Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



ArhitecturaAutoCasa gradinaConstructiiInstalatiiPomiculturaSilvicultura


Clasificarea anatomo structurala a speciilor pomicole de climat temperat

Pomicultura

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Prunul - Cultura prunului - Lucrari de intretinere caracteristice prunului
Aroma fructelor
Clasificarea anatomo structurala a speciilor pomicole de climat temperat
Agrisul
Cornul
Fisticul
Smochinul
Gutuiul
Perisabilitatea fructelor
Papaia

Clasificarea anatomo structurala a speciilor pomicole de climat temperat

Pentru clasificarea anatomo - structurala trebuie sa se ia in considerare faptul ca in momentul in care conditiile termohidrice si trofice sunt favorabile, cresterea, ca proces fiziologo - biochimic se refera nu numai la multiplicarea si modificarea dimensionala (cresterea) a celulelor, ci si la acumularea de substante organice.




Activitatea celulara (diviziunea, cresterea si dezvoltarea) are loc numai cand conditiile agropedoclimatice sunt favorabile, in caz contrar, activitatea celulara inceteaza.

Unitatea structurala si functionala a oricarui organism vegetal sau animal este celula. Aceasta, ca unitate biologica, structurala si functionala, reprezinta un sistem organizat, extrem de complex, capabil de a sintetiza substantele necesare cresterii si reproducerii organismelor vii.

Celula vegetala este protejata de obicei de un perete celular, iar continutul este reprezentat de mai multe organite, bine definite morfologic si cu functii vitale precise. Unele dintre acestea sunt vii si totalitatea lor alcatuiesc protoplastul (citoplasma propriu-zisa, nucleu, plastide, condriozomi, ribozomi, dictiozomi, sferozomi, lizozomi, centrozomi, cili si flageli), altele sunt lipsite de viata si constituie paraplasma (peretele celular sau membrana, vacuole sau incluziuni ergastice lichide, incluziuni ergastice solide, anorganice si organice).

Unele dintre aceste componente ale celulelor vegetale au importanta deosebita in procesele care au loc pe parcursul dezvoltarii sau in cazul prelucrarii fructelor.

La inceputul formarii lor, fructele au o structura simpla, care ulterior se modifica datorita diviziunii si cresterii celulelor, diferentierii tesuturilor.

Tesutul reprezinta o grupare de celule asemanatoare ca forma, structura, origine, marime si functiuni. |esuturile sunt meristematice cand celulele componente au aceeasi forma si marime, fara sa fi suferit vreo diferentiere si se intalnesc la toate organele in crestere. Prin diferentiere, care este un proces fiziologo - biochimic, se modifica forma, marimea, aspectul si raportul cantitativ - calitativ dintre diferitele componente ale membranelor si protoplasmei (substanta albuminoida complexa, avand aspectul unei mase incolore, semifluide, care alcatuieste baza celulelor vii).

Fig. 1. Constituientii celulari (schema) :

m.p.- membrana primara ; pl.-plasmalema; v.-vacuola; pld.- plasmodesme; r.i.- retea intraplasmatica; p.- por strabatut de retea; m.n. membrana nucleara ; p.p.- protoplastide; n. nucleu ; cr. cromatina ; mt. mitocondrii ; G.- aparatul Golgi ; l.- picaturi de lipoizi (schema dupa Sitte).

Tesuturile care se formeaza prin diviziunea si modificarile suferite de ovar dupa fecundare iau denumirea de pericarp. Acesta se diferentiaza in epicarp, mezocarp si endocarp (in care se dezvolta una sau mai multe seminte)

Epicarpul (partea exterioara a fructului), format din unul sau mai multe straturi de celule netede, este acoperit cu pruina la prune, mere, pere, cirese, visine, afine si cu perisori fini la caise, piersici, agrise, coacaze. Epicarpul este subtire la fructe ca: cirese, visine, prune, coacaze, afine si gros la citrice (lamai, portocale, mandarine). In practica, epicarpul subtire se numeste pielita, iar epicarpul gros - coaja.

Mezocarpul reprezinta cea mai mare parte din pericarp. Este carnos si suculent, deoarece in celulele lui se acumuleaza apa in care sunt dizolvate diferite substante organice (zaharuri, acizi si saruri organo - minerale). In practica, mezocarpul poarta denumirea de pulpa fructului. La citrice, mezocarpul este subtire ca o pielita.

