Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AccessAdobe photoshopAlgoritmiAutocadBaze de dateCC sharp
CalculatoareCorel drawDot netExcelFox proFrontpageHardware
HtmlInternetJavaLinuxMatlabMs dosPascal
PhpPower pointRetele calculatoareSqlTutorialsWebdesignWindows
WordXml


PROCESOARE DE TEXT

word

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Crearea si salvarea documentelor
Formatare la nivelul paginii
Alinierea si formatarea
Crearea unui sablon document
Copierea, stergerea si mutarea textului
Formatarea paginilor si textului
Tabulatori
Spelling and Grammar
MODIFICAREA MODULUI DE VIZUALIZARE A DOCUMENTULUI
DESENAREA


PROCESOARE DE TEXT

1. Prezentare generala




Procesorul de texte este un program sau un sistem de programe specializate in operatiunile de tehnoredactare.

Tehnoredactarea reprezinta 'pregatirea tehnica si grafica a unui manuscris inainte de a incepe operatia de tiparire' (cf. DEX). Astfel asupra unui document in stare primara (manuscris) se aplica o serie de operatiuni de prelucrare in vederea obtinerii unui document cu calitati grafice superioare, aspect grafic placut, lizibilitate, adaptarea formei la continut etc., operatiuni ce formeaza procesul de tehnoredactare.

Tehnoredactarea poate fi facuta

. manual, prin mijloace mecanice de prelucrare;

. automat, computerizat, avand ca mijloc calculatorul.

Tehnoredactarea computerizata este caracterizata prin existenta unui sistem fizic de prelucrare (calculatorul si perifericele sale) si a unui sistem logic de prelucrare (un program care dirijeaza calculatorul pentru a realiza prelucrarile dorite).

Un procesor de texte trebuie sa asigure functiunile elementare pentru tehnoredactarea si editarea textelor, dar si acele functiuni speciale pentru prelucrarea textelor, cum ar fi:

. alinierea si incadrarea textului in pagina;

. despartirea in silabe;

. alineatul;

. alinierea automata a textului;

. stabilirea diferitelor tipuri de caractere sau de stiluri de afisare pentru textul prelucrat;

. aranjarea textului in pagina

. combinarea textului cu imagini;

. lucrul pe coloane;

. stiluri;

. stabilirea de antete si subsoluri, editarea de tabele, de ecuatii etc.

. vocabular incorporat;

. posibilitatea realizarii indexului si cuprinsului etc.

Unitatea de lucru specifica procesarii de texte este documentul.

Documentul este un ansamblu de texte, imagini, tabele, grafice si alte elemente cu legaturi logice intre ele (apartinand aceleiasi lucrari), prelucrate unitar de catre program (editor sau procesor de texte).

Documentul este echivalentul lucrarii care se realizeaza (nota, referat, articol de revista, carte, revista etc.) vazut din punctul de vedere mai tehnic al programului.

Sub un sistem multitasking precum Windows este posibil ca un document ce contine texte, imagini, tabele sa poata fi realizat cu usurinta folosindu-se pentru fiecare tip de date un program specializat, transferul elementelor intre ele pentru a realiza documentul complex putandu-se face comod, eficient si spectaculos (de exemplu, folosindu-se Clipboard-ul).

Principiile de baza la realizarea computerizata a unui document

. pot fi separate operatiunile de introducerea textului de ce cea de tehnoredactare;

. introducerea textului poate fi facuta si de persoane fara pregatire speciala (operatori), iar tehnoredactarea trebuie facuta de un specialist in domeniu;

. o mare parte dintre operatiunile de rutina sunt efectuate automat de program, utilizatorul intervenind numai in situatii de natura subiectiva si chiar si atunci asistat de catre calculator;

. un document introdus in memoria calculatorului poate fi previzualizat pe ecranul monitorului, analizat si, eventual, corectat, inainte de tiparire;

. dintr-o forma definitiva a documentului se pot obtine oricate copii se doreste, prin simple comenzi de tiparire;

. se pot obtine documente cu calitati superioare atat din punct de vedere artistic, dar si tehnic, prin folosirea de fonturi de diferite tipuri si dimensiuni, pecum si efecte speciale cum ar fi: umbrire, suprapunere de imagini, combinatii de text cu imagine, afisarea textelor pe diferite directii etc.

