Turismul cultural

1.1 Conceptul de turism cultural

Definirea acestei forme de turism ridica dificultati deoarece implica delimitarea a doua concepte, si anume cultura si turismul. Daca s-ar avea in vedere o simpla definire a acestei forme de turism prin consumul cultural al turistilor, atunci dilemele de genul manifestarilor culturale ale turistilor ar disparea.

Cultura este un termen foarte greu de definit, care a suferit multiple transformari de-a lungul timpului, in prezent aceasta putand fi definita ca un proces de dezvoltare intelectuala, spirituala si estetica, ca indicative ale unui "mod de viata" specific sau ca un ansamblu al operelor si practicilor activitatii intelectuale si artistice.

Tot mai adesea se poate vorbi, in literatura de specialitate, despre doua acceptiuni ale termenului de cultura, si anume: cultura ca proces si cultura ca produs.

Prima abordare, cultura ca proces se refera la conduita acceptata in cadrul unui grup social. Grupurile sociale au roluri si standarde specifice care difera de la o cultura la alta. Aceste grupuri pot fi primare( familia, prietenii)sau secundare( uniuni, fraternitati etc). Daca se are in vedere rolul fiecarui individ in cadrul grupului si al modului de abordare al vacantelor ca mod de relaxare si cunoastere al altor oameni se poate stabili faptul ca "procesul invatarii prin intermediul societatii si al transmiterii culturii din generatie in generatie" este esential in educarea copiilor. Calatoria este o experienta care se invata si de aceea se poate demonstra importanta incurajarii participarii la excursii inca din copilarie. Cultura poate fi influentata atat de factori interni, cat si externi, in cadrul unui grup, anumiti indivizi, tind sa se afirme ca leaderi datorita unei educatii mai vaste, a unor venituri mai ridicate sau a pozitiei sociale. Astfel in practica s-a constatat faptul ca o destinatie este vizitata mai intai de catre o elita, care este apoi urmata si de catre celelalte persoane. In cazul factorilor externi influentele se manifesta prin schimbarea atitudinii fata de tara de destinatie sau descoperirea pasiunii pentru bucataria acesteia. Calatoriile pot stimula vanzarile tarii de destinatie, de exemplu o excursie in Germania poate avea ca efect cumpararea unui autoturism.

In acest sens, Clarke a considerat cultura ca fiind procesul prin care oamenii dau sens personalitatii lor. Granitele unor grupuri sociale si implicit ale unei culturi, pot acoperi o colectivitate cu dimensiuni diferite si care sa desfasoare activitati specifice. Acest concept isi are radacinile in antropologie si sociologie.

Cultura ca produs isi are radacinile in critica literara, fiind privita ca rezultat al activitatilor individuale sau de grup careia i se asociaza o anumita interpretare. Cultura elitista se refera, de exemplu, la operele marilor artisti.

Analizand aceste doua concepte s-a stabilit faptul ca scopul turistilor care cauta autenticitatea, in timpul calatoriilor lor il reprezinta cultura ca proces ( MacCannell, Cohen ). Crearea manifestarilor culturale specifice consumului ocazionat de o calatorie este strans legata de prezenta turistilor. Astfel, cultura ca produs este transformata prin intermediul turismului in cultura ca proces. Produsele culturale rezultate pot atrage in timp autenticitatea lor si pot fi acceptate atat din perspectiva turistilor cat si a producatorilor de cultura.

Cultura poate fi definita astfel: "in sensul cel mai larg, cultura poate fi astazi definita ca ansamblu al trasaturilor distincte, spirituale si materiale, intelectuale si afective care caracterizeaza o societate sau un grup social. Ea inglobeaza, in afara literelor si artelor, modul de viata, drepturile fundamentale ale fiintei umane, sistemele de valori, traditiile, credintele. Cultura confera omului capacitatea de reflectie asupra propriei persoane, este cea care ne face fiinte umane, rationale, critice si angajate etic. Prin intermediul ei discernem valorile si alegem, prin ea omul se exprima, se constientizeaza pe sine insusi, se recunoaste asa cum un proiect isi analizeaza realizarile, cauta fara incetare noi semnificatii si creeaza opere care il transcend, Louden a stabilit o lista de factori demni de luat in seama in analizarea unei culturi. Aceasta analiza se recomanda inaintea realizarii unui plan de marketing.

