Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


RESURSELE TURISTICE ANTROPICE

Turism

+ Font mai mare | - Font mai mic



RESURSELE TURISTICE ANTROPICE

1. Consideratii generale - definitie, clasificare



Spre deosebire de resursele atractive apartinand cadrului natural, zestrea turistica antropica reprezinta o insumare de elemente cu functie recreativa create de om. Componentele acestei categorii de obiective au intrat, treptat, in aria de interes turistic, pe masura manifestarii tendintei omului modern de a se cunoaste pe sine insusi, prin cunoasterea celor mai reprezentative realizari ale umanitatii, din cele mai vechi timpuri pana astazi. Intrarea in circuitul cunoasterii, prin turism, a unor destinatii si obiective carora li se adauga, uneori complementara sau derivata, calitatea de atractivitate turistica, poate deveni o preocupare dominanta, cu efecte dintre cele mai benefice.

Inca din a doua parte a secolului al XIX-lea, o serie de asezaminte religioase si localitati devin puncte de interes pentru turismul de viligiatura elitist, marcand astfel intrarea in aria de interes turistic a unor destinatii, rezultante ale evolutiei in timp a culturii si civilizatiei romanesti. Fenomenul se accentueaza in perioada interbelica si mai ales in a doua jumatate a secolului trecut, cu un dublu impact: intrarea in aria de interes turistic a tot mai multor categorii de obiective antropice si implicarea unui tot mai mare numar de persoane apartinand variatelor categorii sociale.

Atractivitatea turistica a obiectivelor de natura antropica are o conotatie complexa. In primul rand aceasta se impune mai ales prin componentele apartinand timpurilor istorice, multe dintre acestea fiind construite initial in cu totul alte scopuri, in majoritatea cazurilor indeplinind functii economice, culturale, religioase, strategice etc. Insusirea recreativa si-au castigat-o in timp, ajungand adesea ca ea sa prevaleze in comparatie cu vechile atributii, devenind un obiectiv turistic propriu-zis. In al doilea rand obiectivele in sine reprezinta realizari ale caror caracteristici structurale (dimensiune, materiale de constructie folosite, stil, forma, culoare, ornamente) le atribuie calitati precum unicitatea, ineditul, originalitatea. Un atribut deloc de neglijat este si vechimea, apartenenta la o anumita epoca istorica, stiuta fiind caracteristica umana dea gasi uneori suport moral in evadarea intr-un trecut considerat adesea ca ideal sau sursa de inspiratie, creatie ori cunoastere.

Intregul ansamblu al obiectivelor de natura antropica alcatuiesc un potential valorificabil turistic in mod diferentiat ca intensitate sau modalitate. Acest ansamblu cuprinde mai multe categorii de obiective. Clasificarea lor trebuie sa tina seama de mai multe categorii de criterii si caracteristici:

vestigii arheologice

obiective istorico-culturale :

- obiective strategice (cetati, castele, palate si resedinte voivodale);

- obiective cultural religioase (biserici, manastiri);

- complexe arhitectonice urbane;

obiective culturale cu functii turistice (muzee si colectii, monumente istorice, biblioteci, case memoriale);

obiective economice realizate in perioada moderna si contemporana, cu functii turistice (amenajari hidrotehnice, poduri, viaducte, tunele, canale);

patrimoniul turistic apartinand civilizatiei si culturii traditionale rurale (arhitectura si instalatiile populare, activitati traditionale, portul popular, obiceiuri si traditii, festivaluri etc.).

In spatiul luat in studiu se remarca ponderea cea mai mare a obiectivelor antropice apartinand civilizatiei si culturii traditionale rurale, si cu o pondere mai mica, dar deloc de neglijat, obiective apartinand celorlalte categorii.

