Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


EXAMENUL ANALITIC AL EXTERIORULUI PASARILOR DOMESTICE

Zootehnie

+ Font mai mare | - Font mai mic



EXAMENUL ANALITIC AL EXTERIORULUI PASARILOR DOMESTICE

            Comparativ cu animalele domestice, examenul exteriorului la pasari presupune aprecierea atat a regiunilor corporale, cat si a pielii si productiilor piloase (fanerelor). Aspectul acestora da posibilitatea sa se faca aprecieri asupra tipului productiv, a constitutiei si bineinteles, asupra starii de sanatate. La pasari, nu exista o corelatie constanta intre exterior, nivelul si calitatea productiei, aceasta fiind influentata direct de factorii ereditari si de mediu.




            Exteriorul pasarilor este foarte variabil din cauza ca acestea au multe specii, rase, linii si varietati.

            Corpul pasarilor se imparte in cap, gat, trunchi si membre, fiecare cu mai multe regiuni si subregiuni.

Capul

Regiuni si particularitati pe specii

            Aspectul, marimea si expresia capului ne furnizeaza informatii in legatura cu rasa, variabilitatea, sexul si varsta pasarilor.

Capul are baza anatomica oasele craniului si ale fetei modificate. La gaina capul in general, are forma oval-alungita. Acesta trebuie sa fie fin, uscativ, cu pielea fetei rosie, subtire, lucioasa fara cute, cu pene mici si subtiri. La pasarile cu constitutie grosolana se intalneste cap grosolan cu pielea cornoasa pe cand la cele debile capul este ingust, lung, turtit lateral (cap de cioara).

            Regiunile capului sunt: ciocul, crestetul, creasta, barbitele, ochii, fata, urechile si urechiusele.

            Ciocul are ca baza anatomica: incisivul si madibula modificate si prezente sub forma a doua valve. Trebuie sa fie conic de la baza spre varf, cu valva superioara usor mai lunga si curbata in jos la varf. La majoritatea raselor are culoarea galbena sau brun-roscata; poate fi si cenusiu, brun, negru, alb.

Defecte intalnite: cioc prea scurt sau prea lung, prea subtire, stramb cu valvele incrucisate, puternic curbat, etc.

            Crestetul capului este portiunea superioara cuprinsa intre baza ciocului si locul de imbinare a capului cu gatul si are ca baza anatomica: frontalul, parietalele si occipitalul. Cuprinde: fruntea, crestetul propriu-zis si ceafa. Pe jumatatea antero-superioara este asezata longitudinal creasta – o formatiune piloasa, bogat vascularizata, colorata in rosu (exceptie: gaina de matase care are creasta de culoare neagra-vanata). Forma si marimea crestei difera cu rasa si sexul, dand indicii si asupra productivitatii.

Forme de creste mai frecvent intalnite sunt:

            - creasta simpla dintata, ca o lama care incepe la baza ciocului, are 4-7 zimti superiori si se termina liber la ceafa, cu un lob denumit fanion.

            La unele rase creasta este foarte mare (Leghorn, Minorca, Dorking), la altele are marime mijlocie (Rhode-Island) sau mica (Cochinchina). Intotdeauna la cocosi creasta este mai dezvoltata si o poarta vertical; la gaini poate fi aplecata pe o parte si este mare (Leghorn).

            - creasta batuta, la care partea anterioara este in forma de rozeta cu granulatiuni piloase, iar cea posterioara sau sageata, este ascutita si neteda, cu lungime si directie diferita cu rasa. La unele rase creasta batuta are aspect nuciform sau lobat;

            - creasta dubla este formata din doua lame unite la baza;

            - creasta tripla, este formata din trei lame, cea mijlocie este usor mai inalta;

            - creasta in forma de fluture, formata din doua lame zimtate prinse la baza ciocului;

            - creasta in forma de cornite are baza comuna in forma de “V” sau alte directii;

            - creasta in forma de coroana, la care lamele sunt zimtate si unite anterior si posterior.

Defecte: zimti neregulati la creasta simpla, sageata stramba, margelele neregulate la creasta batuta, mot stramb, pene lungi, zburlite si atarnande pe ochi si fata.

- creasta purtata lateral la cocosi, creasta zvelta la gaini. Creasta simpla este mai sensibila la frig, sub –150C degera si concomitent, se opreste ouatul, respectiv spermatogeneza;

            Unele rase de gaini prezinta pe crestetul capului un mot de pene care acopera complet (caciulita) sau partial (jumatate, sfert) creasta. Acesta poate fi format din pene putine si orientat posterior finnd denumit spic (Gat-golas de Transilvania).