Primul dintre acesti factori se refera la stabilirea celor mai semnificative motivtii culturale. In comparatie cu motivatiile turistilor din Statele Unite, cei din Germania au ca principala motivatie statutul, in timp ce pentru cei din Japonia acesta este cel mai important argument pentru o calatorie. Astfel sunt stabilite nevoile pe care oamenii vor sa si le satisfaca.

Al doilea factor consta in determinarea trasaturilor definitorii ale comportamentului consumatorului care se concretizeaza in frecventa plecarilor in vacanta a acestora. In Marea Britanie, de exemplu majoritatea vacantelor se organizeaza vara, iar cei care isi permit sa calatoresca si in extrasezon.

Identificarea valorilor culturale importante pentru produsul turistic: vacanta, agrementul si recreerea sunt private in mod pozitiv. In Marea Britanie, vacanta anuala este foarte importanta, este ceva pentru care se fac multe economii si este un eveniment foarte asteptat in timpul anului.

Stabilirea formelor caracteristice in ceea ce priveste luarea unei decizii reprezinta un alt factor care ridica o serie de intrebari, cum ar fi: Cine cumpara sejurul? Cand se ia decizia de a calatori? Care sunt sursele de informatie si criteriile utilizate in luarea unei decizii? De cele mai multe ori decizia de a calatori apartine in general barbatilor in Japonia si Germania. Planificarea unei calatorii difera in functie de segmentul de piata. Timpul de planificare al calatoriei difera de asemenea. Turistii japonezi isi planifica vacantele cu 11 saptamani in avans, cei britanici cu 20 de saptamani, iar cei din Germania cu 32 de saptamani.

Un alt factor este reprezentat de identificarea celor mai adecvate metode de publicitate a unei culturi: ce metode tehnice de promovare, sloganuri si imagini sunt acceptate de catre oamenii implicati in cultura?

Umorul este mai subtil, de exemplu, in Marea Britanie decat in SUA unde se pune accent pe captarea atentiei in mod direct. Stabilirea institutiilor specializate pentru comercializarea acestor produse, mentalitatea consumatorilor: turistii au tendinta de a cumpara direct de la touroperatori sau apeleaza la agentiile de turism? Care sunt alternativele de desfacere aflate la dispozitia consumatorului? Turistii germani apeleaza cel mai adesea la agentiile de turism in vederea planificarii unei excursii, in comparatie cu ceilalti europeni.

Daca la inceput de secol cultura se adresa unei categorii definite de indivizi, elita erudita, acum aceasta se adreseaza tuturor persoanelor fara a tine cont de nivelul de pregatire intelectuala, pozitie sociala si faciliteaza in acelasi timp comunicarea dintre acestea.

Turismul este un domeniu mult mai accesibil in definire atat din punct de vedere conceptual (explicarea fenomenului turistic), cat si din punct de vedere tehnic (comensurarea volumului si valorii sale ). Privit ca un fenomen economico-social care furnizeaza beneficii substantiale, turismul a fost definit in diferite variante: "arta de a calatori pentru propria placere"(M. Peyromare Debord); "activitatea in timpul liber care consta in a voiaja sau a ,locui departe de resedinta pentru distractie, odihna, imbogatirea experientei si culturii, datorita cunoasterii unor aspecte umane si a unor peisaje necunoscute"(Jean Medecin); "fenomen al timpurilor noastre, bazat pe cresterea necesitatii de refacere a sanatatii si de schimbare a mediului inconjurator, cultivarea sentimentului pentru frumusetile naturii ca rezultat al dezvoltarii comertului, industriei si al perfectionarii mijloacelor de transport" (Guy Frenler); "ansamblul activitatilor nelucrative ale omului in afara ariei de resedinta" (Lavaille Niyeroll); "schimbul unei valori economice contra unor valori culturale estetice, de agrement"(Mac Boyer).

In viziunea OMT turismul este definit ca fiind "ansamblul activitatilor persoanelor aflate in timpul calatoriei si sederii lor intr-un loc distinct de locul lor de rezidenta, pentru o perioada mai mica de un an, pentru odihna, afaceri sau alte scopuri". Aceasta definitie elaborata in 1993 stabileste clar diferenta intre turisti si excursionisti.

