SATELE BISTRITENE LA POALELE MUNTILOR RODNEI

SATELE BISTRITENE LA POALELE MUNTILOR RODNEI

Delimitarea spatiului geografic

Muntii Rodnei fac parte din Grupa nordica a Carpatilor Orientali si sunt situati intre Muntii Tiblesului (vest) si Obcinele Bistritei (est); catre nord, o adinca ruptura a straturilor geologice, denumita falia Dragos Voda, ii desparte de prelunga Depresiune a Maramuresului, iar catre sud, masivul este delimitat de valea Somesului Mare, dincolo de care se inalta Muntii Birgaului.

Muntii Rodnei se remarca prin inaltime si masivitate, caracteristici determinate in primul rand de constitutia geologica. Trecand de 2200 m (Vf. Ineu - 2279 m, Vf. Ineut- 2222 m, Vf. Buhaescu Mare - 2257 m, Pietrosu Mare - 2303 m etc.).[2]

Muntii Rodnei

Linia de hotar a masivului urmeaza aproape neintrerupt firul apelor. Din cel mai inalt punct pe care il atinge - pasul Prislop, situat la 1413 m altitudine - hotarul insoteste talvegul Bistritei-Aurii, pina la gura paraului Rotunda, de-a lungul caruia urca apoi in pasul cu acelasi nume, la 1284 m altitudine. In continuare, Izvorul Paltinisului desparte Muntii Rodnei de Obcine si apoi, de la Gura-Mariilor inainte, Somesul-Mare formeaza hotarul masivului pina la Salva. De aici, el urmeaza paraul Salautei - de la gura si pina la obarsie, in pasul Setref (817 m) - si paraul Carelor, de la izvoare pina la Iza. Din gura paraului Carelor, hotarul masivului urca pe Iza si coboara apoi in valea Viseului, la vest de comuna Moiseiu. De la Moiseiu pina la pasul Prislop, apa Viseului, incheie lungul inconjur de ape al Muntilor Rodnei.[3]

Ca parte integranta a grupei nordice a Carpatilor Orientali, Somesul Mare se suprapune peste zona de contact geologic si morfologic dintre cristalinul Muntilor Rodnei-Suhard si sedimentaro-vulcanicul Muntilor Bargaului.

Spatiul geografic al muntilor Rodnei

Spatiul geografic urmarit vizeaza     localitatile de la poalele versantului sud-estic si sudic: valea Somesului Mare, cu localitatile Ilva-Mica, Sangeorz-Bai, Maieru, Anies, Rodna, spatiu taiat in diagonala de Valea Somesului, veritabila axa hidrografica si turistica. Alegerea acestor limite ia in considerare mai mult ideea respectarii unitatii geografice, etno-culturale si turistice mai mult decat respectarea cu strictete a adevaratei expansiuni spatiale a Muntilor Rodnei.

2 Identificarea localitatilor urmand cursul Somesului Mare

"In partea in care Dacia apuca spre miazanoapte, un sir lung de munti, formati din stanci prapastioase si acoperiti de culmi cu paduri intunecate, isi inalta in vazduh crestele inalte. Pe acestia natura i-a asezat drept hotar si zid de aparare neanvins, intre imparatii dusmane. Aici securea inca n-a indraznit sa se atinga de coroana arborilor; nici picior de muritor n-a lasat urme prin aceste locuri calcate numai de fiarele salbatice.

De pe varf de stanca se repede in valea adanca, cu vuiet strasnic si cu apele-i vijelioase un mic parau, ce n-a luat forma de rau si care se numeste Somes.

La inceput e putintel si prelingandu-se printre stanci aduna de pretutindeni in albia-i lacoma ape neinsemnate. Dar, indata ce iese din codrii priporosi si vagaunile neprietenoase si ajunge in tinutul bogat al Rodnei, prinde din ce in ce puteri tot mai mari, devine in salbaticia sa tot mai fioros si alearga sprinten cu undele-i neimblanzite

Astfel descria frumusetea si bogatia acestei zone italianul Anton Cosimelli, primul capitan al celui de-al doilea regiment de granita romanesc, in "Poemation de secunda legione valachica".