            Barbitele sunt formatiuni ale pielii asezate inferior, la baza ciocului, pe cele doua ramuri ale mandibulei, mai mari si alungite la cocosi, mai mici si ovoide la gaini. Dimensiunile si forma lor sunt diferite in functie de rasa, iar culoarea este cea a crestei adica rosu de nuante diferite, in functie de starea fiziologica si de sanatate (la Gaina de matase barbitele sunt negre-vinete). Ele reprezinta in acelasi timp un pronuntat caracter sexual secundar, totdeauna fiind mai mari si alungite la masculi si mai mici si rotunjite la femele.

Defecte: se pot intalni barbite asimetrice, cu neregularitati sau barbite prea mari sau prea mici.

            Urechiusele sunt formatiuni ale pielii asezate la marginea posterioara a fetei (sub ureche) ele imita pavilionul urechii. Au culoarea si marimea variabila: la rasele usoare sunt mari si albe; la rasele mixte si grele sunt mijlocii si rosii; la rasele combatante sunt mici si rosii. Urechiusele care au puncte sau pete de alte culori decat cea caracteristica, sunt defectuoase.

            Fata si obrazul sunt delimitate de cioc, crestetul capului, urechiuse si barbite. Pielea trebuie sa fie neteda, uscata, cu pene mici, subtiri, cu exceptia raselor la care este acoperita cu pene ce se intind pe urechiuse si barbite (favoriti) sau pana sub cioc (barba).

Obrazul este subregiunea de sub ochi. Arcada superiora ochiului se numeste spranceana.

            Fata are culoare rosie; exceptie fac: rasa Spaniola cu fata alba si Gaina de matase cu fata neagra-violet.

Ochii trebuie sa fie proeminenti, rotunzi, usor ovali si expresivi. In general, au culoare brun-roscat sau de rubin, dar exista si culori galbene, portocalii, negre, brun-inchise etc.

            Expresivitatea ochilor reflecta starea de sanatate si temperamentul pasarilor. Pasarile ouatoare au ochii proeminenti, stralucitori, cu irisul bine delimitat si cu marginile pleoapelor subtiri, pe cand cele bolnave si cu productii mici de oua au ochii stinsi, somnorosi, enoftalmici, lipsiti de luciu, cu marginile pleoapelor ingrosate.

            Urechile nu au pavilion, canalul auditiv extern comunica la exterior cu un orificiu cu diametrul de 4-6 mm, fiind acoperit de pene fine si mici.

La curci capul este lung, potrivit de larg si de adanc, iar pielea de pe el are culoarea rosie-albastruie si peri rari si scurti. Prezina formatiuni granulare de marimi diferite, cu aspect de margele.

            Ciocul este mai lung, drept si puternic, de culoare brun-negru la baza, depigmentat spre varf. Deasupra, ciocului se afla motul curcanului, de culoare rosie, care la femele este foarte redus. Inferior, dintre ramurile mandibulei pleaca o cuta care se intinde pe linia mediana, denumita barbita.

            La gasca capul este rotund, turtit lateral, fara creasta, barbite si urechiuse si acoperit cu pene mici. Ciocul este lung, larg la baza si inalt, iar fosele nazale sunt asezate la mijlocul maxilarului superior. Este acoperit de ceroma, un invelis cornos moale ca ceara, iar varful ciocului prezinta o tinta de consistenta moale. Pe fata interna a maxilarului se gasesc lame cornoase tari, asezate paralel si transversal.

            Ciocul este colorat in functie de rasa in galben, portocaliu, cenusiu, cu nuante pana la negru.

            Unele rase prezinta la baza ciocului o protuberanta cornoasa numita caruncul pe osul frontal, de aceeasi culoare cu acesta; altele au punga (traista, sau bursa) formata dintr-o cuta a pielii submandibulare.

            Gastele au ochii rotunzi, colorati diferit (mai frecvent in albastru).

            Ratele au forma capului oval-alungita, iar ciocul lung, turtit dorso-ventral, lat si cu varful rotunjit.

Ciocul are invelis de corn moale, tinta si placi cornoase pe maxilar in interior. Ciocul are culori diferite in functie de rasa: de la galben-portocaliu la negru, tinta are nuanta mai inchisa sau mai deschisa.

            La baza ciocului se deschid fosele nazale. Ochii sunt rotunzi si au culoarea inchisa.

            La unele rate se intalneste motul, iar rata Leseasca are masca formata din excrescente ale pielii fetei de culoare rosu-aprins, cu o protuberanta la baza ciocului, mai dezvoltata la masculi si pene paroase orientate posterior pe crestet si ceafa, care formeaza coama.