Turismul cultural implica, alaturi de conditia de amplasare turistica si implinirea unor conditii suplimentare si anume dorinta de a cunoaste si a intelege oamenii si creatiile lor, consumul unui produs cultural( monument,opera de arta, spectacole) prezenta unui mediator (persoana, document, material audiovizual) care sa faca legatura dintre turistii si produsul cultural, punerea in valoare a acestuia.

Termenul de turism cultural s-a inclus relativ recent in literatura de specialitate alaturi de turismul balnear, montan, de litoral, etc. Aceasta forma de turism si-a dobandit locul, dupa parerea profesorului grec Georges Daskalachis, datorita influentei sale asupra oamenilor in general si asupra tinerilor in special de a-si cunoaste originea si continuitatea lor istorica, a participarii, nu numai ca spectatori, la progresul vietii si societatii, constientizand astfel importanta progresului omenirii. Prin obiectivele sale turismul leaga trecutul de prezent, in sensul "demn de a fi vazut", care permite cunoasterea personala a realitatii.

Tipologia produselor culturale este foarte vasta, termenul de turism cultural fiind utilizat pentru a defini consumul de arta, traditie, folclor si alte manifestari culturale. Diversitatea produselor culturale isi are originea in lipsa unei definitii general acceptate a turismului cultural.

O simpla trecere in revista a definitiilor date acestui termen conduc la stabilirea a doua abordari principale ale acestuia si anume : turismul cultural bazat pe consum de produse culturale; turismul cultural bazat pe motivatiile si semnificatiile avute in vedere. Primul aspect referitor la situri si monumente se bazeaza pe descrierea atractiilor vizate de vizitatori culturali si reprezinta o definire a culturii bazate pe produse. Prin intermediul sau se pot determina si analiza fluxurile turistice culturale pentru ca se concentreaza asupra unor tipuri de atractii ca : situri arheologice si muzee; arhitectura (ruine, cladiri, orase istorice); arte, sculptura, mestesugul, galerii, festivaluri, evenimente, muzica, dans, acte de scena, studiul limbilor si literaturilor, festivaluri religioase, pelerinaje, culturi luate ca ansambluri sau ca subculture (European Center for Traditional and Regional Cultures). Aceasta prezentare reflecta faptul ca turismul cultural este orientat catre ideea de cultura si consumul de produse turistice culturale. Cel de-al doilea aspect reflecta motivatiile si semnificatiile activitatii turistice culturale. Turismul cultural cuprinde "toate aspectele calatoriei invata despre istoria si traditiile acestora sau despre stilurile de viata si de gandire contemporane"(Mclntosch, Goelderner-1986). Turistii culturali invata despre produsele si procesele altor culturi.

In 1984 Wood prezenta "rolul culturii drept contextual, fiind acela de a da substanta experientei turistului intr-o situatie in general fara a se concentra asupra identitatii culturale specifice". El stabileste astfel diferenta clara intre turismul cultural si cel etnic care se concentreaza asupra unui grup de oameni ce ofera specificul identitatii culturale turistilor.

Cele doua aspecte ale definirii turismului cultural atat din perspectiva conceptuala cat si tehnica se regasesc in definitiile date de catre OMT. O prima definire se refera la "deplasarile persoanelor cu motivatii esential culturale, cum sunt cele destinate studiului artelor, tururile culturale, festivalurilor si a altor evenimente culturale, vizitarea siturilor si monumentelor, calatoriilor destinate cunoasterii naturii, folclorului sau artei si pelerinajele", si urmareste largirea sferei siturilor si monumentelor prin includerea in aceasta a altor manifestari culturale.

Cea de-a doua definitie care cuprinde "toate deplasarile persoanelor pentru ca satisfac nevoia umana de diversitate, tinzand sa ridice nivelul cultural al individului si dand sansele unor noi experiente, cunoasteri si intalniri" in urma acestor definitii se poate vorbi despre doua interpretari ale turismului cultural, si anume in sens conceptual aceasta reprezinta ansamblul deplasarilor turistilor catre atractiile culturale situate in afara rezidentei lor, cu scopul de a-si satisface nevoile culturale prin intermediul informatiilor. Din punct de vedere tehnic acesta este format din totalitatea deplasarilor indivizilor catre atractii culturale specifice (situri, monumente, manifestari artistice si culturale etc.) in afara rezidentei lor.

