa 5 km, turbinele centralei ,,Leresti' (19 MW putere instalata). In dreptul viitorului baraj, soseaua noua face o mare bucla, intrind adinc pe Valea Terciului, apoi ocolind un promontoriu incepe sa piarda din inaltime, pina la coada lacului, unde trece din nou pe malul drept al vaii si se mentine in continuare pina la cabana-hotel "Voina', lasind la dreapta o ramura pe Valea Larga (drum forestier).

Fig. 7

Traseul de mai sus, singura cale de patrundere spre interiorul Muntilor Iezer, lasa un numar de 4 ramificatii, toate de interes turistic si anume: a) pe Valea Riusorului, 6 km pina in punctul ,,Portareasa' pe traseul C 1, spre Iezerul Mic - Obirsia); b) pe Valea Larga, 3 km pina in punctul ,,Caprarie" (traseele B 1 si B 7); c) pe Valea ,,Batrina' drum forestier, 4,5 km pina la cabana ,,Batrina' (trasee turistice B 2 - B 3); d) pe Valea Cuca, 4,5 km drum forestier pina la cabana "Cuca' (traseele turistice B 5 - B 6)

2. Cimpulung - Rucar - Podu Dimbovitei - Valea Dimbovitei - Satic - Pecineagu - Valea Vladului

Drumul national 73 pina la Podu Dimbovitei (28 km), apoi sosea locala pina la Valea Vladului (44 km); autobuze I.T.A., de la Autogara Cimpulung, pina la barajul ,,Pecineagu' (56 km), 3 curse pe zi.

Ne aflam in prezenta celui mai lung traseu turistic auto de pe teritoriul Muntilor Iezer (72 km), traseu care strabate locuri de un pitoresc deosebit de atragator (acelasi drum turistic asigura si accesul spre versantul apusean al Pietrei Craiului, ca si spre Muntii Fagaras, in zona Tamasu Mare - Bratila). Itinerarul porneste din orasul Cimpulung, pe care il parasim prin capatul sau dinspre nord si apoi lasam soseaua locala spre Voina, ramificata din drumul national 73, in dreptul localitatii Voinesti (traseul turistic A 1 - km 3). In continuare, drumul national 73 strabate localitatea Valea Mare-Pravat, unde lasa doua ramificatii; la stinga, spre localitatea Namaesti si Valea Argeselului (drum local; traseul turistic A 4), iar la dreapta spre Stoenesti si Tirgoviste (drumul national 72 A). Lasind in urma si impunatoarele instalatii ale Combinatului de lianti si materiale de constructie ,,Valea Mare-Pravat', insirate pe Valea Argeselului, drumul national 73 urca pronuntat pina in dreptul Monumentului comemorativ de pe muntele Mateiasu, (circa 880 m alt.), care domina cu silueta lui singulara intreaga depresiune strabatuta de apele Dimbovitei, amintind calatorilor marile jertfe de vieti omenesti din timpul luptelor de aparare a zonelor inconjuratoare, din toamna anului 1916, irnpotriva armatelor invadatoare germane.

O coborire vertiginoasa, pe circa 200 m diferenta de nivel, ne aduce la nivelul apelor Dimbovitei, la capatul de jos al frumoasei asezari de munle Dragoslavele (680 m alt.), pe care itinerarul nostru o strabate de la un capat la celalalt, indreptindu-se spre Rucar, pe la poalele muntelui Virtoapele (sau Piatra Dragoslavelor). Dupa o scurta oprire la Autogara Rucar sau la hanul turistic din centrul localitatii, reluam itinerarul pe drumul national 73, care urca pronuntat pe muntele Pleasa Posadei, un pinten calcaros proeminent pe care apele Dimbovitei il ocolesc pe la est, pe citiva km, formind Cheile Mari sau Cheile Posadei.

Drumul national continua sa urce pina in Curmatura Posadei (875 m alt.) de unde m se ofera cea mai cuprinzatoare si mai impresionanta vedere de ansamblu atit asupra localitatii Rucar, cit si asupra depresiunii Podu Dimbovitei, cu casutele pitoresti ale satului cu acelasi nume, incorsetate din toate partile de o puternica rama muntoasa. Urmeaza o scurta coborire, apoi, la cele dintii case din Podu Dimbovitei (28 km de la Cimpulung; bufet pe stinga), parasim drumul national 73 si ne angajam spre stinga, pe un drum local care patrunde indata in Cheile Mici ale Dimbovitei (sau Cheile de la Plaiul Mare), insotind cursul apelor Dimbovitei in amonte, pina la obirsia acestora, in punctul ,,Valea Vladului', la confluenta dintre Valea Vladului si Boarcasu (1230 m alt.; 44 km de la ramificatia de la Podu Dimbovitei).

Cheile Mici ale Dimbovitei, in lungime de numai 3 km, impresioneaza in mod deosebit prin inaltimea de circa 200 m si verticalitatea peretilor taiati in calcarele muntilor Arsita si Piscul Jugii (pe stinga) si ale muntelui Plaiul Mare (pe dreapta, de unde si al doilea nume dat cheilor), dar si prin vigoarea cu care se rostogolesc apele inspumate ale riului, strinse intre acesti pereti din care se desprind mereu fragmente de roca. In peretele de pe stinga (cum urcam), la circa 2,5 km de la ramificatic, se observa scara de piatra care conduce la Pestera Ursilor, cu intrarea inchisa printr-o usa metalica zavorita; situata la 750 m alt. si la 20 m deasupra nivelului soselei pestera prezinta un deosebit interes speologic prin cei aproape 400 m de galerii, ca si prin resturile fosile ale unor animale din epoca preistorica (ursul de pestera, capra Ibex).

- Consideram ca este cazul sa precizam, aici, ca in mod eronat obiectivul speologic de mai sus este intilnit si sub denumirile ,,La Uluce' sau "Pestera de la Coltul Surpat', denumiri care apartin in realitate unor obiective speologice situate in cuprinsul Cheilor Cheii, de pe teritoriul satului Podu Dimbovitei, la circa 7-8 km din centrul acesteia. Indata dupa iesirea din Cheile Mici, apar si cele dintii casute ale micii asezari insirata pe vale, in sus, pe vreo 7-8 km, denumita Satic si alcatuita din doua aglomerari de case despartite printr-o mica depresiune (circa 760-850 m alt.; 8-10 km de la Podu Dimbovitei). Prin aceste locuri deosebit de pitoresti, Valea Dimbovitei, mult largita (zona fostului lac ,,Berila'), este puternic dominata de stincaria alba din abruptul apusean al Pietrei Craiului, in zona Pietricica-Funduri; pe acest parcurs, se deschide in stinga Valea Clabucetului, ale carei ape coboara de sub piscul Papusii si muntele Boteanu, incorsetate de spinarile muntilor Pleasa Draganului si Muchea lui Rauta (Crudu). Istoria celor doua aglomerari de case de la Satic este relativ recenta, micile asezari fiind rezultatul dezvoltarii, in ultimii 60-76 de ani, a unor umile locuinte de vara ale unor locuitori din Rucar sau Podu Dimbovitei, pe locurile unde isi aveau, ca si astazi, ,,odaile' lor de vara, pcntru finete si vite (fostul catun ,,Cotaenii').

Continuind itinerarul nostru pe drumul local de pe malul drept al Dimbovitei, vom trece in curind prin dreptul coloniei ,,Clabucet' a santierului lucrarilor hidrotehnice de pe Dimbovita superioara, denumire care nu are nici o legatura cu locul unde se afla (in colonie: centrala telefonica, post de prim ajutor, magazin, cantina, scoala, locuinte confortabile etc.); la intrarea in colonie, vom lasa la stinga intrarea pe Valea Saului, pe unde urca traseul marcat B 7, care face legatura cu punctul ,,Voina' (triunghi rosu). Un km mai sus de colonia ,,Clabucet', itinerarul nostru trece prin dreptul santierului viitoarei centrale hidroelectrice (2 turbine; 64 MW putere instalata) care va utiliza energia apelor lacului de acumulare ,,Pecineaga' (in curs de amenajare), precum si prin dreptul punctului ,,Cojocaru' (860 m alt.; km 12, de la ramificatia din Podu Dimbovitei), unde se afla si podul peste apa Dimbovitei, pe unde se trece catre Valea lui Ivan si Valea Dragoslavenilor, cu cabanele despre care vom vorbi la locul potrivit (traseul B 7).

Denumirca ,,Cojocaru' este foarte veche si a intrat definitiv in tezaurul toponimic al acestei zone turistice; ea este anterioara intemeierii Saticului, fiind legata dc porecla data celor ce locuiau aici, facindu-si meseria de ,,cojocari'; astazi mai intilnim pe aceste locuri doua gospodarii de oieri bine instariti, dar vechiul canton silvic (existent in urma cu 40-50 de ani, unde se puteau adaposti drumetii la nevoie) a disparut cu timpul. Locul trebuie insa retinut, deoarece il vom mai intilni in urmatoarele descricri de drumuri turistice din prezenta lucrare. Mentinindu-se, in continuare, pe malul drept al riului Dimbevita, al carui debit ramine lot puternic, itinerarul nostru trece pe la confluenta cu Valea lui Cascue (880 m alt.; km 14; in nici un caz Cazcoe, Cascu sau Coscu!), in dreptul careia se vede un frumos canton silvic unde se poate innopta la nevoie. Aici debuseaza, venind dinspra Papusa, traseul marcat B 6 (triunghi galben) care mai are o ramura putin mai sus, in fata confluentei Vaii Tamasului (alta decit cea din zona ,,Plaiul Foii'), in lungul careia acest traseu turistic se indreapta spre Curmatura Foii si cabana ,,Plaiul Foii' (drum forestier pe vale, circa 3 km).

De retinut faptul ca, indata dupa trecerea podului de birne peste apa Dimbovitei spre Valea Tamasului (stina pe dreapta), se desprinde la stinga drumul pastoral denumit ,,Plaiul Turcilor', care urca pronuntat pe Piscul Turcilor, pentru a intilni pe pantele sudice ale Muntelui Tamasu Mare un alt mare drum pastoral: ,,Plaiul Tamasului', folosit si ca artera turistica marcata (traseul B 5, banda albastra), drum de legatura intre cabana-hotel ,,Voina' si cabana ,,Plaiul Foii' (vezi mai departe: punctul ,,Rachita'; apa de baut la Izvorul din Plai, in punctu1 de intilnire a celor doua drumuri pastorale). Putin mai sus de gura Vaii Tamasului (circa 900 nv alt.), Valea Dimbovitei incepe sa se ingusteze considerabil, pentru ca din dreptul punctului "Tufa Cerbului' drumul nostru sa patrunda in Cheile Petrimanului (un topic asemanator intilnim, departe spre vest, in Muntii Capatinii, pe Valea Latoritei), un defileu sapat in sisturi cristaline, pe o lungime de circa 8 km, avind doua sectoare distincte: Cheile Petrimanului propriu-zise si Cheile Rachitei (local se pronunta: Richita, Richitii), despartite printr-o largire a vaii, care adaposteste cladirile celei de a doua colonii a santierului lucrarilor hidrotehnice de pe Dimbovita superioara, precum si cantonul silvic ,,Rachita' (960 m alt; km 22 de la Podu Dimbovitei). De retinut faptul ca peste podul de piatra de la Rachita trece un drum forestier, care se insinueaza in serpentine pe Valea Rachitei in sus, folosit pe o mica distanta si de traseul turistic marcat B 5 (banda albastra), intilnit la confluenta Dimbovitei cu Dracsinul, ca si pe distanta dintre aceasta si "Rachita', traseu amintit mai sus in legatura cu Plaiul Turcilor si Plaiul Tamasului.

Peretii inalti de 100-200 m ai Cheilor Petrimanului, impaduriti, salbatici si puternic povirniti, au facut din acest defileu unul din principalele elemente de peisaj, de o mare atractivitate, de pe cursul superior al Dimbovitei; strabatut de la o vreme de o buna sosea carosabila, nu sint mai mult de cinci decenii de cind, pentru a strabate acest defileu, numai cu piciorul sau cu calul, trebuia sa se foloseasca o poteca ingusta, taiata pe alocuri direct in stinca si catarata la peste o suta de metri deasupra apelor Dimbovitei, pe malul drept al acesteia.

La capatul superior al lungului defileu (circa 1000 m alt.; km 25 de la ramificatia din Podu Dimbovitei), ne aflam la baza barajului ,,Pecineagu', pina la al carui coronament soseaua urca pieptis cei peste o suta de metri diferenta de nivel, dupa care se inscrie pe traseul viitorului drum de contur, pe malul sudic al lacului de acumulare ce se va forma, in curind, in spatele barajului. Situat la fosta confluenta a Dimbovitei cu Piriul Larg (Izvorul Pecineagu) si Piriul Manastirii, barajul ,,Pecineagu' atinge o inaltime de 108 m si o lungime de 350 rn la coronament, iar lacul de acumulare va avea o lungime de circa 5,5 km si un volum de circa 69 milioane mc, apele lui urmind a fi dirijate printr-o aductiune subterana, in lungime de 9,5 km, pina la centrala hidroelectrica ,,Clabucet', din punctul Cojocaru.

Trecerea, in continuare, spre punctul final al traseului: ,,Valea Vladului', de pe malul drept pe cel sting al Dimbovitei, se va face pe noul pod de la coada lacului (km 36; circa 1120 m alt.), putin in aval de punctul ,,Coltii', din dreptul confluentei Vaii Coltilor (Coltii lui Andrei Mici si Mari), trecind apoi si pe la gura vailor Lutele si Berivoiu, care coboara de sub culmea principala a Muntilor Fagaras. Inainte de a ajunge la coada lacului ,,Pecineagu', vom nota si capatul inferior al unui stravechi drum pastoral ce poarta numele de ,"Plaiul Hotului' si care isi are corespondentul (si continuarea totodata) pe versantul din fata al Fagarasului; denumirea trebuie pusa in corelatie cu evenimentele neplacute ce se petreceau odinioara cind tilharii atacau si jefuiau nu numai bogatele stine din aceste pustietati, dar chiar si pe cei care foloseau in mod curent acest plai, pentru a urca spre marea ,,nedeie populara' din Poiana Sintilie, de pe Muntele Gradisteanu, sub piscul Papusii (a se vedea si traseul B 1).

In final, itinerarul nostru se opreste in punctul ,,Valea Vladului' (canton silvic; 1230 m alt.; 44 km de la Podu Dimbovitei), de unde se ramifica alte doua drumuri forestiere, pe care le vom mentiona mai departe. Sa amintim ca drumul de pe Valea Dimbovitei, prezentat pina aici, reprezinta o veritabila ,,axa turistica' a intregii zone montane pe care o strabate, lasind de o parte si de alta un numar de ramificatii de un real interes pentru turism, si anume: a) pe Valea Clabucetului, 4 km drum forestier pina sub Muntele Boteanu, avind legatura cu traseul turistic B 7; b) si c) pe Valea lui Ivan si Valea Dragoslavenilor, 3 km drum local pe Valea lui Ivan, pina la casa de vinatoare ,,Piatra Craiului' (traseul turistic B 7) si respectiv 4,5 km drum forestier pe Valea Dragoslavenilor, pina la cabana ,,Garofita Pietrei Craiului' (traseul turistic B 7); d) pe Valea lui Cascue, 3 km drum forestier (traseul turistic B 6); e) pe Valea Tamasului, 3 km drum forestier (traseul turistic B 7; f) pe Valea Dracsinului, 2 km drum forestier (traseul turistic B 5); g) pe Valea Rachitei, 2 km drum forestier (traseul turistic B 5); h) pe Valea Coltilor, 3 km drum forestier, cu o ramura pe Valea Coltii lui Andrei Mari; i) pe Valea Vladului, 6 km drum forestier, pe versantul sudic al Muntelui Berevoescu Mare; j) pe Valea Boarcasului, 5 km drum forestier, pe versantul nordic al Muntilor Iezer, cu posibilitatea de a atinge Curmatura Oticului, de pe traseul turistic B 8.

3. Cimpulung - Domnesti - Bahna Rusului -Baciu

Drumuri nationale 73 si 73 C, pina la Domnesti (30 km), apoi drum local si forestier (36 km), pina la Baciu; autobuze I.T.A. de la Autogarile Cimpulung, Pitesti si Curtea de Arges, pina in satul Sboghitesti, comuna Nucsoara (6 km aval de Bahna Rusului).