2. Prospectarea resurselor turistice antropice

Are o importanta cel putin egala cu actiunea de evidentiere a trasaturilor atractive ale elementelor cadrului natural si aceasta din urmatoarele motive:

diversitatea extrema a obiectivelor rezultate in urma creativitatii multimilenare a spiritului uman;

continua lor multiplicare si diversificare, pe masura ce populatia se inmulteste iar aportul sau material si spiritual creste;



valorile atractive de exceptie pe care unele dintre obiectivele antropice le inmagazineaza;

perisabilitatea recunoscuta a multor creatii umane (in raport cu cele naturale);

nevoia protectiei si conservarii lor.

In cadrul resurselor turistice de provenienta antropica includem: obiectivele istorice, religioase, culturale, economice (cu atribute atractive), monumente, obiectivele turistice specifice, zestrea turistica etnografica.

Operatiunea de prospectare are sarcina de a stabili, inainte de orice, modul cum obiectivul raspunde la cele 5 atribute pe care toate resursele antropice le inmagazineaza, intr-o masura mai mare sau mai mica, singure sau in asociere, si anume: vechimea, unicitatea, ineditul, dimensiunile si functia indeplinita (cea care le-a determinat, initial, aparitia sau cea castigata pe parcurs).

Deoarece derularea secventelor activitatii de estimare a valorii atractive se incadreaza in acelasi scenariu, vom exemplifica prin analiza unui obiectiv religios (o biserica, spre exemplu) si vom insista asupra prospectarii resurselor etnografice, luate in ansamblul lor, ca fundament al turismului rural aflat intr-o expansiune accelerata la ora de fata.

Orice obiectiv antropic materializat, la nivel individual, va fi abordat prospectiv astfel:

cu menire pregatitoare, de punere in tema, se realizeaza o documentare bibliografica vizand anumite trasaturi ale obiectivului (perioada edificarii, stilul arhitectural, functia indeplinita in timp);

prin descindere !a fata locului, se inregistreaza starea actuala de conservare si elementele de interes turistic imediat (arhitectura, pictura interioara sau exterioara, cartile rare, icoane pe sticla, lemn sau panza etc.);

se precizeaza functia actuala a edificiului, daca el indeplineste sau nu rolul de institutie de cult (turismul trebuind sa se subordoneze, ca desfasurare, coordonatelor impuse de vechea menirea a obiectivului);

se fac observatii asupra perimetrului de protectie, a mijloacelor menite a asigura integritatea obiectivului;

in cazul unor constructii degradate fizic de trecerea vremii si convulsiile istoriei, se propun eventuale reconstructii, pastrandu-se cu sfintenie parametrii initiali;

se inregistreaza informatiile legate de istoria edificiului, indeosebi cele cu o incarcatura mai bogata in semnificatii, care vor fi introduse in materialele destinate prezentarii si promovarii lui in cadrul ofertei turistice regionale;

in functie de structura constructiei, de capacitatea sa de primire, de cerintele conservarii unor valori artistice expuse, prospectorul va face propuneri de dimensionare zilnica a fluxurilor de vizitatori, astfel ca momentele de varf, de suprasolicitare sa fie cat mai atenuate;

se obtin date referitoare la posibilitatile de cazare in vecinatate, in cadrul infrastructurii existente, iar in lipsa acesteia se va analiza oportunitatea construirii unei baze (camping, cabana, hotel).

Exista, desigur, in raport cu aspectele susmentionate, diferentieri minore de abordare a celorlalte grupe de obiective antropice, strict dependente de structura si functiile indeplinite de acestea. Astfel, pentru obiectivele istorice (castre romane, castele, cetati, palate) se va insista asupra aspectelor de conservare si reconstituire (in cazul castrelor, cele mai afectate de vicisitudinile istoriei), a celor functionale (la cetati si castele) sau arhitecturale (la palate). Istoria edificiului, in sine devine o sursa de mare interes turistic, dincolo de infatisarea sa actuala, care poate fi mult dijmuita de degradare. Promotorii turismului romanesc trebuie sa inteleaga impactul terifiant pe care-l au asupra vizitatorilor transpunerile in timpurile de odinioara, in lumea de basm a zanelor, zmeilor, dar si a strigoilor si varcolacilor de care mitologia si folclorul romanesc abunda.