Cea mai veche si impunatoare straja a tinutului au fost si sunt Muntii Rodnei, veritabil zid de aparare, care da fiinta celui de-al saselea rau ca lungime din tara: Somesul Mare. La margine de hotar cu Muntii Suhardului, acolo unde se involbureaza peste bolovani trei paraie: Zmeul, Corbul si Prelucile se scrie pagina de inceput a Somesului, vechiul Samus de pe pamintul Daciei. Locul se situeza la 8 km de Pasul Rotunda.

Pasul Rotunda

Primul afluent mare, de stanga, al Somesului vine din Suhardul Mare, de unde isi are obarsia si Cosna. Este Maria, formata din paraiele Maria Mare si Maria Mica, ambele adunand o sumedenie de alte curgeri de ape mai marunte: Ciungii, Pleasa, Jidovu si Neagra. Toate acestea au inlesnit croirea unor drumuri forestiere care au permis coborarea bogatiei codrului in vale, la Rodna.

Un alt afluent de stanga, Valea Mare, imprumuta numele sau primului sat situat in prima covata depresionara a Somesului. In aval, valea devine din nou salbatica si ingusta, taind un spectaculos defileu intre Valea Mare si localitatea urmatoare, comuna Sant, dominat de peisajul Munceilor Harlei pe partea stinga.

Pe traseul Somesului urmeaza un alt defileu sapat in sisturi cristaline. La iesirea din cea dea treia strangulare, raul intra in depresiunea Rodna unde este situata comuna cu acelasi nume. Rodna este cea mai veche si mai importanta localitate de pe cursul superior al Somesului Mare, un adevarat nod turistic de unde pleaca numeroase poteci spre culmile principale ale muntilor. Din centrul comunei, la o distanta de 8 km in dreapta, se afla localitatea Valea Vinului, veche asezare de minieri, fosta statiune balneoclimaterica bogata in izvoare de ape carbogazoase feruginoase, situata la confluenta Izvorului Baii cu Valea Vinului.[5]

Valea Izvorului Bailor se intinde pe o distanta de 14 km, de-a lungul careia, in amonte de galeriile miniere, isi fac aparitia spectaculoasele chei din zona "Cascadei Dracului".

Coborand din Rodna in lungul Somesului, un izvor cu apa minerala te intampina langa drum, in dreptul km 66,6, putin inainte de varsarea unui alt afluent, Aniesul     in Somes. Localitatea cu acelasi nume, Anies era renumita in trecut pentru baile si izvoarele sale minerale. Astazi mai exista 7 izvoare cu apa carbogazoasa de masa.

Magura Mare

Peste Somes, Magura Mare (l.188 m) domina imprejurimile cu silueta sa greoaie. Acoperita pana sus de padure, seamana cu spinarea unei camile tunse in scara. Sunt arboretele plantate aici in cel de-al 4-lea deceniu al acestui secol, in randuri orizontale, pentru substituirea celor bracuite, fara valoare si pentru stabilizarea terenului cu inceput de erodare. Valea Aniesului constituie un important fond piscicol si de vanatoare.

Dupa ce intalneste primele case ale satului Anies, urcate pe vale 4 km, albia se rasfira pe prunduri si cascade din lemn, construite intru ajutorarea pastravilor si lipanilor care tin piept puhoaielor ce matura fundul albiei in primaverile cu zapada multa. Coborand din Anies, valea se deschide, Somesul croindu-si drum printre gresiile si sisturile argiloase care formeaza, la margine de munti vulcanici, Magura Porcului pe dreapta si Magura Mare, continuata de Magura de Jos, pe stanga lui. Intra astfel in comuna Maieru, asezata la 450 m altitudine.[6]

La iesirea din comuna, in dreptul paraului Caba, inainte de trecerea drumului peste calea ferata (km. 61), un izvor cu apa minerala de tip Hebe astampara setea drumetului plecat spre cea mai cocheta asezare a Somesului Mare, orasul Sangeorz-Bai, situat la 435 m altitudine.