1.2. Evolutia turismului cultural

Bogatia culturala a continentului European a avut o deosebita importanta in plasarea Europei pe o pozitie privilegiata in ceea ce priveste destinatiile turistice. Turistii din diferite epoci au gasit in Europa un mod de satisfacere a nevoilor lor culturale.

Inca din antichitate, oamenii calatoreau pentru a descoperii cultura vechilor civilizatii, greaca si egipteana. Mai tarziu, in Evul Mediu oamenii calatoreau pe baza unei motivatii spirituale, dand nastere unei noi forme de turism si anume turismul de pelerinaj. Ei au dezvoltat itinerarii celebre si moderne, cum ar fi cel din nordul Spaniei de la Santiago de Compostella.

"Grand Tour"- infiintat in sec. al XVII- lea a avut un rol deosebit in aparitia cuvantului turism. Turul cuprindea orase si locuri din vestul Europei si avea ca scop principal educatia si placerea. Majoritatea celor care calatoreau catre Europa continentala apartineau aristicratiei care doreau sa dobandeasca o cultura de tip clasic. Tinerii aristocrati calatoreau pe parcursul a doi sau trei ani, in compania unui tutore, prin Franta, Germania, Elvetia si Olanda. Orasele Italiei erau considerate adevarate premii acordate acestora.

Dezvoltarea fireasca ce a caracterizat sfarsitul de secol XVIII a condus la modificarea Grand Tour-ului datorita schimbarii sursei de provenienta a turistilor. Setea de cunoastere a celor ce apartineau clasei mijlocii, cu nivel educational mai scazut si cu posibilitati financiare modeste au atras o abordare romantica a marelui tur punandu-se accent asupra perspectivelor romantice. Abordarea romantica a fost de asemenea promovata si de catre aristocratii familiarizati cu o cultura de elita si aflate in cautarea unor destinatii exotice. Treptat accentul asupra caracterului educational al culturii s-a deplasat catre cultura ca sursa de placere si distractie.

Perspectiva moderna a universitatii a condus la abordarea de catre cultura europeana a unor produse diferentiate, care apartin diferitelor epoci, dar care sunt oarecum omogene din punct de vedere estetic. Participarea la diferitele evenimente culturale a condus la aparitia muzeelor din Europa in secolul al XVII-lea si al XIX-lea. Muzeele erau organizate pentru a arata intregi realizari artistice si industriale. Prin crearea acestora s-a concretizat ideea de universitate culturala. O alta modalitate de prezentare a progresului a fost desemnata de punerea la dispozitie a turistilor, a fabricilor, ceea ce a marcat aparitia turismului industrial cu un rol bine definit concretizat in consolidarea increderii in progres. Anii '80 au marcat o perioada de ascensiune a turismului industrial ce urmarea in mod deosebit obtinerea unui profit pe seama nostalgiei fata de realizarile industriale ale trecutului.

Aparitia si expansiunea muzeelor, precum si manifestarile culturale destinate publicului au condus la cresterea turismului, indreptarea ofertei turistice catre alte segmente de piata cum ar fi clasa mijlocie in sec. al XIX-lea a condus la aparitia "pachetelor turistice" care cuprindeau calatorii in Italia si Grecia. Pachetele turistice se bazau pe aspecte culturale si dadeau posibilitatea clientilor de a-si satisface nevoile de cultura alaturi de aristocratii care participa la "Grand Tour". Aspiratiile clasei mijlocii de a cunoaste cat mai multe evenimente culturale alaturi de aristocrati desemneaza importanta motivatiei culturale in cadrul turismului european de dinaintea primului razboi mondial.

Incurajarea concediilor platite in perioada postbelica, in majoritatea tarilor din nordul Europei a condus la indreptarea motivatiilor catre odihna si relxare. Faptul ca in anii '30 in Marea Britanie numai 30% din populatie beneficia de un concediu platit demonstreaza faptul ca turismul reprezinta o favoare acordata unei mici parti a populatiei considerate privilegiata. Cresterea consumului global la nivelul intregii Europe dupa cel de-al doilea razboi mondial a avut ca rezultat si o crestere in domeniul turismului. Stimularea turismului international de masa, bazat pe promovarea unor produse standard ce includeau vacantele pe plajele mediteraneene, a pus in umbra produsele culturale. In aceasta perioada operatorii turistici culturali sunt pusi in umbra de catre cei care furnizau produse de genul "sun-sea-sand". Piata turistica europeana a suferit un proces complex de dezvoltare pe diferite segmente de piata iar produsele turistice au putut fi clasificate dupa mai multe criterii ce aveau in vedere perioada(vacante de vara sau de iarna) dupa gradul de varsta (tineri sau varstnici) destinatie sau dupa motivatie. Segmentarea pietei a creat noi posibilitati pentru operatorii turistici culturali. Dezvoltarea industriei turistice la nivel global a condus la o crestere a preocuparii asupra efectelor negative si pozitive asupra mediului si culturii. Turismul este potrivit tot mai des ca o sursa de venituri si de creare de locuri de munca.Turistii individuali incep sa prefere tot mai mult spatile mai putin aglomerate cu atractii culturale deosebite. Astfel sunt dezvoltate vacantele urbane bazate pe asemenea atractii.

Turismul devine astfel pe baza principiului "mass follows class", dintr-o experienta a unei elite, o nevoie de baza a maselor si reprezinta in acelasi timp o importanta sursa de locuri de munca. Cresterea consumului turistic cultural a avut efecte asupra relatiei turism-cultura. Daca pana in prezent turismul si cultura s-au dezvoltat independent, iar daca turistii culturali erau priviti inainte ca intrusi prezenti in mediul cultural, astazi tot mai multe institutii si muzee sunt deschise publicului.

Caracteristicile turismului cultural

Turismul cultural favorizeaza vizitarea unor centre multiple de interes, se adreseaza unor grupuri turistice mai putin numeroase, se practica indiferent de sezon. Se poate dezvolta si poate elimina efectele negative ale turismului de masa. Persoanele participante la o asemenea forma de turism sunt acelea care poseda o educatie deosebita, un nivel cultural ridicat sau altfel spus un capital cultural. Acesta permite posesorului sau sa recunoasca si sa interpreteze diferitele elemente culturale.

Operele de arta prezinta interes si pot fi interpretate de catre o persoana care poseda cunostinte in domeniul cultural care au drept sursa atat educatia institutionala. Turismul cultural presupune un cost economic si un cost de oportunitate ce justifica o investitie mai mare decat celelalte forme ale turismului, cultura, definite ca fiind un act al cultivarii subliniaza puternica legatura dintre cultura si educatie, lipsite inca din secolul al XVII-lea cand marea aristocratie era interesata de participarea la marele tur. Pornind de la aceasta forma de educatie si datorita diversificarii metodelor de instruire, treptat sistemul educational a scos la iveala tot mai multe mijloace de transmitere a capitalului cultural.

Este de asemenea cunoscut faptul ca participarea culturala este in stransa dependenta cu statutul economic si social, ocupatia si timpul liber. Cei mai multi dintre participanti apartin unor clase sociale superioare si a caror ocupatii sunt strans legate de activitaea culturala. De asemenea timpul liber disponibil a afectat consumul turistic cultural in sens pozitiv in secolul XX, demonstrand si diferentele existente in comparatie cu alte piete cum ar fi cea din SUA, de exemplu, unde participarea la asemenea evenimente este, in functie de timpul liber, mai redus decat in Europa.

Turismul cultural presupune agrement, recreere, destindere.

Elementele de origine culturala ce fac parte dintr-un produs turistic presupune vizitarea rapida ceea ce este incompatibila cu procurarea unei culturi bazata pe aprofundare si reflectie.