Etape in realizarea unui document computerizat

definirea continutului documentului (textul si eventualele tabele, imagini etc.), eventual sub forma unei ciorne;



stabilirea unei scheme de aranjare in pagina, in functie de continut si de cerintele de aspect final, sub forma unei schite pe o foaie de hartie sau a unei scheme mai complexe cu mai multe detalii de tehnoredactare (formatul paginii, margini, antete, subsoluri etc.);

introducerea textului in memoria calculatorului; aceasta operatiune se poate realiza, in functie de dotari si de particularitatile procesului tehnologic concret, cel putin in urmatoarele alternative:

. prin utilizarea, pe calculatoare mai putin performante, de editoare sau procesoare de texte primitive, dupa care, se face preluarea pe calculatoare puternice, alaturi de alte elemente realizate separat, direct sau prin scanare, precum imagini, desene, figuri, grafice etc.;

. direct in documentul definitiv, caz in care nu mai este necesara preluarea textului din exterior, folosindu-se procesorul de texte performant disponibil;

formatarea textului (tehnoredactarea) pentru aplicarea unei serii de transformari asupra textului introdus pentru cresterea calitatii acestuia (formatul paginii, marginile, modul de numerotare a paginilor etc.).

Tehnoredactarea se realizeaza, in general, pe trei nivele:

a) la nivel document se stabilesc caracteristicile globale: formatul paginii, marginile (stanga, dreapta, sus, jos), eventualele antete si subsoluri de pagina la nivel de document;

b) la nivel paragraf, stabilindu-se caracteristicile fiecarui paragraf in parte (tipul de caractere folosit pentru intregul paragraf, dimensiunea acestora, eventualele deplasari spre interior sau spre exterior, dimensiunea si tipul alineatului - prima linie mai in interior sau mai in exterior -, modul de aliniere a paragrafului - la stanga, la dreapta, pe centru sau la ambele margini -;

c) la nivel caracter se opereaza asupra grupurilor de caractere din interiorul paragrafelor, pentru obtinerea unor efecte de genul:

. scoaterea in evidenta a unor secvente prin subliniere (underline), ingrosare, inclinare, schimbarea dimensiunilor caracterelor;

. introducerea unor caractere speciale etc.

Cele trei nivele pot fi parcurse in ordinea document - paragraf - caractere, dar nu neaparat si nu totdeauna foarte distinct; unele operatiuni nici nu pot fi incadrate intr-un nivel (de exemplu incarcarea imaginilor, realizarea cuprinsului, a indexului etc.), iar altele pot apartine ultimelor doua nivele (stabilirea fontului, a stilului de afisare si a dimensiunii caracterelor se incadreaza la nivel de paragraf atunci cand se aplica unuia sau mai multor paragrafe complete, si la nivel de caracter atunci cand se opereaza asupra unei portiuni selectate arbitrar din cadrul textului de tehnoredactat.

O portiune de text poate fi caracterizata prin:

FONT = set de caractere cu un aspect grafic unitar;

DIMENSIUNEA CARACTERELOR = numar de puncte tipografice pentru realizarea unui caracter;

CULOAREA DE AFISARE;

EFECTE SPECIALE = atribute precum taierea textului cu o linie, scrierea cu indice sau exponent etc.;

SPATIUL DINTRE CARACTERE.

Un paragraf poate fi caracterizat prin:

. font, stil de afisare si dimensiune a caracterelor;

. aliniere la stanga, la dreapta, centrat sau la ambele margini;

. indentare, semnificand deplasarea spre interior sau spre exterior fata de marginea paginii, a coloanei sau a cadrului in care este inclus textul;

. alineatul pozitiv sau negativ;

. spatiul dintre liniile paragrafului;

. spatiul de deasupra si de dedesubtul paragrafului, pentru o mai buna demarcare in cadrul documentului;

. eventuale caracteristici suplimentare pentru efecte deosebite, precum incadrarea in chenare, umbrire, aranjarea pe doua sau mai multe coloane etc.