Inainte de a intra in statiune, Somesul, umbrit aici de malurile acoperite cu arini, primeste din Muntii Rodnei apele reci ale Cormaiei pornite la drum de sub varfuri inalte ale muntelui: Repedea si Cormaia.

Vf. Repedea si Vf. Cormaia

Faima orasului statiune (Sangeorz-Bai)a fost data de-a lungul vremii de apele minerale carbogazoase, bicarbonatate, clorurosodice, calcice si magneziene, ale caror proprietati terapeutice rivalizeaza cu cele de la Karlovy-Vary. [7]

Din Sangeorz, apele Somesului se strecoara prin defileul stamt ce obliga calea ferata sa muste din coasta muntelui iar soseaua sa traverseze raul peste podul in forma de S ce face intrarea in localitatea Ilva-Mica. Pana la puhoiul din 1970, podurile de peste Somes, pana in localitatea Nimigea erau poduri din lemn acoperite, o ingeniozitate a arhitecturii populare locale.

In Ilva-Mica este locul de intalnire intre Somes si afluentul sau raul Ilva, venit din inima Muntilor Bargaului.

3 Scurt istoric al localitatilor identificate

Istoria localitatilor enumerate este mult mai vasta. Vechimea lor considerabila, asezarea geografica si rolul lor de poarta de trecere catre cealalta parte a Carpatilor au determinat desfasurarea a numeroase evenimente si fapte care merita sa fie cunoscute de cei interesati. Cum obiectivul lucrarii de fata este altul, ne limitam la o succinta trecere in revista a acestora.

Sant. Atestarea documentara a acestei comune se sprijina pe mentiunea documentara datata din anul 1773 care aminteste asezarea sub numele de Rodna Noua, condusa de un anume Flama. In anul 1421, potrivit documentelor, pe locul actualei asezari, exista un oficiu de vama. Numele localitatii provine de la santul cu parapet de 2,5 m inaltime, ridicat in timpurile stravechi de-a lungul Vaii Cobaselului, ca scut de aparare impotriva atacurilor din afara.[8]

Santul a fost cu siguranta locul inspre care au roit cateva familii de rodneni, care, dupa ce au folosit o anumita perioada de timp pasunile si fanatele din zona, unde aveau infiintate locuinte sezoniere au decis sa ramana definitiv aici. Noua localitatea aparuta pe vaile Cartibavului si Cobaselului s-a desprins de Rodna in timpul granitei militare (1773), devenind comuna de sine statatoare.[9]

Comuna Sant - panorama

Comuna este asezata la o altitudine de 629 m. Aceluiasi spatiu administrativ ii apartine si satul Valea Mare, ultima localitate de pa Valea Somesului, situata la o altitudine de 650 m. Denumirea localitatii este mentionata pentru prima data in dictionarul denumirilor de localitati in anul 1909, cand se consemneaza catunul Valea Mare, intemeiat de un grup de colonisti adusi pentru exploatarea padurilor.[10]

Rodna. Este fara indoiala localitatea rurala granicereasca montana cu cea mai mare vechime, atestata documentar in anul 1235. Prezenta zacamintelor auro-argintifere, mineritul si tranzitul peste munti au determinat conturarea, la poalele Muntilor Rodnei si ai Bargaului, spre obarsia Somesului Mare, a unei asezari prospere, care a stat la baza genezei multora dintre asezarile somesene si ilvene aparute ulterior in zona.[11]

Vatra initiala, preferata de autohtoni inca din timpuri stravechi, a fost terasa structurala ce gazduieste actualul cimitir comunal. Prin traditie orala s-a tranmis faptul ca Izvorul Bailor avea un curs care a pendulat, vreme de doua trei secole, intre zona de vatra amintita anterior si cea actuala, numita "Dambul Piatului", care nu este altceva decat un urias con de dejectie.