O excursie rutiera spre frumoasa asezare argeseana Domnesti si apoi pe Riul Doamnei in sus, pina sub poalele Muntilor Iezer si Fagaras si chiar mai departe, pina sub inalta culme a Fagarasului, la picioarele piscului Moldoveanu, poate reprezenta o veritabila incintare pentru amatorul de locuri atragatoare si cu aspecte pe alocuri inedite. Itinerarul nostru strabate mai intii cartierele sudice ale orasului Cimpulung, dupa care, in punctul ,,Pescareasa' (5 km din centrul Cimpulungului, pe DN 73) se angajeaza la dreapta, pe drumul national 73 C, in curs de modernizare, trece peste riul Bughea la Godeni (comuna mare si frumoasa; centru de exploatare carbonifera), apoi si peste riul Bratia la Berevoesti, asezare tipic musceleana care si-a sarbatorit recent 500 ani de atestare documentara (anul 1482); important centru extractiv carbonifer; locul natal al scriitorului si calatorului roman Mihai Tican Rumano (1895-1967), a carui casa parinteasca a fost transformata in Casa memoriala, cu numeroase exponate donate de scriitor. In continuarea itinerarului, dupa ce vom fi trecut si prin satul Slanic (cu noua lui exploatare carbonifera), vom patrunde in marea comuna Domnesti (440 m alt; 30 km de la Cimpulung, 22 km de la Curtea de Arges), asezare de un incontestabil interes etnografic si folcloric, situata pe ambele maluri ale Riului Doamnei, in plina zona de ,,muscele' subcarpatice, imbracate in bogate livezi de pomi fructiferi (han turistic in localitate).

Urcind in lungul Riului Doamnei, un drum local bine intretinut se indreapta catre o alta mare asezare rurala cu specific regional, imbinat cu evidente suprapuneri mocanesti sau ungurene, cum se spune pe aici: comuna Corbi (in vechime: ,,Corbii de piatra'), asezare atestata documentar de la anul 1456 si locuita in mare majoritate de oieri, in parte bastinasi (argeseni sau musceleni), in parte stramutati de peste Carpati (ungureni). In comuna se afla un monument rupestru din sec. XIV.

Drumul local continua sa urmeze cursul Riului Doamnei, trecind si prin satele Sboghitesti si Slatina, pina in punctul Bahna Rusului (2 km amonte de satul Slatina; catunul Lunci); soseaua auto se abate de la Sboghitesti spre Nucsoara, unde isi au capatul cursele de autobuze de la Cimpulunig, Pitesti si Curtea de Arges.

Bahna Rusului (660 m alt.; 20 km de la Domnesti, 50 km de la Cimpulung) este poarta de intrare turistica spre zonele montane apusene si nord-vestice ale Muntilor Iezer (pe traseul turistic B 9, A si B), ca si spre cele sudice ale Muntilor Fagaras. in acest scop, vom continua sa urcam pe Riul Doamnei (de aici inainte, drum forestier), trecind prin dreptul confluentei cu Cernatul (,,Gura Cernatului' sau ,,Lunca infundata', 669 m alt.), de unde se desprinde, la stinga, un drum forestier pe Valea Cernatului, precum si un traseu turistic de picior (marcat cu triunghi albastru), ambele indreptindu-se spre zonele inalte Scarisoara-Moldoveanu din Muntii Fagaras.

Vom urca, in continuare, pe drumul forestier de pe Riul Doamnei, oprindu-ne la lacul de acumulare ,,Bariu' (856 m alt.; circa 16 km de la Bahna Rusului), format la confluenta Riului Doamnei cu Vasalatu, ale carui ape coboara dinspre Curmatura Oticului, ca si dinspre caldarile Groapelor, de pe versantul nord-vestic al muntilor Papau si Setu. Pe Valea Vasalatului, drumul forestier se mai prelungestc pe inca vreo 5 - 6 km, lasind ramificatii pe mai toatc vailc afluenle.

Nu putem incheia aceste rinduri fara a preciza, spre folosul celor interesati, ca drumul forestier de pe Riul Doamnei urca in continuare, pe inca vreo 3 km, in amonte de ,,Baciu', pina in punctul ,,Gura Vailor' sau ,,Intre Ape' (878 m alt.), unde Riul Doamnei ia nastere, sub aceasta denumire, din unirea apelor Vaii Rele si ale Zirnei; Legenda (auzita si de autorul prezentei lucrari, de la batrinii sai) spune ca prin aceste locuri salbatice s-ar fi inecat Doamna voievodului Negru Voda (sau "Radu Negru' ) , care, fiind catolica si simtindu-se amenintata, ar fi incercat sa fuga peste munti, in Transilvanla; de atunci ,,Valea Rea' s-a numit "Riul Doamnei'.

De la gura Zirnei, drumul forestier mai urca, pe Valea Rea, inca vreo 20 Km. Pina in punctul Nisipari-Pojarna (1325 m alt.), la confluenta Vaii Rele cu piriul Bindea, de sub caldarile Moldoveanului si ale Bindii; de asemenea, o ramura a acestui drum forestier urca si pe Valea Zirnei, pe alti circa 12 - 14 km, trimitind ramificatii si pe vaile Leaotei si Bratilei.

4. Namaesti - Valea Argeselului - Gradisteanu

Drum local, apoi forestier, pe Valea Argeselului (circa 16 km); autobuze I.T.A. de la Autogara Cimpulung, pina la Namaesti, prin Valea Mare-Pravat (8 km).

Scurtul itinerar turistic auto de pe cursul superior al Argeselului ne va da prilejul sa constatam ca aceasta incintatoare vale montana este tot atit de interesanta si atractiva pe cursul ei superior, amonte de Namaesti, pe cit este si pe cursul ei inferior, aval de Valea Mare- Pravat, pina la varsarea ei in Riul Tirgului, in dreptul localitatii Colibasi, unde se afla marea intreprindere de automobile ,,Dacia'. Itinerarul nostru se detaseaza din drumul national 73 in cuprinsul comunei Valea Mare - Pravat, angajindu-se la stinga, in urcus usor, pina in satul Namaesti (720 m alt.; 2 km de la ramificatie), mica asezare cu un vadit specific regional, deosebit de pitoreasca, insirata pe cursul Argeselului. Dupa ce vom fi vizitat Casa memoriala ,,George Topirceanu', ca si bisericuta rupestra din incinta schitului Namaesti, ne vom angaja pe drumul forestier care a luat locul soselei locale, insotind apele Argeselului intr-un urcus aproape nesesizabil, pe circa 14 km, pina mai sus de punctul "Argcsel" (1420 m alt.; canton silvic), situat nu departe de insasi obirsia vaii, strinsa intre pantele muntilor Gainatu Mare si Gainatu Mic, asa cum valea insasi, pe cei 14 km parcursi, s-a aflat strinsa intre versantii culmilor paralele Tefeleica - Preajba - Muntisoru - Capitanu (la est) si Calu - Musuroaiele - Dobriasu - Strimtu (Clabucet), la vest. Aceste culmi, in general scunde, care coboara domol, pe citeva zeci de kilometri, dinspre plaiurile inalte ale Papusii, pe ambele laturi ale vaii, precum si redusa diferenta de nivel dintre linia acestor culmi si valea insasi sint factori care favorizeaza o vasta pespectiva catre muntele inalt, pe al carui fundal sc proiecteaza domul indepartat al Papusii.

La circa 2 km amonte de punctul ,,Argesel', in dreptul stinei din Tefeleica, se intilneste si traseul turistic B 7 (triunghi rosu) care, trecind peste Saua Argeselului (1475 m alt.), se indreapta catre Voina, pe Valea Larga, sau urcind catre Saua Tefeleica (1620 m alt.) face legatura intre Voina si Valea Dimbovitei; drumetii pot poposi dupa cel mult doua ore de mers la cabana-motel ,,Voina', pe traseul B 7. Mai sus de acest punct de intersectie, Valea Argeselului (impreuna cu potecuta care o insoteste in locul drumului forostier) isi prelungeste cursul pe inca vreo 4 km, luind sfirsit sub Saua Gradisteanu.

5. Hucar - Valea Riusorului - Mara

Drum local, apoi forestier, pe Valea Riusorului (circa 12 km), pina la Mara; autobuze I.T.A. de la Autogara Cimpu-lung pina la Rucar (24 km).

Spre deosebire de precedentul, drumul turistic auto de pe Valea Riusorului (de Rucar) este mult mai variat, peisajul de pe cursul acestei vai montane fiind mult mai impunator in aspectele sale de detaliu, culmile care insotesc valea marcind diferente de nivel mult mai mari decit cele de pe cursul superior al Argeselului. Traseul incepe propriu-zis din centrul localitatii Rucar (680 m alt.; 24 km de la Cimpulung), respectiv din dreptul "Hanului Rucar'. Initial vom urmari, in amonte, pe malul sau drept, cursul Riusorului, ale carui ape au fost canalizate si regularizate cu multe decenii in urma, pe intreg perimetrul localitatii; la capatul de sus al strazii de pe malul drept (circa 2 km din centru, in cuprinsul cartierului ,,Suseni', vom vizita pe stinga interesantul ansamblu de forme de relief, sapate in gresii, denumite ,,La tepe', despre carc am mai amintit; la iesirea din Susenii Rucarului, vom constata ca se desprinde, spre stinga, un drum local care urca pe Plaiul Maldarului, insotit si de un marcaj cruce albastra (traseul turistic ,B 12, spre Muntisoru - Tefeleica - Gradisteanu; deficitar).

Dupa ce am depasit Poiana Foii, de pe malul drept al Riusorului, drumul forestier trece succesiv de pe un mal pe celalalt, insinuindu-se intre culmile proeminente si bogat impadurite ale muntilor Draganu (la est) si Preajba - Muntisor (la vest), ale caror culmi prelungi coboara de sub virful Papusja, lasind la rindul lor o sursa de ramificatii scurte, despartite prin tot atit de numerosi afluenti ai Riusorului, ceea ce conduce la o apreciabila varietate a decorului natural, considerabil diferit de cel de pe cursul superior al Argeselului.

La km 12 de pe drumul forestier al Riusorului (de Rucar) ne oprim in punctul ,,Mara", (990 m alt.), situat la confluenta Riusorului cu Valea Mara Mare; aici se afla un canton silvic, un centru de colectare a fructelor de padure si de munte, o pepiniera, precum si o rampa de incarcare a lemnclor, aduse de la o exploatare forestiera invecinata; prin acelasi punct trece si traseul turistic marcat B 7 (triunghi rosu), intilnit la izvoarele Argeselului, si care face legatura intre Voina si Valea Dimbovitei (circa 4 ore de mers in fiecare directie). Din punctul ,,Mara', drumul forcstier se mai prelungeste numai pe citiva kilometri, urcind catre exploatarile forestiere de la izvoarele Riusorului, la poalele Muntelui Boleanu.

6. Cimpulung - Baile Hugliea - Albesti - Cindesti (Bratia)

Drum local pina la Cindesti (15 km), apoi drum forestier pc valea Bratia; autobuze I.T.A. de la Autogara Cimpulung pina la Cindesti.

Prezentam acest ultim traseu turistic auto, deoarece inlesneste accesul spre localitatea Cindesti, punct de plecare pentru ascensiunea spre inaltimile majore ale Muntilor Iezer (Iezeru Mare-Iezeru Mic etc.) peste culmea Portareasa, pe traseul marcat B 10, A si B; totodata, acest itinerar auto trece si prin localitatea Bughea de Sus, inlesnind si accesul pe traseul turistrc C 4: Baile Bughea-Portareasa.

Itinerarul nostru strabate mai intii cartierul ,,Schei' al orasului Cimpulung, trece peste Dealul Grui, pe linga Combinatul de fire si fibre sintetice ,,Grui' (recent pus in functiune) si coboara in centrul asezarii Bughea de Sus (625 m alt.; 5 km de la Autogara Cimpulung), lasind la dreapta drumul spre Baile Bughea (circa 1 km), cu instalatiile lor de cura balneara.

In continuare, itinerarul trece prin localitatea Albesti, situata pe cumpana de ape dintre vaile Bughea si Bratia, cunoscuta atit prin cariera de calcare, cit si prin rezervatia paleontologica si geologica din perimetrul localitatii. La capatul acestui scurt itinerar auto se afla satul Cindesti (650-720 m alt; 15 km de la Autogara Cimpulung), asezare rurala cu specific muscelean, situata la confluenta riului Bratia cu afluentul sau Bratioara. Satul Cindesti pune la dispozitia drumetilor doua cai paralele de patrundere catre culmile sudice si sud-vestice ale Muntilor Iezer si anume: o cale ferata forestiera, precum si un drum forestier, ambele urcind in lungul vaii Bratia, pina in punctul ,,Capra' (circa 8 km de la Cindesti), de unde incepe traseul turistic propriu-zis, spre culmea Portareasa (marcaj triunghi albastru). Alte posibilitati de acces spre culmea Portareasa, ca plecarca din satul Cindesti, sint oferite de potecile nemarcate de pe picioarelc de munte ce se desprind din culmea Portareasa (Piscul Neamtului, Plesnitoarea, Piscul Voivoda), ca si de drumul forestier de pe Valea Bratioarei.

B. Trasee turistice marcate[4]

1. Circuitul culmii principale: Voina - Vacarea - Iezeru Mare - Papusa - Gradisteanu - Valea Larga - Voina (2 etape)

Marcaj: banda rosie Durata: circa 2 zile Lungime: circa 45 km Diferenta de nivel: 1 500 m Caracteristici: traseu lung, fara dificultati deosebite.

Bine marcat cu stilpi metalici si semne de marcaj la sol, lipsit de accidente de teren de mare dificultate, cu exceptia unor apreciabile diferente de nivel pe unele segmente ale sale, circuitul culmii principale ale Muntilor Iezer este prin lungimea sa, ca si prin absenta unor posibilitati de adapost (cu exceptia refugiului alpin ,,Iezer') o incercare dura, chiar si pentru un drumet incercat. El nu poate fi efectuat pe parcursul unei zile-lumina, decit cu pretul unei curse contra-cronometru, cu totul nerecomaadabila, care nu are nimic comun cu drumetia de munte.

Propunem, asadar, ca urmare a unei indelungi experiente, fragmentarea circuitului in doua etape, a caror lungime in timp depinde de modul de desfasurare a circuitului. Astfel, in cazul plecarii de la Voina pe la mijlocul zilei (este vorba de turismul de vara), prima etapa se va putea sfirsi la refugiul alpin ,,Iezer'', unde vom innopta dupa ce ne-am asigurat accesul la refugiu, prin ,'Salvamont'-Cimpulung; etapa urmatoare, respectiv restul circuitului, va putea fi efectuata in cursul zilei a doua, pe durata a minimum 10 ore. Cei care vor pleca de la Voina in zorii primei zile, nu au nici un motiv sa-si intrerupa circuitul la refugiul ,,Iezer', ci vor trece mai departe, cautind un loc de popas peste noapte, sub culme, in dreptul Spintecaturii Papusii, fie pe versantul de nord (in Zanoaga Barbului), fie pe cel de sud (la izvoarele vaii Tambura), in conditii de bivuac. Celor care poseda un cort, le recomandam ca loc de popas ,,Izvorul din Plai', de sub Sleul Batrinei, in care caz cele doua etape vor avea o lungime practic egala, ocupind fiecare cite 8-10 ore zilnic; la acest din urma caz ne-am gindit prezentind mai jos marele circuit de culme al Muntilor Iezer in doua etape, si anume: 1) Voina - Vacarea - Crucea Ateneului (refugiul alpin "Iezer') - Iezeru Mare - Rosu - Izvorul din Plai si 2) Izvorul din Plai - Spinteratura Papusii - Virful Papusa - Saua Gradisteanu (Poiana Sintilie) - Gainatu Mare - Valea Larga - Voina.

Etapa 1: Voina - Vacarea - Crucea Ateneulul (refugiul Iezer) - Iezeru Mare - Rosu - Izvorul din Plai.

Traseul incepe din spatele cabanei-hotel ,,Voina' (950 m alt.) si urca pronuntat pe versantul impadurit al Muntelui Vacarea, iesind la gol in preajma stinelor din Vacarea (1600-1700 m alt.); se urca greu in aceste prime ceasuri ale diminetii, panta este dura, poteca se infasoara in ,,virteje' si iese din perdeaua de padure dupa o diferenta de nivel de circa 700 m. In continuare, pe spinarea larga a Muntelui Vacarea, traseul se inscrie pe linia de culme dintre bazinul vaii Batrina, cu afluentii sai (dreapta-nord) si cel al Riusorului (stinga-sud), strabatind intinsele pasuni ale Vacarei; dupa ce lasa la stinga virful Huluba (1929 m), de pe muntele cu acelasi nume, traseul depaseste si virful Vacarea (2068 m), de unde avem o prima vedere de ansamblu asupra muntilor invecinati. Lasind in dreapta caldarile larg rasfirate ale Catunului, traseul urca pronuntat spre virful urmator de pe linia culmii principale: Taritoasa (2172 m), pe care il ocoleste prin stinga, ca si spre virful Catunu (2319 m), ambele strajuind adincile caldari ale Catunului. Pina aici, urcusul s-a efectuat in trepte, pe largile intinderi ale culmii Vacarea, dar in continuare, umerii lati ai acestei culmi fac loc unei spinari stincoase, puternic pravalita catre dreapta si avind punct de reper Crucea Ateneului Voinesti, un mic monument comemorativ (in prezent deteriorat), situat la altitudinea de 2275 m, ridicat de multe decenii prin stradania locuitorilor satului Voinesti, intru cinstirea memoriei celor care si-au dat viata in luptele din toamna anului 1916, chiar pe meleagurile unde s-au nascut si au trait.