Turismul practicat in forma sa de baza presupune implicarea unor grupuri numeroase, a unor mase turistice, care nu permit o implicare personala a participantilor si care nu favorizeaza reflectia. Astfel turismul cultural este destinat grupurilor de turisti mai putin numeroase. Cultura ca activitate libera si dezinteresata este supusa degradarii prin transformarea sa intr-o marfa, de cele mai multe ori produsul cultural fiind separat de semnificatia sa originala. Cu toate acestea transformarea in marfa este inevitabila si in acelasi timp este prezenta in toate formele de manifestare a turismului.

Motivatia turistica culturala

Motivatia turistica culturala este deosebita de celelalte, deoarece destinatia este exacta, precisa, nu poate fi schimbata si se prezinta sub trei forme: educationala, de autoregasire si de obtinere sau de pastrare a unui prestigiu social.

Evident, cea mai importanta este motivatia educationala, deoarece turistul are ca scop informarea. Dobandirea unui capital cultural reprezinta atat o necesitate pentru participarea efectiva la turismul cultural cat si o motivatie turistica. In ceea ce priveste autoregasirea, motivatia presupune contactul cu alta cultura, un element natural si filozofic. Ca sursa de refacere spirituala este o motivatie extrem de importanta si se manifesta cel mai adesea in cazul turismului de pelerinaj. Cea de-a treia motivati este aceea de a obtine prestigiu social prin care o clasa sociala se distinge de toate celelalte prin educatie, ocupatie, locul de rezidenta si prin consumul de marfuri. Consumul de marfuri de origine cultural include pe langa produsele propriu-zise si experientele turistice. Dobandirea unui nou capital cultural ofera o sursa importanta de distinctie. Toate elementele de natura culturala sunt aflate intr-o interdependenta ce da nastere unui mediu diferentiat in functie de clasele sociale. Conform studiilor efectuate nu toti turistii sunt motivati cultural. In acest sens, Bywater imparte turistii in trei categorii: motivati vultural(13%), interesati cultural(30%) si atrasi cultural(50%). Majoritatea vizitatorilor culturali este formata din cei atrasi cultural care manifesta un interes secundar pentru cultura, dar reprezinta in acelasi timp un important segment de piata. Turismul cultural este privit tot mai mult ca o forma de relaxare, majoritatea turistilor(60%) vizand cel putin un muzeu in timpul unei excursii pentru turistii culturali din Europa inzestrati cu un capital cultural, acesta este un mijloc de dezvoltare spirituala. Termenul de invatare din perioada contemporana este tot mai mult privit prin prisma sensului sau activ al dezvoltarii sale personale. Cultura cuprinde astazi pe langa atractiile culturale de tip elevat si elemente ale culturii populare manifestata in general in diverse spatii(baruri, restaurante). Cultura elevata se integreaza din ce in ce mai mult culturii populare dand nastere unor noi forme ale acestuia. Consumatorul cultural poate vizita in timpul zilei muzee, expozitii in timp ce seara este foarte probabil sa si-o petreaca la o discoteca. Diferitele tipuri de turisti presupun diferite abordari din punct de vedere al marketingului. Astfel in cazul unei prime calatorii este acceptata o abordare tradotionala, vizite la muzee si monumente, in timp ce la o a doua vizita turistul cauta sa cunoasca cultura vie. Cele mai frecvente forme de manifestare ale atractiilor culturale sunt reprezentate de muzee, monumente, galerii de arta. Acest lucru se datoreaza in general distinctiilor legate de traditie de mostenirea datorata pragului de accesibilitate mai redus a disponibilitatilor de timp liber, a celor legate ca informatii si a barierelor de limba. In 1997, orasele Paris, Londra si Roma reprezentau cele mai preferate destinatii de turism cultural din Europa, datorita marii concentratii de capital cultural real din aceste zone. Orasele ca Atena, Florenta, Venetia sunt preferate in general de persoane a caror acupatie este legata de cultura, atrase de marea diversitate de muzee monumente, precum si de cultura vie pe care aceasta o poseda.