Operatiunea de corectare a documentului poate presupune o listare (tiparire) prealabila a documentului, sau o analiza a continutului acestuia direct pe ecran cu toate inconvenientele de rigoare. Corectura se realizeaza atat din punct de vedere tehnic (greseli de sintaxa, ortografie, omisiuni sau greseli la introducerea textului) cat si din punct de vedere artistic (retusuri de tehnoredactare, rearanjari in pagina etc.).

Majoritatea procesoarelor de texte intra automat in editarea unui document cu nume si caracteristici implicite (atribuite automat de catre procesor). In continuare pot fi alese mai multe cai de parcurs:

. fie se porneste editarea acestui document, prin modificarea unor caracteristici ale acestuia, prin incarcarea de text, imagini etc.;

. fie se incarca din memoria externa (disc) un document conceput anterior, in vederea modificarii/completarii/tiparirii lui.

Dupa realizarea eventualelor incarcari si salvari initiale, se trece la editarea documentului, care consta in introducerea textului, imaginilor etc. si tehnoredactare.

Daca la editarea manuala introducerea textului si tehnoredactarea formeaza o singura operatie (nu exista posibilitatea rearanjarii textului introdus), la editarea computerizata operatia de introducere a textului poate fi distincta de cea de tehnoredactare.

Un scenariu standard pentru editarea computerizata a unui document ar putea fi urmatorul:

. stabilirea caracteristicilor generale ale documentului: formatul paginii, marginile, eventualele antete si subsoluri;



. incarcarea textului, manual de la tastatura sau prin import din fisiere realizate anterior cu alte editoare/procesoare de texte;

. in paralel cu introducerea manuala a textului pot fi realizate operatii de tehnoredactare la nivel paragraf sau caracter (stabilirea fontului pentru paragraf, alinierea alineatului etc.);

. pot fi importate in document imagini, realizate anterior cu ajutorul unor programe specializate (scanare de pe hartie, desenare etc.) si stocate pe disc sub forma de fisiere;

. daca documentul are dimensiuni mari, iar realizarea dureaza mult, se recomanda salvari intermediare sau, cel mai frecvent, se fragmenteaza documentul si fiecare parte se realizeaza ca document distinct, care in final va fi reunit cu celelalte pentru a compune documentul initial de mari dimensiuni; in plus, la acele programe care permit salvari automate dupa scurgerea unui interval de timp, acesta trebuie fixat de catre utilizator destul de mic pentru ca, in caz de incident (intreruperea alimentarii calculatorului, blocarea programului sau a calculatorului etc.), sa se piarda cat mai putina munca, reluarea procesorului permitand reluarea automata a documentului in lucru de la ultima salvare facuta automat;

. dupa terminarea introducerii textului se realizeaza restul operatiilor de tehnoredactare, sau toate, inclusiv realizarea cuprinsului, a indexului (deoarece este necesara operarea asupra intregului text);

. corectarea textului, dupa o analiza pe ecran sau o tiparire intermediara;

. salvarea finala, de preferat in mai multe exemplare, si pe suporturi de rezerva;

. eventual, tiparirea.

Cele mai cunoscute procesoare de texte sunt: WORD, WORDPERFECT si STAROFFICE. Principiile lor de functionare seamana destul de mult, concurenta producatorilor pe piata conducand la mentinerea ridicata a stachetei cu facilitati care au devenit astfel aproape comune. Particularitatile unuia sau altuia nu vor putea influenta un utilizator cu pretentii medii, cerintele putand apare la unele facilitati prezente la unul, dar absente la un alt procesor de texte (de exemplu, traducerea in romaneste a meniurilor si mesajelor, bateria proprie de imagini etc.). Fiind programe care functioneaza sub Windows, modul de lucru al acestor procesoare de texte respecta regulile impuse de sistemul de operare.

In general, se afiseaza numele procesorului de texte si al documentului curent (aflat in lucru), bara cu meniul principal prin care utilizatorul introduce comenzi pentru operatiile dorite, barele utilitare (cu butoane, liste ascunse etc.), bare de defilare si de informatii, rigle etc.

