Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

ArhitecturaAutoCasa gradinaConstructiiInstalatiiPomiculturaSilvicultura


Pomicultura - sursa de materii prime pentru industria alimentara

Pomicultura

+ Font mai mare | - Font mai mic




DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Pomicultura - sursa de materii prime pentru industria alimentara
Greutatea specifica
Avocado
Perisabilitatea fructelor
Macesul
Pummelo
Castanul
Catina alba
FACTORII CARE INFLUENTEAZA CRESTEREA SI MATURAREA FRUCTELOR
Curmalul




Pomicultura - sursa de materii prime pentru industria alimentara

Evolutia si sanatatea oamenilor in general, si a fiecarei natiuni in special, a fost, este si va fi in mare masura dependenta de posibilitatile acoperirii necesarului de hrana in concordanta cu cerintele fiziologice ale organismului uman.

Problema securitatii alimentare este una din marile probleme actuale ale omenirii. Desi ne aflam in perioada celei mai ample revolutii tehnico - stiintifice, a celor mai mari cuceriri ale stiintei si civilizatiei, in perioada zborurilor cosmice, circa 1/3 din populatia globului traieste in conditii de subdezvoltare, iar sute de milioane de oameni sufera de foame sau sunt sistematic subnutriti. Daca nu se vor gasi solutii pentru asigurarea hranei pentru toata populatia globului, foametea si saracia vor genera violenta, iar violenta pune in pericol evolutia si chiar existenta omenirii. Pentru rezolvarea acestor importante probleme, asa cum preciza Aurelio Peccei la Conferinta de la Roma in anul 1983, intelepciunea epocii noastre este 'sa gandim global si sa actionam local'.




Se stie ca de la aparitia sa, omul a folosit ca hrana si fructele, alimente ce asigura organismului o parte din substantele plastice si energogene (glucide, lipide, proteine), dar mai ales vitamine si saruri minerale, substante bioactive esentiale, fara de care functiile vitale ale organismului uman nu se pot desfasura normal.

Ratia alimentara, deci si consumul de fructe, trebuie sa fie in concordanta cu nevoile fiziologice ale organismului uman. Aceasta difera in functie de varsta, sex, profesie, conditiile geografice in care s-au format, traiesc si muncesc. In alcatuirea unei ratii alimentare stiintifice, ponderea fructelor variaza intre 150 g/zi la copiii intre 0 - 4 ani si 350 g/zi la adolescentii intre 15 - 19 ani (tabelul 1.3.).

Tabelul 1.3.

Ponderea fructelor in alcatuirea ratiei stiintifice pentru diverse grupe de consumatori (prelucrare dupa I. Mincu si Dorina Boboia, 1975)

Specificare

Copii

Adolescenti

Adulti

Batrani

0 - 4 ani

ani

10 - 14 ani

ani

20 - 64 ani

peste 65 ani

Fructe g/zi

Fructe kg/an

Pentru asigurarea necesarului de fructe, in evolutia sa, omul a trecut de la faza de culegator la faza de cultivator, a extins suprafetele cu pomi, a imbunatatit continuu sortimentul de specii si soiuri, a perfectionat tehnologiile de cultura si modul de valorificare a productiei pomicole.

Recoltele mondiale de fructe au crescut continuu, la inceput pe masura extinderii suprafetelor cultivate, iar in ultimele decenii datorita sporirii randamentului la unitatea de suprafata. De la o productie de 186.352 mii tone, media anilor 1969 - 1971, productia mondiala a principalelor specii fructifere a ajuns in anul 1999 la 380.970 mii tone, ceea ce reprezinta un spor de peste 104 % (tabelul 1.4.). Din acest tabel mai rezulta ca 47,4 % din productia mondiala de fructe este furnizata de trei specii: portocalul (61.882 mii tone), marul (60.203 mii tone) si bananierul (58.434 mii tone) considerate ca principalele specii fructifere de pe glob.

In cazul fructelor, valoarea comercial - alimentara si tehnologica este data de ponderea componentelor edibile (consumabile) in greutatea totala a productiei, de continutul acestora in substante utile si de calitatile lor organoleptice (senzoriale). Analizand cele trei specii (portocal, mar si bananier) care detin ponderea productiei mondiale, constatam ca la portocale 'partea edibila' reprezinta 64,5 - 71,9 % din greutatea fructului, iar partilor neconsumabile, denumite 'refuz' le revin 28,1 - 33,5 % din greutate. Pulpa comestibila a bananelor are o pondere de 60 - 76 %, in functie de soi, iar diferenta pana la 100 % o reprezinta cojile. La mere insa, refuzul, alcatuit din peduncul, pielita, seminte si casa semintelor variaza doar intre 5,4 si 12,5 %.

Tabelul 1.4.

Evolutia productiei mondiale la principalele fructe in ultimele decenii

(Date FAO, 2000) - mii tone

Specia

Media

Media

% din prod. mondiala 1999

% din prod. zonei 1999

Total mondial

Total zona temperata

Mere

Pere

Gutui

Prune

Caise

Capsuni

Cirese

Visine



Castane

Alune

Coacaze

Zmeura

Afine

Total zona tropicala

Portocale

Banane

Cocos

Mango

Mandarine, clementine

Ananas

Masline

Grepfrut, pumello

Curmale

Papaya

Cacao

Ceai

Kiwi



Din calculul productiei mondiale edibile a celor trei specii fructifere, efectuat pe productia anului 1999, se constata ca marul, cu o productie globala mai mica cu 1.679 mii tone in comparatie cu portocalul, productia edibila a marului este cu circa 11.992 mii t mai mare decat a portocalului (tabelul 1.5.).

Tabelul 1.5.

Calculul productiei edibile de mere, portocale si banane la productia anului 1999 (Annuaires FAO - 1999)

Specia

Prod.

globala (mii t)

Refuzuri

Prod.

edibila (mii t) col. 1 - col. 3

Natura

refuzurilor

mii t

Mere

Peduncul, pielita, casa semintelor, seminte

Portocale

Coaja    (albedo si flavedo), seminte 'ombilicale'

Banane

Coaja

Din punct de vedere al productiei globale de fructe, ordinea speciilor fructifere este: portocalul, marul si bananierul, iar din punct de vedere al productiei edibile, marul se situeaza pe primul loc.

In cadrul speciilor din zona temperata, marul insa detine suprematie, avand o pondere de aproape 56% din productie. Este urmat, la distanta, de par (14,69 %), piersici si nectarine (11,18 %) si prun (6,82 %).

Productia principalelor specii fructifere din zona temperata este repartizata diferit pe continente. Asia se situeaza pe primul loc si contribuie la productia totala cu 50,43 %, este urmata de Europa cu 29,78% si de America de Nord, care realizeaza 9,2 % (tabelul 1.6.)

In Europa se obtin cele mai mari productii de capsuni, cirese, visine, coacaze si zmeura, iar Asia participa cu cantitati foarte mari de mere, pere, prune, caise, nuci si alune. Piersicile, nectarinele si paviile sunt asigurate in cantitati mari si relativ egale atat de Asia cat si de Europa.

In Romania, pomicultura este una din principalele ramuri ale agriculturii. Faptul ca teritoriul tarii noastre este situat la limita dintre zonele climatului mediteranean si a celui temperat face posibila cultura a numeroase specii pomicole, inclusiv a unelor specii subtropicale (smochin, kaki, si kiwi). Practic, in tara noastra pomii se cultiva cu succes pe intregul teritoriu, cu exceptia zonei alpine si a unei parti din zona coniferelor.

}i pe plan economic, conditiile pentru dezvoltarea pomiculturii sunt deosebit de favorabile. Datorita pozitiei sale geografice, tara noastra poate face

export de fructe atat spre tarile sudice, deficitare in mere, pere, prune, cat si spre cele nordice, deficitare in piersici, caise, nuci si alte fructe.

In afara de fructele pentru consum in stare proaspata sau export, pomicultura asigura materii prime pentru industria prelucratoare. Datorita caracterului sezonier al productiei de fructe, al dezechilibrului dintre productie si consum din unele perioade ale anului cat si nevoii aportului de fructe in alimentatie in cursul unui an, industria prelucrarii fructelor are rolul de a rezolva aceste aspecte. Sortimentele in care se pot transforma fructele si derivatele in care se folosesc sunt tot mai diversificate: sucuri naturale concentrate, nectare, marmelade, dulceturi, bomboane, inghetata, fructe deshidratate, congelate s.a. Toate aceste produse sunt realizate din materia p ima pusa la dispozitia industriei alimentare de catre sectorul pomicol, productie care se situa la nivelul anului 1997 la 1416,5 mii tone (tabelul 1.7.).

Productia de fructe din Romania a crescut de la 401,1 mii tone in anul 1950 pana in 1985, cand inregistreaza valoarea maxima de 1958,4 mii tone. Dupa anul 1985, productia de fructe a inceput sa scada, in anul 1992 fiind de numai 1167,1 mii tone. Cauzele sunt multiple: schimbarea formei de proprietate asupra pamantului, scaderea nivelului agrotehnicii aplicate in actualele plantatii, dezorganizarea retelei de preluare si valorificare a fructelor s.a. Este de remarcat faptul ca dupa anul 1990, suprafata pomicola scade, ajungand in anul 1998 la numai 208,9 mii ha. Aceasta situatie este determinata in special de costurile ridicate pentru infiintarea plantatiilor noi si se reflecta negativ asupra productiei totale de fructe.

Tabelul 1.7.

Productia totala de fructe din Romania - mii tone

(Anuarul statistic al Romaniei - 1998)

Specia

total

sector

privat

TOTAL FRUCTE

Prun

Mar

Par

Piersic

Cires + visin

Cais + zarzar

Nuc

Capsun

Alte fructe

Daca pana in anul 1989 dezvoltarea pomiculturii era dirijata prin planuri anuale de plantari cu specificarea stricta a sortimentului de specii, in perioada care a urmat, plantarile s-au realizat sporadic la unitatile cu capital de stat. Acest aspect a dus la faptul ca in anul 1997, din productia total de fructe, 1095,5 mii tone (77,34 %) sa fie asigurate de sectorul privat. Este de remarcat faptul ca la par, cires, visin, nuc si capsun, productia este realizata aproape in totalitate de sectorul privat.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 743
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site