Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


IMPORTANTA TURISMULUI IN ECONOMIA NATIONALA

Turism

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Hotel “FAGET” 2* - SOVATA
Hotel “MAESTRO” 3* - VATRA DORNEI
Turism si Internet - Internetul si WWW
Hotel “VENUS” 2* - SLANIC MOLDOVA
PROGRAM DE VALORIFICARE A POTENTIALULUI TURISTIC AL JUDETULUI TULCEA
IMPORTANTA ACTUALA A TURISMULUI IN ECONOMIA NATIONALA
Zona Calimanesti-Caciulata
Hotel “PRAID” 2* - PRAID
Hotel “UNIREA” 2* - BAILE FELIX
TURISMUL DE LITORAL – LITORALUL ROMANESC AL MARII NEGRE

IMPORTANTA TURISMULUI IN ECONOMIA NATIONALA




Evolutia turismului

Impactul turismului in activitatea economico – sociala

Turismul in perioada contemporana

Receptiv la transformarile civilizatiei contemporane, turismul evolueaza sub impactul acestora , dinamica sa integrandu-se procesului general de dezvoltare. La randul sau, prin potentialul uman si material pe care il angreneaza in desfasurarea sa, ca si prin efectele benefice asupra domeniilor de interferenta, turismul actioneaza ca un factor stimulator al progresului, al dezvoltarii .

Evolutia turismului in economia nationala

Desi considerat de cei mai multi specialisti in domeniu un fenomen specific epocii contemporane, turismul s-a cristalizat in a doua jumatate a secolului al XIX-lea si ca atare, primele incercari de definire si caracterizare a lui dateaza din aceasta perioada . Pret de un secol de la aparitie, turismul a avut o evolutie relativ lenta, ceea ce s-a reflectat si in planul clarificarilor conceptuale. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, mai exact incepand cu anii ’60, si ca urmare a profundelor transformari din economia mondiala, turismul cunoaste o expansiune deosebita – de unde si caracteristica pe care i-o atribuie numerosi autori, aceea de “ fenomen specific lumii moderne “ – antrenand tot mai multe resurse, angrenand in mecanismele sale un numar in crestere de tari si organisme.

Mutatiile majore din practica turismului au favorizat intensificarea cercetarilor cu privire la continutul si trasaturile definitorii ale acestui domeniu, au impus crearea unui cadru metodologic unitar pentru inregistrarea si evaluarea dimensiunilor si efectelor sale.

Turismul este considerat , in primul rand, “o forma de recreere alaturi de alte activitati si formule de petrecere a timpului liber”; el presupune “miscarea temporara a oamenilor spre destinatii situate in afara resedintei obisnuite in activitatile desfasurate in timpul petrecut la acele destinatii” ; de asemenea , in cele mai multe situatii, el implica efectuarea unor cheltuieli cu impact asupra economiilor zonelor vizitate.

Consacrarea turismului ca activitate si evidentierea ca atare sunt localizate in timp pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, odata cu exploatarea apelor termale in tarile europene, cand se vorbeste de o “noua industrie”, cu o evolutie rapida si o importanta economica in crestere.

Turismul, privit ca ansamblu al relatiilor si fenomenelor generate de satisfacerea nevoilor de consum ale calatorilor, raspunde cerintelor unui domeniu distinct de activitate, reprezentand, in tot mai multe tari, o ramura importanta a economiei.

Diversitatea activitatilor incorporate in continutul prestatiei industriei turistice ca si prezenta unora dintre ele in structura altor ramuri ale economiei, confera turismului caracterul unei ramuri de interferenta si sinteza.

De aici decurge amploarea si complexitatea relatiilor dintre turism sicelelalte componente ale economiei. Aceste relatii imbraca forme diferite, manifestandu-se direct sau indirect, permanent sau periodic, pe orizontal sau pe vertical. Pentru exemplificare, desfasurarea activitatii de turism presupune intrari in alte ramuri, ca : agricultura, industria alimentara, industria constructiilor si indirect a materialelor de constructii, energetica, constructii de masini, etc.; de asemenea, turismul intretine legaturi directe cu transporturile, telecomunicatiile, cultura si arta. La randul sau, prin produsele pe care le ofera, turismul contribuie nemijlocit la asigurarea consumului populatiei, impartind aceasta sarcina cu educatia si invatamantul, ocrotirea sanatatii, comertul si altele.

Toate acestea ilustreaza pozitia importanta a turismului in structura mecanismului economic si rolul sau activ in procesul de dezvoltare si modernizare a economiei si societatii. In acest context, “ a analiza impactul economic al turismului inseamna a evalua locul pe care acesta il ocupa in comertul international si in economia nationala; a identifica si examina rezultatele activitatii turistice in comparatie cu alte sectoare ale economiei atat in tarile industrializate cat si in cele in curs de dezvoltare” .

La nivelul economiei unei tari sau regiuni, efectele turismului trebuie analizate , in general , plecand de la relatia lor cu obiectivele fundamentale ale intregului sistem economic ; “se poate determina astfel contributia turismului la cresterea economica, la stabilitatea preturilor, la echilibrul balantei de plati , la distributia justa si echitabila a venitului national si utilizarea deplina a fortei de munca”.

Studiile, realizate de OMT in aceasta directie, identifica si grupeaza efectele turismului in trei categorii:

Efecte asupra strategiei globale a dezvoltarii unei tari (zone) sau efecte globale;

Efecte partiale asupra economiei nationale, respectiv asupra agentilor , sectoarelor, variabilelor si macrodimensiunilor fundamentale ale economiei ;

Efecte externe, in domeniul socio-cultural, fizic si cel al resurselor umane, cu rezultate economice indirecte.

In acest context, evaluarea consecintelor turismului devine o sarcina dificila si complexa, mai ales in absenta unui instrumentar specific de analiza si a unor informatii pertinente, dar si datorita unor imprecizii in delimitarea si conceptualizarea economica a fenomenului.

Privit prin prisma continutului sau si in corelatie cu ansamblul economiei nationale, turismul actioneaza ca un factor stimulator al sistemului economic global.

Desfasurarea calatoriei turistice presupune si o cerere si, respectiv, un consum de bunuri si servicii specifice, ceea ce antreneaza o crestere in sfera productiei acestora. Totodata, cerera turistica determina o adaptare a ofertei, care se materializeaza, intre altele, in dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestui sector si, indirect , in stimularea productiei ramurilor participante la construirea si echiparea sptiilor de cazare si alimentatie, modernizarea retelei de drumuri, realizarea de mijloace de transport , de instalatii pentru agrement.