Meniul principal contine mai multe meniuri (categorii de comenzi) care pot fi intitulate:

. File, cu comenzile ce pot fi folosite pentru a gestiona fisiere create sau deschise de procesorul de texte;

. Edit, cu comenzile necesare la manipularea textului;

. View, cu comenzi pentru ajustarea afisarii documentului si pentru accesoriile acestuia;

. Insert, cu comenzi pentru inserarea unor anumite obiecte, semne sau caracteristici in document;

. Format, cu comenzi pentru controlul modului de formatare a textului;

. Tools, cu comenzi pentru diferite instrumente destinate usurarii muncii tehnoredactorilor;

. Table, folosit pentru realizarea tabelelor;

. Window, cu comenzi pentru controlul modului de afisare a documentelor;

. Help pentru obtinerea asistentei on-line.

Operatiile cu o frecventa mai mare de utilizare au atasate un anumit obiect de control pe o banda utilitara, pentru declansarea operatiei respective nemaifiind nevoie de activarea meniului, alegerea optiunii dorite si eventual parcurgerea catorva ferestre de dialog, fiind suficienta activarea obiectului asociat de pe bara utilitara. La deplasarea cursorului mouse-ului pe un anumit obiect (buton inteligent) se afiseaza o casuta informativa care indica semnificatia obiectului respectiv.

Crearea unui document se realizeaza prin comanda New din meniul File; ca urmare se deschide fereastra acestuia, avand atasat un sablon Normal cu o multime de parametri de lucru precum marimea marginilor paginii, pozitiile fixe de scriere in cadrul unui rand, spatierea randurilor de text, numerotarea paginilor, antete, atributele textului, texte standard care se insereaza automat in documentul creat cu ajutorul unui sablon etc.

Deschiderea unui document este operatia prin care se aduce in memoria calculatorului (prin deschiderea unei ferestre corespunzatoare) un document (fisier) salvat anterior pe disc. Operatia se executa prin comanda Open din meniul File, dupa care, prin diverse metode se ajunge la identificatorul fisierului (selectarea unitatii, dosarului si alegerea numelui dintr-o lista derulanta etc., sau prin indicarea numelui in caseta File name, sau din lista ultimelor documente lucrate obtinuta prin File, sau Find din meniul Tools etc.).

Salvarea unui document este operatia inversa deschiderii, prin care documentului curent (din care o parte este afisata pe ecran) din memoria interna i se creeaza o copie pe disc.

Daca documentul este salvat pentru prima data, sau se doreste salvarea cu un nume diferit, eventual in alt loc, cu parola sau intr-un nou format, atunci se foloseste comanda Save As. Salvarea in alt format (tip de fisier) permite recunoasterea documentului de catre alte procesoare de text (prin operatia de import).

Daca se obtine caseta de Save (la prima salvare sau la Save As) trebuie indicat locul unde va fi depus documentul, prin pozitionari adecvate, apoi se indica numele si, eventual, se alege tipul de fisier, altfel salvarea se efectueaza in locul din care a fost deschis documentul, cu scriere peste vechiul text, cu eventuala atentionare si solicitare a acordului de inlocuire.

Procesoarele de text pun implicit extensii la numele de fisier alese, in functie de tipul documentului, fixat implicit sau prin selectare din fereastra derulanta corespunzatoare.

Controlul afisarii documentului pe ecran permite afisarea documentului in modul Normal, Page Layout si Outline; daca in modul Normal (exprimat si prin Draft) se obtine afisarea documentului in 'ciorna', caz in care elementele deosebite precum antete (header-e), subsoluri etc. nu apar, in modul Page Layout se obtine What You See Is What You Get - WYSIWYG, adica ceea ce se vede este ceea ce se va obtine, iar modul Outline serveste la vizualizarea tuturor elementelor de structura ale documentului.