Din dreptul acestui monument, care a devenit cu timpul un important punct de convergenta a multor trasee si marcaje din Muntii Iezer, se desfac spre dreapta cele doua trasee turistice marcate B 2 si B 3 (punct albastru si cruce albastra) care coboara vertiginos, pe o poteca bolovanoasa si puternic inclinata, catre lacul alpin Iezer (2130 m alt.) si refugiul construit pe malul sau (2135 m); timp de mers Voina - Refugiul Iezer: 4-5 ore.

Dupa un popas la refugiu, reluam traseul de pe culmea principala, din punctul unde l-am parasit: Crucea Ateneului Voinesti, urcind la inceput usor, apoi din ce in ce mai pronuntat, prin bolovanisul de la Capul Catunului (2370 m), atingind, nu fara efort cele doua piscuri majore ale Muntilor Iezer: Iezeru Mare (2462 m) si Rosu (2469 m), legate intre ele printr-o scurta custura stincoasa, marcata de o inseuare in mijlocul ei. Aici ne vom ingadui un popas mai prelungit, altitudinea la care ne aflam, ca si pozitia izolata in spatiu a celor doua piscuri invecinate oferindu-ne un exceptional tur de orizont pe deasupra unui adevarat ocean de munti, incepind de la culmile indepartate ale Fagarasului, cu piscurile Moldoveanu - Scarisoara - Berevoescu - Comisu -Tamasu Mare si sfirsind cu creasta dantelata a Pietrei Craiului, cu intregul ei abrupt apusean, din punctul ,,La umeri' pina la Pietricica.

La picioarele noastre, spre sud, se adinceste caldarea glaciara a Iezerului Mare, cu cimpurile ei de grohotisuri, cu marghilele si pilcurile de jnepeni, ca si cu mica oglinda de ape a lezemlui, care infrumuseteaza ariditatea predominanta a muntelui inalt; pe malul micului iezer alpin se zareste silueta singulara a refugiului de piatra, iar mai departe, dincolo de ulucul adinc al Dimbovitei, se ridica si masivul dom al Leaotei, in spatele caruia se ghicesc Bucegii, ca o parere.

Fig. 8 Nodul oro-hidrografic Iezeru Mare

Deosebit de impresionant este si aspectul abruptului de nord si nord-vest, unde se adincesc caldarile inalte, pustii si pline de bolovanisuri, ale Boarcasului, intr-una din ele putind fi zarite si doua mici iezere alpine; aici abruptul se pravaleste pe mai bine de 700 m diferenta de nivel, pina in Curmatura Oticului, iar printre stincarii se strecoara si semnele de marcaj triunghi rosu, de pe traseul B 8, care face legatura dintre Muntii Iezer si Fagaras. Din virful Rosu directia de mers a traseului de culme se schimba spre est, ceea ce ne obliga sa fim foarte atenti in eventualitatea inrautatirii vremii (ceata, ploaie etc.) sau daca s-a innoptat pe parcurs. Pina la capatul etapei nu sint mai mult de doua ore, asa incit vom cobori cu o deosebita atentie panta pronuntata si excesiv de bolovanoasa din virful Rosu pina la nivelul Piscanului (2383 m), dupa care poteca isi reia aspectul normal, strabatind pantele sudice ale Piscanului, imbracate in haina unor bogate pasuni alpine. Larga si foarte putin denivelata, poteca ocoleste obirsiile Vaii Piscanu, intra pe teritoriul muntelui Batrina, atit de important din punct de vedere pastoral, inca din vechime, incit a dat numele sau intregului ansamblu montan ce se intinde pina la Spintecatura Papusii.

Poteca ocoleste, pe versantul lor sudic, cele doua piscuri ale muntelui Batrina, invecinate si putin proeminente (2252 m si 2288 m), dupa care atinge larga Curmatura a Batrinei (2190 m), unde lasa o ramura in coborire precipitata (in ,,virteje' - cum se spune in limbaj ciobanesc) spre caldarile Boarcasului si ale Coltilor lui Andrei (Mari), de la izvoarele Dimbovitei, de pe versantul nordic al culmii Batrina. Ne aflam pe stravechea poteca pastorala denumita local ,,Sleul Batrinei', drum de transumanta care, nu departe de sus-amintita curmatura a Batrinei, intilneste ramura sa sudica: Plaiul lui Patru, despre care vom mai vorbi; iar in vecinatatea acestui punct de ramificatie vom identifica si prezenta necesarei surse de apa: ,,Izvorul din Plai' (imediat sub poteca, la circa 2150 m altitudine), unde prima etapa a circuitului culmii principale a Muntilor Iezer ia sfirsit.

Etapa a Il-a: Izvorul din Plai - Spintecatura Papusii - Virful Papusa - Saua Gradisteanu - Poiana Sintilie - Gainatu Mare - Valea Larga - Voina

Avind o durata mai scurta decit etapa precedenta (dat fiind faptul ca, ineepind din Virful Papusa, traseul merge numai in coborire), etapa secunda a circuitului foloseste in continuare ,,Sleul Batrinei', catre est, si, lasind in unma ramura dinspre Plaiul lui Patru (traseul marcat B 4 - triunghi rosu), trece lin, pe curba de nivel de circa 2100-2200 m, pe sub virfurile putin proeminente: Fracea (2242 m) si Tambura (2294 m), coborind in final spre adinca si larga Spintecatura a Papusii (2 220 m alt.), al carei oval perfect se zareste de la rnari departari, ca o emblema a acestor munti. Ne aflam pe cumpana de ape dintre ulucul glaciar Zanoaga Barbului, de la obirsia Vaii Coltilor, pe versantul nordic, si firele de obirsie ale Vaii Tambura, imprastiate pe o larga suprafata pe versantul sudic al Culmii Batrina, al carei domeniu alpin l-am strabatut incepind din Curmatura Batrinei. Intrind pe teritoriul Muntelui Papusa, vom constata ca ascensiunea de la nivelul Spintecaturii pina in virful Papusa (2 391 m) nu este deloc usoara, fiind necesara minimum o ora pentru depasirea diferentei de nivel de numai 171 m. Traseul nostru, marcat cu aceleasi semne: banda rosie si bine jalonat cu stilpi metalici, nu urca direct la virf, ci, folosind larga poteca pastorala de intensa circulatie in timpul pasunatului alpin, ocoleste virful pe la sud pina intr-un punct unde, mai ales in conditii de slaba vizibilitate, se impune din nou o atenta orientare cu busola pentru a nu fi tentati sa coborim, in continuare, spre est, pe Plaiul Boteanului, care se desprinde la stinga, in vreme ce traseul nostru isi schimba directia spre sud.

Pozitia izolata a virfului Papusa, datorita profilului sau in trunchi de con, ne prilejuieste un al doilea tur de orizont care cuprinde intreaga vale superioara a Dimbovitei, pe fundul careia, la Pecineaga (sau ,,Dosul Dimbovitei') se zareste santierul barajului si lacului de acumulare ,,Pecineagu'; la care tablou se adauga muntii de dincolo de Dimbovita, bogat impaduriti: Lerescu si Tamasu Mare, strajuiti mult la stinga, spre apus, de cocoasa Comisului, cu vastele sale pasuni alpine. Turul de orizont se completeaza, catre est si sud-est, cu imaginea tulburatoare a abruptului apusean al Pietrei Craiului, unde putem descifra (mai ales cu un binoclu) cele mai cunoscute detalii ale sale: Umerii, Marele Grohotis, Ceardacul Stanciului, peretii apuseni etc.; iar catre sud se insira, unul in spatelc celuilalt, picioarele de munte care isi au obirsia in virful Papusii, sfirsind, dupa citeva zeci de kilometri, la Rucar si Namaesti sau deasupra Depresiunii Cimpulungului.

Parasind punctul unde traseul nostru se desparte de Plaiul Boteanului (care coboara de-a lungul voluminosului picior de munte Boteanu catre ulucul vaii Dimbnvita), prindem directia sud si patrundem pe vastele pasuni alpine ale muntelui Gradisteanu, coborind lent pina in Saua Gradisteanu (1975 m alt.). Pe intinsele pajisti din jurul acestui punct se tineau odinioara traditionalele ,,nedei' de Sf. llie, de unde si denumirea data acestor locuri: ,,Poiana Sintilie'. In larga sa a Gradisteanului se impune o noua si ultima orientare, mai ales in conditii de slaba vizibilitate, deoarece aici se intilnesc mai multe poteci pastorale si trasee marcate, fiecare indreptindu-se (sau venind) din alte parti ale masivului; vom nota, mai intii, cele doua trasee, marcate cu banda albastra si triunghi galben (B 5 si B 6), care coboara impreuna spre cabanele ,,Cuca' si ,,Voina', in circa 2-3 ore, in caz de urgenta[5]; apoi traseul marcat recent cu cruce albastra (B 12), care coboara spre Rucar in lungul culmii Mara - Tefeleica - Muntisoru, precum si traseul nostru, de culme, marcat cu banda rosie, pe care il vom urma in continuare, tot spre sud, pina in Saua Gainatu Mare (1780 m), unde debuseaza si traseul marcat cu banda albastra (B 11), care urca dinspre Leresti, pe piciorul de munte Strimtu - Dobriasu - Musuroaiele - Calu - Gainatu Mic, precum si poteca dinspre izvoarele Argeselului.

Virful urmator, aflat la sud de sa (Gainatu Mare; 1832 m), este ocolit prin dreapta (vest) de traseul nostru, care coboara lent spre liziera padurii, unde se intilneste si stina cu acelasi nume. Intrind in padurea deasa de conifere, traseul coboara precipitat pantele sudice ale muntelui Gainatu Mare[6] pina la nivelul Vaii Rele, apoi pe aceasta vale in jos pina la fostul canton ,,Caprarie' (1050 m alt.), situat la confluenta Vaii Rele cu Valea Larga; din spatele cantonului, pe pintenul despadurit dintre cele doua vai confluente, incepe sa urce spre Saua Argeselului, traseul marcat cu triunghi rosu (B 7), care face legatura dintre Voina si Valea Dimbovitei.

De la punctul ,,Caprarie', mai avem de strabatut 3 km pe drumul forestier de pe Valea Larga, pina la confluenta acesteia cu Riul Tirgului (amonte de coada viitorului lac de acumulare ,,Riusoru'), precum si citeva sute de metri pe soseaua de pe malul drept al Riului Tirgului, pentru a incheia circuitul de culme al Muntilor Iezer, circuit de o mare valoare turistica, pe care il recomandam in special celor ce vor sa aiba o prima vedere generala asupra intregului masiv.

Circuitul poate fi efectuat si in sens invers, in care caz popasul de noapte va fi facut sub Spintecatura Papusii.

2. Voina - Valea Batrina - Piciorul Catunului -Refugiul Iezer - Crucea Ateneului Voinesti

Marcaj: punct albastru Durata: 4-5 ore Lungime: circa 12 km Diferenta de nivel: 1325 m Caracteristici: traseu scurt si obositor, dar foarte indicat; strict interzis iarna, pericol de avalanse!

Este cel mai scurt traseu de acces de la cabana-hotel ,,Voina' spre refugiul alpin ,,Iezer', ca si spre culmea principala a Muntilor Iezer, in sectorul cel mai inalt al acesteia. Marcajul urmareste, la inceput, drumul forestier de pe Valea Batrina, al carei punct de confluenta cu Valea Cuca (inclusiv ramificatia drumului forestier respectiv) se gaseste in punctul ,,Intre Vai' (965 m alt.), circa 500 m amonte de Voina. Urmam drumul forestier de pe Valea Batrina, ca un veritabil culoar in padurea de amestec, trecem de pe o parte pe cealalta a vaii si, dupa cel mult o ora de la plecare, poposim la confluenta apelor de pe Valea Batrina, cu cele de pe Valea Catunului ("Gura Catunului', 1080 m alt; 4 km de la Voina), pentru o prima orientare, dat fiind faptul ca, din acest punct, drumul forestier se mai prelungeste numai cu circa 500 m, pina la cabana ,,Batrina' (1100 m alt.), mai departe acest drum fiind practicabil pe restul de circa 4 km. Tot de la Gura Catunului se desface si traseul marcat cu cruce albastra (B 3) care urca pieptis pe botul dc deal dintre vaile Batrina si Catunu (baraj pe cursul vaii).

Intrind pe poteca de pe cursul inferior al vaii Catunului, traseul nostru (marcat cu punct albastru) strabate aceasta vale numai pe citeva sute de metri, pina la confluenta cu Izvorul Iezerului, de unde incepe segmentul de traseu care solicita din plin fortele drumetului; astfel, lasind la stinga Valea Catunului, ale carei ape involburate coboara din caldarile inalte de sub culmea principala, iar in dreapta, dedesupt, cele ce coboara vijelios din lacul ,,Iezer' si din caldarile de sub Iezeru Mare, poteca urca pronuntat panta dintre cele doua vai, strabatind o deasa padure de conifere si iesind la lumina abia dupa ce a depasit o diferenta de nivel de circa 700 m (minimum 2 ore de urcus). O deschidere in perdeaua de padure ne inlesneste o interesanta vedere catre ulucul glaciar al vaii Izvorul Iezerului, unde sint inca vizibile urmele lasate de fostul ghetar cuaternar care ocupa aceasta vale, a carei origine glaciara este atestata de invizibil profil in "U' al ulucului ei, citeva praguri peste care apele sar in mici cascade, un rest de morena etc.

Dupa acest urcus ,,tare', traseul iese din zona impadurita si patrunde in zona jneapanului, strabatind mai intii o intinsa poiana aproape plana, de unde se vad de prima data caldarile inalte ale Catunului (stinga); indata traversam si apele repezi ale piriului care isi are originea in lacul alpin Iezer, apoi strabatem ca printr-o alee ingusta intinsele jnepenisuri ce imbraca treapta de sub lac, dind locurilor denumirea ,,In Jepi'. Parasind si jnepenisul, trecem in urcus pe pantele piciorului de munte Iezeru Mare, unde intilnim si semnele de marcaj. cruce albastra, de pe traseul B 3, intilnite si la Gura Catunului; impreuna, cele doua semne de marcaj ne conduc a refugiul alpin ,,Iezer' (2135 m alt.), situat pe malul micului dar incintatorului lac alpin. De la refugiu, ambele trasee se prelungesc cu aceleasi semne de marcaj, pina la Crucea Ateneului Voinesti, unde ajungem dupa un ultim urcus de circa 150 m diferenta de nivel sau maximum 30 minute.

Atentiune! Din cauza avalanselor de zapada care se formeaza in mod frecvent pe ambii versanti ai vaii lezerului, traseul de mai sus este strict interzis pe tot timpul iernii; este, de asemenea, cu totul nerecomandabila si ascensiunea pe firul vaii Iezerului, unde zapezile ating 3-4 m grosime. Ramine la dispozitia schiorilor traseul urmator, de pe piciorul Iezeru Mare.

3. Voina - Valea Batrina - Piciorul Iezeru Mare - Refugiul Iezer - Crucea Ateneului Voinesti

Marcaj; cruce albastra Durata: 5-6 ore Lungime: circa 16 km Diferenta de nivel: 1 325 m Caracteristici: traseu lipsit de dificultati, accesibil si iarna

Pe distanta de 4 km, dintre cabana-hotel ,,Voina' si punctul ,,Gura Catunului' (1080 m alt.), acest traseu se desfasoara in comun cu precedentul, marcat cu punct albastru; din punctul mai sus indicat, accesul catre piciorul de munte Iezeru Mare are doua variante: pe Valea Catunului, circa 200 m amonte de confluenta cu Batrina, sau pe Valca Batrina, circa 100 m amonte de aceeasi confluenta, pe drumul forestier spre cabana ,,Batrina' (baraj pe Valea Catunului).

Spre cabana ,,Batrina'. Data fiind asezarea acestei cabane, lateral fata de ambele trasee marcate: B 2 si B 3, vom arata ca ea este accesibila numai de pe drumul forestier care sfirseste in fata cabanei; mai departe starea drumului se deterioreaza, facindu-l accesibil numai cu piciorul, dar locurile sint deosebit de incintatoare si salbatice, pina departe sub cupola muntelui Piscanu.

In zona mai sint doua marcaje recente: punct rosu de la cabana ,,Batrina' la stinele din Plaiul lui Patru - Izvorul vaii Batrina - Valea Batrina - cabana ,,Batrina' si cruce rosie: cabana ,,Batrina - Valea Batrina - Izvorul vaii Batrina - Sleul Batrinei, precum si o poteca (nemarcata) de legatura directa intre Valea Batrina si stina de pe piciorul lezcru Mare.

