Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





ArhitecturaAutoCasa gradinaConstructiiInstalatiiPomiculturaSilvicultura


Alunul

Pomicultura

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Fisticul
Alunul
Gutuiul
Coacazul negru
Clasificarea anatomo structurala a speciilor pomicole de climat temperat
Marimea fructelor
Agrisul
CALENDARUL VITICULTORULUI
Cornul
Smochinul

Alunul

Corylus avellana L.

Fam. Betulaceae

Alunul este un arbustoid inalt de 3 - 5 m, care creste sub forma de tufa cu 15 - 20 ramificatii de diferite varste pornite din zona coletului. De la aceasta regula fac exceptie C. colurna, C. jacquemontii si C. chinesis care au crestere arborescenta, de obicei cu un singur trunchi (fig. 24).




Toate speciile genului Corylus sunt plante unisexuat monoice. La aceste plante florile barbatesti si florile femeiesti se gasesc separate.

Fructul de alun este o achena monocarpica. Aluna ia nastere ca urmare a dezvoltarii unui singur ovul, mai rar din dezvoltarea ambelor ovule din floare.

Aluna mai este cunoscuta sub numele de nuca. Marimea si forma alunelor este diferita de la un soi la altul, ea putand fi rotunda, subrotunda, cilindrica, rotunda alungita s.a.

 

 

 

  Greutatea alunelor este cuprinsa intre 0,8 - 5,0 g, cele mai multe soiuri avand greutatea de 2,0 - 3,0 g. In perioada de crestere, fructul este protejat de o bractee numita involucru, de forma si marime diferite. Aceasta are culoare verde si ramane impreuna cu fructul pana la maturitate. La unele soiuri, involucrul se desprinde de fruct, lasandu-l sa cada, la altele ramane impreuna cu fructul.

 

  Samanta sau miezul, constituie partea comestibila a fructului.

 

  Alunul in stare spontana se afla raspandit intr-un areal geografic foarte

mare (China de Nord, Tibet, Manciuria,Japonia, India, Grecia, Ural, S.U.A., Canada).

In Europa, alunul are traditie in Italia, Spania, Grecia si de data mai recenta se cultiva in Franta, Bulgaria, Romania, Germania si Olanda.

In tara noastra, alunul a fost considerat multa vreme de importanta secundara intre speciile pomicole. Dupa anul 1960, au aparut plantatii de alun in judetele Valcea, Olt, Caras Severin, Arges si Mures.

In prezent se cunosc in lume peste 200 soiuri de alun. Dintre acestea numai 20 - 30 formeaza baza sortimentului mondial de alune.

Stabilirea soiurilor de alun pentru cultivarea intr-o anumita zona este dependenta de conditiile climatice si edafice, comportarea soiurilor la complexul ecologic respectiv si de caracteristicile economice si tehnologice ale acestora.

Pentru industrializare se prefera soiuri de marime medie, de forma rotunda, usor de decojit mecanic, randament ridicat in miez si de calitate superioara. In cazul soiurilor destinate consumului in coaja (pentru masa), soiurile trebuie sa aiba fructe foarte mari, cu aspect atragator, cu miez mare si randament ridicat.

Soiurile recomandate pentru industria de dulciuri, ca urmare a calitatilor organoleptice si a formei sunt: Tonda gentile dele Langhe (Rontunde de Piemont), Tonda romana si Romavel. Soiul Cosford are fructe cu destinatie mixta, iar pentru masa, cele mai potrivite soiuri sunt Urias de Halle (Merveille de Bolwieller), Valcea 22, Daviana, Butler, Ennis si Cozia, soiuri cu fructe mari si foarte mari. Alunele prezinta un continut scazut in apa si ridicat in proteine si grasimi (tabelul 10.9).

Tabelul 10.9

Compozitia chimica a alunelor

(dupa Botu I.,1987)

Substanta

Limite decontinut - %

Substante proteice



Substante grase

Glucide totale

Celuloza

Potasiu

636 mg

Magneziu

156 mg

Calciu

226 mg

Fier

3,8 mg

Fosfor

333,0 mg

Vitamina E

28,0 mg

Vitamina B1

0,39 mg

Vitamina PP

1,35 mg

Pe langa faptul ca alunele se consuma ca atare sau sunt folosite in industria dulciurilor, ele au o larga intrebuintare la fabricarea lacurilor, a produselor cosmetice si in pictura, prin uleiul care se extrage din aceste fructe.

Alunele se recolteaza cand au ajuns la dimensiunile specifice soiului, iar pelicula ce separa samanta de pericarp devine brun - roscata. Alunele se pot recolta cu sau fara involucru, manual sau mecanizat.

Dupa recoltare, alunele se conditioneaza, se sorteaza si se calibreaza. Pentru pastrare, continutul de apa din alune trebuie redus la 5 - 6 %, umiditate cu care se pastreaza bine un an in camere bine aerisite, la temperatura de 21 oC si umiditatea relativa de 60 - 65 % si 2 - 3 ani daca temperatura se mentine la 2 - 4 oC, iar umiditatea relativa la 65 %.









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1506
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site