1.5. Resursele si formele turismul cultural

Munster a avut in vedere o clasificare de tip elivist a resurselor turismului cultural si atractii:

-monumente (cladiri religioase si publice, case istorice, castele, parcuri, gradini fortificatii locuri arheologice si cladiri industriale arheologice);

-muzee (etnografice si de arta);

-itinerarii cultural-istorice, ocazionate de manifestari culturale

-parcuri tematice cultural-istorice, arheologice si arhitectonice

-evenimente cultural-istorice (festivaluri religioase, manifestari populare)

-artistice( festivaluri si expozitii de arta)

Dupa parerea expertilor OMT, in cadrul turismului cultural sunt incluse: turismul pentru tineret, in care predomina caracterul cultural, inclusiv calatoriile de studii, pentru invatarea unei limbi straine tabere internationale pentru tineret; turismul rural, sejururi la familiile regiunii tarii vizitate; sejururi in sate de vacanta integrate in mediul cultural; vacante active calatoriile tematice; circuite cu teme si participare la diverse manifestari culturale; schimburi reciproce de artisti, scriitorii si manifestarile prilejuite de acestea, pelerinaje la locuri sfinte si monumente istorice. Cresterea nivelului de cultura si a gradului de civilizatie de la un an la an reprezinta turismulo cultural ca fiind considerat turismul viitorului.

1.6 Impactul turismului asupra culturii

Cultura a avut un impact esential asupra turismului care are la randul sau efecte asupra culturilor ce furnizeaza o motivatie baza pentru turism. De cele mai multe ori prezenta turistilor in zonele care furnizeaza atractii culturale a oscilat intre a fi benefica sau periculoasa. Anumite pareri considera ca prezenta turistilor culturali e benefica deoarece numarul lor este redus, cheltuiesc mai mult decat celelalte categorii de turisti pot avea un rol important in sustinerea financiara a manifestarilor culturale locale. Pe de alta parte turistii culturali nu sunt de dorit in zonele fragile in care prezenta turistilor poate actiona ca " un cal troian" ce poate avea ca rezultat unele efecte negative. Curiozitatea turistilor poate actiona in diferite moduri asupra locurilor specifice unei societati si poate conduce la conflicte intre populatia locala si turisti. Pentru evitarea unor astfel de evenimente nedorite se recomanda crearea de artefacte culturale si fenomene specifice consumului turistic cultural. Unele din aceste produse concepute special pentru consumul turistic cultural sunt considerate autentice chiar de catre rezidenti pana la un anumit nivel. Prin transformarea in marfuri a fenomenelor culturale, pentru consumul turistic, cultura este privata de semnificatia sa originala, iar produsul este separat de modul de viata care l-a produs, produs care l-a considerat a fi de astfel inevitabil. Pentru ca este bazat pe anumite motivatii turismul cultural poate fi reorientat, in sensul ca turistii pot fi convinsi sa viziteze destinatii mai putin cunoscute si in perioade mai putin aglomerate ale anului. Turismul cultural are de asemenea un rol deosebit in pastrarea traditiilor culturale, ameliorarea calitatii vietii din zonele urbane si rurale. Analizand efectele negative si pozitive ale turismului asupra unei culturi s-a stabilit importanta pe care aceasta o are in stabilirea culturilor locale si furnizeaza fondurilor necesare sustinerii traditiilor locale si a modului de viata.

Datorita eroziunii si degradarii inevitabile, monumentele culturale de importanta deosebita sunt incluse intr-o lista UNESCO. Lista mostenirii mondiale a fost stabilita de catre Conventia privind protectia mostenirii naturalele si culturale.

Aceasta lista a fost elaborata in noiembrie 1972 cu ocazia celei de-a XVII-a conferinte generale UNESCO. Conventia a mentionat sarcina clara a Comitetului Mostenirii Mondiale de a stabili, de a actualiza si a publica o lista a mostenirii culturale si naturale care sa includa proprietatile naturale si culturale, propuse de catre statele membre si considerate de o inestimabila valoare universala. Una dintre principalele responsabilitati ale comitetului este de a furniza cooperarea tehnica subordonata Fondului Mondial pentru Mostenire, pentru securitatea proprietatilor de interes mondial ce apartin statelor membre cu insuficiente resurse financiare. Statele participante pot cere asistenta internationala din partea fondului pentru pregatirea listelor si formalitatilor de nominalizare, pregatirea personalului, indatoririle expertilor si furnizarea echipamentului adecvat atunci cand este nevoie. Se poate solicita, de asemenea, un imprumut pe termen lung si in cazuri deosebite alocatii nerambursabile. Cererile trebuie sa aiba in vedere activitatea de pastrare a locurilor culturale si incluse in lista sau asistenta pentru pregatirea la nivel national sau regional.