Prin dezvoltarea turismului se obtine un semnificativ spor de productie; turismul intern si international contabilizau, la nivelul anului 1998, aproape 12% din produsul mondial brut, insumand circa 3.350 miliarde EURO .Aportul turismului la PIB difera sensibil intre statele lumii in functie de nivelul acestuia si de dezvoltarea si structura economiei tarilor respective. Astfel, pentru tarile mici, tributare turismului , cota de participare este foarte ridicata: circa 84% in insulele Maldive, peste 34% in Jamaica; in tarile cu o bogata activitate turistica, dar si cu o economie dezvoltata, ponderea turismului la realizarea PIB se situeaza in apropierea mediei mondiale; de exemplu, in Spania 10,7%, in Franta 7,3%, in Elvetia 7,7%, in SUA 5,3%, in Canada 4,1%, in Anglia 4,0% ; in unele din aceste tari, aportul turismului la PIB este comparabil cu cel al al unor ramuri de baza, precum agricultura –in Franta , industria automobilului - in Italia, industria otelului – in Marea Britanie.

Sunt tari in care turismul este slab dezvoltat si, corespunzator, aportul lui la crearea PIB este mai modest; in acest gen de tari se inscrie sitara noastra, unde, la nivelul ultimilor ani , turismul a participat doar cu 2-3%la realizarea PIB( 2,1% in 1998).

Turismul nu este doar creator de PIB, ci are o contributie importanta la realizarea valorii adaugate. Prin specificul sau – activitate de servicii, consum mare de munca vie, de inteligenta si creativitate- turismul participa la crearea VA intr-o proportie superioara ramurilor apropiate din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare.

Turismul are, totodata, si un important efect de antrenare, de stimulare a productiei in alte domenii, rezultat al caracterului sau de ramura de interferenta si sinteza. Studii elaborate in acest sens au evidentiat faptul ca activitatea unor ramuri este determinata in mare parte de nevoile turismului. In conexiune cu dezvoltarea simodernizarea economiei unei tari, turismul se manifesta si ca un mijloc de diversificare a structurii acesteia. Astfel, nevoia de adaptare la cerintele turistilor favorizeaza, pe de-o parte, aparitia unor ramuri( activitati) specifice: industria agrementului, transportul pe cablu, agentiile de voiaj, productia de artizanat si, pe de alta parte, imprima noi dimensiuni unor ramuri deja existente: agricultura, industrie alimentara, constructii, transporturi, servicii culturale.

De asemenea, turismul reprezinta o cale de valorificare superioara a tuturor categoriilor de resurse si, in mod deosebit, a celor naturale- altele decat cele traditionale – si/sau a celor de mici dimensiuni. Elemente cum sunt : frumusetea peisajului, calitatile curative ale apelor minerale sau termale, conditiile de clima, evenimentele cultural-artistice, monumente de arta , vestigii istorice, traditii populare isi gasesc cea mai buna valorificare, in unele situatii chiar singura, prin intermediul turismului.

Consecinta fireasca a acestor efecte, turismul este capabil sa provoace mutatii in dezvoltarea in profil teritorial; din acest unghi, el este considerat o parghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale, privite la scara nationala sau mondiala, “ o solutie pentru prosperitatea zonelor defavorizate, un remediu pentru localitatile dezindustrializate”.

Pe langa incidentele asupra economiei regiunilor si zonelor receptoare de turisti, rezultate din atragerea lor in circuitul de valori, dezvoltarea turismului are consecinte asupra geografiei acestora, asupra urbanizarii si constructiei de locuinte, amenajarii de drumuri, realizarii de servicii publice.El favorizeaza, de asemenea, utilizarea pe plan local a diverselor resurse, a disponibilitatilor de forta de munca.

Efectele economice ale turismului imbraca si alte forme de manifestare; dintre acestea se impune a fi mentionata contributia sa la asigurarea unei circulatii banesti echilibrate, realizata deopotriva pe seama turismului intern si international. Astfel, in cazul turismului intern, prin cheltuielile facute de turisti pentru procurarea de bunuri si servicii specifice , este redata circulatiei o parte din veniturile obtinute de acestia; se realizeaza, in acest fel, o echilibrare a cererii solvabile cu oferta (productia), atenuandu-se presiunile inflationiste.Pe de alta parte, produsele turistice mai rafinate, mai complexe, presupun, din partea turistilor, cheltuieli mai mari fata de consumurile casnice; cu alte cuvinte, preluarea unei parti din veniturile populatiei sub forma cheltuielilor pentru turism nu inseamna sporirea , in aceeasi masura , a consumului intern de resurse regenerabile. In privinta turismului international, incasarile valutare contribuie la atenuarea deficitului balantei de plati, la consolidarea monedei nationale si a liberei convertibilitati.

Turismul joaca un important rol in economie si prin faptul ca genereaza noi locuri de munca, avand, din acest punct de vedere, o contributie majora la atragerea excedentului de forta de munca din alte sectoare si, implicit , la atenuarea somajului. Relatia dintre turism si utilizarea fortei de munca se manifesta in plan calitativ si cantitativ, direct si indirect.

Astfel, complexitatea industriei turistice, diversitatea gusturilor si preferintelor consumatorilor turisti, necesitatea individualizarii vacantelor etc., pe de o parte, si posibilitatile relativ limitate de mecanizare- automatizare a operatiunilor turistice si ca urmare consumul mare de munca vie , pe de alta parte, se reflecta in proportia superioara a celor ocupati in sfera turismului, fata de ramurile cu structura apropiata. Totodata , dezvoltarea turismului , materializata in cresterea numarului de persoane ce intreprind o calatorie , a distantelor de deplasare, a timpului alocat vacantelor etc., atrage dupa sine sporirea cantitativa a celor implicati in organizarea si desfasurarea calatoriilor, in servirea turistilor.

In concordanta cu aceste evolutii si caracteristici, s-au inregistrat cresteri semnificative ale numarului celor ce lucreaza in hoteluri si restaurante, transporturi, agentii de turism, prestatii de agrement, conducerea administrativa a aparatului turistic. Aceste activitati se regasesc, total sau patial, in structura industriei turistice, ceea ce face dificila evaluarea cu rigurozitate a numarului celor ocupati in turism; totodata, trebuie mentionat ca aria de cuprindere a industriei turistice este sensibil diferita de la o tara la alta, accentuand greutatile de comensurare din acest sector.

In aceste conditii, capata importanta deosebita problemele legate de identificarea si delimitarea activitatilor specific turistice si a celor nespecifice, precum si evaluarea proportiei de participare a acestora in satisfacerea nevoilor turistilor.

Prin generalizarea experientei tarilor cu traditie turistica, in privinta apartenentei activitatilor la industria turismului , World Travel and Tourism Concil (WTTC) estima, pentru 1999, la 192 milioane persoanenumarul celor angajati direct in turism, ceea ce reprezenta circa 8% din totalul fortei de munca ocupata la scara mondiala (1 din 12 lucratori din lume activeaza direct in turism); de asemenea, in concordanta cu evolutia viitoare a turismului se anticipeaza, pentru orizontul 2005, o crestere de aproape 2 ori a numarului lucratorilor, ajungandu-se la circa 338 milioane persoane, ceea ce va face din turism cea mai larga industrie din lume .