Pentru operatiile de editare cunoscute: copiere, mutare, stergere de text, modificarea caracteristicilor literei (corpul de litera), modificarea marginilor pentru o portiune de text, trebuie indicata aceasta portiune prin selectare. Textul selectat va apare in document in video invers. Selectarea textului intr-un document poate fi facuta:

. cu ajutorul claviaturii, prin pozitionare la un capat al textului, se tine apasata tasta Shift si se deplaseaza cursorul peste text spre celalalt capat;

. cu mouse-ul, se face clic pe primul caracter din text, se tine apasat butonul mouse-ului si se trage de-a lungul portiunii de text de selectat; un cuvant se selecteaza cu dublu clic pe el, o linie de text cu clic in fata ei, un paragraf cu triplu clic oriunde in interiorul acestuia sau un dublu clic in marginea sa stanga; un document se selecteaza cu Ctrl+a sau Edit - Select all sau clic dublu in dreptul unui text.

Mutarea si copierea unor zone de text se efectueaza cu ajutorul celor trei comenzi: Cut, Copy si Paste. Aceste comenzi utilizeaza zona Clipboard din interiorul Windows-ului, atat pentru mutari sau copieri in cadrul documetului curent, dar si intre documente diferite sau alte aplicatii. Cele trei comenzi realizeaza functii diferite, adica:

. Cut decupeaza (taie) blocul de text selectat si-l plaseaza in Clipboard;

. Copy genereaza o copie a blocului de text selectat, fara a-l deplasa din document, copie ce se plaseaza in Clipboard;

. Paste plaseaza (lipeste) blocul de text din Clipboard oriunde in cadrul documentului curent, intr-un alt document sau intr-un alt loc care este gestionat de un program Windows (o fereastra deschisa); plasarea are loc incepand din pozitia in care se gaseste cursorul.

Deci combinatia Selectare text, Copy, plasare cursor in pozitia de inceput la receptor, Paste va realiza operatia de copiere (multiplicare), obtinandu-se pe langa original si o copie, iar inlocuirea comenzii Copy cu Cut in secventa de mai sus face ca textul sa fie mutat din locul in care s-a gasit in noua pozitie; repetarea comenzii Paste va aduce in noua pozitie a cursorului o alta copie a textului selectat.

Stergerea unei zone de text selectat se realizeaza apasand tasta Delete sau tasta Backspace, sau apasand butonul cu semnificatie Delete sau efectuand Cut (Ctrl+x) din clic dreapta, neurmat de Paste.

Anularea unei editari se poate face cu comenzi de genul Undo sau Redo (anuleaza ultima comanda Undo), iar numarul de comenzi ce pot fi anulate depinde de zona de memorie (Redo History) pe care o are rezervata procesorul (in general pentru ulimele sute de comenzi).

Pozitionarea cursorului (punctului de insertie) in cadrul documentului se realizeaza cu ajutorul mouse-ului prin defilarea textului (imaginii de pe ecran) folosind barele de defilare (orizontala sau verticala), butonul de defilare, tastele PageUp sau PageDown etc., pana la pozitia dorita, se muta indicatorul mouse-ului in fata caracterului cautat si se apasa clic, situatie in care se obtine in acel loc punctul de introducere a textului (cursorul). Pozitionarea poate fi facuta si numai cu tastele claviaturii, caz in care se deplaseaza documentul si punctul de inserare (cursorul, bara verticala clipitoare) folosind tastele. Indicatorul mouse-ului este afisat ca un cursor sub forma unei bare cand se afla in fereastra document. Pentru o pozitionare rapida a cursorului (punctului de insertie) intr-o zona de text se pozitioneaza cursorul mouse-ului unde se doreste si se da clic, cursorul pentru text stabilindu-se in acel loc.

Pozitionarea in text se poate face si prin Edit - Go To dupa diverse criterii, sau utilizand comanda Find pentru gasirea unei secvente de text si pozitionare pe ea.

Introducerea de caractere speciale presupune inserarea intr-un text realizat cu ajutorul setului standard de caractere a unor semne, figuri, simboluri matematice, stiintifice si tipografice. Acest lucru se realizeaza prin intermediul tastaturii combinand tasta Alt cu codul ASCII al caracterului special respectiv, fie cu ajutorul tabelelor obtinute cu Insert - Symbol.