Comuna Rodna - panorama

Pe langa acest areal in care s-a constituit prima vatra, au mai existat in timp grupuri de gospodarii risipite in zonele mai ferite de furia naturii si a navalitorilor : pe Valea Vinului, pe Valea Izvorul Bailor, sub Magura Mare, pe Dealul Durnele si pe terasa de pa partea stanga a Somesului numita Podirei. La aparitia primelor grupuri de colonisti sasi si de calugari benedictini, in secolul al XII-lea, populatia din zona era numai romanesca. Colonistii stramutati aici pentru a revitaliza mineritul si pentru a pazi Pasul Rodnei in folosul regilor unguri, au ocupat zona centrala a vetreiactuale, un spatiu retrans, cuprins intre arealul de pendulare a Somesului, conturand centrul medieval al prosperului opidum rodnean.[12]

Legile, hotararile si ordonantele elaborate de catre autoritatile militare in perioada granitei (1762-1851), privin sistematizarea si adunarea in vatra a gospodariilor periferice au determinat un puternic curent de stramutare a palcurilor de gospodarii laterale spre actuala vatra. Tot in perioada granitei au fost construite si cele doua biserici vechi din centru Rodnei.

Comuna Rodna mai include si satul Valea Vinului, situat in aval de confluenta Izvorului Bailor cu Izvorul Rosu, la o altitudine de 715 m. Desi apare tarziu ca atestare documentara, in 1909, cand este mentionat in dictionarul localitatilor sub numele de Valea Vinului, in conscriptiile si recensamintele granitei militare sunt mentionate cateva familii de mineri romani, statornici aici, la care s-au adaugat mineri adusi din diferite tinuturi ale imperiului. In aceasta perioada se statornicesc in zona inaintasii celor care astazi poarta nume slovace sau germane. Dupa instaurarea dualismului, acestia au fost maghiarizati, aderand la biserica romano-catolica de care apartineau si la origine. Apele minerale carbogazoase feruginoase erau utilizate in tratarea afectiunilor cardiace si nervoase in statiunea care functiona aici odinioara.[13]

Amatorii de ascensiuni pot urca din Valea Vinului in Muntii Rodnei pe o serie de trasee marcate. Se poate ajunge astfel la interesantul fenomen carstic Baia lui Schneider, din Dealul Popii, iar primavara, de la pestera amintita se poate continua urcusul pana la Poiana Narciselor de pe Muntele Saca.

Maieru. Anul 1440 este data cea mai veche pastrata in documente, cand se face mentiunea numelui comunei Maieru, intr-un act de donatie in limba latina. O copie a acestui act se pastreaza in muzeul satului, "Cuibul Visurilor". In 1529 trece, pentru o perioada, impreuna cu celelalte sate de pe Valea Rodnei, in stapanirea domnitorului Moldovei Petru Rares.

Maieru a fost in mod cert unul dintre primele puncte spre care au roit o parte dintre locuitorii Rodnei, acest loc fiind initial "maieriste" (loc de pasunat) a rodnenilor. Cu timpul, o parte din familiile rodnene, crescand numeric, (in special tinerii) s-au asezat aici definitiv, transformand gospodariile sezoniere in gospodarii permanente. La inceput au fost preferate pentru statornicire locurile mai ferite de pe Valea Caselor, Haj, Purcioaia, Sub Magura si mai tarziu Valea Aniesului.

Maieru era, in epoca "de aur" localitatea cu cea mai mare natalitate din tara. Existau aici numeroase "mame eroine", care au dat nastere la 10-12 copii. Vestiti mestesugari, maierenii mai sunt inca pastratori ai datinilor strabune transmise din generatie in generatie. Erau renumite "Cununa' si "Brazda plugului dintii', cand cel mai harnic om al satului este sarbatorit cu mare cinste si onoare (un fel de Tanja maramuresana).

