Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


TURISMUL RURAL IN ROMANIA

Turism

+ Font mai mare | - Font mai mic




TURISMUL RURAL IN ROMANIA

1. Evolutia turismului rural in Romania




Teritoriul Ramaniei prezinta o mare varietate de valori cultural-istorice – arta populara, etnografie, folclor, traditii, vestigii istorice – un cadru natural armonios imbinat, cu un fond peisagistic variat si pitoresc. Toate acestea sunt valente ale turismului rural romanesc in mod special.

Aparute si dezvoltate pe cele mai variate forme de relief, inca din vremea traco-dacilor, asezarile rurale romanesti au pastrat si mai pastreaza inca in buna masura datinile si obiceiurile stravechi, un bogat si variat folclor, elemente originale de etnografie si artizanat, ce pot fi valorificate turistic in cadrul unei strategii de organizare si dezvoltare a turismului rural.

Turismul rural in tara noastra se practica din totdeauna, dar spontan, sporadic, intamplator si mai ales neorganizat; forma sa de materializare o reprezinta, incepand cu anii ’20 – ’30 cazarea la cetateni a vizitatorilor ocazionali ai unei asezari rurale.

Primele incercari de turism organizat s-au realizat in anii 1967 – 1968, pentru grupuri de turisti aflati pe litoralul romanesc al Marii Negre. Se pare ca a fost un inceput promitator, caci in anul 1972 Ministerul Turismului elaboreaza ordinul 297/1972, urmare caruia Centrul de cercetare pentru promovare turistica internationala procedeaza la identificarea si selectarea unor localitati rurale reprezentative pentru satele romanesti ce urmau a fi lansate in turism si organele administratiei locale s-a stabilit ca pot fi introduse in turismul intern si international circa 118 localitati rurale.

Cu incepere de la 16 iulie 1972 prin ordinul Ministerului Turismului numarul 744/1973 se declarau, experimental urmatoarele 14 localitati rurale: Leresti (Arges), Rucar (Arges), Fundata si Sirnea (Brasov), Sibiel (Sibiu), Tismana (Gorj), Murighiol si Crisan (Tulcea), Racos (Timis), Sfantu Gheorghe (Tulcea), Bogdan Voda (Maramures), Vatra Moldovitei (Suceava), Poiana Sarata (Bacau), Vaideeni (Valcea).

In anul urmator, prin decretul 225/1974 s-a interzis cazarea turistilor straini in locuintele particulare, satele turistice devenind nefunctionale pentru turismul international. Dat fiind faptul ca o parte din satele turistice mai sus amintite au fost incluse in programele cu caracter cultural si folcloric ale Oficiului National de Turism ,,Carpati” Bucuresti si contractate pe piata externa, se realizeaza o bresa – prin intermediul unei ordonante a fostei puteri politice (Cancelaria PCR) – pentru satele Leresti, Rucar, Sibiel, Murighiol si Crisan.

Scurta perioada de ,,oficializare” a turismului rural nu a facut posibila organizarea activitatii de turism si nici amenajarea corespunzatoare a satelor turistice, in multe localitati nu s-au omologat gospodariile care intruneau conditiile de cazare (Rucar, Vatra Moldovitei, Vaideeni). In altele, cazarea turistilor romani se facea in mod neorganizat si fara a se tine o evidenta (Crisan, Fundata, Rucar), iar unele localitati nu au inregistrat nici o activitate turistica (Tismana, Bogdan Voda, Vaideeni). Cu foarte mici exceptii, aceasta situatie a dainuit pana in anul 1989.

Incepand cu anul 1990, interesul pentru turismul rural renaste. Iau nastere diverse asociatii si organisme care prin obiectivele propuse doresc afirmarea si dezvoltarea turismului in zonele rurale. Una dintre acestea este Federatia Romana de Dezvoltare Montana (1990), care isi propune sprijinirea sub toate formele a locuitorilor din zona montana, inclusiv prin promovarea, organizarea si dezvoltarea agroturismului. Urmeaza Agentia Romana pentru Agroturism (1995) ce isi propune propune racordarea agroturismului romanesc la sistemul international de turism si Asociatia Nationala pentru Turism Rural Ecologic si Cultural din Romania (ANTREC) – 1994 – membra a Federatiei Europene de Turism Rural (EUROGITES – cu sediul la Strasbourg - Franta).

Din randul acestora ANTREC este cea mai viabila si in mare parte a realizat ceea ce isi propunea la fondare:

Ø      identificarea si popularizarea potentialului turistic din spatiul satesc;

Ø      formarea profesionala prin colocvii, seminarii, cursuri de scurta si lunga durata;

Ø      burse de specializare;

Ø      schimburi de experienta in tara si strainatate;

Ø      editarea de buletine informative si reviste;

Ø      infiintarea unei banci de date;

Ø      cooperarea cu organizatii guvernamentale si neguvernamentale de specialitate din tara si strainatate;

Ø      campanii de publicitate a pensiunilor si fermelor agroturistice prin mediatizare;

Ø      participarea la targuri si expozitii nationale si internationale;

Ø      realizarea unui sistem de rezervari in turismul rural romanesc.

Preocupari din ce in ce mai concrete au manifestat pentru acest domeniu: Ministerul Turismului, Ministerul Educatiei si Cercetarii si insusi guvernul Romaniei.

Urmare fireasca a interesului general a fost Legea nr. 145/1994 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvolatarea sistemului de turism rural din zona montana, Delta Dunarii si litoralul Marii Negre (Ordonanta Guvernului nr. 62/24 august 1994) so ordinul Ministrului Turismului nr. 20/1995 referitor la normele si criteriile de clasificare a pensiunilor si fermelor agroturistice.

Asociatia Nationala de Turism Rural Economic si Cultural (ANTREC) reunea la sfarsitul anului 1995 peste 2.000 de membri, in 15 filiale. Activitatea turistica s-a desfasurat in cadrul a 1.240 echipamente (ferme, pensiuni sau gospodarii taranesti), care au atras 18.500 de turisti – din care 500 de turisti straini – cu un sejur mediu de 4 zile/turist.

Urmare a dinamismului activitatii desfasurate de catre ANTREC, saptamanalul economico-financiar ,,Capital” a acordat asociatiei premiul Oskar-Capital pentru anul 1995, recunoscand si confirmand prin acesta ,,initiativa cu cel mai mare impact social”.

Anul 1996 a marcat cresterea dimensiunilor ANTREC la 25 filiale si ridicarea nivelului calitativ al echipamentelor, serviciilor si a intregii activitati. Din punct de vedere calitativ ANTREC a fost preocupat de ridicarea nivelului pregatirii profesionale a prestatorilor de servicii turistice rurale, prin organizarea de seminarii, colocvii si cursuri de tehnica turistica si marketing turistic in mod centralizat sau zonal in regiunile cu circulatie turistica insemnata (Brasov, Maramures, Bucovina, etc.). Pe de alta parte, anul 1996 este punctul de pornire a primului Program Phare pentru turism rural din tara noastra. Cu acest prilej a fost demarata o puternica activitate de promovare a resurselor turismului rural romanesc si au inceput demersurile pentru realizarea unei centrale de rezervari.

In cel de-al treilea an de existenta (1997) al ANTREC Romania numarul membrilor sai ajuns la aproape 000, iar cel al filialelor la 28. Asociataia a reusit editarea primului CD-rom, a primului catalog al pensiunilor si fermelor turistice, a participat la numeroase evenimente promotionale (targuri si expozitii, reuniuni si congrese) a fost preocupata de realizarea unui climat de descentralizare a actiunilor sale.

Anul 2002 concretizeaza imaginea ANTREC-ului in:

cei peste 000 membrii, organizati in 40 filiale judetene;

mai mult de 150.000 turisti romani si straini, cu un sejur mediu de 4 zile.

Preocuparile actuale vizeaza in special: editarea celui de-al doilea catalog al pensiunilor turistice si agroturistice, finalizarea sistemului national informatizat de rezervare si racordarea sa la sisteme similare din tarile membre EUROGITES, odata cu prezenta in paginile INTERNET-ului (vezi anexa). O problema ce se doreste realizata in cel mai scurt timp este cea a implementarii unui sistem viabil de asigurari pentru turistii ce practica turismul rural, pentru pensiunile si fermele turistice, pentru gazde si pentru gospodariile acestora.

Legat de strategia dezvoltarii turismului rural in tara noastra ANTREC si ministerul de resort au optat mai mult pentru calitate si nu atat pentru cantitate. Pentru solutionarea cu operativitate a problemelor privind organizarea, dezvoltarea si promovarea turismului rural in Romania a constituita, prin ordinul Ministrului Turismului nr. 59 din 14 iulie 1995, Comisia tehnica pentru dezvoltarea turismului rural. Din aceasta comisie fac parte specialisti de la ministerele si institutiile care-si pot aduce o contributie la acest domeniu: Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, ministerul Tineretului si Sporturilor, Institutul de Cercetare pentru Turism, Institutul National de Formare Manageriala in Turism, Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului si Ministerul Educatiei si Cercetarii.

Pe langa cele prezentate pana acum, consideram ca nu lipsita de importanta este existenta, in momentul de fata a peste 45 de firme ce desfasoara activitate de touroperatori cu produse turistice rurale. Dintre acestea amintim doar cateva: ,,Branimex” si ,,Ovidiu Tour” Bran (Brasov); ,,Trans Tour” Praid (Harghita); ,,Dublion” Campulung (Arges); ,,Daragus” Balvanyos (Covasna); ,,Montana Service” Vidra (Vrancea)1.

1.1. Masuri concrete pentru alinierea la cerintele pietei

In Romania, turismul s-a devedit sectorul cel mai sensibil la stimulii economico-sociali, fenomen resimtit atat in domeniul cererii cat si in cel al ofertei de produse turistice romanesti.