Cautarea unui text in document permite, eventual, identificarea acestuia si pozitionarea pe prima sa aparitie. Cautarea se face intotdeauna incepand din pozitia curenta spre sfarsitul documentului sau spre inceputul acestuia, in functie de optiunea utilizatorului. Operatia este asigurata de regula prin comanda Find din meniul Edit. Repetarea operatiei pozitioneaza pe urmatoarea aparitie, daca aceasta exista, in sensul de cautare.

Inlocuirea unui text presupune identificarea acestuia (cautarea unui text vechi) si inlocuirea lui cu altul (text nou) oriunde in document, operatie executata fie pas cu pas, cu confirmarea utilizatorului, fie automat, la alegerea utilizatorului, din pozitia curenta inspre sfarsitul sau inceputul documentului, de asemenea dupa cum a optat utilizatorul. Functia este obtinuta prin selectarea comenzii Replace din meniul Edit.

Formatarea poate avea loc la nivel de caracter sau o secventa oarecare de caractere succesive, distinctii speciale pentru paragrafe, sectiuni, pagini sau intreg documentul. Diferitele seturi de caractere (fonturi) folosite la formatarea textului sunt caracterizate prin:

. denumirea sau 'fata' (ex. Times New Roman CE, Arrial etc.);

. stilul de afisare (normal, ingrosat, inclinat);

. dimensiunea caracterului exprimata in puncte ;

. eventualele atribute (subliniat, taiat, scriere cu exponent sau indice, scriere cu majuscule etc.);

. culoarea de afisare;

. spatiul dintre caractere.

Numarul si varietatea fonturilor disponibile depinde de performantele imprimantei folosite si de existenta fonturilor TRUE TYPE, care sunt generate grafic si tiparite doar la imprimantele care suporta modul grafic. Formatarea textului se poate aplica unui text scris anterior si selectat in vederea diverselor operatii ce vor fi apoi indicate, sau se realizeaza pe masura introducerii (se vor selecta optiunile de formatare dorite, se va introduce textul si vor fi deselectate optiunile, toate in aceeasi pozitie a cursorului, sau individual, dupa nevoi).

Paragraful reprezinta o portiune de text incadrata de doua coduri speciale numite sfarsit de paragraf (sau de fraza) obtinute la introducerea textului prin actionarea tastei Enter. Pentru a beneficia de toate avantajele oferite de un procesor de texte, se sugereaza ca tastarea sa se faca fara ruperea cuvintelor in silabe (la modificarea marginilor documentului sau a dimensiunii caracterelor cuvintele rupte vor apare in interiorul liniilor, acest lucru fiind recomandat numai in situatiile speciale cand se doreste utilizarea completa a spatiului alocat unui document), semnele de punctuatie sa fie lipite de caracterul care le preced si urmate de un spatiu sau cod de sfarsit de paragraf pentru a permite ruperea normala a textului.



Un paragraf poate fi caracterizat prin:

. fontul folosit (setul de caractere, stilul de afisare, dimensiunea caracterelor);

. alinierea pe orizontala:

.. la stanga cand primul caracter al fiecarei linii a paragrafului este pozitionat la marginea stanga (a paginii, coloanei, celulei de tabel etc.);

.. pe centru, cand textul fiecarei linii a paragrafului este pozitionat la mijloc, intre marginile laterale;

.. la dreapta, situatie in care ultimul caracter al fiecarei linii a paragrafului este pozitionat la marginea dreapta;

.. la ambele margini, cand primul caracter al fiecarei linii a paragrafului este pozitionat la marginea stanga, iar ultimul la marginea dreapta;

. indentarea sau introducerea mai in interior a textului paragrafului:

.. indentarea stanga cand textul paragrafului este introdus in interior fata de marginea stanga;

.. indentarea dreapta cand textul paragrafului este introdus in interior fata de marginea dreapta;

. indentarea primei linii a paragrafului:

.. spre interior;

.. spre exterior;

. spatiul dintre liniile paragrafului;

. spatiul dinaintea si de dupa paragraf;

. efecte speciale la nivel de paragraf:

.. incadrarea paragrafului intr-un chenar;

.. umbrirea;

.. modificarea culorii caracterului si a fondului paragrafului;

.. primul caracter mare;

.. numerotarea si scoaterea in evidenta a paragrafelor.

Un document complex poate contine zone contigue carora li se pot stabili caracteristici de pagina diferite (margini, orientare a paginilor, dimensiuni ale paginilor etc.), zone ce poarta numele de sectiuni. Marcarea sectiunilor se face cu coduri specifice alese din meniul Insert (Break).

Formatarea paginilor permite stabilirea caracteristicilor paginilor ce compun intregul document (dar se poate referi si doar la paginile unei anumite sectiuni, sau de la cursor inainte etc.). Astfel operatiile ce vizeaza stabilirea acestor parametri se incadreaza la nivelul document al procesului de tehnoredactare si se pot referi la:

. dimensiunea fizica a paginii;

. orientarea paginii:

.. Portrait (scriere normala);

.. Landscape (scriere pe latul foii de hartie);

. marginile paginii care delimiteaza pagina utila, exclusiv antetele si subsolurile;

. antetele si subsolurile, care sunt portiuni de text ce se repeta pe fiecare pagina, in partea superioara, respectiv cea inferioara a acestora, in afara paginii utile a documentului;

. alinierea pe verticala a textului.

Un stil reprezinta un set de instructiuni de formatare care se poate salva pentru a fi utilizat la nevoie. Stilul reprezinta forma in care apare un paragraf dintr-un document si inseamna aranjarea textului in pagina, caracteristicile literei, eventualele chenare si umbre etc., careia i se atribuie un nume si care, dupa definitivare, poate fi aplicat oricarui paragraf al documentului. Analog cu stilul de paragraf poate fi conceput stilul de caractere operand la nivel de caracter sau grupuri de caractere.

Stiluri pot fi create folosindu-se textul deja formatat sau folosindu-se un editor special de redactare a stilurilor. Un nou stil se poate adauga sablonului (Template) atasat documentului curent.

Procesoarele de text pun la dispozitie anumite componente pentru verificarea textului din punct de vedere lexical si gramatical. In afara de acestea ele mai dispun si de tezaure de cuvinte, cu ajutorul carora se poate verifica sensul unor cuvinte selectate si se pot gasi sinonimele acestora.

Pentru localizarea rapida a diferitelor elemente ale unui document (capitol, sectiune, paragraf, figura, termen, referire la o personalitate etc.) se foloseste tehnica instrumentelor auxiliare care trebuie generate dupa definitivarea continutului documentului. Aceste instrumente pot fi indexuri, cuprinsuri si liste de orice fel.

Indexul este lista ordonata alfabetic a tuturor termenilor care descriu continutul documentului, impreuna cu numerele paginilor in care acesti termeni apar sau la care se fac referiri.

Cuprinsul reprezinta lista titlurilor elementelor de structura ale documentului (capitole, sectiuni, paragrafe, subparagrafe etc.), ordonata dupa numarul paginilor la care acestea se gasesc in document.

Listele de ecuatii, tabele, figuri contin identificatoarele acestor elemente si numerele de pagina corespunzatoare locului in care acestea apar in document.

Tabelele de autoritati sunt liste ale personalitatilor mentionate in document, ordonate alfabetic, impreuna cu numerele paginilor la care sunt citate.

Pentru realizarea acestor instrumente se parcurg urmatoarele etape:

. marcarea, in documentul curent, a elementelor ce vor intra in componenta listei finale;

. generarea listei, cu ajutorul functiei specifice a procesorului de texte, prin parcurgerea completa a documentului si extragerea elementelor marcate, impreuna cu paginile la care acestea se gasesc;

. formatarea listei obtinute.

Notele de subsol si notele de sfarsit folosesc pentru explicarea, in subsolul paginii sau la sfarsitul documentului, a anumitor notiuni de text sau pentru a arata sursa unor date. Se obtine astfel cursivitatea ideilor prezentate in document, fara introducerea de fraze explicative in text.

Notele (de subsol sau de final) sunt compuse, in principal, din:

. o referinta, care este in mod obisnuit un numar, plasata in text;

. o fraza care reprezinta continutul notei si care se afla de obicei in partea de jos a paginii (sau la sfarsitul lucrarii), despartita de textul documentului.