Din punct de vedere calitativ, relatia turism-forta de munca poate fi exprimata printr-o multitudine de aspecte , intre care: nivelul de calificare al celor ocupati in turism si structura fortei de munca pe trepte de pregatire, raportul intre cei angajati cu timp total sitimp partial de munca , proportia angajatilor sezonieri si fluctuatia personalului, costul formarii profesionale.

In privinta pregatirii profesionale, o buna parte a specialistilor considera ca turismul reclama un personal cu un nivel de calificare ridicat, cu un orizont larg de cunostinte, bine instruit, cunoscator al unei limbi straine de circulatie internationala, capabil sa recomande si sa promoveze produsul turistic. In paralel, un segment important al expertilor in domeniu apreciaza ca turismul este un debuseu pentru forta de munca necalificata si slab calificata, ca activitatile care nu necesita o pregatire de specialitate au o larga reprezentare in turism. Distributia opiniilor pe cele doua curente este sustinuta de structura pe nivele de calificare a celor ocupati in turism; astfel, potrivit unor studii efectuate in principalele tari turistice europene, circa 40% din totalul personalului din turism este necalificat, circa 42% are pregatire medie generala, 8% studii de specialitate si numai 10% studii superioare.

Din punctul de vedere al fluctuatiei, se apreciaza ca, in medie, 35-40% din totalul lucratorilor din turism (cu variatii ajungand pana la 60% in hotelarie)sunt angajati temporar. Aceasta situatie influenteaza negativ atat nivelul satisfactiei lucratorilor (nu exista garantia unui loc de munca, castigurile salariale sunt mai mici), cat si calitatea serviciilor; de regula, fata de un angajat sezonier, exigenta in ce priveste pregatirea profesionala este mai redusa si, de asemenea, acesta nu este interesat in ridicarea calificarii.

Caracterul temporar al angajarii lucratorilor din turism, dar si alte aspecte, deja mentionate, ale muncii in acest domeniu isi pun amprenta asupra costului relativ ridicat (comparabil, in opinia unor autori, cu cel din industriile cu un nivel inalt de tehnicitate) al creerii unui nou loc de munca si intretinerii acestuia.

I.2 Impactul turismului in activitatea economico-sociala

Turismul are, pe langa consecintele economice, si o profunda semnificatie socio-umana.Actiunea sa se exercita atat asupra turistilor cat si asupra populatiei zonelor vizitate sise resimte in planul consumului, instruirii sieducatiei, utilizarii timpului liber, calitatii mediului, legaturilor dintre natiuni. In general, efectele sale sunt pozitive, benefice, dar, data fiind complexitatea sa, nu sunt excluse nici incidentele negative.

Prin continutul sau , turismul are un rol reconfortant , reparator , contribuind la refacerea capacitatii fizice a organismului, atat prin formele generale de odihna , recreere, miscare, cat si prin cele specifice, de tratament balneo-medical. Totodata, el se manifesta ca un mijloc activ de educatie, de ridicare a nivelului de instruire, de cultura si civilizatie al oamenilor; turismul faciliteaza accesul la valorile culturale , favorizeaza schimbul de idei, de informatii, stimuland largirea orizontului cultural, de cunoastere a turistilor si populatiei locale, cu efect asupra formarii intelectuale. In consecinta, turismul are o importanta deosebita in satisfacerea nevoilor materiale sispirituale ale oamenilor, influentand pozitiv dimensiunile sistructura consumului.

Raspunzand unor cerinte de ordin social, turismul se afirma si ca un important mijloc de utilizare a timpului liber.

Tendinta de cresterea dimensiunilor timpului liber, ce caracterizeaza evolutia contemporana a economiei mondiale, ridica probleme legate de organizarea si exploatarea eficienta a acestuia; structura timpului liber trebuie, astfel , sa asigure atat satisfacerea nevoilor privind refacerea capacitatii fizice sipsihice a organismului in vederea reluarii muncii, cat si a cerintelor dezvoltarii fiecarui individ. In aceste conditii, turismul reprezinta una dintre modalitatile cele mai complexe si benefice de utilizare a timpului liber.

Corespunzator avantajelor prezentate, turismul se regaseste ca principala destinatie a timpului liber, atat pentru cel localizat la sfarsitul saptamanii, cat si pentru cel al vacantelor sau concediilor de odihna.

Activitatea turistica, inteleasa ca proces de productie, cu intrari si iesiri, presupune si exploatarea unei game variate de resurse, intre care cele naturale au un rol fundamental. In consecinta, turismul exercita influenta asupra mediului si componentelor sale. Datorita complexitatii fenomenului turistic, relatia dintre acesta simediu prezinta numeroase fatete, se manifesta pozitiv si/sau negativ.

Conservandu-si, in fapt, propria materie prima, turismul are o contributie insemnata la mentinerea si imbunatatirea calitatii mediului , se manifesta ca un factor activ al dezvoltarii durabile.

Tot pe plan socio-cultural, dar si politic, turismul actioneaza in directia intensificarii sidiversificarii legaturilor dintre natiuni. Calatoriile, si in mod deosebit cele internationale , reprezinta o cale eficienta de contact cu realitatile si popoarele altor locuri,iar rolul lor devine tot mai important pe masura cresterii circulatiei turistice, respectiv a numarului persoanelor sitarilor participante la trafic. Turismul contribuie, astfel, la promovarea unei mai bune intelegeri intre popoare apartinand unor culturi diferite, la reinvierea traditiilor, la valorificarea pretioasei mosteniri a culturii universale.

Prin multitudinea posibilitatilor pe care le ofera si conditiilor pe care le reclama pentru buna sa desfasurare, turismul constituie, de asemenea, un instrument eficient al destinderii internationale, de consolidare si mentinere a pacii in lume.

La sfarsitul acestui secol si mileniu, industria turismului si a calatoriilor reprezenta pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate si, in acelasitimp, cel mai important generator de locuri de munca. In perspectiva secolului urmator este unanim acceptata ideea ca economia mondiala va fi dirijata de trei supra-industrii ale serviciilor : tehnologia informatiilor, telecomunicatiilor si industria turismuluisia calatoriilor.

Din evolutia turismului, semnalata pe plan mondial, rezulta ca acest sector reprezinta o sursa principala de redresare a economiilor nationale a tuturor tarilor care dispun de resurse turistice importante .

Pe de alta parte, se constata ca acest sector reprezinta o industrie producatoare de servicii care nu se confrunta cu lipsa clientilor. Produsul turistic este solicitat permanent in fiecare an, sezon sau chiar zilnic, de un segment tot mai mare de populatie din toate zonele globului, indiferent de existenta unor situatii conjuncturale care se manifesta local sau regional.

Calatoriile de placere sunt un subiect permanent de dezbatere, in special atunci cand se trateaza problema fluctuatiilor tarifelor si preturilor, la care se alatura instabilitatea specifica domeniului, cu perioade de crestere rapida, de stationare si declin, aspecte ce pot determina la randul lor instabilitate /criza economica la nivel de tara sau regiune.

Catastrofele naturale (eruptiile vulcanice Din Filipine, uraganele Din Zona Caraibe, inundatiile), atacurile teroriste (11 septembrie 2001-N.Y.), pot distruge comunitati si descuraja calatoriile in zonele afectate, expunand astfel economia tarilor gazda la risc

In Romania, sectorul turistic reprezinta aproximativ 2,7% din totalul exporturilor de bunuri si servicii si, potrivit unor estimari , contribuie cu 2,5% la crearea PIB. Pe plan international , tari cu resurse turistice limitate au reusit sa transforme acest sector intr-o adevarata industrie , cu o pondere insemnata in PIB si cu un ritm pronuntat de dezvoltare.

In acest scop a fost declansata o reforma in turismul romanesc, reforma ce vizeaza trei coordonate de baza:

a) institutionala

b) legislativa

c) economica

a) coordonata institutionala presupune urmatoarele :

identificarea activitatilor care pot fi transferate catre sectorul privat sau semi-privat, in conformitate cu practica internationala: marketing si promovare, licentiere, brevetare, clasificare in turism;

descentralizarea acestor activitati si infiintarea unor structuri teritoriale/zonale;

crearea parteneriatului intre sectorul privat-in consolidare-si sectorul public-in redefinirea rolului si locului sau.

b) coordonata legislativa presupune :

revizuirea legislatiei specifice sectorului prin prisma aquis-ului comunitar;

elaborarea si promovarea unui pachet coerent de acte normative in concordanta cu legislatia Uniunii Europene in domeniu;

amendarea, in scopul armonizarii ,a altor prevederi legale initiate anterior sau in domenii conexe, cu influenta directa sau indirecta asupra turismului;

promovarea unor acte normative care sa genereze un mediu economic stimulativ dezvoltarii turismului prin crearea de facilitati specifice;

aderarea la asociatii internationale de profil.

c) coordonata economica are urmatoarele obiective:

retragerea statului de la administrarea si gestionarea intreprinderilor de turism prin intermediul Ministerului de Turism , locul sau fiind luat de reprezentantii FPS si FPP (ulterior SIF);

retragerea administrativa a statului de la stabilirea tarifelor la cazare si liberalizarea acestora;

acordarea de facilitati dezvoltarii turismului rural;

tratarea turismului international ca activitate specifica de export indirect si stabilirea cotei “0” de TVA pentru serviciile a caror contravaloare se incaseaza in valuta ca urmare a sosirilor de turisti straini in tara noastra;

crearea Fondului special pentru promovarea si dezvoltarea turismului prin colectarea unui procent de 3% din veniturile realizate de societatile comerciale de turism si utilizarea acestui fond pentru derularea programelor anuale de promovare si dezvoltare a turismului aprobate prin Hotarare de Guvern;

declansarea procesului de privatizare a societatilor comerciale din turism, proces realizat pana in prezent in proportie de 70%; nefinalizarea sa precum si ritmul greoi de desfasurare reprezinta principala bariera a dezvoltarii turismului in Romania.

In prezent, legislatia specifica sectorului turistic in Romania este armonizata in proportie de peste 85% cu legislatia comunitara . Elemente privind statistica turismului sunt inca intr-o etapa de adaptare, in special in ceea ce priveste anchetele privind aspectele economice ale sectorului (cheltuieli pentru turism, venituri din diferite componente ale consumului turistic, etc.).

In vederea transpunerii rapide si eficiente a obiectivelor si mai ales a masurilor –cai de realizare- preconizate nu sunt necesare schimbari, adaptari sau modificari de acte normative cu exceptia prevederilor care se refera la aspectul economico-financiar al activitatii de turism, in special pentru acordarea de facilitati si reducerea fiscalitatii in scopul relansarii acestui domeniu.

Cadrul institutional este inca incomplet prin lipsa structurilor regionale si/sau locale de organizare a industriei turistice, autoritatilor locale si a reprezentantilor altor institutii sau domenii de afaceri care, in mod normal nu pot lipsi din cadrul prestatorilor de servicii conexe turismului: transport, asigurari, banci, institutii culturale, parcuri si rezervatii naturale.

Un loc deosebit il ocupa o posibila retea de centre de informatii turistice, structuri care exista peste tot in Europa si care pun la dispozitia turistilor informatii sau alte servicii necesare acestora. Parte din definitivarea constructiei institutionale, aceste centre pot fi organizate fara un cadru legal suplimentar, ele reprezentand o expresie a vointei locale de dezvoltare a turismului si un grad de maturitate corespunzator.

Promovarea codurilor de conduita dintre operatorii economici in domeniu, pentru vizitatori si turisti fata de mediul natural sau fata de valorile culturale ale populatiei gazda sau ale acesteia fata de vizitatori reprezinta ezpresia unui inalt grad de maturitate a sectorului turistic care ar trebui sa dea de gandit tuturor.

Rolul statului este major in asigurarea infrastructurii generale de calitate prin realizarea de investitii in scopul modernizarii acesteia, in crearea cadrului legislativ stimulativ, asigurarea stabilitatii macroeconomice si a unui mediu sanatos de afaceri.

Dezvoltatrea turismului nu poate fi scoasa din contextul dezvoltarii de ansamblu al economiei romanesti, de care depinde intr-o masura foarte mare, al dezvoltarii si modernizarii infrastructurii generale.

Efectul multiplicator al turismului

Orice noua unitate monetara care intra in economia unei tari, a unei regiuni sau a unei statiuni cu destinatie turistica – indiferent sub ce forma a fost inregistrat acest impact ( investitii , alocatii bugetare guvernamentale , transferuri de bani din partea populatiei angajate in alte areale , sponsorizari sau cheltuieli turistice ) -–stimuleaza economia , si nu doar odata ci in reprize repetate . Particularizate la specificul economiei turismului , intrarile de valori de acest gen genereaza efectul multiplicator al cheltuielilor turistilor .

Din punct de vdere economic incasarile obtinute de la vizitatorii straini sunt exporturi pentru tarile receptoare de fluxuri turistice. Stiut fiind ca banii proveniti din exterior circula in economia locurilor vizitate de turisti sisunt cheltuiti si recheltuiti de mai multe ori pana ce dispar din circuitele economice, renumitul economist John Maynard Keynes a denumit exporturile realizate din prestatiile de servicii turistice, asociate cu consumul de bunuri materiale, cu termenul de “injectari” pentru economie pe considerentul ca ele produc cheltuieli interne.