Aflat intr-o efervescenta expansiune la nivel continental, dar la inceputurile sale in tara noastra, turismul rural isi are motivatia esentiala in cultivarea armoniei intime, a revenirii omului 'la sursa' sa existentiala, la blandele obisnuinte ancestrale. Numit adesea si 'agroturism' (termen impropriu prin selectivitatea sa, deoarece aceasta forma de turism nu exploateaza doar valentele agricole ale unui teritoriu) sau 'ecoturism' (alta notiune inadecvata prin echivocul sau, deoarece oricand, oriunde si sub orice forma s-ar practica, turismul nu poate fi in esenta lui decat ecologic; echilibrul fizic, psihic sau spiritual nu poate fi castigat prin exploatarea dezechilibrelor mediului), turismul rural valorifica, in primul rand, tm cuantum de atractii ce alcatuiesc asa-numita cultura populara (obiceiuri, traditii, ocupatii, muzica, port si dans popular).

Studiul prealabil al atractiilor etnografice dintr-o asezare sau zona folclorica are doua conotatii majore si anume: pe de o parte, testeaza capacitatea de implantare si afirmare a turismului rural in plan local, iar pe de alta parte se constituie intr-un imbold pentru populatie de a-si diversifica ocupatiile prin activitati noi, reclamate de cererea turistica. Pentru a evita initiativele ad-hoc, lipsite de un suport bine definit (avem in vedere, in primul rand, resursele atractive) prospectarea se va pronunta de la caz la caz, comparativ, prin ierarhizare stricta, asupra formelor posibile si intensitatii practicarii turismului de acest tip in regiunea data.

Prospectarea vizand turismul rural se realizeaza astfel:

documentare bibliografica riguroasa si complexa asupra specificul zonei etnografice in care este integrata asezarea studiata. Consultarea studiilor etnografice este obligatorie, dar si a celor de istorie regionala, sociologie, arhitectura. Vechimea asezarii, evolutia sa in timp, specificul demografic, mentalitatile se impun a fi cunoscute in prealabil;

descinderea in teren unde, de la oficialitatile locale, se obtin informatiile de ultima ora asupra numarului si structurii profesionale a populatiei, a structurii etnice si confesionale, a standardului de viata actual;

se fac observatii asupra arhitecturii asezarii, cu reliefarea elementelor valoroase, ca stil, ale gospodariilor traditionale. Se inregistreaza in fise locul amplasarii, vechimea, proprietarul. In cazul monumentelor de arhitectura (biserici din lemn sau piatra, cule sau conace, castele) analiza urmeaza scenariul prezentat anterior;

in localitatile unde ocupatiile traditionale (pastorit, vararit, olarit, cojocarit, prelucrarea complexa a lemnului, albinarit etc.) se mai practica inca, vor fi fixate puncte de vizitare, unde turistii sa le admire derularea sau sa incerce initierea in practicarea lor. Stanele, cu intregul ceremonial al producerii artizanale a produselor din lapte de oaie devin astfel obiective de real interes pentru vizitatorul provenit din mediul urban, iar prelucrarea lemnului (vezi mesterii din Tara Motilor) o sursa inepuizabila de revelatii si suveniruri;

concomitent se observa gradul de conservare a portului popular luand ca indicator sigur batranii satului, cei care renunta ultimii la straiele arhaice. Ele confera atmosferei locului autenticitate;

alte observatii privesc muzica, dansul si cantecul popular, triada de vibratie menita sa agrementeze, in maniera inedita, de profunda originalitate, grupurile de vizitatori. Sa nu uitam niciodata ceea ce majoritatea absoluta a promotorilor turismului romanesc uita si anume: strainii care ne viziteaza tara doresc un produs turistic nou, pe care nu 1-au gasit si nu 1-au consumat in locul de bastina. A oferi unui englez in Maramures muzica Beatles-ilor, in locul melodiilor pline de ritmuri surprinzatoare ale lautarilor din sat, este de doua ori contraproductiva: pe de o parte ii oferi acestuia un lucru obisnuit, fara nici-o nota de inedit, iar pe de alta parte te frustrezi pe tine insuti in a etala adevarata infatisare a artei noastre populare;