Fig. 2 - Fructul la unele specii pomicole:

A - Mar: a - caliciul; b - cavitatea subcaliciala; c - inima; d - seminte; e - pulpa; f - axul fructului; g - pielita. B - Prun: a - pielita; b - pulpa; c - endocarpul; d - samanta. C - Zmeur: a - drupeole; b - endocarpul; c - receptacul. D - Nuc: Me - mezocarp; S - sudura carpelara; m - membrane secundare; En - endocarp; L - loja miezului; Mp - membrana principala; M - miez; Tm - tegumentul miezului. E - Afin: Ep - epiderma; H - hipoderma; Me - mezocarp En - endocarp; Loc - locule; Se - seminte; Fb - fibre vasculare.




Endocarpul, stratul interior al pericarpului, este subtire si membranos la mere, pere, gutui, sau gros, lemnos, sclerificat, formand samburele, la prune, caise, piersici, cirese, visine, care la interior inchide samanta. La citrice, endocarpul este comestibil.

Dintre tesuturile care se intalnesc in structura unor fructe, pentru prelucrarea acestora, prezinta importanta sclerenchimul. Acesta este format din celule alungite, cu capete ascutite si membrane foarte ingrosate, formand sclereide pietroase in pulpa perelor si gutuilor. Sclereidele formeaza peretele tare al alunelor, samburilor de prune, piersici, caise s.a.

La unele fructe se intalnesc tesuturi secretoare, care produc diferite uleiuri eterice, rasini, alcaloizi, mucilagii, latex. Unele din aceste substante sunt eliminate, altele se aduna in pungi sau buzunare secretoare. Astfel, la citrice, acestea sunt situate in mezocarp, in apropiere de suprafata fructului.

Din punct de vedere anatomic, fructul rezulta, de regula, numai din multiplicarea celulelor ovarului fecundat sau partenocarpic (ovar nefecundat), sau din concresterea ovarului cu receptaculul floral.

La principalele specii pomicole cultivate in tara noastra se intalnesc urmatoarele tipuri de fructe: poama, drupa, polidrupa, pseudodrupa, nuca, nucula, baca, pseudobaca, hesperida si sicona.

Poama este un fruct fals, la formarea caruia, alaturi de peretii ovarului, participa si receptaculul floral (mar, par, gutui).

Drupa, fruct carnos, indehiscent, cu o singura loja si o samanta, provenit din cresterea peretilor ovarului. Din epicarp se formeaza pielita, din mezocarp, pulpa carnoasa si suculenta, iar din endocarp, dupa intarirea (sclerenchimizarea) celulelor, se formeaza peretele samburelui, care are in interior o samanta. Se intalneste la prun, cires, visin, cais, piersic, corcodus, zarzar, corn.

Polidrupa este un fruct compus din mai multe drupe mici (drupeole), asezate una langa alta pe un receptacul comun. Fiecare drupeola are epicarp, mezocarp, endocarp si sambure mic, impropriu denumit samanta. Se formeaza la zmeur si mur.

Pseudodrupa (drupa dehiscenta) sau drupa falsa este asemanatoare cu drupa adevarata, de care se deosebeste prin aceea ca mezocarpul este mai subtire, necomestibil, iar la maturitate crapa si pune in libertate samburele. Se intalneste la nuc si migdal.

Nuca este un fruct cu pericarpul tare si samanta libera sau putin aderenta. Pana la maturitate fructul este acoperit partial sau total de involucru (invelis bracteal) si este intalnit la alun si castan.

Nucula este un fruct uscat, indehiscent, de obicei cu o singura samanta care se dezlipeste usor de pericarp. Nuculele sunt dispuse pe un receptacul carnos, comestibil, care impropriu este numit fruct, iar fructele (nuculele) sunt impropriu considerate seminte. Capsuna este fructul reprezentativ.

Baca este un fruct carnos indehiscent, format din una sau mai multe carpele (frunzulite modificate, situate in centrul unei flori si care poarta ovulele ei). Are la exterior pielita (epicarp), mezocarp suculent si endocarp tot suculent, care la maturitatea fructelor se gelifica si se confunda cu endocarpul. Baca are una sau mai multe seminte, in functie de numarul carpelelor. Se intalneste la coacaz, afin.

Pseudobaca este un fruct fals, carnos, indehiscent, asemanator cu baca, dar la formarea lui, in afara de peretii ovarului, participa si axul floral care concreste cu ovarul. Acest tip de fruct se intalneste la agris.

Hesperida este o baca, avand pericarpul colorat si cu numerosi pori, mezocarpul spongios, alb - galbui, necomestibil si un endocarp voluminos, compartimentat, cu celule mari, suculente, comestibile. Hesperida este un fruct caracteristic pentru citrice (lamai, portocale, mandarine, grepfrut).

Sicona, un fruct fals, compus, rezultat din concresterea inflorescentei cu ovarul. Fructele propriu - zise sunt nuculele inglobate in partea carnoasa si comestibila a inflorescentei. Se intalneste la smochin.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1816
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site