Asistenta financiara acordata de catre fond in sistem de urgenta este valabila in cazul proprietatilor afectate de factori naturali sau umani, dezastre sau amenintate cu distrugerea iminenta.

In decembrie 1999, 158 de state participante au ratificat aceasta conventie, iar numarul locurilor incluse in lista era de 630. Comitetul a nominalizat 12 locuri in 1978, 45 in 1979, 28 in 1980, 26 in 1981, 24 in 1982, 29 in 1983, 23 in 1984, 30 in 1985, 31 in 1986, 41 in 1987, 27 in 88, 7 in 1989, 47 in 1990, 22 in 1991, 20 in 1992, 33 in 1993, 29 in 1994, 29 in 1995, 37 in 1996, 46 in 1997,

30 in 1998 si 48 in 1999. Numarul locurilor propuse in fiecare an pentru inscrierea in lista este mai mare decat cel efectiv datorita fuziunii locurilor asemanatoare in urma actiunilor ulterioare ale statelor membre si a comitetului.

Criteriile pentru includerea proprietatilor culturale in lista trebuiesc privite in concordanta cu definitia data de catre conventie.

Monumentele, sunt lucrari de arhitectura, sculpturi si picturi deosebite, elemente de situri de natura arheologica ce au o valoare universala din punct de vedere istoric, artistic si stiintific.

Grupurile de cladiri separate sau conectare care datorita arhitecturii lor, omogenitatii sau plasarii in peisaj au o valoare inestimabila din punct de vedere istoric, estetic, etnic sau arheologic.

Un monument, grup de cladiri sau asezari dupa cum au fost definite mai sus sunt nominalizate in vederea includerii in lista atunci cand comitetul stabileste ca respectiva proprietate indeplineste conditiile de autenticitate.

Statele europene cu cel mai mare numar de monumente scrise in Lista sunt Italia, Franta, Spania.

1.7 Tendinte viitoare in dezvoltarea turismului cultural

Sfera turismului cultural a suferit modificari majore, ea incluzand mai nou si elemente de cultura populara. Aceasta modificare poate fi caracterizata prin intermediul tendintelor majore. Datorita cresterii nivelului educational si a dorintei de cunoastere s-a inregistrat crestere continua a cererii de turism cultural.

Motivatia educationala este principala in manifestarea turismului cultural, iar cresterea nivelului educational in Europa reprezinta o sursa substantiala a turismului cultural. Excedentul de atractii culturale asupra cererii ce inregistreaza o crestere mai lenta reprezinta o tendinta, in prezent se recurge la organizarea evenimentelor culturale si a festivalurilor cu scopul evitarii efectelor sezonalitatii.

Diminuarea distinctiei dintre cultura elevata si cea populara, dintre cultura si economie s-a concretizat prin largirea sferei turismului cultural, acesta putandu-se dezvolta si in zonele mai putin importante din punct de vedere istoric. Se constata tot mai mult o transformare a pietei turistice destinate vizitatorilor specializati intr-o piata a turismului de masa.

Cererea si oferta de turism cultural sunt tot mai mult concretizate de o crestere a globalizarii si localizarii. Imbunatatirea mijloacelor de comunicare a condus la globalizarea diferitelor forme ale culturii. Tot mai multe institutii culturale capata o forma deosebita a independentei spatiale, aspect concretizat prin aparitia filialelor. Se poate abserva si un fenomen de relocalizare a culturii globale prin asocierea temelor culturale cu locuri specifice. Majoritatea oamenilor de cultura sunt legati de locuri specificeprin operele lor. Astfel de exemple sunt peisajele literare din Marea Britanie, cum sunt Tara lui Shakespeare, Tara lui Hardy,etc.

Produsele turistice comerciale sunt oferite de catre touroperatori generali sau specializati. Cel mai important volum de turisti culturali a fost inregistrat de catre compania Studious din Germania, si anume 96 de mii de turisti in 1997. Turismul cultural a devenit o parte integranta a sistemului central de productie si consumul de cultura.