Daca sunt imobilizati in economiile populatiei sau daca sunt destinati pentru plata impozitelor ori pentru importuri, o parte din banii proveniti din turismul receptor isi pierd valoarea stimulativa de a fi cheltuiti si, dupa terminologia keynesiana, reprezinta “scurgeri” spre alte destinatii. Cu cat este mai mare volumul acestor scurgeri, cu atat este mai mic efectul multiplicator al turismului. Astfel, economiile populatiei sunt scurgeri in sensul ca nu sunt disponibile pentru a fi recheltuite, iar importurile sunt scurgeri in sensul ca banii cheltuiti in afara tarii nu mai stimuleaza economia interna .

De aceea, sublinia Keynes, cresterea economiei este posibila doar atunci cand “injectarile” sunt mai mari decat “scurgerile”.

Daca la nivelul microeconomiei analizele cost/beneficiu pot fi utilizate pentru a masura eficienta deciziilor de afaceri ale intreprinderilor din industria calatoriilor si turismului, la nivelul macroeconomiilor analiza impactului economic este utilizata pentru a obtine o privire de ansamblu asupra intregii economii a unei tari (zone,statiuni), urmarind sa se determine efectele cheltuielilor turistilor obtinute din prestatiile turistice.

Pentru analizarea impactului economic total al unui volum determinat de cheltuieli turistice putem lua in considerare urmatoarele elemente:

impactul direct masoara efectele primei runde de circuit monetar provenit de la un turist; de exemplu, proportia dintre cheltuielile unui restaurant pentru procurarea materiilor prime si auxiliare necesare pregatirii preparatelor comandate de client si pentru salariile personalului, si unitatea monetara cheltuita de turisul consumator in restaurantul respectiv.;

impactul indirect masoara efectele derivate ale rundelor aditionale cauzate de recircularea unitatii monetare initiale a turistului, de exemplu, pentru procurarea unor bunuri/servicii de catre firmele din alte sectoare care au contribuit la furnizarea materiilor prime restaurantului respectiv,necesare pentru a putea presta serviciile de alimentatie solicitate de turistul vizitator;

impactul indus (stimulat) masoara efectele derivate cauzate de angajatii unei firme turistice care cheltuiesc o parte din salariile lor in alte sectoare de afaceri; de exemplu, salariatii unui hotel cheltuiesc o parte din retributia lor pentru procurarea articolelor vestimentare, pentru alimente, etc., din reteaua comerciala locala, iar proprietarii sisalariatii unitatilor comerciale respective , la randul lor, cheltuiesc si ei o parte din venitul lor pentru achizitionarea altor bunuri si servicii in arealul in care locuiesc si activeaza.

In aceasta situatie, impactul economic totaleste egal cu efectele impactului direct, plus impactul indirect, plus impactul indus al cheltuielilor turistului. De aici rezulta ca efecttul multiplicator al turismului (K) este exprimat prin insumarea celor trei impacturi, raportate la impactul direct:

K= (impactul direct+ impactul indirect+impactul indus)/impactul direct

Prin urmare, orice cheltuiala initiala a unui turist trece prin numeroase runde, aidoma impactului provocat de o piatra aruncata intr-o oglinda linistita de apa, suma initiala a cheltuielilor turistice reverbereaza, respectiv se raspandeste in cercuri tot mai largi, dar si tot mai putin sesizabile, in toata economia unui areal turistic.

Pentru evaluarea corecta a impactului provocat de prima runda a cheltuielilor turistice trebuie determinate limitele arealului unde are loc impactul cercetat (la fiecare runda se produc anumite scurgeri in afara arealului). Trebuie precizat ca pentru analiza impactului economic, cheltuielile rezidentilor pentru procurarea diverselor bunuri/servicii in arealul respectiv nu reprezinta surse de circulatie a unor noi unitati monetare si practic nu sunt cotate ca un impact direct, dar acest fapt subliniaza inca o data importanta delimitarii cu grija a arealului supus cercetarii .

Dupa stabilirea corecta a dimensiunilor spatiale ale arealului, pentru analizarea impactului economic al efectelor recircularii unitatilor monetare[M1]  intrate, analistii recurg la instrumentul specific de masurare a lor- efectul multiplicator al turismului.

Utilitatea economica a acestui instrument de analiza rezida din faptul ca marimea multiplicatorului reflecta cumulat impactul diverselor runde succesive de recirculare a unei noi unitati monetare, pana cand aceasta unitate monetara se va scurge catre alte areale economice si, deci, va disparea complet din circulatia arealului.

Pentru cercetarea impactului economic asupra rezidentilor unei destinatii turistice analistii recurg la utilizarea multiplicatorului veniturilor de tip keynesian:

K=DY/DJ

unde : K= multiplicator;

DY= coeficient de elasticitate a veniturilor, provocat de un stimul economic

aditional(c siin cazul turismului)

DJ= coeficient de elasticitate a cheltuielilor turistice, care genereaza noi venituri.

In economie se utilizeaza formula lui Keynes fie intr-o varianta simplificata “mai la indemana” in practica turistica , fie prin elaborarea modelelor input/output, care reclama insa interventia unui specialist si, colectarea unui volum mare de informatii.

Pentru calcularea multiplicatorului veniturilor in practica turistica s-a recurs la o formula generala simplificata:

K= A 1/(1-BC)

unde:

A= proportia cheltuielilor turistice care raman in arealul analizat dupa deducerea scurgerilor catre alte areale;

B= proportia veniturilor cheltuite de rezidenti pe plan local, pentru procurarea bunurilor/serviciilor produse in limitele arealului considerat;

C= proportia cheltuielilor rezidentilor care se transforma in venituri locale dupa deducerea scurgerilor.

De remarcat ca efectul multiplicator nu este un atribut exclusiv al industriei turismului.

Studierea efectului economic pozitiv al turismului asupra dezvoltarii economice pe plan national sau teritorial se manifesta prin valente multiple si conduce la constatarea ca exista cel putin 3 efecte importante:

efectul multiplicator al turismului ( adica incidenta unei unitati de cheltuieli banesti a turismului din punctul de vedere al crearii de venituri noi);

efectul multiplicator al investitiei turistice;

efectul multiplicator al comertului exterior ( comert invizibil al unei anumite parti a productiei de marfuri, consumate de turistii straini in arealul vizitat)

Multiplicatorul turistic nu trebuie inteles numai ca un indicator care evidentiaza automat sporul veniturilor, ci mai curand ca o reflectare a sumelor ce ies din circuitul economic prin importurile realizate pentru necesitatile turismului, prin economiile realizate din veniturile obtinute in urma activitatilor turistice, etc.. Nu trebuie accentuata foarte mult influenta pe care o poate exercita un efect multiplicator ridicat asupra dezvoltarii economice, mai ales cand se are in vedere turismul international.

In acest scop trebuie sa se porneasca de la premisa ca orice cresterea avutiei pe linia comertului international se realizeaza atat din soldul activ al incasarilor rezultate din exportul de marfa, cat si din incasarile in valuta provenite de la turistii straini.

Prin diverse ipoteze de calcul au putut fi construite o serie de modele matematice care ilustreaza efectele mentionate asupra circuitului economic, relevand ca efectul economic al turismului creste proportional cu gradul de dezvoltare al economiei nationale.

Aceste calcule se bazeaza pe elasticitatea absoluta a consumului turistic, determinat prin raportulC/V, unde C=cerere de consum, iar V= venitul populatiei.

Coeficientul de randament se poate determina cu ajutorul relatiei urmatoare:

R=1/(1-Da),

unde:

R=randamentul cautat;

Da= coeficientul de elasticitate absoluta a consumului turistic.

Modelul multiplicatorului a fost construit pe o cheltuiala facuta de un turist deodata, in mod global, in ipostaza unui turist care a contractat un aranjament turistic cu toate serviciile incluse, angajandu-se la determinarea efectului multiplicator in timp-pe orizontala.

Acestei ipoteze initiale ii trebuie aduse anumite corective, deoarece, in realitate, cererea turistica se etaleaza in timp, pe o perioada mai lunga sau mai scurta , in functie de durata sejurului , de sezonalitatea cerintelor de servicii, si altele. In rationamentul de determinare a efectului multiplicator, expertii opereaza cu un numar de 5-6 tranzactii pentru anul care urmeaza cheltuielii efectuate de turist, perioada in care mijloacele banesti trec din mana in mana , pana cand moneda respectiva iese din circuitul economic intern.

Cercetatorii americani R.W. McIntosh si C.R. Goeldner demonstreaza mecanismul de actionare a efectelor multiplicatorului folosind formula:

Mt=1/(1-M P C) ,

unde:

M P C= coeficient de elasticitate absoluta (Da) a consumului turistic

Nu exista un multiplicator unic, care ar putea fi aplicat cu aceeasi rigurozitate in toate situatiile.

Prin urmare, pentru analizarea impactului economic al turismului in cazul unui grup de turisti, trebuie determinata in prealabil componenta ecuatiei urmatoare:

IET=M C K,

unde:

IET= impact economic total ( de regula venituri sau locuri de munca)

N= numarul total al turistilor din fiecare grup care participa la diverse forme de turism;

C=cheltuiala medie a fiecarui turist in grup luat in evidenta; K= exprima modificarile in veniturile rezidentilor sau in utilizarea fortei de munca.

Din cele prezentate rezulta ca efectul multiplicator este un concept dinamic, cu alte cuvinte urmareste determinarea gradului in care sursele de venituri obtinute din activitatea turistica vor fi refolosite in circuitul economic.

Dezvoltarea turismului a generat o serie de consecinte, pe langa cele economice si in plan social –cultural, legate de crearea locurilor de munca si evident de cresterea veniturilor in domeniu. Factorul care contribuie decisiv la succesul in turism il constituie fara indoiala lucratorul din turism- acesta fiind primul si ultimul contact pe care turistul il are.

Munca in turism are cateva caracteristici dupa cum urmeaza:

-consumul superior de munca vie in turism comparativ cu alte ramuri cu dimensiuni si/ sau productie apropiata. Aceasta situatie se justifica prin faptul ca in turism, automatizarea sau mecanizarea au o sfera relativ limitata, natura activitatilor din acest domeniu presupune existenta omului si mai putin a masinilor ( vezi sectorul cazare-receptie, alimentatie-servire, conducerea grupurilor-ghid, dorinta turistilor fiind de a scapa macar in vacanta de lumea automatelor .

-raspunderea materiala si morala ridicata a lucratorilor din turism – este determinata de valorile materiale pe care acestia le au in grija , le gestioneaza si le manipuleaza ( materii prime, utilaje si instalatii, mobilier si echipamente). Se mai adauga pentru cateva categoriide personal responsabilitatea fata de bunurile turistilor aflati in unitatile de cazare. Raspunderea morala in turism este foarte ridicata atat datorita cerintelor cantitative (volum de servicii prestate, numar de turisti serviti, etc) cat si calitative ( nivelul servirii, gradul de satisfacere a nevoilor consumatorilor). In aceasta situatie lucratorul din turism are un rol hotarator in stimularea cererii, crearea unei atmosfere de vacanta, formarea si mentinerea interesului pentru un produs turistic sau destinatie de vacanta.

-nivelul relativ ridicat de pregatire – in turism ca si in alte sectoare de activitate, exista posturi care nu necesita o pregatire deosebita ( ,, bad jobs,, -femeie de serviciu, liftier, comisionar, bagajist, portar) , insa marea majoritate a posturilor din acest domeniu necesita o pregatire aparte, cunostinte de ordin tehnic, specifice fiecarui sector( hotelarie, alimentatie, transport, agentie de voiaj) , obligativitatea cunoasterii unei limbi de circulatie internationala. Lucratorul din turism trebuie sa aiba un comportament civilizat, elegant, o tinuta impecabila deoarece acesta repreyinta imaginea firmei unde isi desfasoara activitatea.

-contactul direct dintre lucrator si turist, presupune un efort continuu de adaptare a lucratorului la cerintele si personalitatea fiecarui client, precum si un sistem adecvat de comunicare intre cei doi parteneri .

-ocuparea sezoniera /temporara si fluctuatia mare a personalului comparativ cu alte sectoare de activitate, aceasta deoarece turismul este o activitate cu sezonalitate ridicata, in sezon necesarul de forta de munca este mare si intotdeauna specializat. In extrasezon personalul este disponibilizat ceea ce descurajeaza pe agentii economici sa investesca in pregatirea personalului .

-practicarea muncii cu timp partial ( part time) , a modelelor ,,flexibile,, ale ocuparii personalului. Este vorba de angajarile din week-end, cu prilejul unor sarbatori sau evenimente.Acest tip de munca este benefic atat pentru angajator ( isi acopera necesarul de forta de munca) cat si pentru diferite categorii de populatie (studenti, femei, pensionari) . In asemenea situatii pot apare si unele probleme in recrutarea fortei de munca, mai ales in cazul muncii in contra timp( cand majoritatea angajatilor au liber, se odihnesc).

Pe langa aspectele prezentate mai sus putem adauga si aspecte de genul

- feminizarea fortei de munca,

- angajarea intregului timp de lucru al unei zile

- mobilitatea ridicata nu intotdeauna legata de sezonalitate.

Cerintele si competentele necesare lucratorului din turism se refera la urmatoarele aspecte :

serie de cunostinte necesare angajatului pentru a atinge obiectivele muncii sale,

aptitudinile necesare pentru munca depusa, ele fiind definite prin abilitatea de a executa o sarcina fizica sau mentala si de a demonstra o secventa de comportament optima pentru situatia respectiva,

atitudinile si valorile angajatului,

caracteristicile fizice si psihice ale angajatului,

motivatia muncii,

imaginea despre sine in contextul valorilor comune si celorlalti angajati,

rolul social in organizatie.

I.3. Turismul in perioada contemporana

Pentru o mai buna intelegere a problemelor de dinamica a turismului voi face prezentarea unor termeni uzitati in literatura de specialitate:

vizitator international este din punct de vedere statistic orice persoana care calatoreste catre o tara, alta decat aceea in care isi are resedinta, pentru o perioada care sa nu depaseasca 12 luni, scopul fiind altul decat exercitarea unei activitati remunerate in tara vizitata.

sosirile cuprind numarul vizitatorilor straini inregistrati la intrarea in tara ;

plecarile cuprind numarul vizitatorilor romani care calatoresc in strainatate si sunt inregistrati la iesirea din tara. Aceeasi persoana din strainatate poate realiza, in perioada respectiva, mai multe calatorii in tara, fiind inregistrata de fiecare data ca o noua sosire . In acelasi mod se procedeaza la plecarile vizitatorilor romani in strainatate.

Urmatoarele categorii de calatori sunt excluse din sosirile si plecarile vizitatorilor internationali :

- persoanele care intra sau ies din tara ca emigranti , diplomati , reprezentanti consulari si membrii fortelor armate cand se deplaseaza spre / dinspre locul unde trebuie sa-si exercite misiunea , refugiatii sau nomazii.

La grupa “ personal insotitor “ sunt incluse echipajele avioanelor si vapoarelor care sunt inregistrate la punctele de control,ale pasapoartelor la intrarea /iesirea din tara.

Tara de origine a vizitatorului international se stabileste dupa cetatenia inscrisa in pasaportul vizitatorului .

Grupa de motive “ odihna, recreere , vacante “ cuprinde si vizitele la rude prieteni , precum si cele pentru tratament medical si in scopuri religioase .

Romania a fost o destinatie de succes in cadrul turismului international si a avut un turism intern dezvoltat pe baza unui cadru legal (Legea Turismului) inca din perioada interbelica. Incepand cu anii 1960 tara noastra a cunoscut o dezvoltare semnificativa a capacitatilor de cazare turistica, in special pe litoralul Marii Negre . In anii ’70 Romania era foarte bine cunoscuta de principalele tari europene generatoare de turisti, in special Germania, Marea Britanie,Tarile ScanDinave, Franta, Italia, Austria, Belgia. Incepand cu anii’80 tara noastra a cunoscut un puternic declin al numarului de turisti straini . Aceasta tendinta s-a mentinut –sub o forma accentuata- si in anii’90, cauzata in principal de lipsa fondurilor pentru investitii destinate dezvoltarii, modernizarii si reabilitarii infrastructurii specifice datorate procesului lent si complicat al privatizarii, aplicarea unei fiscalitati neadecvate, inexistenta unor facilitati in domeniul creditelor bancare,etc..

Pe parcursul perioadei 1989-2002, turismul romanesc a fost caracterizat prin urmatoarele aspecte:

scaderea cu 14% a numarului de locuri de cazare turisti;

diminuarea cu 58% a numarului de turisti cazati in unitatile de cazare turistica , cu 60% a turistilor romani sicu 45% a turistilor straini;

reducerea cu 60% a numarului de innoptaripe total, cu 61% pentru turistii romani si cu 53% pentru turistii straini;

declinul cu 20% a numarului de sosiri vizitatori straini;

descresterea cu44% a numarului de plecari ale turistilor romani in strainatate;

regresul coeficientului de utilizare a capacitatii de cazare de la 57,8 la 34,5.

In prezent, sectorul turistic romanesc se caracterizeaza prin:

5,3 milioane vizitatori straini,din care circa 2,9 turisti;

6,3 milioane plecari vizitatori romani in strainatate;

252 milioane EURO incasari din turismul international conform metodologiei actuale de calcul;

2,5%contributie la formarea PIB;

460 mii locuri de munca in total economia turismului din care 130 mii locuri de munca directe;

5,1% din totalul locurilor de munca;

4,4 din totalul investitiilor.

Capacitatea de cazare s-a redus cu 136.138 locuri(32,5%) ca urmare a scoaterii din circuitul turistic a peste 800 unitati pana in anul 1993 si a restructurarii celor ramase in functiune prin modernizare si reducere a numarului de locuri . Structurile nou intrate in circuitul turistic incepand cu anul 1994 sunt de tip pensiune turistica sau agroturistica (circa 500) de mica capacitate (in medie 8 locuri/unitate).

Capacitatea de cazare in functiune s-a diminuat intr-o proportie putin mai ridicata (cu 35,5%) ceea ce denota o usoara crestere a ponderii capacitatilor sezoniere.

Evolutia indicatorului “numar turisti inregistrati in unitati de cazare”, este caracterizata pana la nivelul anului 1989 printr-o crestere relativ constanta ( cu discontinuitati nesemnificative in anii afectati de conjucturi nefavorabile cauzate de calamitati naturale), cunoaste incepand cu anul 1990 o scadere semnificativa cu 60,6% la numarul total de turisti din care cu 62,8% la turistii romani si 42,2% la turistii straini, cu 66,9% la numarul total de turisti , din care cu 67,4% pentru cererea interna si cu 62,7% pentru cererea internationala.

Sejurul mediu se reduce de la 4,1 zile in 1989 (4,1 la turistii romani si 3,9 la turistii straini) la 3,5 zile (3,6 pentru turistii romani si 2,5 pentru turistii straini) cunoscand o usoara ameliorare incepand cu 1995 de 0,3 zile fata de 1994.

Desi capacitatea de cazare in functiune s-a redus in intervalul analizat cu 35,5% , gradul de utilizare a capacitatii actuale este doar de 34,5%, fata de 67,2% utilizare a capacitatii existente in 1989.

Numarul de turisti straini inregistrati la frontiera a crescut cu 7,7% fata de anul 1989, dar, in comparatie cu realizarile anului 1990,numarul acestora s-a redus cu 20%.

Numarul plecarilor de vizitatori romani in strainatate a crescut de aproape 6 ori , dar s-a redus cu 44,4% fata de 1990.

Incasarile valutare ( calculate conform noii metodologii a Bancii Nationale) au crescut cu 137,7% fata de 1990, iar cheltuielile aferente au inregistrat un spor de 183,5%.



Romania a fost o destinatie de succes in cadrul turismului international si a avut un turism intern dezvoltat pe baza unui cadru legal ( Legea Turismului) inca din perioada interbelica. Incepand cu jumatatea anilor ’60 tara noastra a cunoscut o dezvoltare semnificativa a capacitatilor de cazare turistica, in special pe litoralul Marii Negre . In anii ’70 Romania era foarte bine cunoscuta de principalele tari europene generatoare de turisti , in special Germania, Marea Britanie, Tarile Scandinave, Franta, Austria, Belgia.Anii au adus cu sine inceputul declinului in ceea ce priveste numarul turistilor straini. Aceasta tendinta s-a mentinut – sub o forma atenuata – si in anii ’90 , cauzata in principal de lipsa fondurilor pentru investitii destinate dezvoltarii, modernizarii si reabilitarii infrastructurii specifice datorate procesului lent si complicat al privatizarii, aplicarea unei fiscalitati neadecvate, inexistenta unor facilitati in domeniul creditelor bancare etc.

In prezent aportul turismului romanesc in economia nationala este relativ nesemnificativ in raport cu realizarile altor tari concurente, inclusiv din Europa Centrala si de Est (tabelul-Situatia realizarilor economice ale turismului din diverse tari). Analiza indicatorilor cuprinsi in tabelul mentionat releva faptul ca Romania se situeaza, cu mici exceptii, in urma realizarilor tarilor Europei Centrale si de Est. Astfel, intre numarul de vizitatori sositi in Romania in anul 2001 (5.224 mii) si cei inregistrati in celelalte tari exista o mare diferenta, singura tara situata in urma fiind Bulgaria (5.056 mii sosiri).

Justificarea datelor prezentate in tabelul urmator poate fi facuta amintind factorii potentiali care limiteaza dezvoltarea turismului din Romania

lipsa fondurilor pentru investitii,

infrastructura,

calitatea serviciilor in turism,

fonduri disponibile pentru promovare,

conditii de trafic si acces,

diversitatea agrementului,

standarde reduse pe plan local,

calitatea transportului local,

legislatia in turism,

raportul calitate pret

conditii politice,

calitatea telecomunicatiilor,

subventii,

nivelul educatiei si a formarii profesionale.

raportul calitate pret

conditii politice,

calitatea telecomunicatiilor,

subventii,

nivelul educatiei si a formarii profesionale.

Trebuiesc mentionate totodata si elementele specifice dezvoltarii industriei turismului din perioada actuala:

tranzitia de la economia centralizata la economia de piata,

efortul de creare a mediului concurential in sectorul turistic prin privatizarea intreprinderilor de profil,

competitia pentru atragerea investitiilor straine necesare reabilitarii infrastructurii,

stimularea intreprinderilor mici si mijlocii,

adaptarea legislatiei proprii la cea europeana,

constructia institutionala, descentralizarea, parteneriatul,

incurajarea dialogului cu societaea civila, asociatii profesionale, organizatii, sindicate, etc.

Tinand cont de elementele amintite mai sus este necesara sublinierea relatiei Ministerului de Turism cu institutiile administratiei centrale, locale si grupurile de dialog social. Astfel, Ministerul de Turism a introdus, in cooperare cu celelalte institutii guvernamentale, mecanisme de imbunatatire a integrarii intereselor turismului in politicile sectoriale care afecteaza industria turismului.

SITUATIA REALIZARILOR ECONOMICE ALE TURISMULUI IN DIVERSE TARI-2002

Tara

Sosiri vizitatori (mii)

Din care:

Numar innoptari (mii)

Incasari valutare

Ponderea turismului (2002) (%)

Turisti (mii)

Turisti cazati (mii)

Total (mil. EURO)

Pe turist (EURO)

In PIB

In total locuri de munca

In total investitii

In export marfuri

In export servicii

Bulgaria

Cehia

Croatia

Grecia

Polonia

Fed. Rusa



Slovacia

Slovenia

Turcia

Ungaria

Romania

Aceste mecanisme vizeaza in primul rand doua directii:

evaluarea sistematica a efectelor politicilor si strategiilor altor sectoare economice asupra turismului,

luarea completa in considerare a intereselor si nevoilor sectorului turistic cand sunt proiectate si implementate masurile care transpun strategiile altor sectoare economice.

Trebuie amintita necesitatea colaborarii cu:

T Ministerul Dezvoltarii si Prognozei si Ministerul Intreprinderilor Mici si Mijlocii si Cooperatiei in vederea facilitarii accesului la programele de finantare a investitorilor din turism,

T Ministerul Industriei si Resurselor, pentru a actiona prioritar la racordarea operatorilor din turism la reteaua nationala de energie electrica si gaze, scutirea sau reducerea de taxe de racord, pentru modernizarea acestora si pentru acoperirea cerintelor ca urmare a dezvoltarii din zona,

T Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor pentru facilitarea transferului terenurilor destinate domeniului schiabil in administrarea autoritatilor locale, pentru intretinerea si modernizarea drumurilor forestiere din zonele turistice,

T Ministerul Apelor si Protectiei Mediului pentru elaborarea de programe privind folosirea naturii in scopuri turistice, stabilirea masurilor de reconstructie ecologica si amenajarea peisagistica in zone de interes turistic , precum si elaborarea de programe de educatie ecologica a populatiei,

T Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei pentru stabilirea prioritatilor de investitii in sectorul transporturilor rutiere, feroviare, aeriene, navale, precum si dezvoltarii cailor de acces catre principalele obiective turistice, pentru modernizarea si intretinerea drumurilor existente,

T Ministerul Culturii pentru stabilirea patrimoniului cultural ce poate fi inclus in programele turistice si a colaborarii in exploatarea acestuia ,

T Ministerul Invatamantului si Cercetarii pentru sprijinirea cercetarii in domeniul turismui, precum si pentru programe de specializare a lucratorilor din turism,

T Ministerul Tineretului si Sportului in vederea realizarii de programe pentru turism de tineret,

T Autoritatile administratiei publice locale pentru crearea unui cadru atractiv de de facilitati pentru sustinerea si incurajarea investitiilor in turism si dezvoltarea activitatii turistice,

Trebuie constientizat faptul ca industria de turism reprezinta un domeniu de consecinta in raport cu celelalte ramuri ale economiei, numai existenta unei infrastructuri bazata pe proiecte de sistematizare bine gandite poate duce la procticarea unui turism cu un standard ridicat al calitatii produsului si serviciilor (cai de acces, retea de apa si canalizare, retea de electricitate, etc.)



Economia Turismului si Amenajarea Turistica a Teritoriului Daniela Firoiu Editura Sylvi 2002

R. Lanquar, op. Cit.,p.7.

Organizatia Mondiala a Turismului

W.T.T.C. Annual Report, 2002

W.T.T.C. Annual Report2002

WTTC, Annual Report, 2002

Gh. Postelnicu , Introducere in teoria si practica turismului, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1997

Rodica Minciu, Amenajarea turisticä a teritoriului, Editura Sylvi, Bucuresti, 1995

Economia Turismului si Amenajarea Turistica a Teritoriului Daniela Firoiu Editura Sylvi 2002

Strategia dezvoltarii sectoriale a turismului – Ministerul Turismului 2003

Fridgen Joseph D.:Dimensions of Tourism Educational Institute “American Hotel& Motel Industry , editia II 1996, p136.

Economia Turismului si Amenajarea Turistica a Teritoriului Daniela Firoiu Editura SYLVI 2002

Institutul National de Statistica- Anuar


 [M1]Portanta



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3830
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site