Urcusul pe piciorul de munte Iezeru Mare este deosebit de dur, pina la liziera padurii, in apropierca stinei; pe circa 700 m diferenta de nivel, poteca strabate o padure de amestec, deasa si incilcita, iesind la gol intr-un punct care, nefiind semnalizat ca atare, devine deosebit de greu de identificat pentru cei ce vin in sens invers, coborind piciorul de munte. Mai sus de stina, traseul (insuficient jalonat) urmareste sa atinga linia mediana a piciorului de munte Iezeru Mare, iesind mult deasupra stinii; pe intinsele pasuni lipsite de orice fel de repere (stilpi de marcaj, copaci izolati etc.), orientarea devine foarte dificila, in conditii de vizibilitate redusa.

Traseul urca pronuntat, cistigind inaltime si oferindu-ne citeva vaste vederi panoramicc, fie catre stinga (nord-vest), spre caldarile inalte ale Catunului si Iezerului Mare, unde putem ghici prezenta lacului si a refugiului alpin, fie spre dreapta (nord-est) catre caldarile Piscanului si culmea inalta a Batrinci (tot in dreapta, dar jos, la izvoarele piriului Iezeru Mare, se poate vedea, din departare, o frumoasa colonie de Pinus cenibra, conifer ocrotit si foarte rar in Muntii Iezer).

Traseul isi incheie cursul ascendent intr-un punct situat mult deasupra nivelului lacului si refugiului ,,Iezer', catre care va trebui sa coborim pe o poteca bolovanoasa, dar bine marcata; in curind ajungem in punctul unde apar si semnele de marcaj punct albastru, care vin dinspre Piciorul Catunului, dupa care cele doua trasee, contopite, ne conduc pe linga lacul si refugiul ,,Iezer' si mai departe pina la culmea principala, la Crucea Ateneului Voinesti.

4. Voina - Plaiul lui Patru - Sleul Batrinei

Marcaj: triunghi rosu Durata: 4-5 ore Lungime: circa 12 Km Diferenta de nivel: l250 m Caracteristici: traseu usor, foarte recomandabil iarna.

Traseu foarte scurt si lipsit de dificultati, recomandabil pentru iesirea la culmea principala a Muntilor Iezer, in sectorul de mijloc al acesteia, atit vara, cit mai ales iarna, cind pantele bogat inzapezite si usor inclinate ale piciorului Plaiul lui Patru s-ar putea transforma intr-un veritabil ,,paradis al schiorilor'. Traseul incepe din drumul forestier de pe Valea Batrinei, indata dupa ce am lasat la dreapta drumul de pe Valea Cuca, la ,,intre Vai' (965 m alt.), cu traseele B 5 si B 6; reper: podul de beton peste apa Batrinei. De mentionat faptul ca, in urma cu citeva decenii, intrarea pe Plaiul lui Patru se facea dinspre Valea Cuca, pina cind o puternica viitura de primavara a rupt malurile vaii si a distrus poteca, determinind stramutarea ei pe versantul dinspre Valea Batrina (canton nou).

Lasind in urma ,,Capul Plaiului', poteca urca pieptis panta dura, imbracata intr-o deasa padure de amestec, a piciorului de munte, iesind la gol in apropierea celor doua stine de pe ,,Plai'[7], la peste 1600 in altitudine (circa 2 ore de urcus). In continuare, traseul marcat urmareste cu strictete ,,plaiul', urcind treptat catre culmea principala, prin mijlocul unor intinse pasuni alpine, unde singurele repere le reprezinta stilpii dc marcaj. Dupa alte 2 ore de mers, traseul face jonctiunea cu marea poteca de culme ,,Sleul Batrinei', intr-un punct situat nu departe de Curmatura Batrinei, la altitudinea medie de 2200 m (de notat: imediat sub poteca, spre obirsia vaii Batrina, se afla "Izvorul din Plai', sursa de apa permanenta, situata la altitudinea de circa 2150 m).

Precizam ca semnul de marcaj de pe Plaiul lui Patru (triunghi rosu), a fost ales cu scopul ca traseul respectiv sa devina o continuare a drumului de legatura dintre Voina si Cojocaru (Valea Dimbovitei), el insusi legat prin acelasi semn de marcaj de Drumul Granicerilor, din Piatra Craiului. De asemenea, acelasi semn de marcaj a fost aplicat si pe traseul de legatura dintre Muntii Iezer si Fagaras, prin Curmatura Oticului, realizindu-se astfel un mare traseu montan care leaga, prin carari de munte marcate cu acelasi semn, trei importante zone turistice din Carpatii Meridionali: Piatra Craiului - Muntii Iezer - Muntii Fagaras, intre Plaiul Foii si Curmatura Bratilei.

5. Voina - Cuca - Papusa - Dracsin - Valea Dimbovitei - Rachita

Marcaj; banda albastra Durata: 7-8 ore Lungime: circa 20 km Diferenta de nivel: 1440 m Caracteristici: traseu lung, cu mari diferente de nivel, dar lipsit de alte dificultati. Nerecomandabil iarna.

Acesta este primul din cele patru trasee de legatura dintre Muntii Iezer si zonele montane invecinate: Piatra Craiului si Fagaras, pe care le vom prezenta in paginile urmatoare; primele trei usureaza trecerea directa, peste munti, catre Piatra Craiului, pe drumuri de picior in general lipsite de dificultati, iar cel de al patrulea face o legatura directa cu Muntii Fagaras, in zona lor de rasarit.

De la cabana-hotel ,,Voina' (950 m alt.) pina in punctul ,,Intre Vai', de la confluenta Vaii Batrina cu Valea Cuca (circa 500 m amonte de cabana) se merge pe un drum local folosit in comun cu traseele marcate B 2, B 3 si B 4. De la ,,Intre Vai', se lasa la stinga drumul forestier de pe Valea Batrina si se urmeaza drumul forestier de pe Valea Cuca, intilnind, putin mai sus de ramificatie, un mic baraj destinat unei crescatorii de pastravi si totodata alimentarii cu apa curenta a cabanei-hotel ,,Voina', din viitorul lac de acumulare. Traseul urca in continuare pe Valea Cuca, trece de pe un mal pe celalalt, urmarind drumul forestier care sfirseste in larga poiana de la confluenta piraielor de munte Lespezi si Tambura, din unirea carora iau nastere apele Vaii Cuca, adaugindu-se in aval si aportul Vaii Fracea, Vaii lui Geanta si altora mai mici. Pe o latura a poienii, la capatul celor 4,5 km de drum, se afla cabana ,,Cuca' (1175 m alt.), unde vom face un prim popas inainte de a ataca urcusul spre virful Papusa. De la cabana, traseul marcat urca putin pe Izvorul Lespezi, apoi se abate la stinga, urcind pieptis printr-o deasa padure de molid, pantele muntelui Gradistoanu si iesind la gol, dupa o diferenta de nivel de circa 500 m, in apropierea stinei Gradisteanu. Urcind in continuare prin pasunea alpina de pe Gradisteanu, fara nici o problema deosebita, nici nu am putea banui cit de periculoase sint aceste plaiuri in timpul iernii si cite victime au facut in rindul celor imprudenti care s-au incumetat sa se lupte cu crusta de gheata ce imbraca plaiurile golase ale Gradisteanului, in cea mai mare parte a iernii.

Fig. 9 Nodul orohidrografic Papusa

In larga sa a Gradisteanului (1975 m alt.) apar din dreapta si semnele de marcaj banda rosie, de pe traseul in circuit B 1, dupa care cele 3 marcaje de pe traseele B 1, B 5 si B 6 urca laolalta pe largile pasuni unde se tineau odinioara ,,nedeile de munte' din Poiana Sintilie, pina sub virful Papusa, unde apare, tot din dreapta, marele drum ciobanesc de pe Muntele Boteanu. In acest punct, traseul de culme in circuit (B 1) se abate catre stinga, pe sub piscul Papusii, catre ,,Spintecatura' in vreme ce traseul nostru (impreuna cu B 6) urca direct spre nord, atingind punctul culminant al masivului Papusa, situat la 2391 m altitudine. Dupa ce, in cazul unei bune vizibilitati, ne-am oferit un vast tur de orizont de pe Papusa (a se consulta si textul de la traseul B 1, etapa 11), vom continua pe directia nord, urmarind inalta punte care uneste virful Papusa cu virfurilc Cascue (2 329 m) si Barbu (2 297 m), pe care traseul le ocoleste prin stinga, pe versantul lor de apus. De notat, pe acest parcurs, faptul ca intre un virf secundar al Papusii (2 338 m) si virful Cascue se desprinde catre dreapta (est) traseul B 6 marcat cu triunghi galben, care coboara spre Valea Dimbovitei, de-a lungul piciorului de munte Cascue, folosind marele drum pastoral ,,Plaiul lui Cascue'; imediat la nord de virful Cascue se desface catre stinga (nord-vest) marele drum pastoral ,,Plaiul Hotului', care coboara in lungul piciorului de munte cu acelasi nume, pina la nivelul viitorului lac de acumulare ,,Pecineagu', de pe cursul superior al Dimbovitei.

Dupa ce a depasit si virful Dracsin (2 102 m), traseul nostru pierde vizibil din inaltime si isi schimba directia catre nord-est, coborind in lungul plaiului deschis, puternic inclinat, pina in cel de al doilea virf al acestui munte: Piscul Dracsin (1859 m); aici se impune o noua orientare cu busola, mai ales in conditii de slaba vizibilitate, deoarece, coborind pe directia nord, ne vom abate de la traseu, ajungind la nivelul viitorului lac de acumulare ,,Pecineagu', in timp ce traseul marcat B 5 face o larga bucla spre est si coboara spre Valea Dimbovitei, in lungul piciorului de munte si plaiului Dracsin. Contactul cu drumul de pe Valea Dimbovitei se face prin intermediul drumului forestier de pe Valea Dracsinului, care se uneste cu valea Dimbovitei in cuprinsul Cheilor Petrimanului.

Traseul nostru ar putea lua sfirsit aici, dar pentru ca scopul marcajului a fost de a stabili o legatura cu Piatra Craiului, vom mentiona ca pentru a realiza aceasta legatura va trebui sa urcam pe Valea Dimbovitei inca vreo 2 km, pina in punctul ,,Rachita' (960 m alt.), de unde traseul B 5 (marcat in continuare cu semnul banda albastra) intra pe teritoriul Tamasului Mare, trece pe deasupra Curmaturii Foii si sfirseste la cabana ,,Plaiul Foii' din Piatra Craiului. (In acest caz, la durata parcursului prezentat mai sus vor trebui adaugate cel putin 3-4 ore de mers). De notat ca locul unde am luat contact cu Valea Dimbovitei coborind de pe Dracsin se afla in cuprinsul Cheilor Petrimanului, la circa 2 km aval de cea de a doua colonie (,,Rachita') a santierului ,,Pecineagu' si la circa 7 km amonte de punctul ,,Cojocaru', de unde ne vom putea indrepta fie spre Satic, fie spre una din casele de adapost de pe Valea lui Ivan sau Valea Dragoslavenilor (vezi traseul B 7).

6. Voina - Cuca - Papusa - Cascue - Valea Dimbovitei - Gura Tamasului

Marcaj: triunghi galben Durata: 6-7 ore Lungime: circa 16 km Diferenta de nivel: 1440 m Caracteristici: traseu de legatura, lipsit de dificultati; nerecomandabil iarna.

Pe distanta dintre cabana-hotel ,,Voina' si cel de al doilea virf al Papusii (2338 m), ne vom servi de indicatiile date la traseul anterior, cele doua trasee avind un parcurs comun. Indata dupa ce vom fi depasit virful secundar al Papusii, ne vom angaja la dreapta (est), in lungul drumului pastoral ,,Plaiul lui Cascue', care ocoleste obirsia Vaii lui Cascue si strabate intinse pasuni alpine, coborind pina la liziera padurii, unde intilnim si stina din Cascue; mai departe, prin padurea de conifere, pina la virful Rosca (1415 m), unde ni se prezinta doua posibilitati de a ajunge la drumul de pe Valea Dimbovitei: fie urmarind in continuare semnele de marcaj care isi schimba directia catre sud, pina in Valea lui Cascue, la drumul forestier pe care il urmam pina la confluenta cu Dimbovita (880 m alt. canton silvic), fie folosind o poteca de oi care coboara direct in Valea Dimbovitei, la circa 2 km amonte de varianta anterioara, in dreptul podului de birne care traverseaza apele Dimbovitei, inlesnind accesul spre Valea Tamasului (alta decit cea din Piatra Craiului) la ,,Gura Tamasului', circa 900 m altitudine. Locul se afla la circa 4 km amonte de punctul "Cojocaru' (traseul B 7), iar cei ce doresc sa continue drumul spre Curmatura Foii si cabana ,,Plaiul Foii', vor urmari semnele de marcaj triunghi galben, mai intii pe drumul forestier de pe Valea Tamasului, apoi in continuare, din Curmatura Foii, pe traseele marcate ce se indreapta spre cabana ,,Plaiul Foii' (in acest caz, la durata parcursului prezentat mai sus, trebuie adaugate minimum inca 3 ore de mers).

7. Voina - Argesel - Tefeleica - Mara - Broasca - Cojocaru (Valea Dimbovitei)

Marcaj: triunghi rosu Durata: 9-10 ore Lungime: circa 25 km Diferenta de nivel: 670 m Caracteristici; traseu de legatura, lipsit de dificultati

Ne aflam in prezenta unuia din cele mai frumoase si mai atractive trasee turistice de picior din Muntii Iezer, recomandabil celor ce intentioneaza sa faca trecerea din bazinul Riului Tirgului, avind drept punct de plecare cabana-hotel ,,Voina', in bazinul superior al riului Dimbovita (punct de sosire: ,,Cojocaru'), unde le stau la dispozitie alte posibilitati de deplasare, fie spre Piatra Craiului, fie spre izvoarele Dimbovitei. Optind pentru acest traseu de legatura, turistii vor avea de strabatut o zona subalpina lipsita de dificultati, cu mici diferente de nivel, dar cu aspecte de peisaj deosebit de incintatoare si chiar inedite.

Intre cabana-hotel ,,Voina' (950 m alt.) si punctul ,,Caprarie' (1050 m), de pe Valea Larga, vom avea de strabatut citeva sute de metri pe soseaua de pe Riul Tirgului, pina la primul pod, spre sud, apoi cei 3 km de drum forestier de pe Valea Larga, pina la confluenta acesteia cu Valea Rea (pe unde coboara semnele de marcaj banda rosie, de pe traseul in circuit B 1) Imediat in spatele cantonului ,,Caprarie', traseul nostru se angajeaza pe piciorul de munte dintre cele doua vai confluentc, un interfluviu scurt, impadurit si destul de povirnit pentru ca poteca sa fie obligata sa-1 urce in ,,virteje'; folosind linia mediana a interfluviului, dupa un urcus dur, pe circa 400 m diferenta de nivel, traseul atinge linia de culme a muntelui Calu, in Saua Argeselului (1475 m alt.), unde vom intilni si poteca marcata cu banda albastra (traseul B 11), venind dinspre Leresti, pe piciorul de munte Strimtu - Dobriasu - Musuroaiele - Calu - Gainatu, precum si ,,Crucea Domnisanului', o foarte veche troita ridicata in amintirea baciului Domnisanu, care va fi pastorit prin aceste frumoase plaiuri, in urma cu multe decenii.

La picioarele noastre stralucesc in soare apele limpezi si putin adinci ale Argeselului, aflate foarte aproape de originea lor, iar nu departe, la dreapta (sud) se zareste cantonul forestier ,,Argesel' (1420 m alt.), despre care am amintit in legatura cu traseul turistic auto A4 si care urca pe Valea Argeselului, dinspre Namaesti. La stinga (nord), pantele muntelui Gainatu inchid zarea, lasind libera numai vederea catre est, spre spinarile golase ale muntilor Mara si Tefeleica, imbracate in vaste pasuni. Ne vom indrepta spre aceste culmi, trecind apa Argeselului prin vad si urcind pe versantul din fata, piezis, pe linga stina, pe pantele muntelui Tefeleica, pina in Saua Tefeleica (1620 m alt.), de pe muntele cu acelasi nume, al carui virf de numai 1709 m altitudine flancheaza saua dinspre sud; in larga adincitura din aceasta sa se aduna, in anotimpul ploios, un mic lac ale carui ape nu rezista caldurilor si uscaciunii de peste vara, dar care, atit cit exista, reprezinta un punct de reper, dar si un element de peisaj incintator.

Saua si lacul Tefeleica, importante puncte dc reper pe acest traseu de legatura dintre Muntii Iezer si Piatra Craiului, se afla pe linia de culme a piciorului de munte Capitanu - Muntisoru - Tefeleica - Mara Mica - Mara Mare - Gradisteanu, delimitat de vaile Argeselului si Riusorului (de Rucar) si strabatut de un drum in curs de amenajare, folosit si de traseul turistic B 12, marcat cu cruce albastra, avind ca punct de plecare Susenii Rucarului si ca punct final Saua Gradisteanu (marcaj deficitar). Strabatind aceste locuri primavara (mai-iunie), drumetul va avea unicul prilej de a admira, inspre apus, inaltele caldari ale Iezerului, inzapezite pina tirziu, iar catre rasarit, cele dintii imagini tulburatoare, desi indepartate, ale abruptului apusean al Pietrei Craiului, la Marele Grohotis.

In continuare, traseul nostru coboara din Saua Tefeleica pe versantul estic al muntelui Mara Mica, pe al carui picior, cuprins intre vaile Mara Mare si Purdel, coboara apoi destul de pronuntat, strabatind o zona de molidis tinar in amestec cu zada (larice) si oprindu-se din aceasta coborire precipitata la drumul forestier de pe cursul vaii Mara Mare, la capatul caruia, la confluenta vailor Mara Mare si Riusoru (de Rucar), se gaseste grupul de case din punctul ,,Mara' (990 m alt). Reamintim ca, pina aici, ajunge si drumul forestier de pe Valea Riusorului, prezentat in cadrul traseului A 5 (punct de reper: ,,Casa Padurii'). Un pod de birne inlesneste trecerea peste apele repezi ale Riusorului, apoi un scurt drumeag urca oblic spre stinga, pe linga o mare pepiniera si se opreste pe urmatoarea linie de culme, pe piciorul de muntc Draganu - Pleasa Draganului - Boteanu, pe unde trece un alt drum in curs de amenajare, prezentat in cadrul traseului C 2. Pe Pleasa Draganului, la circa 1 150 rn altitudine in punctul numit ,,Plaic', ne iese in cale, ascuns printre copaci si buruieni inalte, un mic lac cu aspect de ,,tinov', el insusi un alt punct de reper pe traseu, data fiind prezenta lui permanenta.

Precizam ca noul drum de pe culmea Draganului continua sa urce catrc stinga (nord-vest), indreptindu-se spre stinele mari de pe muntele Boteanu, continuat apoi cu Plaiul Boteanului, pina sub virful Papusa. Lasind in urma aceste locuri incintatoare, traseul nostru coboara direct pina la firul subtire al apelor Clabucetului (afluent al Dimbovitei), pentru a urca apoi in diagonala pe ,,Fata Borei', versant despadurit al Muchiei lui Rauta (1232 m alt.), ultima culme ce mai avem de trecut, inainte de a cobori spre Dimbovita, la Satic. Aici se impune o ultima orientare, deoarece drumetul grabit sa ajunga cit mai curind la capatul traseului nu va rezista tentatiei de a cobori cit mai direct, indiferent pe unde, catre casutele Saticului, care se zaresc pe malul Dimbovitei, optiune cu totul nerecomandabila celor ce nu cunosc in amanunt configuratia terenului. Vom urmari, asadar, semnele de marcaj care vor strabate, spre stinga (nord) padurea de pe Muchia lui Rauta, vom iesi pe muntele Broasca, imediat linga stina cu acelasi nume, apoi, schimbind directia catre dreapta (est), vom cobori de-a lungul Vaii Saului, pe linga ultimele case din Satic, pina la soseaua de pe Valea Dimbovitei, exact la intrarea in colonia ,,Clabucet' a santierului lucrarilor hidrotehnice de pe Valea Dimbovitei.

Traseul nostru ar putea lua sfirsit aici dar, in folosul celor care ar dori sa se indrepte spre Piatra Craiului vom adauga ca vor mai avea de mers inca un kilometru de sosea (sau vor putea trece prin colonie) pina sa ajunga in punctul de reper "Cojocaru' (860 m alt.), la hotarul dintre Muntii Iezer si Piatra Craiului (amanunte la traseul A 2). De aici le stau la dispozitie doua variante pentru a ajunge la cabana ,,Plaiul Foii', dupa alte 3-4 ore de mers, si anume:

a) Pe Valea lui Ivan (marcaj in continuare triunghi rosu), drum de acces in lungime de circa 3 km pina la casa de vinatoare ,,Piatra Craiului' (1090 m alt.), inaccesibila turistilor, apoi mai departe, pe ,,Drumul granicerilor', pe sub abruptul apusean al Pietrei Craiului, pina la cabana ,,Plaiul Foii';

b) pe Valea Dragoslavenilor, drum forestier 4,5 km de la ,,Cojocaru', pina la cabana ,,Garofita Pietrei Craiului' (1100 m alt.), situata la confluenta piraielor de obirsie ale Vaii Dragoslavenilor: Tamaselul si Padina Lancii. Cabana dispune de circa 60 locuri de cazare (30 locuri in 3 camere cu paturi suprapuse si 30 locuri la comun; bucatarie, sala de mese; cabanier permanent (Nicolae Balan) care va trebui cautat la santierul centralei hidroelectrice de linga podul ,,Cojocaru'. Mai departe, dincolo de cabana ,,Garofita Pietrei Craiului', vom urca pe Valea Tamaselului pina la ,,Drumul granicerilor' si ne vom indrepta spre stinga - nord, catre cabana ,,Plaiul Foii', trecind prin Curmatura Foii, de pe Muntele Tamasu Mare.

8. Virful Rosu - Curmatura Oticului - Mezea - Curmatura Bratilei

Marcaj: triunghi rosu Durata: 7-8 ore, Lungime: circa 18 km, Diferenta de nivel; 870 m Caracteristici: traseu de legatura cu mari diferente de nivel, lipsit de dificultati majore (cu exceptia abruptului nordic al virfului Rosu)

Ne aflam in prezenta singurului traseu de legatura directa dintre Muntii Iezer si Fagaras, un traseu lung si deosebit de obositor, date fiind marile diferente de nivel de pe parcursul sau. Am considerat ca este mai potrivit sa incepern prezentarea acestui traseu din punctul unde incep si semnele de marcaj: Virful Rosu, lasind la latitudinea drumetilor alegerea punctului de plecare efectiva, in care caz la cifrele date in genericul traseului vor trebui sa se adauge la durata, lungimea si diferenta de nivel, urmatoarele elemente: minimum inca 5 ore de mers, 10 km distanta si 1500 m diferenta de nivel, in cazul plecarii de la cabana-hotel ,,Voina', sau minimum inca o ora de mers, 3 km distanta si 330 m diferenta de nivel, in cazul plecarii de la refugiul alpin ,,Iezer'. Mentionam ca, in primul caz, vom folosi indicatiile date la traseul B 1 - etapa I (Voina -Rosu), iar in al doilea caz indicatiile de la traseele B 2 si B 3 (Voina - Crucea Ateneului), iar in continuare cele de la traseul B 1 (Crucea Ateneului - Rosu).

Dupa un cuprinzator tur de orizont de pe Virful Rosu (2 469 m), care este totodata si cel mai inalt din Muntii Iezer, precum si o orientare cu busola, obligatorie in conditii de slaba vizibilitate, vom face primii pasi pe traseul marcat cu triunghi rosu, strabatind de sus in jos un abrupt de o impresionanta salbaticie, recomandabil amatorilor de peisaje montane iesite din comun, mai putin cercetate de turisti si care, pe o diferenta de nivel de circa 600 m, din virf pina in Curmatura Oticului (1860 m alt.), ne mai ofera si un alt spectacol: Coltii Cremenei (local: Coltii lui Cremene), o creasta desprinsa din muntele Oticu, pe latura din dreapta a Vaii Vasalatului (respectiv: Izvorul Cremenei) si a carei inaltime modesta (circa 1500-1600 m) contrasteaza cu aspectul ei bizar, ca o muchie ascutita si profund ruinata, sculptata in roca dura a unor gnaise de Cumpana.

Dupa o coborire istovitoare printre bolovani si steiuri de piatra, se impune un popas pe cumpana de ape din Curmatura Oticului, adincita intre izvoarele Dimbovitei (la est), reprezentate de piraiele Oticu si Boarcasu, si cele ale Vasalatului, reprezentate de piraiele Rosu si Cremenei, cu care prilej vom putea admira mai de aproape imaginea insolita a Coltilor Cremenei. Prin contrast cu acest prim sector al traseului, restul parcursului pina la capatul sau din Curmatura Bratilei se va desfasura fara nici un incident de teren, pe durata multor ore de urcus continuu si monoton, in lungul culmii Oticu - Mezea - Catunu - Bratila; singura noastra preocupare va fi urmarirea semnelor de marcaj si a stilpilor metalici (pe vreme rea) sau a marelui drum pastoral, de veche transumanta, care strabate intinsele pasuni ce imbraca culmea de o parte si de alta, pina la liziera padurilor, unde se atin numeroase stine. Vederea se desfasoara mult mai cuprinzatoare catre est, pe deasupra obirsiilor Dimbovitei, pina departe, mult mai jos de Valea Vladului, catre coada viitorului lac de acumulare ,,Pecineagu' si mai restrinsa catre vest, fiind incomodata de culmile prelungi si masive care coboara dinspre piscurile inalte ale Fagarasului, dincolo de ulucul vaii Bratila. Parasind locul de popas din Curmatura Oticului, traseul nostru trece usor pe linga virful Muntelui Oticu (2044 m), ca si pe linga cel al Muntelui Mezea (2125 m), dupa care coboara putin pina in Saua Mezea (1870 m), unde intilneste si poteca de pe Fata Pravatului, care urca dinspre punctul forestier ,,Valea Vladului', trecind si pe linga stina Mezea. In continuare, traseul urca din nou, fara intrerupere de data aceasta, purtindu-ne pe deasupra caldarilor glaciare ale Catunului Vaii Vladului, adincite pe versantul estic al muntelui de un fir de vale afluent al Vaii Vladului (Izvorul Catunului), apoi pe linga virful propriu-zis al Muntelui Catunu (2206 m alt.; gresit ,,Caltunu'), ca si pe pantele de apus ale Muntelui Bratila, al carui virf (2274 m) se profileaza la dreapta, pe culmea principala a Muntilor Fagaras.

In cele din urma, atingem aceasta culme in cuprinsul largii Curmaturi a Bratilei (2 125 m alt.), unde ne intimpina si un mic lac de coama semipermanent, situat pe traseul insusi al marelui drum turistic de pe culmea principala a Muntilor Fagaras (marcaj: banda rosie). Poposind aici, dupa un drum de o zi-lumina, singura posibilitate de adapostire (in lipsa unui cort) nu ramine decit refugiul ,,Salvamont' de pe Muntele Berevoescu Mare, situat la circa o ora de mers catre est, pe platforma inalta a Berevoescului, la circa 2300 m altitudine, sau refugiul ,,Salvamont' din Curmatura Zirnei (1923 m alt.), situat la circa doua ore de mers spre apus, pe acelasi drum turistic de pe culmea Fagarasului.

9 A. Refugiul Iezer - Iezeru Mic - Papau - Setu - Bahna Rusului

Marcaj: triunghi rosu Durata: 7-8 ore Lungime: circa 25 km Diferenta de nivel: 1615 m Caracteristici: traseu de culme, lipsit de dificultati; marcajul deficitar, lipsesc stilpii metalici.

Am optat pentru prezentarea in ambele sensuri a acestui interesant traseu turistic marcat (singurul care strabate zonele apusene ale Muntilor Iezer), si anume: mai intii cu plecarea de la refugiul alpin ,,Iezer', apoi cu plecarea de la Bahna Rusului, pe considerentul de ordin practic ca semnele de marcaj fiind deficitare, si lipsind stilpii metalici, urmarirea acestora si deci identificarea, de prima data, a traseului vor fi mult mai usoare la coborire decit la urcus; pe linga faptul, nu lipsit de importanta, ca, in acest sens, durata de mers va fi cu cel putin doua ore mai scurta decit la urcus, iar efortul considerabil mai redus.

Traseul nostru va porni, asadar, de la refugiul alpin ,,Iezer' (2135 m alt.), printr-un scurt dar accentuat urcus pe pantele de sub Crucea Ateneului Voinesti, pina vom atinge acest punct de reper de pe culmea principala a masivului, situat la altitudinea de 2275 m. In continuare, lasind la dreapta si la stinga traseul circuitului de culme (marcat cu banda rosie), care se indreapta catre piscurile dominante Iezeru Mare si Rosu, ca si spre cabana-hotel ,,Voina', vom constata ca putem sa urmam noul drum de altitudine, in curs de amenajare, fiind astfel scutiti de a mai cauta semnele de marcaj, pina in punctul unde, lasind in urma pantele muntelui Obirsia (2314 m), care face parte din trupul Iezerului Mic (2409 m), noul drum se abate catre stinga, coborind pronuntat in lungul culmii Portareasa. Din acest punct, vom ocoli pe curba de nivel Muntele Obirsia, oprindu-ne pentru un scurt popas in Curmatura Groapelor (2030 m alt.), pe linia de culme a muntilor Iezeru Mic - Groapele - Papau - Setu; va fi un popas binevenit, care ne va da prilejul sa admiram impresionantul (si oarecum ineditul) ansamblu de forme de relief de pe versantul nord-vestic al Muntilor Iezer, adinc brazdat de numeroasele fire de vale si de tot atit de numeroasele picioare de munte care se pravalesc catre adincurile vaii Vasalatului si, in final, ale Riului Doamnei, coborind dinspre caldarile inalte de sub piscul Iezeru Mic.

Lasind in urma acest impresionant tablou montan, vom cobori usor din Curmatura Groapelor catre sud-vest, urmarind mai curind marele drum pastoral care se deseneaza in fata noastra, decit rarele semne de marcaj. Cararea ciobaneasca, larga si bine trasata, drum de transumanta pastorala, strabate in continuare intinsele pasuni alpine de pe versantul sudic al muntelui Cirligele (cu cele doua virfuri ale sale: 2171 m si 2109 m), coborind lent paralel cu insasi culmea muntelui, pina in larga Curmatura a Papaului (1930 m alt.), cu micul ei lac de scochina semipermanent; la mica departare, spre sud-vest, inainte de a ne angaja in ocolire pe pantele virfului Papau (2093m), a carui cocoasa se profileaza in dreapta, ne vom afla la o importanta ramificatie de poteci unde va trebui sa procedam la o atenta orientare in teren, tinind seama de faptul ca "Plaiul Papaului', pe care am coborit pina aici, se bifurca, lasind o ramura catre sud (stinga) care, sub numele de ,,Plaiul Jupineasa - Napirteanu', coboara prelung pe spinarea acestor doi munti ingemanati, indreptindu-se spre cu totul alte locuri decit cele spre care merge traseul nostru, si anume: spre izvoarele Riusorului Bratiei, strabatind un teritoriu brazdat de numerosii afluenti de obirsie atit ai Riusorului, cit si ai riului Bratia.

Traseul nostru isi va continua coborirea lent mereu spre sud-vest, va lasa in dreapta virful Papau, dar nu mult dupa aceea se va abate in directia sud, ocolind virful Setu (1720 m) prin stinga lui si bifurcindu-se astfel: ,,Plaiul Setului' se va indrepta in continuare spre sud, coborind in Curmatura Bahnei (960 m alt.) si numai dupa aceea spre Bahna Rusului, in timp ce traseul nostru, cu rarele lui semne de marcaj, va continua sa coboare spre sud-vest si va intra in zona de padure, folosind o alta poteca pastorala de larga circulatie: "Plaiul Rusului', pina in dreptul ,,Izvorului de linga Plai'; aici apare un scurt drum forestier lateral, care debuseaza intr-un alt drum tot forestier, dar de o mai intensa circulatie, care coboara din Curmatura Bahnei (venind dinspre Riusoru Bratiei) si se indreapta de-a lungul Vaii Rusului, pina la Bahna Rusului (660 m alt.), asezare de interes forestier situata pe Riul Doamnei (catunul Lunci, satul Slatina, comuna Nucsoara).

Se poate solicita adapost pentru o noapte, fie la Cantonul silvic, fie la Casa Pionierilor din satul Slatina (1,5 km mai jos).

9 B. Bahna Rusului - Setu - Papau - Iezeru Mic - Refugiul Iezer

Marcaj: triunghi rosu Durata: 9-10 ore Lungime: circa 26 km Diferenta de nivel: l615 m Caracteristici: traseu de culme, lipsit de dificultati, cu exceptia diferentei de nivel; marcaj deficitar, lipsesc stilpii metalici.

Tinind seama de indicatiile preliminare date la traseul anterior, vom incepe lungul si obositorul nostru drum plecind din Bahna Rusului pe drumul forestier de pe Valea Rusului, care urca pina in Curmatura Bahnei (960 m alt.) si se indreapta spre Riusoru Bratiei; pe parcurs, acest drum forestier principal iasa o ramura laterala pe valea Izvorului de linga Plai, dupa ce a mai lasat una care urca insa pe Valea Bogdanului, catre centrul de exploatare forestiera din ,,Poiana Rusului', situat la altitudinea de 815 m.