            La bibilica capul este mic, scurt, larg si lipsit de pene. Pe crestet are o formatiune cornoasa triunghiulara, cu marginea posterioara rotunjita si indreptata spre inapoi, de culoarea cornului sau roz la varietatile de bibilici albe numita masca.

Ciocul este scurt, gros, puternic si incurbat la varf, are culoare roz-galbui cu varful roscat. Fosele nazale sunt asezate la baza maxilarului si sunt inconjurate de nara (o rasfrangere a pielii de culoare rosie). Prezinta inferior barbite de culoare rosie-galbui, sidefii sau roz.

Fata are culoare alba cu nuanta albastruie, iar ochii sunt mari si rotunzi de culoare galben-roscat sau brun-inchis.

            La porumbei capul in general prezinta forme si caractersitici variabile, avand in vedere multitudinea de rase existente, astfel intalnim forma: sferica, conica, trapezoidala, elipsoidala etc. Fruntea este dreapta si plata, bombata, continuand profilul ciocului sau formeaza cu aceasta un unghi diferit (pana la 90o). Marimea si forma ciocului difera in functie de rasa, in general este conic, lung, mijlociu sau scurt, drept sau curbat.

            La baza ciocului se deschid fosele nazale a caror nari sunt acoperite de ceroma, piele cu suprafata neteda, de culoare variabila cu rasa, albicioasa sau alb-pudrata. Culoarea ciocului este identica cu a penajului: alba, roz, gri, maro, neagra.



            Ochii au dimensiuni si culori variabile si sunt inconjurati de pleoape a caror margini formeaza un inel continuu de culori diferite; la unele rase (Indieni, Carrieri) foarte dezvoltat, gros si cu suprafata zbarcita.

            Penele de pe cap, in general, sunt netede dar la multe rase acesta formeaza un mot de forme si marimi diferite.

            La fazan capul are forma oval-alungita, si este prevazut cu cioc lung si curbat. Fata este rosie, fina si nu are pene. Masculul are doua barbite mici; fazanul de vanatoare are doua cornite alcatuite din cate un smoc de pene negre-verzui asezate deasupra urechilor, iar la Fazanul auriu prezinta mot ce se intinde de pe crestet pana la gat.

            La paun capul in raport cu marimea trunchiul este mic, cu cioc solid, cu ochi maro-galbui, conturati de un inel alb. Nu are barbite, dar prezinta pe crestet o coroana de 12-14 pene verzi, albastre sau aurii.

            La potarniche capul este rotunjit, asemanator cu al porumbeilor cu cioc scurt, de culoare sur-verzui si inel de negi rosii in jurul ochilor. Pe fata si laturile capului are pene ruginii.

            La prepelita capul este lung, mic, cu cioc curbat si colorat cenusiu-cafeniu.

            La lebada capul are o marime redusa, iar in raport cu trunchiul este mic, alungit si larg in dreptul maxilarelor. Ciocul este lung si colorat in rosu-portocaliu, negru, galben, etc. si prezinta o zona golasa ce se intinde de la nari (baza ciocului) pana la ochi, de culoare galbena, aurie, sau neagra. Pe fata are pene, iar unele rase prezinta pe frunte caruncul.

            La canar capul este alungit si are cioc scurt, drept si cu baza groasa. Unele rase au mot ridicat la ceafa.

            La perusi capul este mic si rotund; au cioc scurt, foarte curbat, iar fosele nazale se deschid intr-o membrana asezata la baza lui.

Gatul

            Este regiunea ce face legatura dintre cap si trunchi, avand baza anatomica formata din vertebrele cervicale, muschii cervicali, traheea si esofagul cu punga ingluviala. Se apreciaza forma, marimea, directia, grosimea si invelisul gatului in pene. Lungimea si grosimea lui sunt caractere de rasa; gainile din rasele combatante au gatul lung, cele din rasele usoare au gatul lung si subtire, iar cele din rasele grele au gatul scurt si gros.

            Majoritatea pasarilor au gatul sub forma de trunchi de con cu baza mare in jos datorita penajului care abunda spre umeri; la rasele combatante gatul este cilindric, din cauza penajului scurt si putin.

            La unele rase de gaini gatul este “golas”, cu cravata simpla sau dubla (smoc de pene simplu, respectiv dublu – pe fata anterioara).

            Directia gatului este oblica sau verticala, usor incurbat in “S”.

            La curca gatul are lungime mijlocie, este puternic, usor arcuit si golas pe fata anterioara si extremitatea superioara, unde prezinta margele care in partea inferioara a zonei golase conflueaza in salba. Salba este mai dezvoltata la masculi, la care, daca sunt iritati, pielea se congestioneaza, devenind rosie intens spre violet.