Pentru turism, calitatea produsului este deosebit de importanta, cunoscut fiind faptul ca introducerea in circuitul turistic al unor structuri care presteaza servicii de proasta calitate poate compromite pe termen lung un produs sau o destinatie. Din literatura de specialitate si din practica, rezulta ca odata un produs turistic compromis, refacerea acestuia necesita eforturi si cheltuieli deosebite pe durata a mai multi ani.

In concluzie, un turism rural de calitate presupune servicii si prestatii de calitate. Echipamentele turismului rural trebuie sa dispuna de o dotare sanitara moderna; de conditii de confort atat pentru gazduire (primire), cat si pentru alimentatia publica; de cai de acces si comunicatie civilizate. Nu in ultimul rand, trebuie acordata o deosebita importanta promovarii produsului turistic rural care necesita publicarea unor buletine informative, infiintarea unui ziar (revista) de profil, editarea anuala a unui catalog la standardele europene, elaborarea unor programe de media, realizarea unui oficiu de informare si difuzare.

Giurgiu Ica – Managerii in turism – Revista „Vacante si calatorii”, nr. 66, Bucuresti, 2005, pag. 42

Se impune in alta ordine de idei:

formarea – in cadrul asociatiilor profesionale – a unui corp de experti capabili a acorda asistenta tehnica;

a tine cursuri pe probleme de management, amenajare si compartimentare a spatiilor de primire, pregatire si servire a mesei,

clasificare, omologare, standarde de calitate;

catering si reguli de servire a mesei;

igiena si ecologie;

sistem informational (evidenta operativa, sistem de rezervari);

comportament in relatiile cu turistii; comunicare.

Atragerea si selectionarea expertilor revine organizatiilor neguvernamentale interesate de dezvoltarea turismului rural, care vor trebui sa solicite sprijin intern si extern, pentru ca intr-un interval scurt de timp, cunoscand experienta in domeniu si cerintele pietii sa se poata implementa corect spiritul practicarii – in dubla ipostaza: prestator si beneficiar – a turismului rural in Romania.

Alaturi de omologarea si brevetarea instalatiilor si echipamentelor din turismul rural romanesc, un rol important in dezvoltarea sa il va juca elaborarea unei politici clare si de perspectiva, in cadrul acestei politici de dezvoltare pe termen lung este necesar a nu fi omise urmatoarele aspecte:

Ø      stabilirea unor obiective precise si judicios esalonate in timp, cu implicarea mai activa a ministerelor raspunzatoare de dezvoltarea turismului in tara noastra;

Ø      ameliorarea infrastructurii generale de care depinde revitalizarea intregii economii rurale (drumuri, retea de apa, canalizare, telecomunicatii, energie electrica);

Ø      amenajarea unor ferme, pensiuni, gospodarii turistice motel, ca dotare si organizare a activitatii, dar cu respectarea arhitecturii si traditiilor locale, evitandu-se kitchul, tipizarea sau transferul constructiilor urbane in mediul rural, identificarea, inventarierea si valorificarea resurselor turistice si limitrofe;

Ø      dezvoltarea si modernizarea celor introduse in circuitul turistic cu accent special pe divertisment, animatie, agrement si practicarea sportului;

Ø      realizarea sistemului de rezervari nationale in prima faza si racordarea la sistemul international de rezervari al turismului mondial – prioritar cel rural;

Ø      organizarea dispeceratelor de cazare si a birourilor de informare – ghidare;

Ø      amplasarea in satele turistice si pe drumurile ce fac legatura cu acestea (europene, nationale si locale) a panourilor – harta cu pozitionarea reperelor TRR (turismul rural romanesc);

Ø      dispecerat, cazare, punct informare, obiective turistice, gazde, unitati de alimentatie publica traditionale, ferme, pensiuni, etc., montarea indicatoarelor pentru marcaj, a placilor cu sigla federatiei sau asociatiei din care fac parte si a nivelului de clasificare a echipamentului;

Ø      intocmirea unei evidente a principalelor evenimente din viata satului (culturale, religioase, traditii, targuri, iarmaroace, etc.), a comemorarilor, a artizanilor si rapsozilor locali, in vederea prezentarii unor programe turistice autentice si de certa valoare (personalizate zonei).

Luand in considerare tendintele inregistrate in evolutia turismului in general si a turismului rural in particular – pe plan mondial – pe de o parte, cat si evolutia societatii ramanesti – cu precadere stadiul reformei economiei in turism – pe de alta parte, se pot desprinde cateva observatii:

turismul rural a demarat in Romania in bune conditiuni, cu rezultate ce pot fi considerate meritorii (de exemplu: omologarea, clasificarea, brevetarea echipamentelor, atestarea gazdelor, tendinte pentru organizarea la nivel national si racordarea la turismul international);

disfunctionalitati, deficiente si lacunele turismului national s-au rasfrant si asupra turismului rural (de exemplu: imperfectiunile legislative; lipsa structurilor institutionale care sa faciliteze desfasurarea procesului de reforma; pregatirea psihica si informationala a personalului; slaba receptivitate a sectoarelor conexe).

In perspectiva se impune o strategie deferentiata identificand capacitati si structuri de primire: traditionale (integral sau cu confort modern in ceea ce priveste bucataria, sistemul de incalzire, canalizare, instalatii sanitare, s.a.) si modeme (construite in ultimii ani, cu toate facilitatile vietii moderne: telefon, TV, baie, grup sanitar, internet, incalzire, etc.) pentru turismul international, national si local.

Realizarea modernizarii structurilor traditionale sau construirea de noi echipamente va impune acceptarea ideii identificarii unor investitori romani sau straini, care dispun de resursele necesare intretinerii si modernizarii echipamentelor si care pot in acelasi timp sa asigure o crestere a gradului de utilizare a capacitatilor turistice (cazare, alimentatie publica, agrement, etc.).

Este necesar sa se realizeze totodata pregatirea populatiei pentru consumul turistic, redescoperindu-se nevoia de a petrece vacantele si concediile in mijlocul naturii, in mediul rural, in atmosfera patriarhala a satului.

Constientizarea dreptului la repaos, a bucuriei reintoarcerii la natura, a importantei petrecerii timpului liber apeland la serviciile turistice trebuie sa fie urmarea unor actiuni concentrate, vizand educatia civica, turistica, ecologica si culturala a populatiei.

In obtinerea celor dorite un rol important il vor juca obiectivele stabilite (precise si judicios esalonate in timp), ca si dirijarea resurselor financiare interne si de la diferite organisme internationale catre zonele si comunitatile rurale interesate, cu un valoros potential turistic si uman, ce vor fi potente a furniza exemple sugestive si demne de urmat.

2. Satul romanesc, produs insuficient valorificat

In tara noastra, patrimoniul turistic rural este insufucient valorificat, iar produsul turistic rural imbraca forma unor gospodarii sau a unor asezari care ofera prestatii turistice, daruind in acelasi timp cu generozitate bogatia valorilor statului romanesc. Din aproape in aproape ajungem la satele cu vocatie turistica, numite impropriu sate turistice.

Incercand realizarea unei analize comparate prin prisma experientei turismului european, consideram ca sfera activitatilor turistice prestate in mediul rural romanesc trebuie largita de la simpla oferire de cazare la: etalarea produselor gastronomice populare; agrement si animatie specific zonelor satesti; transport cu mijloace traditionale; pelerinaje catre lacasuri de cult consacrate; vizitarea atelierelor mestesugaresti, etc.

Toate cele prezentate pot si este necesar sa constituie componentele produsului turistic rural romanesc, cunoscut fiind faptul ca produsul turistic in general reprezinta „un amalgam de elemente tangibile si intangibile, concentrate intr-o activitate specifica si cu o destinatie specifica”1.

Solutia actualului moment de impas economic, respectiv a perioadei de tranzitie, o poate reprezenta agricultura in stransa legatura cu sectorul tertiar (serviciile), asadar activitatea traditionala a zonelor rurale impletita ce cea complementara, intr-o forma cu multiple implicatii socio-economice turismul rural respectiv componenta sa sectoriala, agroturismul.

Tinand cont de generosul patrimoniu turistic existent cu precadere in spatiul rural si de minima sa utilizate – in momentul actual – apreciez ca produsul turistic rural este insuficient valorificat.

2.1. Potentialul turismului rural romanesc

In interiorul Europei – fie ca este amintita in Zona Europei Centrale, fie ca este numita ca facand parte din grupul tarilor estice – Romania a ramas o tara mai putin eminamente agrara, dar desigur mai mult de 50% rurala, tara in care civilizatia rurala, cu tot ce tine de aceasta – pozitiv si negativ – s-a conservat uimitor.

Jivah Alexandru – Managementul Serviciilor, Editura Editura de Vest, 1998 pag. 36



Cadrul natural si modul de „viata la tara” sunt cel mai aproape de imaginea traditionala care a putut fi observata in Europa Occidentala, in plus, comunitatile umane, desi aparent scoase din filele cartilor de istoric, sunt vii. Mai mult satul, indiferent de spatiul geografic in care se situeaza, constituie expresia legaturii omului cu natura, reprezentand un cadru de asezare umana plurifunctionala.

Aceste aspecte sunt relevante si din vizitarea celui mai mare muzeu in aer liber din Europa, Muzeul Satului din Bucuresti ori de muzeele din Dumbrava Sibiului, Ramnicu-Valcea si Baia Mare, sau de catre exponatele prezentate in acele unice muzee din Campulung Moldovenesc (lemnului) si Sighetul Marmatiei (masti si arta populara).

2.1.1. Potentialul natural al turismului rural romanesc

Parafrazand o afirmatie a marelui pictor Stefan Luchian facuta in vara anului 1909 intr-o epistola – „frumos e un biet cuvant serbad care nu spune nimic din splendoarea peisajului romanesc1, cunoasterea spatiului rural romanesc demareaza ca un experiment, continua cu o permanenta cercetare si se va sfarsi printr-o pasiune constanta, intretinuta de dorinta permanenta a „redescoperirii” ori a revederii. Cuvintele nu vor putea reda intotdeauna varietatea impresiilor, a gandurilor, a sentimentelor ce se nasc sub imperiul emotiilor traite in strabaterea plaiurilor carpato-dunarene.