Marcajul triunghi rosu, destul de sporadic aplicat, foloseste in parte drumul forestier de pe valea Izvorul de linga Plai, continuat de drumul pastoral "Plaiul Rusului', care urca treptat, pe directia nord, iesind la gol in preajma virfului Setu (1720 m); traseul nostru ocoleste acest virf pe versantul sau sudic, unde debuseaza si ,,Plaiul Setului', un alt mare drum pastoral care urca insa dinspre Curmatura Bahnei (960 m alt.). Schimbind directia catre nord-est si intrind pe teritoriul Muntelui Papau, traseul foloseste in continuare ,,Plaiul Papaului', ocoleste prin dreapta virful principal al acestui munte (2093 m) si trece pe sub Curmatura Papaului (1930 m alt.); pe parcurs a intilnit, venind dinspre sud, un alt mare drum pastoral de transumanta: ,,Plaiul Jupineasa-Napirteanu', care urca pe spinarea acestor munti ingemanati, pe deasupra firelor de obirsie ale riului Bratia (o serie de stine se insira la liziera padurii, pe acest versant sudic al Muntelui Papau).

Lasind in urma aceste incintatoare locuri, bogate in pasuni alpine, traseul nostru (impreuna cu Plaiul Papaului) continua sa urce tot in directia nord-est, lasa la stinga versantii celor doua virfuri succesive ale muntelui Cirligele (2109 m si 2171 m) si se opreste din urcus la Curmatura Groapelor (2030 m alt.), situata pe cumpana de ape dintre bazinul larg al Groapelor, care se adinceste catre nord-vest, si cel al riului Bratia, care se adinceste catre sud. Un popas mai indelungat, pentru odihna, dupa multele ceasuri de urcus neintrerupt, ne va oferi si prilejul de a ne arunca privirile spre haurile Groapelor si Vasalatului, pina departe, jos, unde se zareste dira alba a apelor Riului Doamnei. Lasind drumul pastoral, pe care l-am folosit pina acum, sa coboare vertiginos catre bazinul Groapelor, traseul nostru se abate catre dreapta, pe curba de nivel, si trece usor pe pantele sudice ale Muntelui Obirsia (2 314 m), dominat din departare de piscul Iezeru Mic (2409 m), pina in punctul unde apare dinspre dreapta, urcind pe culmea Portareasa, noul drum de interes forestier si zoo-pastoral, in curs de amenajare, pe care il vom urmari pina la capatul sau din preajma Crucii Ateneului Voinesti (2275 m), de pe culmea principala a Muntilor Iezer, exact deasupra caldarii glaciare pe fundul careia se zareste lacul alpin Iezer si refugiul cu acelasi nume. Din acest punct de reper de pe culme, o scurta dar foarte precipitata coborire ne va aduce pe malul lacului si in pragul refugiului mai sus-amintit, situat la altitudinea de 2135 m.

10 A. Refugiul Iezer - Iezeru Mic - Obirsia -Portareasa - Bratia - Cindesti

Marcaj: triunghi albastru Durata: 8-9 ore Lungime: circa 25 km Diferenta de nivel: 1625 m Caracteristici: traseu lipsit de dificultati, cu exceptia coboririi prin Coltii Caprei; marcaj deficitar

Aceleasi ratiuni care au determinat prezentarea traseului anterior in cele doua variante ale sale (la coborire si la urcus) ne-au obligat sa procedam la fel si in cazul traseului de fata, pe varianta de coborire fiind mult mai usor de reperat detaliile traseului, pentru drumetul care il strabate de prima data.

Un urcus scurt, dar dur, de la refugiul alpin ,,Iezer' pina la Crucea Ateneului Voinesti, de pe culmea principala a masivului, ne va scoate pe traseul de culme in circuit B 1, dar si la primele semne de marcaj triunghi albastru, destul de sporadic aplicate, de pe traseul care ne intereseaza. Ne vom dispensa insa de aceste semne de marcaj, folosind noul drum forestier si zoopastoral in curs dc amenajare, care ocoleste pe la sud pantele Muntelui Obirsia, dominat din departare de piscul Iezeru Mic, si ne vom dirija apoi direct spre sud, o data cu drumul ale carui incolaciri strabat vastele pasuni alpine de pe spinarea culmii Portareasa, ocolind pe rind virfurile putin proeminente ale muntilor Danciu (2143 m) si Cernatu (2067 m), pentru a se opri din coborire in larga cumpana de ape din Saua Portareasa (1830 m alt.), unde ne vor intimpina cele doua minuscule oglinzi de apa care ne vor servi drept reper: lacurile Portareasa. Aici este locul si momentul cind va trebui sa cautam semnele de marcaj, avind drept reper Coltii Caprei (1905 m), un pisc al culmii Portareasa care domina saua de mai sus cu profilul lui; traseul marcat se desprinde la dreapta, impreuna cu poteca respectiva, in timp ce drumul in constructie se dirijeaza spre sud-est (stinga), pentru ca, dupa circa 4 km, sa coboare vertiginos catre valea Riusorului (de Riul Tirgului). Tot atit de vertiginos vom cobori si diferenta de nivel de circa o mie de metri, pe poteca marcata de pe piciorul de munte denumit ,,Piscul Caprei', strabatind o deasa padure de conifere si avind tot timpul, pe mina stinga, valea adinca a Caprei, cu micile dar zgomotoasele ei cascade si cu adincul ei defileu. Poteca sfirseste la nivelul apelor Bratiei, in zona de confluenta cu piriul Capra, in apropierea cantonalui silvic ,,Capra' (823 m alt.), la poalele picioarelor de munte, scurte dar puternic inclinate: Piscul Caprei si Piscul Neamtului.

Desl harta ne arata ca am mai avea la dispozitie alte trei variante de coborire de pe Muntele Portareasa, mai jos de Coltii Caprei, spre Cindesti, consideram nerecomandabila folosirea acestora, intrucit nici una nu ne conduce spre valea Bratiei, primele doua debusind direct in satul Cindesti, iar ultima in valea Bratioarei, amonte de acest sat. Prin punctul ,,Capra', de pe valea superioara a Bratiei, trece drumul forestier de pe stinga riului, iar din acelasl punct incepe calea ferata ingusta, forestiera, de pe malul drept al riului, ambele conducindu-ne spre satul Cindesti (650 m alt.), dupa un parcurs de circa 8 Km, intovarasiti de apele tumultuoase ale Bratiei, urmind ca, de la Cindesti, sa iesim din munte prin Albesti si Bughea de Sus, pe traseul turistic auto A 6.

10 B. Cindesti - Bratia - Portareasa - Obirsia - Iezeru Mic - Refugiul Iezer

Marcaj: triunghi albastru Durata: 10-11 ore Lungime: circa 25 Km Diferenta de nivel: l625 m Caracteristici: traseu lipsit de dificultati, cu exceptia diferentei de nivel dintre Bratia si Coltii Caprei; marcajul deficitar

Dupa ce vom fi ajuns in satul Cindesti (650 m alt.), asa cum s-a aratat la traseul turistic auto A 6, vom prinde drumul forestier din lungul vaii Bratia care, impreuna cu linia ferata ingusta forestiera de pe malul drept al riului ne conduc pe un parcurs comun de circa 8 km pina la cantonul silvic ,,Capra', punct terminus al caii ferate, spre deosebire de drumul forestier care urca in continuare pe valea Bratiei (rare semne de marcaj pina la ,,Capra'). Cu oarecare dificultati, vom reusi sa identificam punctul de intrare pe poteca de pe piciorul de munte Piscul Caprei, pe a carui linie mediana se catara, in serpentine dese, poteca impreuna cu semnele de marcaj, pentru ca, dupa ce vom fi depasit diferenta de nivel de circa o mie de metri si vom fi strabatut o deasa padure de conifere, sa iesim la gol in preajma cumpenei de ape din Saua Portareasa (1830 m alt.), strajuita de profilul ascutit al Coltilor Caprei (1905 m), de pe culmea Portareasa; vom fi intovarasiti in tot timpul ascensiunii (cel putin 3 ore), de zgomotul piriului Capra, ale carui mici cascade se succed pe firul apelor acestuia, departe, jos, in dreapta, pe fundul adinc al unor mici chei (Cheile Caprei).

Incepind din Saua Portareasa, cu cele doua mici ochiuri de apa ale ei, locul potecii il ia noul drum forestier si zoo-pastoral care vine dinspre barajul "Riusoru', de pe Riul Tirgului si urca in lungul culmii Portareasa, trecind pe linga virfurile putin proeminente: Gernatu (2067 m) si Dancin (2143 m) si sfirsind la Crucea Ateneului Voinesti, de pe culmea principala a masivului, dupa ce a ocolit si pantele Muntelui Obirsia. De buna seama ca, in tot timpul folosirii noului drum, vom fi scutiti de a mai urmari semnele de marcaj, in mare parte distruse de lucrarile de amenajare a drumului, ca si stilpii de marcaj care au avut aceeasi soarta. Traseul nostru ia sfirsit la refugiul alpin ,,Iezer', dupa o coborire precipitata pe versantul stincos al caldarii care adaposteste si lacul cu acelasi nume, despre care am dat amanunte la traseele marcate B 2 si B 3.

11. Leresti - Strimtu - Dobriasu - Musuroaiele - Calu - Gainatu Mare

Marcaj: banda albastra Durata: 7-8 ore Lungime: circa 22 km Diferenta de nivel: 1060 m Caracteristici: traseu de culme joasa, lipsit de dificultati. Traseul este recomandabil unor curse pe schiuri.

Am introdus acest traseu in lucrarea de fata datorita faptului ca parcurgerea lui, atit vara, cit mai ales iarna, pe schiuri, ne prilejuieste largi vederi panoramice asupra versantului sudic al Muntilor Iezer, fiind totodata deosebit de accesibil drumetilor de toate virstele si toate categoriile. Verificate in anul 1984, marcajele au fost gasite in perfecta stare, inclusiv stilpii cu table indicatoare. Singurul segment al traseului unde se cere un efort minim este cel dintre Leresti Pod (720 m alt.), de unde incepe marcajul, si virful Muntelui Strimtu (1377 m), care se mai numeste si Clabucet, pe versantul sau dinspre satul Namaesti (in nici un caz ,,Strimbu'); la inceput traseul se aliniaza in lungul vaii piriului Maricai, care conflueaza cu Riul Tirgului in capul de sus al localitatii Leresti, in punctul ,,Leresti Pod' (drum de caruta pe cursul vaii), apoi urca pronuntat prin padurea deasa care imbraca pantele Muntelui Strimtu (Clabucet), primul dintre numeroasele virfuri putin proeminente care marcheaza prelungul picior de munte dintre vaile Riului Tirgului si Argeselului.

Precizam ca pe virful Muntelui Strimtu (Clabucet) putem ajunge deopotriva si din satul Namaesti (traseu turistic auto A 4), urmind ,,Plaiul Namaestilor' - marcat cu semnul punct rosu, asa cum putem accede si din cuprinsul comunei Leresti, pe drumul de carute care foloseste vechiul "Plai al Lerestilor' si trece prin Poiana Fetii (1073 m alt.), drum care servea, in secolele trecute, celor ce urcau la ,,nedeia' din Poiana Sintilie, de pe Muntele Gradisteanu (din relatarile recente ale batrinului baci rucarean Ilie Balanica, de 79 ani, aceasta vestita nedele se mai tinea inca pe vremea strabunicului sau).

Imediat la nord de virful Strimtu (Clabucet), traseul nostru se angajeaza pe directia sud-nord, drumul de caruta luind in zilele noastre locul stravechiului "Plai al Papusii', pe unde se calatoreau toti ce se duceau, o data pe an, la nedeia de pe Muntele Gradisteanu si in toti anii, cit era vara de lunga, la numeroasele stine de pe intinsul picior de munte. Drumeagul nu se abate cu mult de la linia mediana a acestui picior de munte bogat impadurit, strecurindu-se printre pilcuri de copaci sau prin poieni luminoase, in marginea carora se zaresc stine, si ocolind cu usurinta virfurile putin proeminente ale muntilor ce se insira ca margelele in lungul culmii, si anume: Dobriasu Mic (1503 m), Dobriasu Mare (1570 m), Musuroaiele Mici (1530 m), Musuroaiele Mari (1577 m), Calusu (1580 m), Piscul Calului (1587 m) si Calu (1531 m), pina in Saua Argeselului (1475 m).

De pe oricare din aceste virfuri modeste, ne va intimpina acelasi tablou indepartat constituit din inaltele culmi ale Muntilor Iezer, cuprinse intre Iezeru Mare si Papusa si care incununeaza zarea catre miazanoapte. Un popas mai prelungit este recomandabil in Saua Argeselului, unde vom intilni si semnele de marcaj triunghi rosu, de pe traseul B 7, care stabileste legatura intre Voina (pe Riul Tirgului) si Cojocaru (pe Dimbovita), urcind si coborind nu mai putin de patru picioare de munte coboritoare, toate din virful Papusa sau din imprejurimile lui, precum si trecind peste apele a trei riuri de munte: Argesel, Riusoru si Clabucet, fiecare cu poezia lui.

Din Saua Argeselului, traseul nu se mai prelungeste mult, urcind usor (pe o poteca de picior, de data asta, deoarece drumeagul a ramas in urma) si ocolind Muntele Gainatu Mare (1832 m) pe versantul sau de est, paralel cu firul de obirsie al Argeselului, pina in Saua Gainatu Mare[8] (1780 m alt.), unde se stabileste legatura cu marele traseu de culme, in circuit, descris la inceputul acestui capitol sub nr. B 1. Cei ce sint in cautarea unui loc de odihna pentru noapte vor putea poposi, in cel mult 1½ ora, la cabana-hotel "Voina' (950 m alt.), pe traseul B 7, care coboara din Saua Argeselului direct in Valea Larga, in punctul ,,Caprarie' (1050 m alt.), iar de acolo pe Valea Larga (drum forestier) pina la drumul turistic de pe Riul Tirgului, citeva sute de metri aval de cabana.

12 Rucar - Muntisoru - Tefeleica - Mara - Saua Grudisteanu

Marcaj: cruce albastra Durata: 8-9 ore Lungime: circa 23 km Diferenta de nivel: 1295 m Caracteristici: traseu de culme joasa, lipsit de dificultati; marcaj deficitar; traseul este recomandabil unor curse lungi, pe schiuri.

Traseul, recent marcat si cu multe lipsuri in privinta mijloacelor de orientare (stilpi metalici, table indicatoare etc.), urmareste neabatut culmea prelunga, de joasa altitudine, a piciorului de munte dintre vaile Riusorului (de Rucar) si Argeselului, oferind pe intregul sau parcurs o permanenta si larga vedere panoramica atit catre vest si est, spre celelalte doua picioare de munte care coboara de asemenea dinspre Papusa, cit si spre nord-vest, catre culmea inalta a Muntilor Iezer, dintre piscurile Iezeru Mare si Papusa.

Folosind, la inceput, drumeagul denumit local "Plaiul Maldarului', care se desprinde in capatul de sus al Rucarului (,,Susenii Rucarului'), din drumul forestier de pe valea Riusorului (traseul turistic auto A 5), semnele de marcaj cruce albastra, de data recenta si foarte rare, urca spre stinga in lungul vaii Maldarului si apoi pe scurtul picior cu acelasi nume, iesind pe culme intr-un punct situat intre virful Muntisoru (1421 m) si virful Preajba (1552 m), caruia local i se mai spune si ,,Preajma'. De notat ca pe Muntisoru se mai poate veni, tot din Rucar, si pe noul drum de interes zoo-pastoral recent dat in folosinta, care urca pe Valea lui Ecle, de linga Spitalul comunal Rucar, din capatul de jos al localitatii, trece peste virfurile Andreiasu (1362 m) si Muntisoru (1421 m) si face apoi jonctiunea cu Plaiul Maldarului.

Incepind din acest punct de jonctiune, drumul de culme, in curs de amenajare, se angajeaza pe cumpana de ape dintre vaile Riusorului (de Rucar), la dreapta - est, si Argeselului, la stinga ~ vest, mentinindu-se neabatut pe directia nord si urmarind inflexiunile reliefului culmii respective, printre pilcuri de arboret sau luminisuri de poieni. Traseul atinge mai intii virful Preajba (1552 m), dupa care coboara in Saua Preajba (1357 m alt.); de mentionat ca, de pe virful Preajba, ni se ofera primul dintre numeroasele prilejuri de a fi intimpinati de o larga vedere panoramica, extinsa catre toate punctele cardinale, avind tot timpul la picioarele noastre, de o parte, spre est, valea adinca a Riusorului, iar de cealalta parte, spre vest, ulucul larg si mult mai putin adinc, al Vaii Argeselului.