            La gasca, la majoritatea raselor gatul este lung, gros si aproape vertical. La rasele Toulouse si Holmogor se gaseste “traista”  rezultata prin plierea pielii din regiunea laringelui.

            La rata gatul este gros la rasele de carne si subtire la cele ouatoare, avand directie verticala sau oblica.

            La bibilica, gatul este scurt, subtire, purtat oblic spre vertical, aproape golas in partea superioara, unde se gasesc fire lungi albe sau negre care se indreapta dorsal in sus (pene paroase), in rest pe gat se gasesc pene fine, inguste si lungi. Intre barbite si gatlej se gaseste camera de rezonanta cu peretii formati dintr-o membrana colorata violaceu strident.

            La porumbei gatul are forma de “trunchi de con”, este drept sau usor curbat in “S” sau “gat de lebada” si purtat oblic inainte, oblic posterior sau vertical. La majoritatea raselor gatul este acoperit cu pene; unele rase au gatul golas, altele au “cravata” (fulgii anteriori ondulati spre lateral), rozeta (la Pescarusii chinezi fulgii anteriori sunt dispusi radial), la alte rase formeaza  un guler sau gluga (la rasa Cap de Maur la care penele rasfrante invelesc capul ca o gluga).

            La fazani gatul este lung, relativ gros (mai gros la baza), iar la unele specii gatul are “guler” - inel alb complet sau incomplet (deschis anterior sau posterior).

            La pauni gatul are forma de trunchi de con, este lung si vertical.

            La potarniche gatul este scurt, gros si vertical.

            La prepelita gatul este scurt si oblic.

            La lebada este foarte lung si incurbat in “S” (caracteristic).

            La canar este scurt si gros, cu putine exceptii (rasele cu gat lung si subtire).

            La perus gatul este scurt si gros.

Trunchiul

            Reprezinta cea mai voluminoasa regiune corporala a pasarilor, la trunchi apreciindu-se forma, directia si marimea.

            La gaina forma trunchiului este diferita in functie de rasa si tipul productiv, fiind influentata si de penaj. Mai frecvente sunt formele:

            - de patrat (sau cerc) intalnita la rasele grele, care au si penaj abundent (tipul chinez);

            - de trapez cu baza asezata posterior (tipul european);

            - de dreptunghi la rasele mixte;

            - ovoidala la rasele combatante si Cornish.

            Directia trunchiului poate fi: orizontala la rasele grele si mixte, oblica la rasele usoare si aproape verticala la rasele combatante.

            Subregiunile trunchiului sunt: toracele, spinarea si salele, abdomenul, cloaca si coada.

            Toracele are ca baza anatomica: sternul, coastele, claviculele, oasele coracoide, muschii pectorali si toracali. Toracele se margineste anterior cu gatul, posterior cu abdomenul si superior cu spinarea.

            La torace se apreciaza largimea (intre umeri), adincimea (de la varful anterior al carenei sternale la spinare), profunzimea (de la umar la curbura ultimei coaste) si masa musculara.

            Toracele este profund dar moderat de larg si adanc la rasele usoare si larg si adanc la rasele grele; cele mixte au torace larg, adanc si profund.

            Toracele are subregiunile: capul pieptului (cu baza anatomica: claviculele, oasele coracoide si partea anterioara a muschilor pectorali); pieptul propriu-zis (baza anatomica: sternul, muschii pectorali, carena si apofizele sternale); costala (baza anatomica: coastele si muschii intercostali).

            Se considera defectuoase: capul pieptului stramt, taios si slab imbracat in muschi, pieptul stramb dat de carena sternala deviata (se observa la pasarile rahitice).

            Spinarea si salele la pasari sunt asezate in partea superioara a trunchiului, formand o singura regiune. Denumirea de sale dandu-se partii posterioare a spinarii, dupa cum subregiunea bazinului, cu baza anatomica oasele ischium si pubis este numita crupion si are baza anatomica formata din oasele bazinului, sacrumului si coccigiene.

            Avand in vedere corelatia dintre lungimea, largimea si directie, acestea si indicii de sanatate si productivitate, adica faptul ca aceste insusiri sunt in concordanta cu dezvoltarea organelor adapostite in cavitatea trunchiului delimitata superior de spinare.

            Rasele usoare au spinarea usor oblica antero-posterior, lunga, mai putin larga, cele grele au spinarea orizontala, scurta si larga, iar cele mixte au spinarea orizontala si cu dimensiuni intermediare intre celelalte doua tipuri. Unele rase mixte sau grele (Orpington, Wyandotte) au spinarea in forma de sa (scurta, larga si concava).

            Defectele intalnite la spinare: prea scurta sau prea lunga, stramta, convexa.

            Abdomenul este delimitat anterior de apendicele xifoid al carenei sternale, de coaste lateral si oasele pubiene, iar baza anatomica este reprezentata de muschii abdominali.

            Abdomenul bine conformat este larg, bombat, potrivit de voluminos, are piele fina, elastica, detasabila cu slab depozit adipos, dand la palpare o senzatie de plenitudine si elasticitate.



            Defecte: abdomenul atarnand (sub linia pieptului) tare si cu pielea aderenta de tesutul conjunctiv subiacent.

            Cloaca este portiunea terminala dilatata a tubului digestiv, delimitata de abdomen, crupion si coada. La cocosi si gaini neouatoare este stramta si uscata (se largeste in functie cu ciclul de ouat). La rasele cu pielea galbena, zona de piele circulara cloacei se depigmenteaza dupa intensitatea ouatului.

            Coada cu baza anatomica: pigostilul si muschii caudali. Forma, orientarea rectricelor si modul de purtare a cozii este dependent de rasa si sex. In general, la cocosi coada este mai mare decat la gaini (la rasele usoare si femelele au coada bine dezvlotata). La rasele mixte si grele coada este semiglobuloasa sau in buchet; la rasele usoare este in forma de secera.

            Lungimea cozii variaza de la cativa centrimetrii pana la 2-3 m (rasa Phoenix), iar directia, in general, este oblica (unghiul fata de spinare este de 350). La unele rase (gainile pitice japoneze) se intalneste coada verticala (formeaza unghi de 900) sau de ververita (sub 900) fiind considerate forme defectuoase la rasele de productie. La rasa Yokohama coada este orizontala, iar la unele rase lipseste (rasele berce).

            Defecte: coada verticala, deviata, stramba, lipsa cozii datorita lipsei vertebrelor coccigiene se numeste anuropigie (data de unele tulburari din timpul dezvoltarii embrionare).

            Trunchiul la curca este masiv, lung, ovoidal iar capul piptului este foarte larg, adanc si usor oblic antero-posterior.

            Masculii adulti au pe piept un smoc de pene negre paroase, lungi de pana la 8 cm care se intalneste uneori si la curcile batrane, dar mai scurt.

            Spinarea este lunga, larga, convexa, usor oblica si se continua cu coada lunga, dreapta, cu varful tesit. Coada este mult mai mare la masculi la care se desface in evantai lasand si aripile in jos daca sunt iritati.

            Trunchiul la gasca este masiv, larg, adanc, orizontal sau oblic. Profilul lateral poate fi: trapezoidal cu baza mare asezata posterior (rasele Emden Pomerana); sau dreptunghiular (Toulouse).

            La rasa Chinezeasca si Holmogor trunchiul este scurt, cu capul pieptului foarte larg si rotunjit, mai adanc posterior, iar gatul este foarte lung (de lebada).

            Unele rase au fanon abdominal (una sau doua cute de piele intre care se depune grasime). Coada este scurta si usor oblica purtata in continuarea spinarii.

            Trunchiul la rata este alungit, turtit dorso-ventral si orientat orizontal (Rouen), oblic, antero-posterior (Peking) sau aproape vertical (Alergatoare indiana).

            Trunchiul vazut din profil are forma paralelipipedica este lung, larg, turtit dorso-ventral sau de forma fusiforma. Pieptul este bine dezvoltat, toracele este larg si profund, spinarea este lunga, larga, dreapta sau usor convexa. Abdomenul mare, adesea atarnand, iar coada este scurta, oblica sau verticala (la rasa Leseasca este lunga). Ratoii (cu exceptia rasei Lesesti) au la baza cozii un inel format din 3-4 pene rasucite (carlionti).

            Trunchiul de bibilica este mai putin masiv avand o forma oval-alungita, purtat oblic in pozitie de atentie, sau orizontal in mod obisnuit. Toracele este ingust si profund, are spinarea lunga, dreapta continuata de o coada scurta, lata si coborata, iar abdomenul este scurt, larg si coborat aproape de sol.

            Trunchiul la porumbel prezinta o variabilitate mare, insa in general este fuziform, ovoidal, purtat orizontal, oblic sau aproape vertical. Spinarea este scurta sau lunga, iar linia superioara este dreapta, convexa sau concava. Abdomenul poate fi mic si supt sau proeminent si convex.

            Rectricele (penele din coada sunt in numar de 10-12 bucati, iar la paun ajung la 24-42) lungi si ovoidale sau sunt egale si formeaza coada oblica sau verticala (in evantai la porumbelul paun).

            Trunchiul la fazan are aspect fuziform si este foarte lung, ingust, cu piept muschiulos, spinare larga, dreapta sau usor convexa si cu abdomen mic si supt. Coada are rectricele asezate sub forma de acoperis cu doi versanti, la masculi fiind mai lunga, la unele rase ajunge la 1,5 m.

            Trunchiul la paun are pieptul bine dezvoltat, lung, cu coada relativ scurta si rotunda. La masculi penele superioare depasesc varful cozii (trena), se pot desfasura in evantai si au la capat stegulete rotunde de culoare albastru-inchis sau verde, denumite ochi.

            Trunchiul la potarniche se aseamana cu al porumbeilor, este oval-alungit, cu pieptul dezvoltat, spinarea relativ convexa, abdomenul supt si are o pozitie oblica. Coada este bine dezvoltata si continua spinarea.

            Trunchiul la prepelita este mic si ovoid, cu spinarea lunga, larga, usor convexa si cu coada scurta. Are directie oblica antero-posterior (coada este indreptata in jos).

            Trunchiul la lebada este mare, ovoid, cu spinare lunga, larga si linia superioara convexa. Are pieptul lung, larg, muschiulos, abdomenul mare si atarnand, iar coada are 11-12 perechi de rectrice, cea marginala fiind mai scurta.

            Este purtat oblic antero-posterior.

            Trunchiul la canar are forma oval alungita cu spinarea dreapta sau convexa (la unele rase cocosata), coada lunga purtata in continuarea liniei spinarii.

            Trunchiul la perus este ovoid, are spinare lunga si dreapta continuata cu coada foarte lunga.

Membrele

           

            Membrele pasarilor sunt reprezentate de membrele toracice sau scapulare (aripi) si de picioare (membre pelvine).

            Aripile sunt membre adaptate pentru zbor, au baza anatomica: oasele si muschii aripii. Se examineaza lungimea si modul in care sunt purtate.

Pasarile sanatoase au aripi puternice, strans lipite de corp, cu exceptia gainilor pitice japoneze si a celor din rasa Bantham care le poarta usor distantate de corp si cu varful lasat in jos.

Sunt defectuoase aripile prea lungi sau prea scurte; aripile cazute indica constitutie debila sau stari de boala.

Regiunile aripilor si baza lor anatomica:

-regiunea umarului sau articulatia scapulo-humerala;

-regiunea bratului sau osul humerus;

-regiunea cotului posterior sau articulatia humero-radioulnara;

-regiunea antebratului sau radius si ulna;

-regiunea cotului anterior sau articulatia radio-ulno-carpo-metacarpiana;

-regiunea varfului aripii formata din oasele metacarpiene si falangele.

Bratul se uneste anterior cu antebratul prin membrana brahiala.

Bratul, antebratul si varful aripii au doua extremitati (distala si proximala), doua fete (interna si externa) si doua margini (anterioara si posterioara).

            Membrele propriu zise (pelvine) au urmatoarele regiuni: coapsa, gamba, fluierul, degetele.

Coapsa are baza anatomica femurul cu muschii care il imbraca si este cuprinsa intre sold (articulatia coxo-femurala) si graset (regiunea rotuliena formata din: partea anterioara a articulatiei femuro-tibio-rotuliena).

            Aspectul coapselor reflecta starea de dezvoltare si forta de locomotie a pasarii.

            Gamba sau pulpa are baza anatomica formata din tibia, tarsul, fibula si muschii regionali. Este bine imbracata in musculatura si acoperita cu pene.

            Fluierul are ca baza anatomica osul tarso-metatarsian cu tendoanele din regiune. Are lungime si grosime diferita cu rasa, reflectand dezvoltarea generala a scheletului.

            La majoritatea raselor, fluierele sunt acoperite de solzi cornosi de culoare alba, roz, galbena, sau neagra, in concordanta cromatica cu ciocul. Unele rase prezinta incaltatura mica, mijlocie sau mare, adica fluierele sunt imbracate in pene (rasele Brahma, Cochinchina).

            Articulatia tibio-tarso-metatarsiana impreuna cu rudimentul calcaneului formeaza posterior calcaiul.

La cocosi se gaseste pintenul asezat median pe treimea inferioara a fluierului care are marimi si forme diferite dupa rasa (uneori gainile batrane au rudiment de pinten crescut neregulat).

            Degetele sau regiunea falangelor. La majoritatea raselor la un picior sunt 4 degete terminate cu gheare: primul, orientat posterior, restul orientate anterior (al doilea este intern, al treilea este cel mijlociu, al patrulea sau cel extern). Sunt si rase cu 5 degete, al cincelea fiind asezat deasupra degetului unu si incurbat in sus (Dorking, Faverolles, Houdan).

            In general, picioarele gainilor trebuie sa fie drepte si paralele, sunt considerate defectuoase picioarele prea lungi si subtiri numite picioroange, sau de barza sau cu aplomburi incorecte, adica membre in X date de calcaiele foarte apropiate.



            Membrele la curca

            Curca are aripi puternice, lungi, late si mai inalte decat ale gainii, mai muschiuloase, cu fluierele acoperite cu solzi de culoare carcatersitica rasei (albi, bruni, sau negri). Pintenii curcanului sunt mai mici ca la cocosi. Picioarele se termina cu patru degete si nu sunt incaltate.

            Membrele la rata

            Rata are aripile late si lipite de trunchi. Picioarele sunt scurte si au membrana interdigitala intre degetele 2-4. Pe fluier ratele au solzi mozaicati de culori diferite cu rasa (cenusie, portocalie, verzuie, sau bruna). Nu au pinteni si nici incaltatura.

            Membrele la bibilica. Bibilicile au aripile lungi, cu varful rotunjit si picioarele relativ scurte. Pe fluier bibilicile au solzi galbeni la varietatea alba si cenusii la restul varietatilor.

Bibilicile nu au pinteni, iar la locul de ramificare a degetelor, picioarele au culoarea carnii.

            Membrele la porumbel. Porumbelul are aripile late, bombate, bine dezvoltate, cu umerii departati si cu varful ascutit.

Remigele se termina la nivelul cozii, deasupra sau atarnand sub aceasta (uneori sunt mai scurte).

            Picioarele au diferite lungimi, si sunt de culoare rosie. Unele rase (Pescarusii chinezi) au “pantaloni” adica o rozeta de pene la baza gambei.

Porumbeii au patru degete: cel posterior este mai putin dezvoltat. Multe rase au incaltatura de diverse marimi.

            Membrele la fazan. Aripile sunt bine dezvoltate, dar nu prea lungi in timp ce picioarele sunt lungi, inalte si cu fluiere solide. Au patru degete iar la masculi sunt prezenti pintenii.

            Membrele la paun. Paunul are aripile lungi; picioarele au gambe scurte, fluiere relativ lungi, colorate in cenusiu sau maro-cenusiu. Masculi au pinteni.

            Membrele la potarniche. Potarnichile au aripi dezvoltate, lungi, lipite de corp. Picioarele sunt subtiri, solide, iar pe fluiere au solzi mici, fini, de culoare brun-galbui. Sunt tetradactile.

            Membrele la prepelita. Prepelita are aripile puternice si lungi, iar pe fluiere au solzi mici galbui.

            Membrele la lebada. Lebada are aripile mari si late cu forma de scut. Picioarele sunt colorate diferit si au degete cu gheare mari.

            Membrele la canar. Canarul are aripile lungi si se termina deasupra cozii iar la picioare are patru degete.

            Membrele la perus. Perusul are aripi lungi, departate usor de trunchi si terminate deasupra cozii. Picioarele se termina cu patru degete cu gheare ascutite

Pielea si productiile pielii la pasari

            Pielea pasarilor are rol principal de protectie, dar indeplineste si alte functii, se aseamana structural cu cea a mamiferelelor, dar este lipsita de glande sudoripare si sebacee ( cu exceptia glandelor din conductul auditiv extern care sunt glande sudoripare transformate si a glandei uropigiene, care este situata deasupra ultimei vertebre coccigiene, ea produce o secretie grasa bogata in provitamina D, cu rol de lubrefiant al penelor).

            Pigmentii se gasesc in stratul profund al epidermei, iar culoarea data acesteia constituie caracter de specie si rasa. La gaini, pielea este in general alba-roz, galbena, neagra-vanata, la palmipede este galbena, iar la curci si hibrizii lor este alba.

            Aspectul si starea fizica a pielii depinde de varsta, starea de intretinere si sanatate, constitutia si activitatea glandelor genitale. Pasarile tinere, sanatoase si in plina activitate productiva au pielea subtire, catifelata, elastica, in timp ce gainile batrane, cu productie de oua redusa, au pielea groasa, cu hipoderm dezvoltat (bogat in tesut adipos).

            La pasari, pielea da nastere unor formatiuni caracteristice localizate in diferite zone ale corpului cum sunt: pintenii, ghearele, cornul ciocului, solzii, pernitele degetelor, carunculul, casca la bibilica si penele.

            Penele, ghearele si cornul ciocului sunt formate din corn asemanator structural cu unghiile de la carnivore. Sunt dure, rezistente si cresc continuu. Ciocul la palmipede si baza ciocului la gaini prezinta un strat cornos, cu consistenta mai redusa, numita ceroma.

            La extremitatea distala a ciocului puiului, inainte, in timpul si cateva zile dupa ecloziune (variabil cu specia), are “diamantul” sau “dintele de ou”, o excrescenta dura ce serveste la spargerea cojii oului.

            Solzii sunt formatiuni cheratinoase dure, care imbraca regiunea tarso-metatarsiana si degetele variind ca numar si dimensiuni cu specia, rasa si varsta animalului.

            Perinitele degetelor sunt intens vascularizate si alcatuite din tesut conjunctiv lax, bogat in depuneri adipoase.

            Caraunculul si casca sunt formatiuni cornoase rezultate prin cornificarea celulelor epidermice.

            Penele sunt formatiuni ale pielii repartizate pe corp in zone bine delimitate denumite “campuri plumifere” sau pterii (la nivelul lor se depune si grasimea), alternate cu zone partial sau total lipsite de pene numite apterii.

Morfologia penei

            Pana este alcatuita din doua parti: un ax principal sau tija sau scapus si o lama sau vexillum.

            Tija are o portiune bazala, cilindrica sau tub (calamus), fixat in derm si una superioara sau rahis. La capatul inferior, calamusul are orificiul ombilical inferior prin care la penele in crestere patrund papilele de nutritie, iar la trecerea dintre calamus si rahis se afla orificiul ombilical superior, prin care la unele pene, iese o pana secundara scurta numita hiporahis. Rahisul are forma de prisma prevazuta cu un sant ventral longitudinal care pleaca de la orificiul ombilical superior spre varf. In interior se gaseste tesut alveolar care dupa cheratinizare se umple cu aer.

            Lama este alcatuita din barbe sau rami dispuse pe o parte si alta a rahisului. Pe acestea se gasesc barbiile sau radiile, niste firicele scurte prevazute cu carlige microscopice numite hamuli sau radioli care servesc la prinderea barbulelor de fiecare doua barbe vecine dand soliditate lamei in zbor.

            Barbulele din regiunea bazala a lamei penei sunt lipsite de carlige si alcatuiesc partea pufoasa a penei. In functie de marimea acesteia, pana poate avea “lama intreaga” sau cu partea pufoasa foarte redusa, sau este semipufoasa.

            Puful propriu-zis sau penele pufoase sunt formate din pene cu rahis foarte subtire si elastic, cu barbe si barbule moi reunite intre ele sau pene fara rahis, cu barbe si barbule ce pleaca direct de la calamus in smoc fin si matasos. Totalitatea penelor care imbraca intreg corpul pasarilor formeaza penajul. Forma si culoarea penajului constituie caracter sexual secundar si de rasa. Aspectul acestuia este influentat de starea de sanatate si de intretinere.

            In functie de structura, locul ocupat pe corp si rolul indeplinit, penele se impart in:

            Pene de acoperire (de contur) sunt formate din pene propriu-zise mari si fulgi sau pene mici.

Penele mari cuprind penele din aripi numite remige si penele din coada sau rectrice.

            Remigele cuprind: penele din capatul aripi (9-11 la gaini), de forma oval-alungita cu tija si lama usor curbata, cu lama asimetrica si ascutita la varf sau remigele primare si penele de pe antebrat (15-18) oval-alungite, mai scurte, cu rahis si lama usor curbata, cu lama simetrica, rotunjita la varf sau remige secundare.

            Remigele primare sunt despartite de cele secundare printr-o pana numita axiala.

            Rectricele au rahis drept si sunt oval-alungite cu lama simetrica si rotunjita la varf. La cocosi, o parte din acestea, au forma de secera (seceri mari-sau prima pereche si seceri mici sau urmatoarele). Rectricele curcilor au varful retezat.

            Baza remigelor si recticelor este acoperita, pe ambele fete, de pene mai mici  numite tectrice.

Penele mici (fulgii) sunt pene semipufoase cu forma ce difera dupa regiunea in care sunt asezate. Fulgii de pe gat (la cocosi) si de pe sale sunt lungi, ingusti si au varful ascutit, fiind denumiti lantete (mai viu colorate la cocos decat la gaina).

            Penele de incalzire sunt formate din pene pufoase si puful propriu-zis, ele sunt asezate sub penele de acoperire (mai des pe abdomenul pasarilor acvatice).

            Penele paroase au aspect si structura asemanatoare firelor de par, sunt filiforme; rahisul este lung, uneori cu cateva barbe fine la varf (la gaina). Se gasesc la baza ciocului si in jurul ochilor, iar la curcan pe zona golasa de pe cap, gat si in “smocul” din regiunea gusei.

            La unele rase de gaini se intalnesc pene frizate (rasucite si curbate) iar la alte rase ele au aspect matasos (fara carlige, cu barbe lungi si pufoase).

            Incaltatura pasarilor poate fi alcatuita din pene cu lama intreaga, fulgi sau pene pufoase.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2435
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site