Adnotarile sunt observatii sau comentarii pe care anumite persoane le adauga documentului. Acestea sunt identificate, de regula, de initialele autorului si de un anumit numar si sunt 'ascunse' (nu pot fi tiparite decat la solicitarea expresa a utilizatorului).

Documentele cu un format de pagina mai mare sunt, in general, tehnoredactate pe mai multe coloane. Aceasta impartire devine necesara din cauza dificultatii citirii unor linii foarte lungi sau chiar din nevoia dispunerii textului pe verticala.

Pentru prezentarea intr-un mod organizat a unui volum de date omogene apare necesitatea aranjarii datelor sub forma unui tabel. Un tabel este o aranjare (grila) dreptunghiulara cu un anumit numar de linii si de coloane. Casutele aranjamentului se numesc celule. O celula este independenta relativ la celelalte celule si poate sa contina text, numere, imagini, formule, ecuatii si alte obiecte create cu alte aplicatii.

Un tabel este caracterizat de o structura (scheletul format din linii orizontale si verticale) si un anumit continut. Pot fi folosite doua modalitati de creare a unui tabel:

. crearea structurii, dupa care urmeaza umplerea cu date;

. introducerea datelor tabelului intr-un anumit format si apoi transformarea acestora in tabel.

Editarea documentelor complexe de tipul revistelor, ziarelor, reclamelor si altora impune folosirea unor metode speciale de tehnoredactare, dintre care una mai frecvent folosita este cea a cadrelor. Un cadru este o zona a paginii unui document, a carei dimensiune si pozitie sunt stabilite de utilizator, continand text, tabele, imagini, etc., la nivelul careia se pot stabili caracteristici de tehnoredactare proprii (de nivel paragraf sau caracter). Cand se doreste ca un element sa fie plasat intr-o zona anumita de pe ecran, independent de continutul restului paginii, se poate folosi un cadru, acesta fiind considerat un minidocument intr-un document principal.

Tehnoredactarea unui document presupune efectuarea unei succesiuni de operatii in interiorul acestuia. Grupul de operatii executate in mod repetat, care poate fi inregistrat atribuindu-se un identificator (nume) se numeste macro. Asadar, un macro reprezinta o succesiune de operatii executate direct printr-o singura comanda a utilizatorului, are un nume unic, specificat la creare de catre utilizator, si se lanseaza in executie printr-o singura comanda.

Marea majoritate a documentelor computerizate contin si unele elemente grafice simple de genul liniilor, dreptunghiurilor, cercurilor si arcelor de cerc. Procesoarele de texte au incluse facilitati suplimentare necesare operatiilor grafice elementare, adaugarea elementelor grafice simple facandu-se oriunde in pagina documentului si independent de continutul acesteia.

Pentru a se prezenta date numerice intr-o maniera mai sugestiva se prefera realizarea unor reprezentari grafice ('o imagine spune mai mult decat o mie de cuvinte !') pe baza acestor date, reprezentari care pot fi combinate cu textul din document.

Schimburile intre aplicatii, de date statice sau dinamice, se executa prin operatiile de import si export, cu ajutorul fisierelor, prin intermediul zonei intermediare Clipboard, sau prin mecanismul OLE (Object Linking and Embedding).

Documentele de mari dimensiuni se realizeaza mai comod daca sunt impartite pe bucati (de exemplu, pe elemente de structura) cat mai mici, care sunt lucrate independent, gestionate facil, salvate pe suporturi de mici dimensiuni etc. Ulterior, aceste bucati participa la asamblarea documentului din care provin, prin facilitatile procesoarelor de texte de inserare a unui document in alt document (Insert - File) sau de generare a unui document final (Master Document).

Ultima etapa in procesul de elaborare a unui document o constituie imprimarea acestuia pe hartie. Legate de aceasta operatie mai sunt alte facilitati precum:

. vizualizarea documentului pe ecran in forma in care va aparea pe hartie;

. schimbarea marginilor documentului;

. tiparirea doar a anumitor parti dintr-un document;

. tiparirea unei variante finale sau a unei ciorne (pentru a mari viteza);

. tiparirea mai multor documente si in mai multe feluri.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2438
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site