Scriitorul Liviu Rebreanu, care a urmat aici scoala primara, scria mai tarziu ca "Cele dintai placeri ale slovei tiparite si ale stiintei de carte tot la Maieru le-am avut". El a fost ales, in anul 1927, cetatean de onoare al comunei. Comuna este renumita si datorita muzeului etnografico-istoric, in al carui patrimoniu se gasesc circa 6000 exponate, din vremea dacilor pana astazi. Muzeul gazduieste si o bogata expozitie documentara cu obiecte apartinind scriitorului Liviu Rebreanu.

Maieru -panorama

La jumatatea distantei dintre Rodna si Maieru (3 km) intalnim satul Anies situat la o altitudine de 497 m, la piciorul uriasei piramide a Magurii Mari, la confluenta Vaii Somesului cu Aniesul.[16]

Chiar daca este amintit sub numele de Anies abia la recensamantul din 1910, localitatea a avut o mare importanta in trecutul indepartat, datorita asezarii sale pe drumul spre Rodna (de care a apartinut pana in momentul atasarii de Maieru). In scopul intaririi apararii Rodnei, in spatiul geografic al Aniesului au fost ridicate doua fortificatii : una la picioarele Magurii, pe malul stang al Somesului si alta pe malul drept al raului si pe cel stang al Vaii Aniesului, pe o culme sub forma de sa, in locul numit "Pe cetate".

Daca satul constituit ca entitate administrativa este amintit sub numele actual abia in 1910, mentiuni legate de acest spatiu apar inca din 1450, iar in anul 1564, Aniesul apare intr-un act slavon din arhivele bistritene sub denumirea de Valea Aurarilor (datorita aurului care se gasea in raurile din zona).

La capatul dinspre Rodna al asezarii, langa sosea se gaseste un izvor de apa minerala carbogazoasa, alcalinoferoasa, cu un continut asemanator apelor de la Sangeorz-Bai.

Centrul localitatii Anies

Sangeorz-Bai. Este singurul oras al spatiului montan somesean, situat pe Somesul Mare, intre confluentele acestuia cu raul Cormaia si valea Borcutului. Este o asezare foarte veche, cunoscuta o lunga perioada de timp sub denumirea de "Sfantul George" si atestata documentar in anul 1245, alaturi de alte cateva comune graniceresti.

Vechea localitate Singeorz-Bai a fost distrusa in anii 1241-1242 de tatarii lui Kadan. Toponimul "Valea Tatarilor" aminteste despre drama autohtonilor cauzata de navalirea tatarilor in prima jumatate a mileniului trecut. Se spune ca aici, pe Valea Tatarilor, afluent al Borcutului, o ceata de tatari a fost atrasa si nimicita de localnici. Exista si unele pareri, (confirmate de fizionomia si onomastica unui grup aparte din populatia Sangeorzului) conform carora o parte din tatarii invadatori au ramas pe aceste locuri, sedentarizandu-se si fiind asimilati. Se pare ca nume frecvente care apar in peisajul onomastic sangeorzan: Ogagau, Carcu, Ivu, Ciociu etc. sunt de origine tatareasca.

In 1440, Sangeorzul figura printre localitatile daruite feudalului Jors de Kusal, iar in 1475 asezarea este subordonata magistratului bistritean. Un document din anul 1518 vorbeste de voievodul Toma ca avand calitatea de conducator al Sangeorzului si imprejurimilor.

In perioada 1762-1851 localitatea este militarizata, moment in care incepe cunoasterea si folosirea apelor minerale de aici. Statiunea balneara "Baile Hebe", cu un hotel, cateva vile bai reci si bai calde, s-a injghebat abia la inceputul secolului trecut, ajungand ca in anul 1960 sa dispuna de 611 locuri de cazare, in prezent capacitatea statiunii situandu-se undeva la aproximativ 2000 de locuri.

Sangeorz-Bai