meniul constituie o preocupare permanenta a organizatorilor actului turistic, indiferent de tipul si forma practicata, in mediu rural, gastronomia traditionala joaca un rol deosebit in atragerea si permanentizarea cererii turistice. Fiecare zona etnografica are particularitatile sale culinare, receptate la nivelul modului de preparare, succesiunii in compozitia meniului, ceremonialul servirii, atmosfera de derulare a acestui moment cotidian, inlocuirea meniului traditional, specific zonei, cu cel generalizat de catre bazele de alimentatie publica de tip
restaurant, nu este, din punct de vedere al turistului strain, atragatoare. El isi doreste o imagine cat mai fidela, asupra realitatilor locului in care isi desfasoara sejurul, ori meniul oferit face parte intrinseca din aceasta. De aceea, pentru cunoscatorii obiceiurilor locului, melange-ul culinar sau apelarea la retete caracteristice altor regiuni poate sa aduca satisfacerea nevoilor de hrana, dar nu va participa cu nimic la pigmentarea atractiva a ofertei;

se va studia oportunitatea infiintarii unei colectii de arta populara sau muzeu cu caracter etnografic, pentru a concentra elementele de interes recoltate din intreaga zona ce graviteaza spre localitatea aleasa ca viitoare piata pentru turismul rural. Ele sunt cu atat mai necesare cu cat viata satului romanesc este astazi intr-o tulburatoare metamorfoza, in care tentatia renuntarii la vechile obiceiuri sau traditii, la portul popular autentic este tot mai acut resimtita sub influenta urbanului in expansiune, a noului stil de viata, cosmopolit si mai facil. Kitsch-ul este
omniprezent, separarea valorii de falsa valoare fiind adesea dificil de realizat, in contextul amestecului de influente nefiltrate de creatorii veritabili;

odata intocmita inventarierea principalelor resurse etnografice, de departe cea mai consistenta latura a patrimoniului turismului rural, se trec in revista aspectele legate de existenta posibilei sale infrastructuri. Prospectorul avizat va avea deja notate, in urma frecventelor vizite de-a lungul si de-a latul asezarii, gospodariile care, prin structura lor interioara (camere decomandate spatioase, mobilate confortabil, de preferinta in maniera specifica locului), dotarile indispensabile (baie moderna, apa curenta calda si rece, televizor, telefon etc.) si ambientul agreabil (curte amenajata, curata, spatiu verde pentru picnick etc.) se constituie in pensiuni probabile. Totul pe fondul existentei unor cai de acces modernizate, turismul automobilistic, dominant actualmente si singurul accesibil in majoritatea absoluta a satelor, fiind incompatibil cu drumurile neasfaltate, neintretinute adecvat;

urmatorul set de observatii este calat pe forta de munca disponibila pentru o astfel de activitate, cunoscut fiind faptul ca turismul presupune din partea organizatorilor sai un anumit comportament (desprins din dictonul 'clientul nostru, stapanul nostru'), anumite cunostinte care sa ridice calitatea serviciilor si sa permita comunicarea neingradita (inclusiv in limbi straine de circulatie internationala);

in continuare, se vor face aprecieri privind integrarea noului areal turistic in circuitele regionale, raporturile dintre bazele turismului clasic (hoteluri, cabane) si cele aferente turismului rural in curs de promovare, relatiile posibile de sustinere reciproca in perioadele de varf etc.;

prefigurarea viitoarelor forme de turism rural practicabil in zona, a
duratei medii a sejurului, a preturilor estimative ale serviciilor turistice, a eficientei
activitatii in ansamblul ei.





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 8857
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved