Istoricul limbajului HTML

Istoricul limbajului HTML

Pe masura ce Internetul s-a dezvoltat, era important sa existe un format comun pentru toate site-urile web, pentru ca fiecare sistem de operare sa poata citi orice site web. Folosind ca si model SGML, HTML (Hyper Text Markup Language) a fost dezvoltat, prima sa versiune aparand in anul 1991. Spre deosebire de SGML, HTML este un limbaj de programare avand definite un set de instructiuni, in forma tag-urilor de HTML, dezvoltand ulterior mai multe versiuni ale sale.

Ajuns actualmente la maturitate prin posibilitatea manipularii de imagini sunete si video cat si prin integrarea cu cu alte tehnologii, HTML a fost intial conceput doar pentru formatare de text.

Termenul Hyper inseamna ca un document HTML poate fi codat pentru a permite cititorului sa acceseze alte documente HTML cu ajutorul legaturilor (hyperlinks). Termenul Markup se refera la formatarea de text in interiorul unui document HTML. La origini, acest limbaj a fost proiectat pentru a permite dezvoltatorilor sa controleze modul de afisare a unui text, dar si sa permita accesul altor documente via hyperlink-uri. Aceast lucru este important pentru a intelege limitarile HTML. Alte tehnologii au fost dezvoltate pentru a veni in intampinarea problemelor pe care HTML nu le putea rezolva, tocmai din considerente de simplitate, initial nu se intentiona altceva decat formatarea textului indiferent de platforma.

Prima versiune de HTML, a aparut la finele anului 1990, iar in forma sa generala numai sistemul de operare NeXT putea citi aceste documente HTML. Inventatorul sau, Tim Berners-Lee a observat lipsa unui limbaj text care sa fie portabil pe mai multe platforme pentru folosirea pe Internet, asa ca in anul urmator specificatiile noului limbaj au fost puse pe Internet. In acelasi timp, acesta a revazut codul pentru a face limbajul independent de platforma prin folosirea unui program compilator de HTML, care a devenit browser-ul de azi. In continuare s-au dezvoltat noi browsere care sa suporte acest limbaj, insa numai cateva erau compatibile intre ele. Eforturile de a consolida acest limbaj, au continuat cu versiunea HTML + care insa nu a fost niciodata publicata, si nu a avut ecou pana la dezvoltarea HTML 2.0 si impunerea sa ca si standard industrial.

Versiunea HTML 2.0 a aparut in anul 1995, versiune care a impus standardul. Odata cu aparitia acestui nou standard, apar primele doua browsere bine dotate, Netscape's Navigator 2.0 si Microsoft's Internet Explorer 2.0. Ambele au full suport pentru HTML 2.0, care este de asemenea prima versiune cu suport on-line pentru imagini si forme. Este important de remarcat ca aceasta versiune a fost folosita in timpul primei explozii a Internetului, cand firme si organizatii au descoperit potentialele beneficii rezultate din gazduirea informatiilor in pagini web.

Datorita flexibilitatii limbajului HTML, dezvoltatorii au inceput sa creeze o noua versiune. Versiunea HTML 3.0 are la baza insa versiunea HTML +, care include parametrii cum ar fi suport de tabele, textul aliniat cu imagini si numere complexe, in plus spre mai multa flexibilitate in aliniamentul paginilor si tag-uri aditionale pentru formatarea de text. Totusi aceasta versiune a esuat deoarece modificarile fata de precedenta versiune erau asa de multe, astfel incat un upgrade pentru ca noile browsere sa suporte acest nou standard era considerat prea costisitor. Insa multe din atributele versiunii HTML 3.0 vor fi preluate in urmatoarea versiune de succes, HTML 3.2.

Desi a aparut la numai un an de versiunea 2.0, aparitia acesteia a fost necesara datorita faptului ca un numar de browsere au inceput sa suporte tag-uri proprii pentru a asigura flexibilitatea limbajului. Noua versiune era un amalgam intre versiunile 2.0 si 3.0 la care s-au adaugat tag-uri proprii, fiind publicata in versiune finala in 1996. In momentul publicarii, cateva facilitati in comun utilizate de browserele cele mai importante lipseau. Aceste faciliati cuprind stiluri, frame-uri, functii matematice avansate. Netscape Navigator 3.0 si Microsoft's Internet Explorer 3.0 ambele suporta HTML 3.2.

In anul 1997, versiunea HTML 4.0 care a devenit un standard era numai partial acceptata de Netscape's Communicator 4.0 si Microsoft's Internet Explorer 4.0. Odata cu aceasta versiune, apare prima incercare de a extinde functionalitatea limbajului prin adaugarea de tag-uri de obiecte si de stiluri in cascada, pentru a suporta facilitati care nu existau in HTML 3.2. Tag-ul de obiect este important pentru ca accepta script-uri, codurile din limbajele de script sa fie direct incluse in sursa HTML a documentului. Totusi aceste noi facilitati pot necesita majore modificari in arhitectura browserelor curente, pentru o mai buna compatibilitate, fapt care ar putea duce la o insuficienta implementare a noii versiuni.

Cateva din avantajele HTML sunt:

documente independente de platforma

legaturi cu alte documente

insertie de grafica, video si sunet

interactivitate intre cititorul documentului si aplicatia dorita de autor.

Desi au fost publicate mai multe versiuni ale standardului pentru setul de instructiuni HTML, ambele mari firme mari producatoare , Netscape si Microsoft au urmat in linii mari standardele, dar au adaugat si facilitati proprii browserelor lor. Aceste facilitati variaza de la tag-ul pentru includerea de imagini intr-un document HTML si pana la includerea altor tehnologii avansate cum ar fi controale ActiveX si Javascript. Din pacate tag-urile diferite suportate de cele doua browsere sunt prea multe pentru a fi enumerate, totusi este important a observa diferentele comune. De exemplu, ambele browsere au definitii proprii pentru stiluri in cascada si ambele suporta diferite aspecte ale HTML 4.0, dar nici unul nu suporta standardul care a fost dezvoltat dupa aparttia browserelor. Din punctul de vedere a utilizatorului final, cand se acceseaza un site web care foloseste tag-uri ce nu sunt suportate de browser, nu se vor afisa mesaje de eroare. Daca site-ul web nu va cuprinde o imagine sau o alta componenta, sau daca dezvoltatorul a considerat aceasta situatie, utilizatorul va vedea pagina intr-un format diferit, tolerat de abilitatile browserului.

Recomandarile W3C au la baza specificatiile pentru standardul HTML 4.0, care este construit pe versiunea HTML 3.2 si HTML 2.0. Cateva dintre facilitatile puternice ale noii versiuni sunt:

suport pentru style sheet - se poate utiliza un style sheet scris in limbajul CSS pentru a controla culoarea, fontul si layout-ul paginii web.

internationalizarea - pentru a facilita un web international, HTML include facilitati pentru "renderizare" text scris de la dreapta la stanga, in araba sau ebraica. Atributul LANG poate fi utilizat cu multe tag-uri pentru a ajuta browserul sa afiseze textul in conformitate cu limba aleasa. De asemenea exista facilitati pentru a specifica codarea si limba unui document disponibil printr-un link.

facilitati de accesibilitate - unii utilizatori se bazeaza pe sintetizatoare de voce cand navigheaza prin web. HTML 4 include multe facilitati care fac web-ul mai accesibil pentru acei care au diferite probleme de perceptie.

tabele si forme - exista multe facilitati la compunerea de tabele si forme in HTML.

script-uri si multimedia - exista noi facilitati de inserare de script-uri si un nou tag OBJECT care permite folosirea sistemelor multimedia.