Aceasta oferta primara potentiala, alcatuita din componente naturale de peisaj, reprezinta potentialul turistic si joaca un rol determinant in dezvoltarea turismului in generalsi a celui rural in mod special.

Prezentare generala a resurselor turistice naturale

Romania este situata in Europa, la jumatatea distantei dintre Ecuator si Polul Nord (450 latitudine nordica) si aproximativ la jumatatea distantei dintre Oceanul Atlantic si muntii Ural (250 longitudine estica). Asezat la raspantia dintre faliile estica, vestica si meridionala a Europei, teritoriul tarii noastre este format in proportii egale din munti (31%), dealuri si podisuri (36%), campii si lunci (33%), respectand si din acest punct de vedere regulile echilibrului si armoniei.

Clima temperat-continentala, reteaua radiala de rauri ce izvorasc din lantul carpatic, apele minerale si termale cu proprietati curative, pasunile si fanetele, padurile de rasinoase sau foioase, lacurile si iazurile, Dunarea si Delta sa, luncile si campiile constituie separat sau la punctul de intalnire peisaje cu puternica personalitate, pline de caldura oamenilor ce le insotesc.

Stefan Luchian – Epistola, 1909, pag. 2

Spatiul rural romanesc este numit carpato-danubiano-pontic deoarece este carpatic prin relief, dunarean prin reteaua lui hidrografica si pontic prin deschiderea la Marea Neagra, implicit la Oceanul planetar. Indiscutabil, aceasta „personalitate geografica” trebuie sa fie dublata in timp si de vocatia turistica.

Lantul muntilor Carpati prezinta un rol deosebit pentru clima, ape, bogatii, vegetatie, fauna, soluri, etc. El are pozitie centrala si forma de cetate sau inel, din preajma acestuia succedandu-se celelalte forme de relief. Dar ceea ce ii confera locul de frunte in patrimoniul turistic al tarii sunt peisajele: defilee impresionante, dantelarii de basm in formele carstice din regiunile calcaroase, circuli si vai glaciare, piscuri golase, forme inedite sau ciudate ale stancilor.

La adapostul acestora apar vechile vetre de locuire – tarile Maramuresului, Barsei, Fagarasului, Hategului, Vrancei, Almasului etc. Pe firul raurilor carpatice, in vaile acestora se insira de asemenea asezari pitoresti din randul carora unele sunt vestite pentru climatul sau apele mineralizate.

Relieful

Portiunea vestica este a Carpatilor Orientali este reprezentata de lantul eruptiv unde manifestarile postvulcanice au contribuit la aparitia localitatilor balneare in preajma mofetelor, apelor hipotermale sau izvoarelor bicarbonate. Lantul vulcanic a condus la aparitia unor depresiuni in cadrul carora s-au dezvoltat numeroase asezari, numim aici Depresiunea Maramuresului, cea a Dornelor, a Gurhiului, a Ciucului.

Carpatii Orientali sunt marcati indeosebi de multimea trecatorilor naturale: Bratocea, Buzau, Oituz, Ghimes, Rotunda, Prislop, Gatai, care au facut posibila circulatia de o parte si de alta a lantului carpatic inca din vremuri indepartate.

Portiunea cea mai spectaculoasa si impunatoare a Carpatilor Romanesti o constituie fara urma de dubiu, Carpatii Meridionali – intre Culoarul Timis-Cerna (la vest) si Valea Prahovei (la est). Supranumiti si Alpii Romanesti, ei ating in cateva varfuri peste 2.500 de metri: Omu (2505 m) in Masivul Bucegi, Moldoveanu (2544 m) si Negoiu (2535 m) in Muntii Fagaras, Parang (2518 m), Pelaga (2509 m) in Muntii Retezat etc. In Carpatii Meridionali au salasluit si au fost protejate o serie de alte „tari” dintre care cele mai vestite sunt cele ale Oltului, Lovistei si Hategului – situata in inima vechii Dacii. Jiul si Oltul au ferestruit in aceasta catena vai transversale la fel ca si Prahova impreuna cu Dambovita. Aici, intre masivii muntosi ai bucegilor si Pietrei Craiului, intre Transilvania si Muntenia legate de Culoarul Rucar-Bran se afla leaganul turismului romanesc si inceputurile turismului rural din tara noastra.

Intre Olt si Jiu, intalnim culmile Parangului, Sereanului si Cindrelului ca creste pitoresti, caldari si vai glaciare, culmi netede impestritate de lacuri si acoperite de pajisti. Retezatul – cu intreaga lume de basm inglobata in parcul national si rezervatia stiintifica cu acelasi nume Retezat-Godeanu si Tarcul atrag in afara caprelor negre si numerosi turisti. Spre sud, dincolo de Depresiunea Petrosani, ne intampina culmile Muntilor Valcan, Mehedinti si Cerna unde avem ocazia sa admiram adevarate bijuterii sapate in calcar – pesteri, poduri, doline.

A treia latura a Cetatii Carpatilor ce se intinde intre Defileul Dunarii si Valea Barcaului, este numita de geografi Carpatii Occidentali. Caracterizata de platforme netede, doar in zona centrala vom intalni varfuri de peste 1.800 de metri (Curcubata – Bihor, Vladeasa, Muntele Mare). Prabusirile tectonice au creat aici un aspect insular si largi culoare; in acelasi timp o mare variatie a peisajului si reliefuri spectaculoase. Bazaltele de la Detunata, cheile, abrupturile, dolinele si pesterile (Cetatile Ponorului, Pestera Ursilor, Pestera Scarisoara, Pestera Meziad, etc) sunt doar cateva dintre atractiile turistice ale zonei.

Iar pentru ca frumusetea fara puritate nu este nimic, lantul are in componenta sa stravechii si bogatii Munti Apuseni, plaiuri desprinse din paginile cartilor de povesti. Depresiunea sau Podisul Transilvaniei este portiunea aflata in interiorul arcului carpatic, cu relief ce variaza intre 700 – 800 de metri si respectiv 350 – 500 de metri, in estul Depresiunii Transilvaniei intalnim o centura de dealuri inalte, care inchid mici depresiuni ce seamana cu Subcarpatii in exteriorul arcului carpatic.

Subcarpatii sunt dispusi in exteriorul lantului carpatic, dubland parca zidul de aparare al „cetatii”. Formati din trei subdiviziuni – Subcarpatii Moldovei, Subcarpatii Curburii si Subcarpatii Getici – ei sunt o asociere de culmi inalte (1000 – 1200 m) si dealuri joase (400 – 800 m), ce inchid depresiuni mai mult sau mai putin intinse, brazdate de ape, bine populate si cultivate cu cereale sau livezi; tot in aceasta zona vita de vie este la ea acasa si a facut renumite localitati ca: Odobesti, Panciu, Pietroasele, Stefanesti, Valea Calugareasca, etc.

In strafundul lor, culmile lantului carpatic, in estul Romaniei si al dealurilor subcarpatice coboara domol de la nord spre sud Podisul Moldovei, ce se invecineaza in sud-est cu Podisul Dobrogei, iar in sud-vest are o alta ruda mai distantata in persoana Podisului Getic.

Pe cuprinsul acestor locuri o anume agricultura – pomi si viticultura – se afla la mare cinste; drept urmare de renume sunt viile de la Cotnari, Iasi si Husi sau cele de la Niculitel, Murfatlar si Ostrov, cum nu mai putin vestite sunt cele din preajma Pitestiului, Dragasaniului sau Strehaia.

Data fiind bogatia si frumusetea zonelor de podis, acestea sunt bine populate, iar traditiile, obiceiurile populare transmise din generatie in generatie, ca si legendele si povestile localnicilor sunt tot atatea atractii – alaturi de vinuri, rachiuri ori preparate gastronomice traditionale – ca si chemari, carora cel care a avut sansa de a le cunoaste, nu le poate rezista.

Litoralul Marii Negre reprezinta un loc nepereche si cu o puternica personalitate, intre Chilia si Capul Midia prezinta plaje si grinduri intinse, iar intreaga zona este foarte joasa, in schimb, la sud

vom intalni o faleza inalta de 15 – 20 m ce adaposteste plaje cu nisip fin.

Platforma litorala ce se apleaca lin langa „riviera” romaneasca are pana departe in larg adancimi reduse, fiind la origine o veche campie invadata de apele marii in ultima perioada a Cuatenarului.

Delta Dunarii constituie partea cea mai joasa de pe teritoriultarii noastre, o campie in formare prin aluvionare. Portiunile de uscat, la cotele obisnuite ale fluviului, reprezinta circa 13%, cea mai mare parte a Deltei fiind acoperita de mlastini, lacuri, garle si ape permanente. O atractie deosebita pentru turism o constituie peisajul exotic, unic in felul lui pe intreg teritoriul european, adevarat sanctuar pe care 280 de specii de pasari si l-au ales ca lacas, cum aprecia si celebrul savant francez Jacques Ives Cousteau.

Principalele resurse ale Deltei Dunarii sunt: fauna piscicola, stuful si padurile indeosebi de esente moi. Pentru a conserva si pastra aceasta lume uimitoare, teritoriul prezentat constituie in momentul de fata Rezervatia Biosferei – Delta Dunarii.

Campiile se intind in sudul si vestul tarii noastre. Cea mai mare – Campia Romana – se afla la nord de Dunare, de la Drobeta Turnu-Severin pana la Galati. Ea asigura aproximativ 40% din productia agricola a Romaniei. Partea sa estica se numeste Baragan si prezinta – prin lacurile sale sarate: Lacul Sarat (in apropiere de Braila), Lacul Amara (langa Slobozia), Movila Miresii, Balta Alba – interes nu numai agricol ci si turistic (utilizarea apelor in scopuri terapeutice).

Campia de Vest este o alta zona agricola importanta, ea isi are limitele fixate de Valea Somesului si cea a Dunarii.

Clima. Urmare a plasarii in centrul Eurasiei pe de o parte si areliefului sau pe de alta parte, Romania are un climat temperat aflat sub influenta maselor de aer umed dintre Atlantic, a maselor de aer uscat, continental, provenind din rasaritul continentului, cat si de aer mediteranean (subtropical) ce vine dinspre sud. Rezulta deci un climat continental-moderat cu nuantari locale influentate de formele de relief si succesiunea anotimpurilor. Toate acestea sporesc culoarea si atractiile peisajului, diversificand in acelasi timp factorii naturali de cura si tratament, sporturile practicate, activitatile localnicilor si nu in ultimul rand, regimul alimentar.

Hidrografia Romaniei se afla sub influenta climatului, fiind cu exceptia catorva mici rauri din Dobrogea colectatade Dunare.

Caracteristica ei este determinata de configuratia concentrica a reliefului tarii si de repartitia diferentiata a cantitatilor de precipitatii de la zona inalta spre cea joasa. Cu exceptia raurilor din Moldova – care sunt aproape paralele cu lantul muntos – rastul raurilor au distributia radiara.

Dunarea strabate Romania pe o lungime de 1.075 de kilometri, fiind navigabila pe intreg cursul si colectand, direct sau indirect, prin intermediul Tisei toate raurile romanesti. Apele colectate sunt varsate prin cele trei brate in Marea Neagra, care intregeste astfel hidrografia patriei si permite legatura cu toate tarile riverane Oceanului Planetar. Avand o salinitate de 17 – 21% si o temperatura medie de 25 – 270C vara, sectorul romanesc al Marii Negre are un potential balneologic cu exceptionale calitati.

Izvoarele si lacurile. Izvoarele minerale, aflate in numar de peste 2.000, multe fiind termale, sunt cunoscute si apreciate de peste 2.000 de ani (Herculane si Geoagiu-Bai). Cele mai multe izvoare se afla de-a lungul Carpatilor si Subcarpatilor, iar valoarea terapeutica a apelor a condus la aparitia a peste 160 de statiuni.

Lacurile detin 1,1% din suprafata Romaniei, cele mai marifiind lagunele Razim si Sinoe. Numeric lacurile sunt peste 400 – dintre care 2.300 sunt naturale; marea majoritate se gasesc in zonele de campie si prezinta atat importanta piscicola cat si de agrement.

Deosebite sunt lacurile de munte formate in circurile glaciare aflate in masivele muntoase Rodna, Fagaras, Parang, Retezat ca si lacurile unicat: Lacul Rosu – lac de baraj natural si Lacul Sfanta Ana – adapostit in craterul unui vulcan.

Celor prezentate anterior li se adauga lacurile artificiale realizate pentru valorificarea potentialului energetic: Izvorul Muntelui, Vidra, Vidraru, Fantanele, Valig, etc.

Vegetatia si fauna, impreuna formeaza potentialul bio-geografic. In forma ei actuala, vegetatia tarii noastre este relativ recenta si prezinta trasaturile caracteristice ale Europei Centrale.

Astfel, vom observa diferentieri generate de altitudine ca si de etajele climatice ce insumeaza peste 4.000 de specii. Dintre acestea, predominante sunt padurile, de stejar in mare parte in zonele de campie, de fag – in Subcarpati si pe muntii mai scunzi, coniferele – molidul, bradul, pinul, etc. – la limita superioara a altitudinilor. Uramare a interferentelor, in zonele de tranzitie areliefului rezulta prezente juxtapuse ale diferitelor specii care genereaza toamna o bogata paleta coloristica care permantizeaza peisajul romanesc, in urma marilor defrisari efectuate de-a lungul timpului, pe teritoriul Romaniei padurile mai ocupa aproximativ 26% din suprafata totala.

Suprafetele despadurite au fost afectate culturilor agricole, livezilor si podgoriilor. La mare altitudine – pe muntii inalti intalnim vegetatie alpina si subalpina, formata si pajisti cu tufarisul! de ienupar si jneapan, afine, etc. Alte forme de vegetatie caracteristice suportului de rief gasim in sud-estul Romaniei, Campia Baraganului si podisul Dobrogei de Sud, unde s-a dezvoltat vegetatia de silvostepa si stepa. De-a lungul cursurilor de apa, in lunci si in special in Delta Dunarii gasim zone de vegetatie specifice regiunilor cu umiditate abundenta (stuf, papura, rogoz, salcie si plop, etc.).

Din puncte de vedere turistic trebuie sa consemnam existenta in diferite locuri din tara noastra a unor plante rare – endemice si relicte – ori tipuri specifice altor zone ale planetei.

Zonele de vegetatie ofera hrana si adapost unei variate faune, dispusa pe etaje de vegetatie si zone. Fauna cuprinde peste 600 de specii provenite din cele trei mari provincii europene: animale mari – Europa Centrala, rozatoarele si pasarile rare – Europa Rasariteana, vipera cu corn, broasca testoasa de uscat, scorpionul, dihorii – Europa de Sud.

Fauna cinegetica – reprezentata prin ursul cafeniu, capra neagra, capriorul, rasul, cerbul carpatin, mistretul, iepurele, etc. – prezinta o importanta deosebita. Nu trebuie sa uitam a aminti aici pasarile: cocosul de munte, cocosul de mesteacan, egreta mare, lopatarul, pelicanul cret si pelicanul comun, califarul alb, rata salbatica si altele.

Din randul numeroaselor specii de peste ce populeaza Dunarea si raurile la loc de frunte se afla: pastravul, lostrita, lipanul – in apele de munte: crapul, cleanul, mreana – in apele de ses: salaul, stiuca, bibanul – in Dunare: morunul, nisetrul, scrumbiile – la gurile Dunarii si in mare.

Factori naturali de cura. O schitare a principalilor factori de cura, scoate in relief: apele minerale (in randul carora multe sunt termale), lacuri terapeutice, namolurile, mofetele, salinile, factorii climatici, aeroionizarea, plantele medicinale. Acesti factori sunt raspanditi pe intreaga suprafata a tarii, unii necesita instalatii sau amenajari pentru utilizare, altii impun recolatarea sau captarea, dar absolut toti cer pastrarea, conservarea si protejarea pentru a cat mai indelungata utilizare.

Revenind la izvoarele minerale dispuse in spatiul rural, majoritatea nu sunt captate si protejate corespunzator. Aceste resurse sunt cantonate in catena vulcanica Oas-Calimani-Harghita, zona dealurilor subcarpatice si de podis, si nu in ultimul rand in campie. Apele sunt: oligominerale, alcaline (bicarbonate), alcalino-feriginoase, clorurate sodice, iodurate, sulfuroase, sulfatate, carbogazoase, radioacive, termale, etc. Sursele minerale sunt cel putin similare cu sursele de peste hotare si pot fi utilizate in terapia profilactica, curativa si recuperatorie.

Plantele medicinale au revenit in forta ca factori naturali de cura, fiind utilizate atat in prepararea unor medicamente pe cale naturala cat si in fitoterapie, in traditia romaneasca s-au pastrat numeroase retete ale unor preparate utilizate ca leacuri sau elixiruri, ceaiuri sau bai de plante. Pe de alta parte, multe din plantele medicinale sunt utilizate in produsele culinare pentru aromele, gustul sau calitatile de condimentare pe care le poseda.

Mai putin pusi in valoare in tara noastra sunt factorii climatici ce pot fi utilizati in mentinerea, ameliorarea sau recuperarea starii de sanatate a organismului uman prin: helioterapie sau cure de teren – prin ceea ce generic este numita climatoterapie. Maladiile ce pot fi tratate sunt anemiile, nevrozele astenice, afectiunile respiratorii, stresul, surmenajul fizic si intelectual.

Identificarea, punerea in valoare si utilizarea in conostinta de cauza a acestor factori naturali vor contribui la dezvoltarea si promovarea turismului balnear in spatiul rural romanesc.

2.1.2. Potentialul antropic

Potentialul antropic al unei zone, regiuni, tari este identic cu oferta turistica potentiala a respectivului spatiu geografic, incercand o subdiviziune a potentialului antropic vom constata ca el se compune in principal din fondul cultural-istoric al zonei si din obiectivele economice care reprezinta un interes turistic. Analizand spatiul rural romanesc, vom constata ca acesta este pastorul unui inestimabil tezaur de monumente istorice, de arhitectura sau de arta, vestigii istorice, ca si a unui veritabil patrimoniu etnofolcloric de o valoare si o puritate neasemuita.

Monumente istorice de arhitectura si de arta: bisericile pictate din Nordul Moldovei (Voronet, Sucevita, Moldovita, Humor, etc). Moldova de Mijloc (Neamt, Agapia, Secu, Sihastria), bisericile de lemn maramuresene (Leud, Rozavlea, Bogdan Voda), cetatile tarnesti si bisericile fortificate din Transilvania (Herman, Cisnadie, Daia, Prejmer) monumentele stilului brancovenesc (Mogosoaia, Hurez, Polovragi), cetatile medievale (Fagaras, Bran, Herman, Sighisoara, Rupea, etc.).

Muzee, colectii, case memoriale: Muzeul Taranului Roman, Muzeul de Arta Populara, Muzeul Satului Bucuresti, Muzeul Tehnicii Populare Dumbrava Sibiului, Complexul Muzeal Golesti, Muzeul Etnografic in aer liber Bujoreni (Valcea), Muzeul de Etnorafie si Arta Populara Dealul Florilor (Maramura-Negresti-Oas) etc. Enumerarea a prezentat doar cateva dintre muzeele cele mai bine conturate, majoritatea incluse in randul obiectivelor turistice de interes international, in afara acestora, in zonele rurale practicate ale turismului rural au aparut in ultimii ani mici muzee de interes local, regional sau national.

Marturii ale culturii si civilizatiei populare (elemente de etnografie si folclor), din randul carora amintim: tehnica populara si arhitectura traditionala, creatia artistica populara (port popular, folclor: muzical, literar si coregrafic, mestesuguri, ceramica, artizanat); manifestari populare traditionale (targuri, festivaluri, iarmaroace, concursuri). Aceste elemente le vom regasi in principalele zone etnografice ale tarii: Moldova, Oas, Bucovina, Marginimea Sibiului, Oltenia de Sub Munte, Banat, etc.

Satele turistice sunt acele vetre ale comunitatii rurale care prin specificul si nota lor particulara (asezare, resurse naturale, monumente arhitectonice sau istorice, traditie etno-folclorica) impletite cu deosebita calitate de bune gazde, se pot constitui in produs turistic rural, fiind pregatite in acelasi timp sa satisfaca o larga paleta de motivatii ale turismului intern si international.

Zonele de interes turistic pot fi clasificate divers:

A)    Din punct de vedere geografic:

(I)         Carpatii Orientali:

Dorna – Bargau (Saru Dornei, Neagra Sarului, Valea Vinului, Cosna, Aries);

Depresiunea Bilbor – Ciuc, Rocu – Jigodiu – Santimbru;

Culoarul Trotus (Poiana Sarata);

Depresiunea Brasov (Bixad, Sugas, Malnas, turia, Bodoc, Zizin, Valcele, Tarlungeni);

Valea Bistritei (Brosteni, Borca, Ceahlau);

Depresiunea Baraolt (Biborteni, Ozunca, Herculane);

Muntii Harghita (Homorod, Baile Chiui);

Tara Maramuresului – atractiile turistice ale acestei zone sunt: cheile, defileele, pesterile, cascadele, relieful abrupt, apele minerale, rezervatiile naturale; arhitectura populara, monumentele istorice, ceramica si tesaturile populare.

(II)      Carpatii Meridionali

Culoarul Rucar-Bran, Fagarasii, Valea Oltului, Parangul, Depresiunile Petrosani si Hateg, Retezatul, Mehedinti-Cernei, Cindrel-Sureanu.

Atractiile : castelele romane, vestigii, cetati, fortificatii si constructiile religioase, cetatile dacice, peisajele naturale de exceptie, resursele de ape minerale si termale.

(III)            Muntii Banatului ce atrag prin arhitectura traditionala (case si barne din lemn), portul, vestigii arheologice, flora si fauna cu elemente sudice.

(IV) Muntii Apuseni: Tinuturile Motilor, Zarandului, Beiusului.

Atractii: case traditionale cu caracter arhaic (constructii din barne, acoperisul tuguiat), elemente etno-folclorice specifice, port popular, tesaturi si broderii, cadrul natural, vestigii istorice.

(V) Litoralul Marii Negre si Delta Dunarii

Vama Veche, 2 Mai, Limanu, Schitu, Costinesti, Istria, Jurilovca, Enisala, Murighiol, Mahmudia, Malic, Mila 23, Crisan.

Atractii: calitatile terapeutice, peisajul original, tezaurul arheologic

B) Din punct de vedere al caracterizarii predominante a potentialului turistic putem constata existenta unor:

(I) Sate turistice etnografice-folclorice (Bogdan-Voda, Vaideeni, Leresti, Sibiel, Vama); in aceasta categorie se pot incadra satele in care portul traditional, arhitectura, mobilarea si decorarea interioara, muzica populara si coregrafia populara predomina si se impun ca insusiri esentiale ale satului respectiv, in aceste sate pot fi oferite turistilor servicii de cazare si masa in conditii autentice (mobilier, decor, echipament de pat in stil popular, meniuri traditionale servite in vesela si tacamuri specifice – farfurii si strachini de ceramica, linguri de lemn, ceea ce nu exclude posibilitatea utilizarii la cerere, a tacamurilor moderne).



„In aceste sate se pot organiza expozitii artizanale permanente (cu vanzare), iar pentru turistii care nu raman sa innopteze in localitate, ci numai viziteaza, se pot amenaja una sau mai multe gospodarii cu muzeu etnografic in aer liber. De asemenea, in aceste sate pot fi permanentizate horele duminicale si sarbatori, obiceiuri, si traditii locale la care sa participe efectiv si turistii”1.

„Este stiut ca pastrarea si perpetuarea folclorului si indeosebi a etnografiei (portul, tehnicile de lucru, arhitectura, decorarea interioarelor) in formele lor traditionale, se afla intr-un declin, devenind puncte tot mai izolate pe harta etno-folclorica a tarii. Formele si continutul modului de viata citadin au patruns si continua sa patrunda impetuos si ireversibil si in mediul rural”2.

Abordand viitorul unor localitati rurale din perspectiva turistica si adaptandu-le acestui scop consideram ca specificul lor etnografic poate si trebuie sa fie conservat si perpetuat (in forme adecvate) in caz contrar – interesul actual al turistilor pentru satul romanesc, pentru mediul rustic, in general, va scadea treptat. Cu mai multa receptivitate si cu putin interes din partea organelor administrative si de specialitate, se poate perpetua, chiar si in conditiile civilizatiei contemporane specificul etnografic si spiritual al unor sate romanesti. Acest deziderat trebuie urmarit cu atat mai mult, cu cat numerosi sateni din unele localitati manifesta un vadit interes pentru mentinerea stilului lor traditional de viata, aceste localitati avand sanse sa devina baze turistice permanente, de popularitate internationala, deosebit de rentabile.

(II) Sate turistice de creatie artistica si artizanala (Tismana, Marga). Sunt cunoscute interesele numerosilor turisti pentru creatia artistica artizanala, ca si dorinta lor pentru achizitionarea unor astfel de creatii direct de la sursa, de la producatorul insusi. Pana in prezent, in aceste localitati se practica doar turismul de tranzit, in cel mai bun caz, unele din ele sunt incluse in itinerariile turistice. Aceste sate ofera insa posibilitatea practicarii unui turism de sejur, in cadrul caruia in atelierele special amenajate si cu indrumarea unor artisti si mesteri populari renumiti, turistii s-ar putea initia in arta si tehnicile arhaice populare (icoane pe sticla, sculptura in lemn si piatra, tesatorie populara, ceramica, etc). Exista numeroase sate in care preocuparile de baza ale gospodariilor sunt tesutul la razboaie taranesti, cusaturile sau broderiile populare, activitati in care pot fi initiati turistii amatori. Prin urmare caracteristica esentiala a acestor sate, imaginea lor de marca ar putea sa fie productia artistica si artizanala valorificata turistic.

(III) Sate turistice climaterice si peisagistice (Fundata, Bran, Moeciu, Simea). Caracteristicile predominante ale acestor sate, adecvate turismului de sejur (pentru amatori de liniste, de plimbari solitare, intr-un cadru natural pitoresc si pozitia geografica izolata de centrele

Glavan V. – Geografia turismului in Romania - Editura Institutului de Management-Turism EDEN, Bucuresti, 1996, pag. 26

Revista „Romania Pitoreasca” nr. 58, pag. 19

aglomerate si de marile artere de circulatie). Satele de deal si de munte cu casele raspandite pe vai si coline la o oarecare distanta unele fata de altele, cu pajisti, fanete sau livezi, satisfac motivatia fundamentala a numerosilor turisti – reintoarcerea la natura.

(IV) Sate turistice pescaresti si de interes vanatoresc (satele de pe vaile Viseului si Bistritei si Delta Dunarii), in afara posibilitatilor de cazare, in aceste sate se pot oferi servicii culinar-gastronomice pescaresti si vanatoresti. De asemenea populatia locala poate organiza pentru turisti unele forme de agrement specifice: pescaresti si vanatoresti.

(V) „Sate turistice viti-pomicole (Racos, Agapia si Vanatori-Neamt), in aceste localitati predomina activitatile de cultivare a pomilor fructiferi si a vitei-de-vie, activitatile turistice sunt posibile pe toata durata anului, atat in perioada recoltarii, cat si dupa aceea prin oferirea fructelor si a preparatelor pe baza lor. De asemenea pot fi avute in vedere multe alte preparate culinare comune sau dietetice pe baza de fructe, in aceste sate, o atractie deosebita si in acelasi timp si o sursa principala de venituri poate sa o constituie bauturile racoritoare si reconfortante preparate din fanete”1.

C) Din punct de vedere al tipului de turism practicat, acestea pot fi destinatii ale:

Ø      turismului de sejur, odihna si tratament;

Ø      turismului de cunoastere-cultural, etnografic-folcloric, muzeistic;

Ø      turismului montan;

Ø      turismului sportiv;

Ø      turismului itinerant.

Produsul sau produsele turistice create in mediul rural se adreseaza atat turismului organizat cat si celui autonom (pe cont propriu), intern si international. Ele pot fi diversificate si personalizate, astfel incat sa corespunda exigentelor turistilor dornici de revenirea la izvoarele civilizatiei romanesti.

Tara noastra are si atractii turistice. Se pot aminti aici: barajul de la Portile de Fier, podurile de peste Dunare (Fetesti – Cernavoda, Giugiu – Ruse, Giurgeni – Vadu Oii, minele podului lui Apolodor de la Drobeta Turnu Severin), lucrarile hidroenergetice de pe Bistrita, Lotru, Arges, Olt, Somes, Prut, Siret, Buzau, drumurile transmontane (Roman – Novaci – Sebes, Transfagarasanul).

2.1. Baza tehnico-materiala a turismului rural romanesc (structurile de primire)

Structurile de primire din mediul rural pot fi:

Rey Radu – Civilizatie montana; hrana – energie – ecologie, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1996, pag. 64

Pensiuni turistice cu o capacitate de 3 – 20 de camere cu un grad de confort de 1 – 4 margarete;

Ferme agroturistice cu o capacitate de pana la 20 de camere cu un grad de confort de 1 – 3 margarete;

functioneaza in cadrul gospodariilor taranesti si asigura alimentatia turistilor cu produse alimentare proaspete din surse proprii si locale.

In tara noastra erau omologate si clasificate peste 200 de gazde in anul 1997, iar statisticile principalei asociatii profesionale a detinatorilor de structuri de primire – Asociatia Nationala de Turism Rural Ecologic si Cultural – preconiza pentru „orizontul 2000' circa 5.000 de gospodarii taranesti (ferme agroturistice si pensiuni) integrate in reteaua nationala si europeana a turismului rural.

Pe langa ANTREC in Romania a fost realizata o alta retea de turism rural – cazare la locuitori – Operation Villages Roumains (Operatiunea Satele Romanesti) care include un numar insemnat de sate si posibilitati de extindere in alte localitati rurale, dispuse in Transilvania, Maramures si Nordul Moldovei. Reteaua a organizat camere de inchinat in locuinte familiale, circa 15 – 20 de gospodarii in fiecare localitate componenta.

In afara cadrului organizat cu tendinte de profesionalizare s-a practicat si se practica gazduirea la localnici (locuitori) spontan/neorganizat. Pentru a reglementa acest gen de activitati, recent in cadrul directiilor agricole judetene a inceput un proces de infiintare a birourilor pentru agroturism sau turism rural. Rolul acestor birouri este de a sprijini si indruma aceste initiative, de a prezenta cadrul legal si a gasi mijloace materiale (resurse) care sa permita dezvoltarea turismului rural in judetele respective.

2.1.4 Infrastructura generala sau turistica

„Turismul rural romanesc beneficiaza in momentul de fata de o retea nationala de sosele si drumuri modernizate, sperand in cel mai scurt timp la dezvoltarea si extinderea retelelor de autostrazi – ce vor permite legatura intre centrele emitatoare de turisti si zonele receptoare ale spatiului turistic rural”1.

Accesul in zonele rurale poate fi realizat si prin intermediul caii ferate, care prin cele 11 linii transcarptatice asigura intr-un sistem concentric – in interiorul si exteriorul arcului carpatic – legaturi intre toate zonele tarii.

Nistoreanu P. – Turismul rural - o afacere mica cu perspective mari, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1995, pag. 84

Pentru cei care sunt mereu in criza de timp, transportul intre zone mai indepartate poate fi asigurat si pe calea aerului prin intermediul companiilor aeriene existente a celor 4 aeroporturi internationale (Otopeni, Baneasa, Mihail     Kogalniceanu si Timisoara), ca si acelor 24 aeroporturi deschise traficului intern.

Comunicatiile sunt un alt pilon important pentru dezvoltarea turismului in spatiul rural, realizarea noilor sisteme de comunicatie, telefonice – extinderea     telemobil si radiocomunicatie – in plina afirmare, vor permite o cat mai rapida implementare a centralei de rezervari pentru turismul rural si exploatarea sa in conditii de eficienta ridicata.

Toate acestea vor contribui la afirmarea produsului turistic rural romanesc si la crearea conditiilor pentru lansarea pe piata externa.

2.2. Politici guvernamentale si neguvernamentale privind activitatea turistica din mediul rural.

Turismul rural a devenit o activitate economica bine conturata in Europa Occidentala, ea are o traditie de peste 4 decenii, s-a dezvoltat continuu si prin evolutia sa a contribuit la bunastarea comunitatilor rurale care au imbratisat-o. Si pentru ca este bine de stiut ca o zona sau o tara este bogata prin locuitorii sau cetatenii sai care la randul lor sunt bogati.

In tara noastra avantajele si binefacerile acestei activitati au fost testate in mai multe randuri, dar un interes real pentru astfel de preocupari a aparut abia dupa 1990. Ca urmare fireasca au aparut Federatia Romana pentru Dezvoltare Montana (1990) care printre alte activitati are preocupati pentru dezvoltarea agroturismului in zonele montane, a luat fiinta Agentia Romana pentru Agroturism (1993), Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural (1994).

Am numit aici doar cateva dintre formele de organizare guvernamentale sau neguvernamentale care au aratat interes constant pentru aceasta activitate. Au fost si sunt receptive la preocuparile turismului rural Ministerul Agriculturii, Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului nu in ultimul rand ministerul de resort – din cercul guvernamental, institute de cercetari – Institutul de Cercetare pentru Turism, Institutul de Geografie, Institutul de Economie Agrara, Centrul de Informare si Documentare Economica Bucuresti, institutii de invatamant liceal, postliceal, universitar din reteaua de stat si particulara, fundatii si asociatii preocupate de comunitatea rurala si de viitorul sau.

Primele implicatii guvernamentale din cadrul turismului rural au fost in anul 1973, cand prin Ordinul Ministrului Turismului nr. 744 erau declarate „sate turistice” 12 localitati rurale, ulterior numarul acestora crescand la 14. Ordinul sus mentionat aproba cadrul de organizare, functionare si indrumare a activitatii. Urmeaza apoi interzicerea cazarii turistilor straini in locuinte particulare (1974) si acordarea unei dispense speciale satelor Leresti, Sibiel, Crisan si Murighiol.

Desi in aceste conditii nu s-a putut aplica si experimenta cadrul organizatoric si functional, din practica au rezultat multe inconveniente in ceea ce priveste amenajarea si omologarea gospodariilor, exploatarea turistica propriu – zisa, aprovizionarea, coordonarea, tariful, etc.

Dupa 1990 la nivel national s-a elaborat o strategie de restructurare a turismului, in cadrul acesteia statului ii reveneau sarcini legate de realizarea pachetului de politici si mecanisme economice necesare indeplinirii functiilor sale de coordonare, protectie a mediului inconjurator, investitor, legiuitor. Cum pentru o activitate buna trebuie legi bune au aparut primele sperante legislative pentru turismul rural romanesc. Astfel Ordonanta Guvernamentala nr. 62/24.08.1994 si mai apoi Legea 145/31.12.1994 au creionat o serie de facilitati pentru dezvoltarea sistemului de turism rural in zona montana, Delta Dunarii si litoralul Marii Negre.

Lasand la o parte caracterul restrictiv al ariei geografice in care dupa parerea legiuitorului se poate practica turism rural, actul normativ confera scutirea de la plata impozitului pe venit pe o perioada de 10 ani a pensiunilor si fermelor agroturistice. Se introduc cu aceasta ocazie notiunile de ferma agroturistica si cea de pensiune turistica, incercandu-se dimensionarea lor si lasandu-se a se intrevedea Ordinul Ministrului Turismului nr. 20/04.04.1995 ce cuprinde normele si criteriile minime pentru clasificarea pe stele a pensiunilor turistice si a fermelor agroturistice, revizuite si transformate in 1999 si puse in concordanta cu mediul rural, prin individualizarea nivelurilor de clasificare sub forma florilor – respectiv, margaretelor.

O extindere a facilitatilor acordate pentru dezvoltarea turismului rural se realizeaza prin Ordonanta nr. 63/1997.

Din acest moment urmau stabilirea de responsabilitati si competente pentru organismele guvernamentale (prefecturi, departamente, ministere) si neguvemamentale (asociatii turistice, sindicate, administratiile publice locale, asociatii de tineret) implicate in activitatea de turism rural.

Primii pasi pot fi estimati ca pozitivi, dar ei trebuie sa fie urmati de altii privind acordarea de credite, incurajarea investitiilor in sfera serviciilor adiacente activitatii turistice in mediul rural, sprijinirea dezvoltarilor si modernizarilor de infrastructura, s.a.m.d.

Astfel de masuri si coordonarea lor la nivel national s-au dovedit eficiente si operante, in contextul restructurarii economice in tari ca: Franta, Austria, Elvetia, Portugalia, Irlanda, Marea Britanie (Scotia), etc.

2.2.1. Politici de stimulare a activitatilor turistice in mediul rural

Dezvoltarea turismului rural intr-o serie de tari vest-europene releva ca importanta stimularea localnicilor sau a unor mici agenti economici in orientarea resurselor de capital proprii si atrase in vederea realizarii de capacitati turistice mici si mijlocii in zonele si localitatile cu potential neutilizat sau insuficient utilizat, amenajarii si modernizarii echipamentelor din zonele de litoral, montane sau balneoclimaterice, reechiparea sau modernizarea dotarilor existente ale unitatilor comerciale sau de alimentatie publica, a celor de agrement turistic sau a altor obiective care produc venituri din circulatia turistica. Resursele de capital proprii au fost suportul majoritatii echipamentelor, instalatiilor si dotarilor existente in turismul rural romanesc actual.

Vis-a-vis de exemplele europene se impun de asemenea in tara noastra acordarea unor facilitati de ordin financiar – bancar, cum ar fi creditele preferentiale pentru dotari si amenajari in satele turistice, gospodariile taranesti, realizarea de noi echipamente turistice in mediul rural de dimensiuni mici si mijlocii (ferme si pensiuni turistice), precum si pentru amenajari specifice ale obiectivelor cultural – istorice in scopul declarat de utilizare pentru turism.

Alaturi de echipamentele turistice, un rol determinant in dezvoltarea turismului in spatiul rural il joaca infrastructura generala (caile de acces, canalizarea, alimentarea cu apa, energie electrica, telecomunicatiile, etc). in acest sens este necesare a se acorda subventii de la bugetul statului cu prioritate zonelor care au probat ca prezinta interes si atractie turistica.

,,Este necesar ca administratiile publice locale sa se constituie in promotori ai gestionarii profitabile a patrimoniului turistic, initiind programe locale in sprijinul turismului rural, tinand cont de pastrarea personalitatii in sistematizarea localitatilor si amenajarea teritoriului. Mai mult in localitatile cu un valoros potential turistic este necesara specializarea unui angajat sau consilier comunal pe probleme ale turismului rural, ale protectiei mediului si conservarii ambientului”1.

Pe de alta parte, se impune constituirea – din bugetul local – a unui fond special destinat promovarii formelor de turism care sa valorifice cel mai eficient potentialul turistic al zonelor rurale.

2.2.2. Politici ce urmeaza a fi promovate in domeniul legislativ

Existenta unui cadru legislativ care sa asigure libera concurenta intre agentii economici implicati si protectia sociala a beneficiarilor serviciilor turistice va conditiona reusita concretizarii unei imagini noi a turismului romanesc in general si in turismul rural romanesc in particular, atat pe piata interna cat si pe piata externa.

Stancioiu A.F. – Strategii de marketing in turism – Editura Economica, Bucuresti, 2000, pag. 26

Asfel, se considera necesare modificari, completari sau promulgari ale unor reglementari legislative in urmatoarele domenii: conservarea si promovarea pe scara larga a patrimoniului cultural – istoric nationa, realizarea legislatiei privind restaurarea monumentelor, facilitati financiare, fiscale si de credit pentru investitiile in acest domeniu, protejarea mediului inconjurator, scutirea de taxe vamale a importurilor de echipamente destinate depoluarii si promulgarea Legii privind Protectia Mediului si a Legii Urbanismului si Amenajarii Teritoriului, organizarea turismului, crearea cadrului institutional care sa mentina relansarea acestui domeniu de activitate. Realizarea modalitatilor organizatorice pentru cooperarea pe orizontala a agentilor economici din domeniul de activitate care se completeaza in prestarea unui serviciu turistic sau contribuie la realizarea acestora, organizarea si alinierea sistemelor informationale la cerintele EUROTER, EUROGITES si Organizatiei Mondiale a Turismului, cu respectarea prevederilor legislatiei nationale.

,,Sunt doar cateva dintre problemele care prin rezolvarea si statuarea lor pot conduce la dezvoltarea mai accentuata a turismului in general si a celui rural in subsidiar. Pentru o accelerare a acestor activitati un rol deosebit revine asociatiilor profesionale, asociatiilor locale, consortiilor, grupurilor de initiativa, liderilor de opinie, intregii societati civile”1.

2.2. Politici promovate in domeniul formarii profesionale si a pregatirii manageriale

Este bine de stiut ca succesul oricarei intreprinderi, cu oameni pentru oameni, sta in calitatea oamenilor. Apreciem in acest sens, ca pentru pregatirea si lansarea produsului turistic rural romanesc este necesar a fi instruit atat producatorul (prestatorul) cat si beneficiarul (turistul). Sugeram in acest domeniu cooperarea intr-un sistem coerent de competente si responsabilitati a tuturor institutiilor guvernamentale si neguvernamentale implicate in gestionarea resurselor umane ale societatii.

Intr-un astfel de cadru se impun politici si mecanisme de operationalizare de modul urmator; realizarea unei cooperari in vederea relansarii educatiei si instruirii turistice, in sensul realizarii unei opinii publice nationale favorabile turismului rural. Pe de alta parte, este necesar a se forma clase si categorii socio-profesionale specializate in turism. Cooperarea cu structurile guvernamentale a asociatiilor profesionale de profil in vederea elaborarii unor programe comune privind reorientarea profesionala a personalului care se disponibilizeaza in alte ramuri ale economiei nationale.



Stancioiu A.F. – Strategii de marketing in turism – Editura Economica, Bucuresti, 2000, pag. 28

Realizarea prin mijloace financiare ale administratiei publice locale a reconversiei profesionale in zonele cu potential turistic, cooperarea cu organisme internationale pentru acordarea de asistenta tehnica, de specialitate in domeniul formarii profesionale si pregatirii manageriale.

In afara institutiilor statului care prin statutul lor de functionare au sarcini in acest domeniu un rol important revine asociatiilor nationale si zonale, organizatiilor profesionale si nu in ultima instanta invatamantului particular de toate gradele, iar celui la distanta in mod special.

2. Cai si modalitati de valorificare a spatiului rural prin intermediul turismului

Problema care se pune in momentul de fata este cea a organizarii, constientizarii si sistematizarii activitatii turistice in spatiul rural.

Realizand o diagnoza a economiei romanesti a momentului actual – inceput de secol XXI vom constata ca problemele noastre sunt similare cu cele ale tarilor europene ce dispun de conditii asemantoare. Ceea ce ne deosebeste de ceilalti este modul in care cautam, propunem si mai ales gasim solutii iesirii din aceasta perioada de tranzitie si revenire la economia de piata.

Daca pentru marea majoritate a analistilor societatii umane romanesti solutia depasirii momentului de criza actual o reprezinta agricultura si serviciile iar din randul acestora in mod special turismul, atunci cei care isi propun obtinerea de rezultate economice din activitatea de turism rural au toate atuurile in propriile lor maini. Rezulta in mod logic necesitatea realizarii unui scenariu, adoptarea unei strategii, conturarea unei politici de produs turistic si de pret, gasirea de piete si penetrarea acestora, promovarea si organizarea la nivel local si national, interconectarea la sistemul european si mondial.

Stabilirea unor obiective minime si a unui set minimal de masuri, aplicate punctual intr-o zona (sau in mai multe zone) care desfasoara deja activitati turistice rurale vor conduce la producerea de satisfactii consumatorilor si cresterea nivelului de trai al practicantilor. Caci este cunoscut, din experienta unor tari ca: Austria, Franta, Elvetia, Portugalia, Germania, etc. turismul rural contribuie la redresarea economiei din zonele rurale, dezvolta initiative locale, este promotorul turismului „verde”, respectand rigolile ecologice.

Activitatile turistice – cu mici exceptii – se desfasoara in perioadele de extrasezon agricol, oferind prestatorilor:

venituri suplimentare realizate din activitatea de turism;

valorificarea produselor din gospodaria proprie la locul productiei;

punerea in valoare a resurselor zonei;

alungarea plictiselii si monotoniei;

utilizarea excedentului de spatiu, produse si forta de munca.

Cele prezentate arata inca o data ca prin activitatea de turism desfasurata in mediul rural – in calitate de prestatori de servicii turistice – se pun in valoare perioadele de timp mai putin ocupate, se atrag la activitatea productiva categorii mai putin valide pentru muncile agricole, se utilizeaza superior intreaga energie a comunitatilor locale.

2.1. Cheia succesului, in orice activitate raman oamenii

In activitatea de servicii si in mod special in cea de turism, omul da masura si creeaza valoarea, prin modul in care actioneaza, exista, apare / dispare, se face simtit sau trebuie sa fie simtit. Daca lucrurile nu sunt asa simple de ce nu suntem multumiti intotdeauna , atunci cand ne aflam in calitate intr-un loc de cazare, o unitate de alimentatie publica sau alt spatiu apartinand sferei turistice?

Raspunsul este relativ simplu: pentru ca se pierde din vedere importanta calitatii, a realizarii unei prestatii in mod corespunzator – de la inceput, a mandriei de a munci nu pentru ca esti platit sa o faci, ci pentru ca iti place sa arati de ce esti in stare. Pe de alta parte, asistam la prestatii de proasta calitate pentru ca sunt inca destui cei care cred ca „merge si asa”, pentru ca – in momentul de fata – se mai accepta si produse sub limita calitatii care par a fi destul de bune.

Ce este de facut in aceste imprejurari?

Astfel, trebuie sa ne pregatim pentru un drum greu si lung, presarat ci obstacole si dezamagiri, care are ca statie terminus obtinerea unei calitati superioare. In acest sens se au in vedere in mod deosebit urmatoarele activitati:

Ø            servirea clientilor/turistilor – aici in primul rand este indicat a se schimba atitudinea fata de acestia. Participantii la prestatiile de servicii trebuie sa fie dispusi sa zambeasca, sa salute, sa-si ofere serviciile catre oaspeti cu naturalete si bunavointa.

Ø            satisfacerea clientului/turistului – nu trebuie sa ne bazam numai pe prezenta noastra pe piata si pe prestarea serviciului asa cum il apreciem noi. Vom solicita parerea turistilor nostri despre serviciilor prestate, le vom analiza opiniile, sugestiile si le vom solicita idei pentur imbunatatirea calitatii prestatiilor.

conducerea activitatilor turistice – managerii activitatilor de la toate nivelurile (gosppodarie / pensiune / ferma / restaurant rustic sau traditional / dispecerat / filiala / departament / etc) reprezinta sufletul oricarei actiuni. Ei trebuie pregatiti astfel incat sa poata conduce si executa orice prestare in domeniul sau de activitate, sa sprijine si sa indrume, sa incurajeze, sa remedieze eventualele neconcordante.

Ø            utilizarea resurselor – cei implicati in activitatile turistice vor fi invatati ce trebuie sa stie, pe de alta parte vor fi sprijiniti sa puna in valoare tot ceea ce au mai bun. Eficienta activitatilor si actiunilor va fi analizata in scopul maririi ei, pentru convertirea resurselor financiare si umane in realizarea obiectivelor.

Ø            programarea / planificarea actiunilor si activitatilor – actorii / persoanele implicate, vor intocmi planuri avand grija sa atraga in mod sistematic, la realizarea acestora, pe cei care pot contribui la realizarea acestora. Planurile vor fi comunicate si explicate celor care trebuie sa le puna in aplicare. Periodic se vor evalua rezultatele obtinute. Puteti solicita sprijinul unui consilier / specialist consacrat in domeniu.

Ø            raspunderea civica / sociala – problemele comunitatii vor fi privite cu deosebit interes atat cele privind viata de zi cu zi, cat si cele privind educatia, traditiile, mediul, pastrarea curateniei, colectarea si reciclarea deseurilor, starea infrastructurilor, alimentarea cu: apa, energie, gaz, comunicatiile, s.a.m.d. Rezultatul net va fi in concordanta cu contributia fiecarui participant la activitati.

Drumul catre un rezultat cat mai bun porneste din zonele si de la produsele turistice cu cel mai mare potential de imbunatatire, de acolo unde se doreste aceasta si este posibil a fi realizata.

Transformarea turistilor in oaspeti si a receptorilor (gazdelor) in amfitrioni nu este un proces atat de simplu, dar nici de nerealizat. Trebuie insa multa rabdare si fata de tineri, dar mai ales fara de cei maturi (adultii), procesul evolutiv ar fi indicat sa nu separe ratiunile economice de cele umane. Pentru asigurarea succesului acestor actiuni este indicat a se folosi „teoria oglinzii”1 (a analiza toate activitatile ca si atunci cand am privi in oglinda, punandu-ne in locul celuilalt). In ceea ce priveste modernizarile si ridicarea confortului, aceste operatiuni este bine sa fie realizate in cele mai bune conditii posibile. Putem afirma ca in acest demers de valorificare a satului prin turism se va incerca o conciliere a confortului si progresului cu traditia si autenticitatea. Aceasta intrucat „…turistul doreste sa vada gospodarii si instalatii tehnice de mica industrie „vii” (in stare de functionare), el vrea lapte proaspat si branza obtinuta dupa reteta zonei in care se gaseste, asteapta cu curiozitate intoarcerea de la pascut a cirezii satului si este curios sa afle cum este o zi la stana. Dar accepta cu greu inexistenta unui minim de confort si nu va accepta lipsa curateniei sau incalcarea normelor de igiena”2.

Ioncica M., Popescu D. – Economia Serviciilor, Editura Uranus, Bucuresti, 1993, pag. 49

Minciu R. – Economia turismului, Editura Uranus, Bucuresti, 2001, pag. 38

Depasirea anumitor situatii de neimplinire poate fi facuta solicitand celor nemultumiti sa va recomande lucrurile / situatiile / serviciile care trebuie sa fie imbunatatite / ameliorate. Sugestiile si ideile bune vor fi pastrate pentru a fi utilizate in viitor. Este indicat ca pentru succesul acestei actiuni sa ne concentram asupra unei singure probleme, care va fi usor de rezolvat si dupa depasirea situatiei dificile sa reluam operatiunea cu alta sigestie pana la depasirea momentului critic sau a situatiei de criza.

2.4. Analiza mediului de marketing al turismului rural romanesc

Organizatiile de orice natura opereaza intr-un climat intern si in altul extern, care au influente diverse asupra rezultatelor.

Investigarea mediului intern si extern impune realizarea a doua genuri de analiza:

analiza SWOT;

analiza factorilor mediului extern

Analiza SWOT presupune luarea in calcul a urmatoarelor elemente: Strengths (Puncte tari), Weaknesses (Puncte slabe), Oppoitunities (Oportunitati), Threats (Amenintari).

A. Punctele tari sunt determinate de factorii interni. Nu sunt greu de identificat deoarece turismul rural romanesc poate oferi o mare varietate de produse si servicii. Situata in centrul Europei – distantele pana la extremitatile estica si vestica, respectiv nordica si sudica fiind practic egale – Romania include un patrimoniu turistic natural si antropic deosebit de valoros, in care un rol importnat il joaca relieful deosebit de pitoresc si variat, obiectivele turistice si activitatile recreatorii (drumetii, pescuit, vanatoare, pesteri, schi si multe altele). Alte oportunitati include stilul de viata traditional si existenta satelor vechi unde turistul poate experimenta o „calatorie in timp”.

Nu lipsite de importanta sunt urmatoarele elemente:

existenta unor rute internationale – atat prin autostrazi cat si pe calea ferata;

prezenta a 17 aeroporturi, dintre care 5 internationale;

interesul si preocuparea comunitatilor rurale si a unor ONG-uri specializate;

accesul la produse si influente occidentale;

tarife accesibile (cazare, masa, transport);

transporturi acceptabile;

fruncte si legume proaspete de sezon;

vinuri excelente.

B. Punctele slabe sunt determinate tot de factorii interni. Ele rezulta din neajunsurile organizatorice si se materializeaza in: informatii turistice putine atat in tara cat si in strainatate; lipsa legaturilor aeriene directe cu o serie de tari interesate de produsul turistic rural romanesc; transporturi inconvenabile sau chiar putin dezvoltate in zonele montane; numarul radus al agentiilor de rent-a car si diversitatea redusa a produsului de inchiriat; materiale promotionale putine si de proasta calitate; putine unitati de alimentatie publica si o varietate limitata de mancaruri specifice bucatariei romanesti; servicii hoteliere de calitate si standard indoielnic; injust raport pret/calitate; greutatea gasirii unor ghizi specializati (interpreti, montani, delta, vanatoare, turism itinerant, etc); lipsa „serviciilor pentru client”; lipsa de experienta; lipsa curateniei in locurile publice, comparatv cu standardele vestice; lipsa apei calde si uneori chiar a apei reci; lipsa facilitatilor de nivel inalt; lipsa intelegerii nivelului asteptarilor strainilor; posibilitati limitate de folosire a cartilor de credit si a cecurilor de calatorie.

C. Oportunitatile sunt determinate de evolutia factorilor externi, organizatiei care influenteaza favorabil prin cadrul general pozitiv. Din randul celor evidente enumeram: imaginea roamantica, puritatea si arhaicul satului romanesc; cresterea numarului strainilor ce calatoresc in Romania pentru afaceri; cresterea numarului strainilor care locuiesc si muncesc in Romania; cresterea posibilitatilor de acces la produsele occidentale; existenta ambasadelor straine si a comunitatilor de straini; intensul schimb cultural ce conduce la o mai buna intelegere intre culturi si inlatura dezinformarea; conectarea la reteaua EUROGITES si posibilitatea de conlucrare cu alte organisme din turismul rural european; includerea Romaniei in European Rails Pass si East European Pass ce asigura facilitati de tarif pentru cei ce calatoresc pe cale ferata; stabilizarea monedei nationale.

D. Amenintarile sunt determinate de factorii externi ce se pot constitui
intr-o frana in conditiile unui cadru general defavorabil. Din randul acestora
amintim: imaginea nu tocmai favorabila in exterior (preturi la nivel occidental fara
o calitate adecvata, pericol, logistica, informatii, serviciile pentru consumatori);
degradarea mediului, lipsa unor masuri ecologice, poluarea (calitatea aerului si apei);
neintelegerea conceptului „pret pentru valoare”; posibilitati limitate de cazare; insuficiente informatii necesare pentru calatorii; infrastructura saraca (drumuri, comunicatii, transporturi etc); instabilitatea monedei nationale; servicii medicale de urgenta; costuri ridicate sau lipsa posibilitatilor de inchiriere a unui mijloc de transport; benzina Ia standarde europene si slaba calitate a serviciilor din statiile de alimentare.

Analiza realizata jaloneaza principalele repere ale functionalii interne a turismului rural romanesc – numim aici punctele tari (strenghts) si punctele slabe (weaknesses) – care pot fi proiectate prin prisma celor „7P”

=> produsul,

=>    pretul,

=>    pozitia in lantul de distributie,

=>    promovarea,

=>    personalul,

=>    premisele fizice,

=> profitul, in mod particular pentru fiecare zona ce isi propune a se inscrie pe traiectoria evolutiei social-economice si prin practicarea activitatilor turistice.

Cadrul extern a fost conturat prin intermediul notiunilor de oportunitati (opportunities) si amenintari (threats) a caror examinare ne va permite depistarea influentei acestora asupra evolutiei si devenirii turismului rural romanesc.

2.5. Turismul rural romanesc, o nisa de piata

In cadrul analizei SWOT am depistat o serie de puncte unde este necesar a actiona in vederea imbunatatirii cadrului general sau a produselor in sine pentru realizarea dezideratului final, satisfacerea necesitatilor clientilor.

In prezent, durerosul adevar este ca pentru vizitatorii straini, Romania inca nu prezinta interes. Turistul strain plateste pentru majoritatea serviciilor turistice o rata comparabila cu preturile vestice, primind in schimb un produs de o calitate mai scazuta (comparativ cu standardele europene). Logic se naste interogatia: de ce ar veni un vizitator strain in Romania, pentru acelasi pret cu care ar putea vizita Franta, Germania, sau Italia, primind in schimb un produs de o calitate superioara ?

Ne propunem o succinta argumentare.

Studiind produsul turistic al mediului rural concertat cu factorii determinanti ai deciziei de cumparare in conditiile pietei turistice si coroborand cu punctele tari, respectiv slabe, constatam ca minimizand slabiciunile si maximalizand punctele forte vom crea o nisa de piata profitabila. Vom porni de la munti, rauri, plaja, posibilitati de pescuit, pesteri, partii de schi, monumente istorice, vinoteci, manastiri, castele si spatiu rural, apoi vom ingusta acest spectru de posibilitati.

Scopul este identificarea caracteristicilor care fac ca Romania sa fie diferita. Ce are tara noastra de oferit si nu intra in competitie directa cu alte destinatii turistice? Cat de puternice sunt aceste piete potentiale?

Daca vom incerca o diagnosticare sumara a motivatiei in alegerea destinatiei de vacanta vom constata ca un turist alege:

Franta pentru plaja sau pentru a vizita Parisul;

Austria pentru schi;

Germania pentru drumetii;

Grecia pentru istorie:

Spania pentru insule.

Tara noastra ofera o mare varietate turistica dar turistul nu poate sa o parcurga in intregime – ca in cazul Belgiei, Olandei, Luxemburgului sau micului stat Monaco - intr-o vacanta. In mod logic descoperim ca trebuie puse in valoare acele produse turistice unice care nu pot fi vazute si obtinute in alte tari. Nisa de piata poate fi realizata din multitudinea de alternative, de una din urmatoarele variante: produsul in sine – satul romanesc, festivaluri romanesti traditionale, sarbatorile la romani (Paste, Craciun), targuri si iarmaroace (Muntele Gaina – targul de fete, targurile de ceramica etc), mancarea romaneasca – gastronomia populara, vinurile si rachiurile, manastirile pictate, mitul lui Dracula, cetatile taranesti, Delta Dunarii, etc.

Pretul - conceptul de pret pentru valoare (existenta unui just raport pret / calitate) trebuie bine inteles, este necesar sa oferim o valoare exceptionala, accesul convenabil - localizarea este un avantaj in orice afacere, iar in turism este unul major.

Odata cu descoperirea nisei munca nu s-a incheiat; urmeaza gasirea pietelor, a segmentelor de piata interesate si motivarea lor. Nu este suficient sa oferi un produs turistic, trebuie sa oferi motivul cumpararii si mai ales sa faci cunoscuta oferta ta unei piete potentiale.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2295
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site