La nord de Saua Preajba drumul incepe sa cistige in inaltime (desi se mentine totusi la cote destul de moderate), urcind mai intii pe spinarea muntelui Orzea (1603 m), dupa care patrunde pe teritoriul muntelui Tefelcica, cu frumoasele sale poieni sau "poduri', din belsug smaltate cu flori multicolore, in toiul verii. Virful acestui munte (1709 m alt.) strajuieste saua larga marcata prin prezenta micului lac semipermanent Teteleica (1620 m alt.), important punct de reper pe cele doua trasee turistice care se incruciseaza pe malurile lui joase si namoloase: traseul pe care ne aflam si traseul B 7, marcat cu triunghiuri rosii. Un popas pe malul laculetului, mai ales in primavara, dupa topirea zapezilor, cind gavanul care adaposteste lacul se umple cu apa, ne va oferi un nou tur de orizont, de data aceasta deosebit de indepartat, cu splendida vedere a peretilor albi ai Pietrei Craiului, la Marele Grohotis (spre est) si cu inaltele culmi si caldari ale lezerului Mare (spre vest), albite de zapezi pina tirziu pe la mijlocul lunii iunie (stina noua sub sa).

In continuare, drumul de culme se angajeaza intr-un urcus usor pe intinsele pasuni ale muntilor Mara Mica si Mara Mare, urmarind vechiul drum pastoral de transumanta ,,Plaiul Marelor', care ocoleste izvoarele Argeselului (stinga - vest) si urca neintrerupt pina in Saua Gradisteanu (1975 m alt.), unde marcajul cruce albastra ia sfirsit, facind jonctiunea cu traseul in circuit, de pe culmea principala a Muntilor Iezer, marcat cu banda rosic (B 1); pe parcurs, traseul nostru a depasit si Piscul Ars (1840 m), un virf proeminent, imbracat in pasuni alpine, de pe teritoriul Muntelui Mara Mare. Din Saua Gradisteanu (daca nu intentionam sa continuam ascensiunea pina in Virful Papusa, pe traseul B 1, direct spre nord), cel mai apropiat loc de popas este cabana ,,Cuca' (1175 m alt.), unde vom putea ajunge coborind pe Piciorul Gradisteanu, pe traseele B 5 si B 6 (marcaje banda albastra si triunghi galben), in cel mult doua ore.

C. Trasee turistice nemarcate

I. Barajul Riusoru - Portareasa - Groapele -Coltii lui Andrei - Barbu - Pecineagu - Barajul Pecineagu

Durata: 2 zile Lungime: circa 50 km Diferenta de nivel: 1130 nl Caracteristici: traseu variat, lipsit de dificultati deosebite

Traseul prezentat in rindurile de mai jos si care ar putea fi intitulat si ,,Poteca stinelor din Iezer" este in egala masura un divertisment turistic, desfasurat prin zonele de medie inaltime ale Muntilor Iezer (dar cu privirile indreptate in permanenta spre piscurile majore ale acestor munti), precum si un foarte recomandabil periplu montan, o foarte potrivita cale de cunoastere a unor teritorii montane foarte putin cercetate de turisti, dar nu mai putin incintatoare si atractive. Traseul nu poate fi strabatut decit in doua etape de lungime aproximativ egala, in functie de locul de popas cel mai potrivit, cu exceptia posesorilor unui cort, pentru care orice poiana frumoasa, cu un izvoras in apropiere, poate fi un loc bun de popas. Celor care nu poseda un astfel de obiect atit de util din punct de vedere al autonomiei de mers, le vom recomanda fie stina din Groapele, fie cea de la izvoarele Oticului (sub Curmatura Oticului), in functie de puterea de rezistenta a calatorilor.

Etapa 1 incepe de la barajul ,,Riusoru', de pe Riul Tirgului, unde vom ajunge pe traseul turistic auto A 1 si de unde incepe si noul drum in curs de amenajare, de pe Valea Riusorului, la inceput de interes forestier, apoi zoo-pastoral; drumul ocoleste pantele impadurite ale muntelui Zanoaga, pe versantul sau de est, apoi pe cel de nord, angajindu-se pe malul sudic al viitorului lac de acumulare (ramura de pe Valea Riusorului), circa 6 km in amonte, pina in punctul ,,Portareasa'' (1082 m alt.). Precizam ca, dupa definitivarea barajului, intrarea pe traseu se va face peste coronamentul acestuia, direct din drumul local de pe malul sting al Riului Tirgului (A 1), de la altitudinea de 910-920 m.

Din punctul ,,Portareasa' (canton silvic, centru de exploatare forestiera), drumul forestier de pe cursul vaii Riusorului mai urca putin pe vale, in timp ce noul drum de interes zoo-pastoral se desface catre stinga, angajindu-se in serpentine strinse si iesind pe spinarea culmii Portareasa, in apropierea stinelor de pe acest munte, lasind in stinga poteca pastorala ce se indreapta catre muntii Boldu si Zanoaga. Mentinindu-se in continuare pe linia mediana a culmii Portareasa si strabatind pasunile intinse care imbraca aceasta culme, noul drum, aflat in curs de amenajare, urca usor pina la Saua Portareasa (1830 m alt.), cu cele doua mici lacuri ale ei si cu Coltu Caprei (1905 m), care strajuiesc imprejurimile.

Aici este si locul unde debuseaza traseul marcat cu triunghi albastru (B 10), urcind dinspre valea Bratiei, pe Piscul Caprei; la stinga se adinceste haul profund al vaii Capra, in fundul careia se aude zgomotul apelor care cad in cascade, strabatind Cheile Caprei, iar la dreapta privirile ni se opresc pe inaltele picioare de munte Taritoasa, Vacarea, Huluba, care descind, voluminoase, din culmea Iezeru Mare-Vacarca. De aici inainte, noul drum isi impleteste turnantele pe intinsele pasuni alpine ale muntilor Cernatu si Danciu, ocolind virfurile golase ale acestora (2067 m si 2143 m), pina sub virful Obirsia (2314 m), dominat din departare de piscul Iezerului Mic (2409 m). Pe pantele sudice ale muntelui Obirsia, drumul isi schimba directia spre nord-est, indreptindu-se catre Crucca Ateneului Voinesti (2275 m alt.), de pe culmea principala a masivului, unde ia sfirsit. Dat fiind faptul ca traseul nostru urmareste sa treaca in bazinul Groapelor, vom parasi drumul de pe muntele Obirsia, vom trece catre stinga, usor, pe curba de nivel si ne vom opri in Curmatura Groapelor (2030 m alt.), poarta de intrare catre tinutul montan cu acelasi nume si cumpana de ape intre bazinul Groapelor (apartinind de Vasalatu si Riul Doamnei) si cel al riului Bratia (a se vedea si traseul B 9).

De aici inainte calauza noastra va fi marea ,,poteca a stinelor', care face inconjurul intregului versant de nord-vest si nord al Muntilor Iezer, legind intre ele numeroase stine insirate ca margelele la altitudinea de 1600-1700 m, incepind cu stina de pe Muntele Groapele si sfirsind cu cea de pe Muntele Pecineagu, cale de peste 30 km.

De buna seama, nu vom parasi Curmatura Groapelor inainte de a face un popas mai prelungit, bun prilej pentru a ne arunca privirile pe deasupra numeroaselor fire de vale care brazdeaza intreaga zona montana a Groapelor, coborind vertiginos catre Vasalatu si Riul Doamnei, pe versantul bogat impadurit al acestui munte, asa cum am facut strabatind si traseul marcat B 9, dintre Bahna Rusului si refugiul alpin ,,Iezer'. In continuare, vom cobori, mai intii pronuntat, de la nivelul Curmaturii Groapelor la nivelul primei stine intilnite in cale, traversind numeroase piraie ale caror ape vijelioase vin din caldarile inalte de sub piscul Iezeru Mic; pe o vreme clara, cu larga vizibilitate, aceasta coborire precipitata este rasplatita printr-un spectaculos unghi de perspectiva care lasa privirile sa alunece pina departe catre culmea principala a Fagarasului si catre larg raspindite izvoare de obirsie ale Riului Doamnei.

In curind, intr-o margine de poiana, la adapostul unor molizi falnici, strajuita de versantul povirnit al muntelui Iezeru Mic, se iveste stina din Groapele, situata la altitudinea de circa 1700 m, unde drumetii care au strabatut traseul cu piciorul sint sfatuiti sa poposeasca peste noapte; cei care au avut posibilitatea sa foloseasca un mijloc de transport auto, pe noul drum de pe Portareasa, pina sub Muntele Obirsia, isi vor putea permite sa-si prelungeasca traseul pe durata a inca 2-3 ore, pentru a innopta la stina din Oticu (a se vedea detaliile la etapa a II-a).

Etapa a II-a o vom incepe, asadar, de la marea stina din Groapele, de unde ,,poteca stinelor' urca usor, trecind peste alte piraie involburate ce coboara din caldarile Iezerului Mic pina la Piscul in Hotar (1869 m), un scurt dar puternic picior de munte care coboara din Virful Rosu (2469 m), ca o veritabila cumpana de ape, ,,un hotar' intre vastul tinut montan al Groapelor si tinutul mai restrins, dar mai inalt, al muntelui Rosu, de pe versantul nord-vestic al masivului. Un scurt popas pe pajistea inflorita de pe Piscul cu Hotar, cu intinse covoare de flori de munte bogat colorate, ne va ingadui sa ne inaltam privirile catre abruptul stincos al piscului care domina intreg tinutul, rivalizind cu multe din piscurile principale din Muntii Fagaras si al carui nume trebuie pus in legatura directa cu intinsele covoare de smirdar (Rhododendron kotschyi), ale carui flori, de un rosu aprins, imbraca intreg versantul muntelui, in perioada de maxima inflorire: iunie-iulie.

Un ultim urcus, lent, pe sub acest abrupt deosebit de salbatic, care isi are corespondentul, miniatural dar nu mai putin spectaculos, pe partea opusa a izvoarelor Vasalatului (Izvorul Cremenei), unde se profileaza roca ruinata si plesuva a ,,Coltilor Cremenei', unul din punctele de veritabila atractie din aceste parti indepartate, unde Muntii Iezer se invecineaza nemijlocit cu versantul sudic al Fagarasului; urcusul lent sfirseste in larga cumpana de ape din Curmatura Oticului (1860 m alt.), hotar natural nu numai intre bazinele de obirsie ale Dimbovitei si Vasalatului (Riul Doamnei), dar si intre teritoriile montane ale lezerului si Fagarasului. Pe intinsa pajiste care imbraca larga inseuare, vom intilni si semnele de marcaj triunghi rosu de pe traseul B 8 care, inainte de a se angaja pe spinarile muntilor Oticu - Mezea - Bratila, spre culmea principala a Fagarasului, se vad coborind vertiginos printre bolovanisurile si steiurile de piatra din abruptul nordic al Virfului Rosu, pe o diferenta de nivel de circa 600 m, tot atit de greu dc depasit fie la coborire, fie la urcus; spectatorul care va contempla acest peisaj, asezat comod pe iarba grasa din Curmatura Oticului, nu va avea de ce sa regrete ca a facut pina aici cale lunga si obositoare.

Imediat- sub curmatura, catre est, pe scurtul picior de munte dintre pirlul Oticului sl firul extrem vestic al Boarcasului, ne va iesi in intimpinare stina din Oticu, unde vor poposi cei care au strabatut cu un vehicul auto noul drum dc pe Muntele Portareasa, pina sub poalele Muntelui Obirsia; este de la sine inteles ca pentru posesorii unui cort nu se va pune problema unui anume punct fix de popas pentru noapte. De la stina din Oticu, ,,poteca stinelor' (si implicit traseul nostru) va strabate locurile atit de putin cunoscute de la poalele versantulul nordic al Muntilor Iezer, poteca mentinindu-se practic la altitudinea de 1650 - 1750 m, si strabatind un vast masiv paduros de conifere, luminat pe alocuri de citeva incintatoare poieni. Trecind mai intii pe sub inaltele caldari, ca si peste firele succesive si numeroase ale Boarcasului, traseul nostru va strabate larga poiana de sub Coltii lui Andrei Mari, in marginea careia se iveste si stina cu acelasi nume, strajuita de un coltan izolat (1727 m) de pe al carui virf ni se ofera o cuprinzatoare vedere panoramica asupra cursului superior al Dimbovitei, amonte de coada viitorului lac de acumulare ,,Pecineagu', precum si asupra intregului versant sudic al Fagarasului, de la Berevoescu pina la Comisu si Lerescu.

De notat ca prin aceste locuri pustii si salbatice se strecoara, cu destula dificultate, o ramura a Sleului Batrinei, de pe culmea principala a Muntilor Iezer si care, incepind din Curmatura Batrinei (2190 m alt.) coboara ,,in virteje' printre ,,grebenele' stincoase, traverseaza firele de apa care vin involburate din caldarile Boarcasului si se indreapta catre stina din Oticu si respectiv Curmatura Oticului. Schimbindu-si directia generala spre nord-est si mentinindu-se la acelasi nivel de pina acum, marea ,,poteca a stinelor din Iezer' continua sa strabata padurea deasa de conifere de la poalele nordice ale masivului, patrunzind pe teritoriul muntelui Coltii lui Andrei (Mari si Mici), al carui versant este adinc brazdat de numeroase fire de obirsie ale vailor care poarta acelasi nume, coborind cu mare zgomot si chiar in cascade din caldarile dominate de culmea masiva a Batrinei. Pe unul din promontoriile ce separa aceste fire pc vale ne va intimpina ,,mutatoarea' din Coltii lui Andrei (Mici), prilej pentru a arunca o privire catre virful tronconic al Papusii, aparut de prima data pe acest traseu, dincolo de ultimul fir de vale din bazinul Coltii lui Andrei, de fapt un prelung uluc glaclar, cu clasicul profil in ,,U', care coboara de sub cumpana de ape din Spintecatura Papusii (2220 m alt.), sub denumirea locala de "Zanoaga Barbului'.

Lasind in urma mutatoarea din Cotii lui Andrei, poteca traverseaza haosul de stinci puternic dezagregate de la capatul inferior al Zanoagei Barbului, apoi intra pe teritoriul Muntelui Barbu, ocoleste printr-un larg arc de cerc Piciorul Paltinului, pe deasupra intortocheatului curs al Vaii Foisorului, trece pe linga stinele de pe Piciorul Barbului si de pe Plaiul Hotului, dupa care, facind un ultim ocol pe la izvoarele Vaii Hotarului, patrunde pe teritoriul Muntelui Pecineagu, ultimul reper de pe traseu fiind stina din Pecineagu. De aici inainte, traseul nostru, folosind in continuare poteca pastorala de pe muntele Pecineagu, coboara direct catre nord, in lungul Piriului Larg (izvorul Pecineagu), pina cind ia contact cu noua sosea de contur de pe malul sudic al viitorului lac de acumulare ,,Pecineagu', in curs de amenajare, unde traseul nostru ia sfirsit. Vom putea iesi din zona de munte din aceste parti ale masivului folosind autobuzele I.T.A., care fac 3 curse pe zi, de la santierul barajului si lacului de acumulare aflat la picioarele noastre pina la Autogara Cimpulung, sau oricare alt mijloc de transport auto (a se vedea si traseul A 2).

In atentia celor care vor dori sa mai ramina in aceasta zona de pe cursul superior al Dimbovitei, vom preciza ca barajul ,,Pecineagu' se afla la circa 15 km departare de punctul ,,Cojocaru', de unde cei interesati se vor putea indrepta spre versantul apusean al Pietrei Craiului, pe Valea lui Ivan sau pe Valea Dragoslavenilor, asa cum am aratat in partea finala a descrierii traseului turistic marcat B 7, sau vor opta pentru Plaiul Foii, folosind traseele marcate B 5 sau B 6.

2. Rucar - Pleasa Posadei - Pleasa Draganului -Boteanu - Papusa

Durata: 8-10 ore Lungime: circa 25 km Diferenta de nivel: 1 640 m Caracteristici: traseu de culme, lipsit de dificultati deosebite

In afara de traseul B 12, descris la capitolul ,,Trasee turistice marcate', traseul de mai sus este cel de al doilea drum de culme pe care il recomandam celor care ar dori sa intreprinda citeva drumuri de picior, ceva mai lungi dar suficient de usoare pentru a merita osteneala, cu plecarea din localitatea Rucar; spre deosebire de traseul mentionat mai sus, care strabate piciorul de munte de pe partea dreapta a vaii Riusorului (de Rucar), traseul pe care-1 prezentam strabate in toata lungimea lui inaltul si voluminosul picior de munte de pe partea stinga a Riusorului, cu prelungiri catre valea superioara a Dimbovitei, amonte de Cheile Mici, pina catre punctul Cojocaru si ultimele case din Satic.

Luind drept punct de plecare Hanul turistic Rucar (680 m alt.) din centrul localitatii, vom urca in lungul malului sting al Riusorului, pina in apropierea capatului superior al comunei, in vecinatatea unui monument istoric caruia i se spune local ,,Manastirea'; aici, un drumeag se abate la dreapta, pe Valea Preotului, urcind pieptis pina la culmea Muntelui Pleasa Posadei, apoi pina la cea a Muntelui Arsita, doi munti calcarosi ale caror grohotisuri arse de soare stau imprastiate peste tot locul si mai ales pe cumpana de ape din saua ,,La comoara' (1098 m alt); pe toata durata parcursului, am avut in stinga munceii impaduriti: Maguricea (1216 m), Magura (1255 m) si Gruiu Lupului (1283 m). Saua ,,La comoara' este un important punct de reper de pe traseul nostru, tinind seama de faptul ca de acolo un drumeag se abate usor catre dreapta si coboara prelung spre Valea Dimbovitei, stabilind o foarte buna legatura, peste munte, cu drumul de pe aceasta vale si cu cele doua aglomerari de case ce alcatuiesc mica, dar pitoreasca asezare Satic.

De indata ce paraseste saua "La comoara', traseul nostru ia directia nord si se angajeaza pe spinarea muntilor Draganu si Pleasa Draganului, ale caror virfuri mai proeminente si impadurite Draganu (1309 m) si Pitarcaia (1263 m) le ocoleste, dupa care pierde din inaltime, atingind cota sa cea mai coborita in punctul "Plaic' (1150 m alt.), unde reintilnim doua repere deja cunoscule din descrierile anterioare, si anume: micul lac cu aspect de tinov, strajuit de copaci inalti si inconjurat de balarii aspre, despre care am amintit pe parcursul traseului marcat B 7, precum si semnele de marcaj triunghi rosu, de pe insasi acest traseu, care stabileste legatura dintre Voina si Valea Dimbovitei. La picioarele noastre, spre vest, pe fundul vaii Riusorului (de Rucar), se zaresc casele de la punctul "Mara' (990 m alt.), catre care vom putea cobori in circa 30 minute, daca intentionam sa incheiem aici traseul si sa revenim la Rucar, pe drumul forestier descris la traseul turistic auto A 5.

Pe toata lungimea ei de circa 4-5 km, culmea prelunga a muntilor Draganu si Pleasa Draganului, strinsa intre valea Riusorului (de Rucar), spre stinga vest si valea Clabucetului, un afluent al Dimbovitei, spre dreapta est, prezinta dese schimbari de decor, oferindu-ne totodata si o impresionanta vedere catre stincariile albe ale Pietrei Craiului (creasta sudica, la Funduri si Pietricica) inaltate dincolo de o largire apreciabila a vaii Dimbovitei, dintre cele doua aglomerari de case ale Saticului. Apropiindu-se de ,,Plaic', spinarea Plesii Dra-ganului se ingusteaza tot mai mult, pina la contactul cu muntele Boteanu, al carui masiv picior de munte ii ia locul, urcind impetuos si prelung pina in virful tronconic al Papusii. Vom urca si noi o data cu marele drum pastoral de pe stravechiul ,,Plai al Boteanului', trecind prin mijlocul vastelor pasuni alpine marcate de prezenta citorva stine; vom lasa in dreapta saua inalta din Poiana Boteanului (1380 m alt.), de unde o ramura coboara spre Valea lui Cascue, peste Muntele Rateiu; vom trece si pe linga marea stina din Boteanu, apropiindu-ne treptat de virful principal al Papusii (2391 m), pe care il vom ocoli pe pantele sale sudice, pentru a stabili legatura cu traseul de culme B1 si a ne decide asupra punctului final spre care ne vom indrepta in coborire: spre Voina, pe traseul B 1 (marcaj banda rosie) sau spre Cuca, pe traseele comune B 5 si B 6 (marcaje banda albastra si triunghi galben), ambele variante avind la capat cite o casa de adapost.

3. Cimpulung - Magura - Lalu - Boldu - Portareasa

Durata; 7-8 ore Lungime: circa 20 km Diferenta de nivel: 1 230 m Caracteristici: traseul de culme fara dificultati deosebite; orientare in teren obligatorie

La sugestia unor vechi drumeti cimpulungeni, buni cunoscatori ai meleagurilor lor, vom prezenta mai jos reperele a doua trasee turistice inedite care permit accesul dinspre orasul Cimpulung (si respectiv Baile Bughea), catre zonele de sud-vest ale Muntilor Iezer, mult mai direct si fara a fi obligati sa recurgem la vreun mijloc de transport.

Primul dintre aceste doua trasee (care se proiecteaza a fi marcate in viitor), isi are punctul de plecare in cartierul "Schei' al orasului Cimpulung, pe care il vom parasi pe strada Dragalina, trecind in continuare prin mijlocul noului cartier de blocuri de locuinte destinat oamenilor muncii de la Combinatul de fire sintetice ,,Grui', pe linga care vom trece, lasindu-l in stinga. Printre casele de tara din dreptul acestei mari intreprinderi industriale, se desprinde un drum care coboara spre dreapta (nord), pina intr-o larga inseuare, apoi urca pronuntat spre virful impadurit al Muntelui Magura (894 m alt.), de unde avem la dispozitie o ampla vedere spre cursul superior ai vaii Bratia, cu asezarile Bughea de Sus si Albesti, ca si spre orasul Cimpulung, desfasurat la picioarele noastre. Mai departe, tot pe directia generala nord, drumul de picior trece pe deasupra localitatilor Voinesti si Leresti, coboara in Curmatura Bughita Lerestilor (800 m alt.), trece pe Muntele Pojorita, prin dreptul capatului superior al comunei Leresti si intra apoi pe intinsul teritoriu bogat impadurit al Muntelui Lalu, al carui virf (1247 m) il ocoleste prin stinga - vest. Strabatind poienile si luminisurile din mijlocul padurii, poteca de picior, lesne identificabila, urca neintrerupt pe spinarea Muntelui Lalu, iesind la gol pe culmea Muntelui Zanoaga, in apropierea virfului sau destul de modest: 1531 m. La dreapta-est se adinceste Valea Ursului, afluent al Riului Tirgului, aval de barajul ,,Riusoru', cu posibilitatea de a cobori direct pina la nivelul ,,Riului', pe o larga poteca pastorala al carei capat debuseaza la gura Vaii Ursului, in soseaua care desorveste santierul barajul "Riusorul".

Muntele Zanoaga reprezinta extremitatea de rasarit a Culmii Portareasa, iar pantele sale impadurite coboara spre est pina la nivelul vaii Riul Tirgului, in dreptul santierului barajului "Riusoru', iar spre nord pina la nivelul viitorului lac de baraj ,,Riusoru'; linia de culme a acestui munte este o veritabila alee alcatuita dintr-o inlantuire de poieni, prin mijlocul carora trece si poteca noastra, schimbindu-si brusc directia catre stinga (vest si nord-vest) si trecind pe neobservate pe teritoriul Muntelui Boldu, al carui virf (1658 m) se gaseste de asemenea in cuprinsul unor largi poieni.

Citeva stine ne intimpina pe acest parcurs, dupa care poteca face jonctiunea cu drumul cel nou de pe culmea Portareasa, intr-un punct unde se alatura, venind dinspre sud, vechiul drum pastoral de pe ,,Plaiul Meledic', care face legatura cu satul Cindesti, pe la izvoarele Bratioarei. Pentru simplificare, am considerat ca traseul poate lua sfirsit in Saua Portareasa (1830 m alt.), loc bine cunoscut pe harta Muntilor Iezer, de unde drumetii se vor putea indrepta catre inaltimile superioare ale acestor munti, pe traseele prezentate anterior (B 10 si C 1).

4. Baile Bughea - Paltinet - Boldu - Portareasa

Durata: 6-7 ore Lungime: circa 16 km Diferenta de nivel: 1200 m Caracteristici: traseu lipsit de dificultati; se impun dese orientari in teren

In punctul de plecare pe acest ultim traseu: Baile Bughea (625 m alt.), se poate ajunge din orasul Cimpulung, fie cu autobuzele I.T.A. (de la Autogara), fie cu piciorul, pe traseul anterior, pina in dreptul Combinatului de fire sintetice ,,Grui', apoi direct, pe una din ulitele localitatii Bughea de Sus, pina in centrul acesteia; de aici, un km pina la Baile Bughea, de unde, dupa circa 600 m, pe drumul forestier de pe valea Bughita Albestilor (afluent al riului Bughea), parasim cursul vaii si prindem la dreapta poteca usor identificabila care ataca culmea muntilor marunti si impaduriti: Gresia-Tobolea-Toaca, inainte de a iesi in Curmatura Strimbei, pe culmea dintre valea Bughea (dreapta-est) si Bughita Albestilor (stinga-v.est).

Intrind pe teritoriul Muntelui Paltinet, al carui domeniu se intinde intre izvoarele Bughei si Bratioarei, vom strabate pantele sudice, bogat impadurite, ale acestui munte, avind drept puncte de reper frumoasele luminisuri din Poiana Maracine[9] (1098 m alt.) si, mai sus, Poiana Paltinet (1075 m alt); de aici inainte, poteca de picior se mentine pe culmea din ce in ce mai ingusta a piciorului de munte Paltinet, strinsa intre Izvorul Dragosului (nu ,,Dragosului') si Valea Larga (a Boldului), pina in apropierea jonctiunii cu marea poteca pastorala de pe culmea Zanoaga - Boldu - Portareasa, punctul de reper fiind ,,Fintina Babei', situata imediat sub poteca.

De aici inainte, dirijindu-ne catre vest si nord-vest, ne vom apropia de punctul de jonctiune cu noul drum de pe culmea Portareasa si ne vom opri in Saua Portareasa, (1830 m alt.), de unde vom putea continua ascensiunea spre inaltimile majore ale Muntilor Iezer, pe traseele descrise anterior.

Turism si sporturi de iarna

In paginile anterioare ale prezentului ghid turistic am incercat sa scoatem in evidenta doar vocatia pentru un turism de vara, pe cararile Muntilor Iezer; considerind insa ca zapada cade pe culmile acestor munti de timpuriu si din abundenta, durind pina catre mijlocul si uneori chiar sfirsitul lunii mai, in partile cele mai inalte ale masivului, putem afirma cu toata convingerea ca Muntii Iezer au o incontestabila vocatie si pentru practicarea turismului si sporturilor de iarna, la argumentele de natura topoclimatica adaugindu-se configuratia deosebit de favorabila a acelor forme de relief reprezentate prin numeroase ,,picioare de munte', deosebit de lungi si accesibile. Din pacate, singurul impediment care sta in calea unei dezvoltari pe masura a turismului si sporturilor de iarna de pe cuprinsul Muntilor Iezer este faptul ca, pina in prezent, nu s-a facut nimic pozitiv, nici chiar in punctele sau localitatile cele mai indicate, cum ar fi: cabana-hotel ,,Voina' sau localitatile Leresti si Rucar, de pilda, in vecinatatea carora se gasesc cele mai accesibile locuri pentru practicarea sporturilor de iarna, in Muntii Iezer.

Celor care se incumeta, totusi, sa strabata iarna, pe schiuri, unele din zonele cele mai accesibile ale acestor munti, le vom atrage atentia asupra faptului ca vor intilni sectoare unde accesul pe timpul iernii este de-a dreptul interzis, precum: abruptul nordic si nord-vestic (Iezeru Mare - Rosu - Boarcasu - Coltii lui Andrei), apoi Piciorul Catunului si valea Iezerului, pina la refugiul alpin ,,Iezer', precum si Piciorul Gradisteanu, unde pericolul de avalanse sau de alunecare pe crusta de gheata este iminent. Alte sectoare vor fi numai atentionate, precum: pantele sudice ale muntilor Mara si Tefeleica, sau orice alte pante asemanatoare, unde se formeaxa crusta de gheata.

O alta recomandare este folosirca in exclusivilate a schiurilor, deoarece numai acestea ne ofera marele avantaj de a strabate, in deplina siguranta, culmile prelungi, usor descendente catre sud, care isi au originca in nodurile orografice Iezeru Mare si Papusa, mai ales acesta din urma, dc unde se desprind bine cunoscutele picioare de munte ce se prelungesc pina in hotarul localitatilor Leresti, Rucar si Namaesti.

In ceea ce priveste evidentierea unor terenuri apte de a fi folosite pentru exercitii si antrenamente pe zapada, cu schiurile la picior, cele mai indicate sint: in primul rind Plaiul lui Patru, apoi golul Muntelui Vacarea, ambele in imediata apropiere a cabanei-hotel ,,Voina', cu toate ca pina in prezent nu s-a intreprins nimic in vederea dezvoltarii sporturilor de iarna in jurul acestei case de adapost. In final, am mai putea recomanda si circuitul de culme al Muntilor Iezer, pe schiuri, in care caz ne vom pregati pentru cel putin o noapte la cort, in conditii de bivuac, acordind atentia cuvenita rnai ales trecerilor pe curba de nivel din jurul virfului Papusa.

Indice de trasee turistice

A. TRASEE TURISTICE AUT0

1. Cimpulung - Leresti - Barajul Riusoru - Voina

2. Cimpulung - Rucar - Podu Dimbovitei - Valea Dimbovitei - Satic - Pecineagu - Valea Vladului

3. Cimpulung - Domnesti - Bahna Rusului - Baciu

4. Namaesti - Valea Argeselului - Gradisteanu

5. Rucar - Valea Riusorului - Mara

6. Cimpulung - Baile Bughea - Albehsti - Cindesti (Bratia)

B. TRASEE TURISTICE MARCATE

1. Voina - Vacarea - Iezeru Mare - Papusa - Gradisteanu - Valea Larga -Voina (circuit); 2 etape

2. Voina - Valea Batrina - Piciorul Catunului - Refugiul "Iezer' - Crucea Ateneului Voinesti

3. Voina - Valea Batrina - Piciorul Iezeru Mare - Refugiul ,,Iezer' - Crucea Ateneului Voinesti

4. Voina - Plaiul lui Patru - Sleul Batrinei

5. Voina - Cuca - Papusa - Dracsin - Valea Dlmbovitei - Rachita

6. Voina - Cuca - Papusa - Cascue - Valea Dimbovitei - Gura Tamasului

7. Voina - Argesel - Tefeleica - Mara - Broasca - Cojocanu (Valea Dimbovitei)

8. Virful Rosu - Curmatura Oticului - Mezea - Curmatura Bratilei

9A. Refugiul Iezer - Iezeru Mic - Papau - Setu - Bahna Rusului.

9B. Bahna Rusului - Setu - Papau - Iezeru Mic - Refugiul Iezer

10A. Refugiul Iezer - Iezeru Mic - Obirsia - Portareasa - Bratia - Cindesti

10B. Cindesti - Bratia - Portareasa - Obirsia - Iezeru Mic - Refugiul Iezer

11. Leresti - Strimtu - Dobriasu - Musuroaiele - Calu - Gainatu Mare

12. Rucar - Muntisoru - Tefeleica - Mara - Saua Gradisteanu

C. TRASEE TURISTICE NEMARCATE

1. Barajul Riusoru - Portareasa - Groapele - Coltii lui Andrei - Barbu - Pecineagu - Barajul Pecineagu

2. Rucar - Pleasa Posadci - Pleasa Draganului - Boteanu - Papusa

3. Cimpulung - Magura - Lalu - Boldu - Portareasa

4. Baile Bughea - Paltinet - Boldu - Portareasa

Cuprins

SCURTA PREFATA

PREZENTARE GENERALA

Asezare si limite

Relieful

Elemente de geologie

Glaciatia cuaternara

Reteaua hidrografica

Lacurile

Elemente de clima

Vegetatia

Fauna

Monumente ale naturii. Rezervatii

TURISMUL IN MUNTII IEZER

Cai de acces

Localitati si puncte de acces

Cabane si refugii

Stinele

Starea traseelor si marcajelor

Alte informatii

TRASEE TURISTICE

A. Trasee turistice auto

B. Trasee turistice marcate

C. Trasee turistice nemarcate

TURISM SI SPORTURI DE IARNA



Intrucit pe teritoriul Muntilor Iezer se intilnesc trei cursuri de apa cu denumirea ,,Riusoru', autorul le-a diferentiat astfel: Riusorul de Rucar, Riusorul Bratiei si Riusorul de Riul Tirgului.

Cheile Posadei sau Cheile Rucarului

Traseul B6 a fost marcat in cursul anului 1983.

Durata de strabatere a traseelor monlane reprezinta o cifra admisibila pentru un drumet cu posibilitati fizice normale; la coborire, cifrele se reduc in mod corespunzator. Distantele in Km sint strict informative.

Izvor pe dreapta, sub poteca.

Dintre multele explicatii date acestul topic destul de prozaic, consideram mai potrivita cea care il pune in legatura cu prezenta unul bogat efectiv de cocosi de munte si gainuse, care au marcat astfel poienile muntelui Gainatu, in perioadele lor de imperechere.

Dupa cum constatam, topicul ,,Plaiul lui Patru' denumeste atit poteca respectiva (legata poate de numele haiducului Patru Mantului, erou de balada musceleana), cit si forma de relief, ca atare.

Este cu totul lipsit de sens topicul ,,Gradisteanu Sud', sub care intilnim acest munte pe unele harti

in Poiana Maracine se poate ajunge si direct, de la Baile Bughea, pe drumul forestier de pe valea Bughea (circa 2 km), apoi poteca la stinga.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3049
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved