Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  
ArhitecturaAutoCasa gradinaConstructiiInstalatiiPomiculturaSilvicultura


Agrotehnica aplicata in cultura marului - proiect de diploma

Silvicultura



+ Font mai mare | - Font mai mic



COLEGIUL AGRICOL " TRAIAN SAVULESCU"

TG- MURES



PROIECT DE DIPLOMA PENTRU

CERTIFICAREA COMPETENTELOR PROFESIONALE

CALIFICARE PROFESIONALA : TEHNICIAN AGRICOL

DISCIPLINA : AGROPEDOLOGIE

AGROTEHNICA APLICATA IN CULTURA

= MARULUI =

ARGUMENT

Mi-am ales acest subiect pentru ca are o importanta deosebita pentru mine.

Avand o livada pe o suprafata mai mare, cu diferiti pomi precum prunul, ciresul, visinul, piersicul si marul, eu am ales dintre acestea sa descriu ultimul dintre acestea.

Marul apartine familiei Rosaceae, subfam. Pomideae, genul Malus. Pe glob sunt intalnite circa 10000 de soiuri.

Soiurile europene provin in principal din speciile:

Malus pumila Mill. (marul pitic) ;

Malus sylvestris L. Mill. (marul paduret) ;

Arealul acestor specii se suprapune in buna parte (Europa de S-E, Asia Mica, Transcaucazia), ele s-au hibridat pe cale naturala.

Malus baccata (L.) Borkh - marul siberian - caracterizat prin rezistenta mare la ger (pana la -40C) a contribuit la formarea unor soiuri de mar miciuriniste si americane, cu fructe fara calciu, denumite "crebe".

Malus prunifolia (Willd). Borkh - marul chinezesc sau Kitaika - a fost utilizat de I. V. Miciurin la crearea soiurilor rezistente la ger: Belle fleur Kitaika, Candil Kitaika, Sefran Kitaika. La formarea unor soiuri de mar a mai participat specile: M. Sieversii (Ldb). Roem. - marul lui Sievers, originar din Asia Centrala, M. Orientalis Uglitz - marul oriental-caucazian, M. Coronoria (L.) Mill - marul coronat, originar din America de Nord.

Marul detine primul loc intre speciile pomicole cultivate in zona temperata. Fructele lui sunt in general mari, cu dutata lunga de pastrare (pana la 7-9 luni la unele soiuri de iarna), rezistente la manipulari si transport. In perioada pastrarii, merele au pierderi relativ reduse, ceea ce contribuie un important avant, atat pentru producatori, cat si pentru unitatile de valorificare. Spre sfarsitul iernii si primavara, merele constituie, alaturi de nucifere si unele legume, principala sursa de vitamine pentru organismul uman.

Merele contin 84,5% apa, 7,6 - 16,4% zaharuri, 0,16 - 1,27% acizi, 0,23 - 1,14% substante pectice, 0,6% substante grase, 5 - 18 mg % vitamina C, 90UI vitamina A, vitamina B, saruri minerale, 7 mg% calciu, si cantitati reduse de aluminiu, mangan, sulf, cobalt.

Ele se folosesc in deosebi pentru consum in stare proaspata, dar si la fabricarea compoturilor, marmeladelor, cidrului, otetului si a altor produse. Datorita continutului mare in saruri minerale (indeosebi de potasiu), otetul de mere are efecte favorabile in mentinerea echilibrului acido-bazic din organismul uman si animal, fiind un aliment cu importante insusiri dietetice si terapeutice. Valoarea terapeutica consta in actiunea lor asupra aparatului digestiv, absorbante ale toxinelor si microorganismelor la nivelul intestinului, tratament in afectiunile renale, diateze urice, artitrism, reumatism. Merele influenteaza pozitiv in hipertensiunea arteriala, si reduc nivelul colesterolului, au efect benefic in prevenirea bolilor cardiovasculare, afectiunile respiratorii, combaterea obezitatii si au actiune cancerigena.

Marul se numara intre cele mai rentabile culturi pomicole

2. A ) LUCRARI DE INGRIJIRE IN LIVEZI

Plantatiile de pomi necesita in perioada de primavara o serie de lucrari deosebit de importante pentru productia anului in curs cat si pentru diferentierea mugurilor de rod pentru recolta anului 2007. Primavara lucrarile de ingrijire au un specific aparte din cauza excesului de umiditate care determina o virulenta speciala a agentilor patogeni si a daunatorilor mai ales a afidelor.

Lucrarile solului

Trebuie urmarite afanarea si distrugerea buruienilor. In acest scop pe suprafete mari intre randuri solul se va lucra cu freza sau cu cultivatorul iar pe randul de pomi se va lucra manual sau se va erbicida. In gradinile familiale se va lucra manual pe toata suprafata la 7-10 cm adancime. Daca intervalele sunt foarte inburuienate se recomanda o aratura la 10-12 cm cu plugul dezaxat pentru livada care ingroapa buruienile si face cat 2-3 lucrari cu discul sau freza. In conditiile in care este exces de apa in sol se recomanda cu insistenta simpla cosire a intervalelor cand iarba (inclusiv buruienile) ating 25-30 cm. Cosirea se face cat mai scurt posibil.

Pe randul de pomi se vor folosi erbicide sistemice, cel mai recomandat este Roundup 3-4 l/ha. Erbicidarea se va face pe buruieni de 15-20 cm si se lasa erbicidul sa-si faca efectul 2-3 saptamani. Substanta activa se absoarbe prin frunze si migreaza in toate organele inclusiv in rizomi, contribuind astfel si la distrugerea pirului, a costreiului, palamidei, volburei, etc. Pe vetrele de pir vom repeta tratamentul de 2-3 ori pana aceasta periculoasa buruiana dispare. Tratamentul cu erbicide nu trebuie sa atinga frunzele pomilor.

Atentie! Apa nu trebuie sa balteasca in pomi intrucat radacinile se axfixiaza si se usuca. Cu ocazia lucrarii solului pe rand se vor inlatura drajonii, cat mai aproape de punctul lor de formare, inlaturand astfel consumurile inutile de substante, infectii cu agenti patogeni si starea de livada abandonata.

Fertilizarea

In conditiile de apa suficienta sau in exces, fertilizarea trebuie sa fie amplificata si proportionata in doze mai mici dar repetate de 2-3 ori (se da cu lingurita cum se mai zice). Se va socoti pentru toata vara 60-70 kg N; 40-60 kg P2O5; 60-70 K2O. Ingrasamintele cu azot se dau sub proectia coroanei iar fosforul si potasiul se vor administra in gropi circulare sub proiectia coroanei la cel putin 15-20 cm adancime. Cantitatile de ingrasaminte depind si de productia de fructe pe pomi fiind mai mica la aceeia cu incarcatura slaba.

Taierile in verde

La pomii tineri, unde se pune problema formarii coroanei se aleg lastari sarpanti si subsarpanti, acestia se degajeaza si se conduc la unghiurile potrivite.

Lastarii de garnisire se raresc la 15-20 cm, acestia devin ramuri de semischelt si de rod. Se pastreaza lastarii cu crestere laterala, niciodata cei cu pozitie verticala.

Atentie! Nu va feriti sa rariti lastarii intrucat in primii ani pe pom apar de 5-10 ori mai multi lastari decat sant necesari in coroana.

La pomii pe rod, lastarii gemeni se vor indeparta precum si lastarii verticali si cei lacomi. In livezile intensive si superintensive destul de dese se vor indeparta lastarii verticali de la varful coroanei intrucat acestia slabesc baza acesteia, o umbresc puternic, fructele raman slab colorate.

In luna iulie cresterile incetinesc, se vor ciupi varful lastarilor mai ales la samburoase pentru a stimula diferentierea mugurilor de rod, precum si o mai buna maturare a lor, fapt ce sporeste rezistenta la ger.

La mar in partea II-a a lunii iunie se va face rarirea fructelor la cel putin 10-12 cm unul de altul. Este bine sa fie rupte la productii exagerate intrucat in aceste conditii fructele raman mici, nu se vand deloc s-au se vand la preturi mici si profitul este slab. Pomii supraincarcati se mutileaza (se rup) si nu se diferentiaza mugurii de rod pentru anul viitor, iar in cativa ani imbatranesc prematur. Nu se va face rarirea de mantuiala (adica insuficient de energica) caci nu-si atinge scopul. La un piersic trebuie sa ramana in coroana 300 maxim 500 fructe in functie de soi si de varsta pomului, la merii intensivi 250-300 fructe cu 5-6 mere la kg, 200-250 pere pe pom in functie de soi.

Combaterea bolilor si a daunatorilor

Pomicultura se confrunta azi cu o serie de mari neajunsuri. Lipsa fondurilor banesti, a masinilor si a aparaturii de stropit si aplicarea tehnologiilor de azi pe maine au dus la declinul livezilor.

Daunatorii de temut in livezile de mar care pot distruge productia si livada sunt paduchele lanos (Eriosoma lanigerum), paduchele de San Jose (Quadrospidiotus perniciosus), insectele minatoare si defoliatoare, afidele si acarienii, gargarita florilor de mar (Antonomus pomorum) si viermele merelor (Cydia pomonella).

Toti acesti daunatori se pot distruge folosind produse insecticide si acaricide. Bolile cele mai raspandite care dijmuiesc sau distrug in totalitate recolta de mere sunt cele produse de ciupercile endoparazite:

● rapanul (Venturia inaegualis), fainarea (Phodosphaera leucotricha), focul bacterian (Erwinia amylovora), moniliozele, bolile de scoarta, virusurile latente, proliferarea marului, patarea alba a frunzelor, ruginile, basicarea frunzelor, ciuruirea frunzelor la samburoase.

Aceste boli se combat cu fungicide de contact sau sistemice. Daunatorii pentru livezi pot fii soarecii de camp si iepurii care pot provoca mari pagube, atunci cand solul nu e intretinut, sau pomii nu sunt protejati.

In cazul soiurilor cu rezistenta genetica la boli (Romus 1, 3, 4, Prima, Aura, Florina, Ciprian etc) se efectueaza numai 6-8 tratamente cu insecticide, eliminandu-se complet stropirile cu fungicide. Atunci cand se cultiva soiurile cu rezistenta genetica la boli, cum ar fi (Generos, Auriu de Bistrita etc.), in cadrul celor 6- 8 tratamente cu insecticide, doar la 1 - 3 stropiri se introduc si fungicide pentru combaterea fainari. Cele mai tari fungicide de contact sunt : Alcuprul 0,4 %, Dithane M 45, Captan 0,2 %, Captadin 0,2 %, Merpan 0,2% . Unele nu fac mai nimic cand sunt spalate de ploaie. Se vor folosi produse sistemice care protejeaza organele verzi 12-15 zile cum sunt: Squore 0,02%; Systane 12 EC 0,04%, Rubigane 12 E.C. 0.04% , Stroby DF 01%, Veitas 0,01% Saprol 09 EC 0,125% , Atemi C 0,1 %.



Impotriva fainarii la mar se va folosi sulf muiabil 0,4 %, karathane 0,1 %, Fademorf 0,1 % Nimrad 0,1 %, Afugan 0, 1 % , Kumulus DF 0,3%.

Daunatorii se combat cu insecticide specifice: Decis EC 2,5 0,03%, Zolone 35 EC 0,2%, Calipso 0,1%, Diazol 60 EC in conc. de 0,15%.

Se poate folosi de asemenea Mospilan, Karate, Victenon, Carbetox 0,4% etc.

Lucrarile de mai sus executate diferentiat pe specii, pe soiuri si pe parcele sunt strict indispensabile si va rasplatesc cu fructe de calitate, profitabile iar longevitatea si productivitatea pomilor nu au de suferit.

B)    Tehnica formarii coroanelor

Pe langa ingrijirile date pamantului, trebuie sa avem o grija tot atat de mare de pomi in ceea ce priveste formarea coroanei, dimensiunile scheletului si grabirea intrarii pe rod. Formarea coroanei se face prin taieri de scurtare si rarire a ramurilor. Aceste taieri, au rostul de a imparti ramurile principale (cele mai groase) deopotriva (egal), in jurul trunchiului, precum si asezarea lor cat mai buna in inaltime, pe axul pomului. Tinand seama de anumite reguli de asezare a ramurilor pomului in coroana, facem ca lumina si aerul sa patrunda cu usurinta in coroana, lucru care are ca urmare fabricarea unei cantitati mai mari de hrana in frunze. Totodata, prin taieri inlesnim ingrosarea ramurilor, imputernicind asadar coroana, pentru a putea sa tina cu mult mai multa usurinta greutatea rodului. Tot prin taieri, ajutam imbracarea ramurilor mari cu altele mijlocii, a celor mijlocii cu altele mai mici si asa mai departe. Toate aceste ramuri la un loc formeaza scheletul coroanei si se numesc ramuri de schelet. Pe ramurile mijlocii si mici (de schelet) iau nastere ramurilele de rod care poarta flori si apoi fructe. Cu cat ramurilele de rod sunt mai numeroase, cu atat se formeaza mai multe flori si fructe, iar pomul incepe sa rodeasca mai devreme. Toate aceste avantaje se obtin prin scurtarea si rarire ramurilor tinand seama de forma de coroana ce vrem sa o facem. In literatura de specialitate la specia mar sunt prezentate si recomandate mai multe tipuri de coroane. Pentru livada de langa casa se recomanda cele mai uzuale si usoare forme de coroana, care nu necesita cheltuieli prea mari cum sunt: piramida etajata, piramida intrerupta (in termeni populari numit si vasul) si palmeta libera.

Taieri de formare a coroanei in forma de piramida etajata

In anul I dupa plantare, primavara, pomul sub forma de varga se va scurta la 80 cm de la punctul de altoire. In timpul anului se vor elimina lastarii de pe tulpina pana la 60 cm inaltime. Se vor lasa sa creasca circa trei lastari dispusi la un unghi de 120 pe axul pomului sau pe varful de crestere.

In anul al doilea, primavara cele trei ramuri se vor scurta la 30-40 cm lungime iar axul (ramura din mijloc sau de prelungire a trunchiului) se va taia cu 20 cm mai lung decat ramurile laterale. Dupa o astfel de taiere, in timpul verii din mugurii asezati la varfurile ramurilor laterale cresc lastarii puternici de prelungire. Din ceilalti muguri asezati mai jos, cresc, de asemenea lastari, dar mai slabi. Cei mai importanti pentru noi sunt lastarii de prelungire din varfuri, pe care, daca e nevoie in cursul verii, ii putem intari prin ciupirea varfurilor celorlalti lastari asezati mai jos.

In anul al treilea, primavara, inainte de a porni seva, ramura principala de schelet care este prinsa cea mai jos pe tulpina se scurteaza la 60-70 cm (impreuna cu prelungirea ei), masurat de la punctul de prindere (baza) pe trunchi spre varful ramurii. Celelalte doua ramuri principale de schelet impreuna cu prelungirea lor se scurteaza la aceeasi inaltime cu cea dintai. Axul sau ramura de mijloc (prelungirea trunchiului) se taie cu 25 cm deasupra celor trei ramuri principale (cu o lungime de foarfece). Celelalte ramuri (numite ramuri secundare de schelet) crescute pe ramurile principale si pe ax se scurteaza la 3-4 muguri buni iar cea care ameninta prelungirea se inlatura. Taierea de scurtare atat la ramurile principale cat si la celelalte se face totdeauna la o muchie de briceag deasupra unui mugure care priveste in afara coroanei,caci numai acesti muguri dau prelungiri bune. Dupa o astfel de taiere, spre varful fiecarei ramuri principale, precum si spre varful axului, cresc 3-4 lastari puternici. Nu avem nevoie de toti lastarii si pentru a nu irosi fara rost hrana, cat si pentru a intari lastarii de trebuinta, cand ei au ajuns la lungimea de 20 - 25 cm, sa facem urmatoarea lucrare: la fiecare ramura principala se alege un lastar bun de prelungire si un alt lastar asezat, fie in dreapta, fie in stanga si care nu ameninta sa-l intreaca pe cel de prelungire spre a forma prima ramura secundara de schelet (ramificare). Acesti doi lastari, se lasa intregi, ceilalti lastari vigurosi de la varfuri se scurteaza la 5-6 frunze iar daca unul dintre ei creste inauntrul coroanei, sau drept in sus si este asezat pe partea dinauntru a ramurii principale se taie de la baza (la ras). Lucrarea aceasta se face la toate trei ramurile principale, avandu-se grija ca ramura secundara de schelet sa se lase la toate de aceeasi parte adica fie in dreapta, fie in stanga. Pe ax (ramura de prelungire a trunchiului) se alege mai intai lastarul de prelungire, apoi inca trei lastari, impartiti deopotriva in jurul pomului si distantati la 70-80 cm de primul etaj, care vor forma al doilea rand de ramuri sau al doilea etaj de ramuri.

In al patrulea an, primavara devreme, inainte de pornirea sevei, prelungirea ramurilor principale de schelet se scurteaza cu jumatate sau cu o treime din lungimea lor, dupa vigoare, adica cam 50 cm cel putin si 70 cm cel mult, masurand de la prima ramura secundara de schelet. Aceasta se scurteaza si ea cu 15-20 cm mai jos fata de varful (taiat) prelungirii ramurii principale. In unele cazuri, la pomii vigurosi, in urma ciupirii de vara a varfurilor, facuta pentru ingrosarea lastarilor de prelungire, apar in apropierea locului ciupit noi ramuri laterale (secundare). Daca aceste ramuri au crescut bine, la taierea din primavara, se opreste si cea de-a doua ramura secundara de schelet, taind pomul ca pentru anul urmator. In acest fel se castiga un an in formarea coroanei. Cele trei ramuri lasate pentru formarea celui de-al doilea etaj se scurteaza cu 20 cm mai sus decat varfurile taiate ale prelungirilor ramurilor principale de schelet din primul rand de ramuri (primul etaj). Axul de prelungire al trunchiului se taie cu 25 cm mai sus de varful ramurilor din etajul al doilea. Toate celelalte ramuri se scurteaza mai mult sau mai putin dupa cum au sau nu loc sa creasca, dar cele puternice de la varfuri si mai ales cele crescute inauntrul coroanei se taie de la baza (la ras), incat pomul sa primeasca lumina si aer suficient.

In urmatorii ani, la etajul intai se continua a se scurta prelungirea si a doua ramura secundara dupa aceleasi reguli folosite in anul al patrulea. Etajul al doilea se taie la fel ca etajul intai in anul al patrulea adica se lasa o prelungire si prima ramura secundara. Dupa acesti 4-5 ani de formare a ramurilor principale si secundare scheletul coroanei poate fi socotit terminat. Dupa acest timp pomii incep sa rodeasca bine si de la aceasta vreme taierile puternice (asa cum s-au facut pentru formarea coroanei) ar dauna pomilor si in primul rand ar intarzia rodirea.

Taieri de formare a coroanei in forma de - Palmeta libera

Aceasta forma de coroana este recomandata pentru soiurile de vigoare mijlocie, altoite pe portaltoi de vigoare mijlocie.

In anul intai, taierea pomilor dupa plantare, este conditionata de cativa factori. Pomii plantati sub forma de vergi se scurteaza la 75/ 80 cm de la nivelul solului, in scopul proiectarii primelor doua ramuri principale si a axului pomului. Odata cu dezmugurirea se suprima toti mugurii din zona trunchiului pe o distanta de 50 cm de la nivelul solului. In luna mai, cand lastarii ating lungimea de 20-25 cm, se aleg doi pe directia randului, la un interval de 8-12 cm unul de altul, pentru formarea etajului intai si unul pentru prelungirea axului. Ceilalti lastari se suprima.

In anul al doilea, primavara se corecteaza unghiul de insertie al sarpantelor (ramurilor principale) din primul etaj prin inclinare si se echilibreaza intre ele prin scurtarea ramurii mai viguroase. Daca lungimea ramurilor alese pentru primul etaj este mai mare de 60 cm, ele se scurteaza la 45-50 cm de la baza. In timpul vegetatiei, cand lastarii inregistreaza lungimea de 10-15 cm, se suprima concurentii lastarilor de prelungire a axului si ai ramurilor de schelet. De asemenea, se plivesc lastarii verticali de pe latura superioara a sarpantelor (ramurilor principale) si de la baza lor. Lastarul de prelungire al axului nu se ciupeste, pentru a obtine lastari anticipati. Dat fiind faptul ca lipseste spalierul, reglarea unghiului de ramificare se face in fiecare an, prin transferul directiei de crestere a sarpantei pe o ramura exterioara orientata de-a lungul randului.

In anul al treilea, inainte de pornirea pomilor in vegetatie, primavara devreme se scurteaza axul la 50- 70 cm fata de punctul de insertie al celei de-a doua sarpante (ramuri principale) a etajului intai. In acest an, precum si in anii urmatori se urmareste ca unghiul de ramificare sa fie cuprins intre 50-60. Daca ramurile de prelungire a sarpantelor sunt prea lungi, ele se scurteaza la 50-55 cm. De asemenea se scurteaza si ramurile ramase pe ax si la baza sarpantelor la o lungime de maxim 20 cm (o lungime de foarfeca). Ramurile concurente ale sarpantelor (ramurilor principale) si cele ce cresc pe partea superioara (pe creasta) se elimina. Ramurile cu pozitie laterala fata de sarpanta se scurteaza la circa 50 cm lungime. Pe ax se lasa 2-3 ramuri de vigoare mijlocie, orientate preponderent spre intervalele dintre randuri, care se scurteaza slab si in anii urmatori se transforma in formatiuni fructifere. Daca ramurile lasate sunt viguroase, atunci se scurteaza la 10-12 muguri, pentru ca in anul urmator sa se transfere cresterea la o ramificare orientata spre orizontala. Celelalte ramuri aflate pe ax se suprima. In timpul vegetatiei cand lastarii au lungimea de 15-20 cm, se aleg doi pentru formarea sarpantelor si unul pentru prelungirea axului. Lastarii alesi pentru sarpante trebuie sa fie vigurosi, cu un unghi larg de insertie (prindere) si orientati preponderent de-a lungul randului de pomi in directii opuse.

In anul al patrulea, primavara inainte de pornirea sevei, se corecteaza unghiul de insertie (prindere) a sarpantelor din primul etaj prin transferarea directiei de crestere a lor, pe o ramura orientata de-a lungul randului sub un unghi necesar, dupa aceasta procedandu-se la o scurtare a ei la 55 cm sau la nivelul celei mai putin viguroase. Ramurile concurente, lacome, precum si cele amplasate pe ramura superioara a sarpantei (pe creasta) si la baza lor se suprima. Ramurile 3 - 4, alese ca sarpante se scurteaza slab iar daca sunt viguroase scurtarea se face la 50 cm. Ramurile lasate pe ax intre sarpante se scurteaza transferandu-le cresterea la o ramura orientata spre orizontala. Axul se scurteaza in functie de vigoarea pomului la 50-60 cm de la punctul de insertie a celei de-a patra sarpante. Pe sarpante se aleg lastarii de prelungire, se suprima concurentii, cei lacomi si care cresc pe partea superioara (pe creasta). Lastarii aparuti pe ax intre sarpante se ciupesc la 4-5 frunze, pentru a-i obliga sa fructifice. Dupa formarea coroanei, in anii urmatori prin taieri de productie se urmareste structurarea sarpantelor, o garnisire corespunzatoare cu formatiuni de rod si atingerea parametrilor specifici formei de coroana.

C ) ALTOIREA CU MUGURE DORMIND

Dintre metodele de inmultire a pomilor fructiferi, altoirea da rezultatele cele mai bune si mai sigure. Din multitudinea de metode de altoire, altoirea cu mugure dormind este cea mai utilizata, atat la scara industriala, cat si in gradinile familiale. Este utilizata in pepiniera (campul I) si la realtoirea pomilor tineri in livada.

Ramurile altoi sunt lastari lemnificati, cu diametrul de 6 - 8 mm. Ele sunt recoltate in ziua altoirii, iar daca sunt aduse din alta parte, cu cel mult 2-3 zile inainte. La aceste ramuri, se elimina fiecare frunza cu o portiune din petiol (fig. 1.). Pana in momentul altoirii, se tin in incaperi racoroase, in vase, cu baza in apa.

Epoca de executare

Pentru reusita acestei altoiri, seva portaltoilor trebuie sa fie activa, astfel incat coaja sa se desprinda usor, iar mugurii de pe ramurile altoi sa fie dezvoltati normal. Calendaristic, aceste conditii sunt indeplinite incepand cu a doua jumatate a lunii iulie si tine pana la 10 - 25 septembrie.

In functie de momentul inceperii circulatiei sevei, ordinea altoirii speciilor pomicole este urmatoarea: par paduret, prun, visin, cires, piersic, mar franc, mahaleb, zarzar, gutui, corcodus, mar vegetativ. Din intervalul calendaristic recomandat pentru altoire, este bine sa se evite, pe cat posibil, extremele: altoirile prea timpurii pot duce la aparitia unor lastari, care neputand sa se maturizeze pana in iarna, pier, deasemenea altoirile prea tarzii, lasa calusul neformat si nepregatit pentru iernare, din cauza temperaturii scazute.

Masuri premergatoare altoirii

Cu cateva zile inainte de altoire se verifica desprinderea scoartei de pe portaltoi: daca aceasta nu se desprinde, se aplica o udare, care sa umecteze solul cu apa pana la o adancime de 40 cm, pentru a activa circulatia sevei. In ziua altoirii se suprima toate ramurile laterale, incepand de la baza portaltoilor, pe o portiune de 15 - 20 cm, de la suprafata solului (colet). De asemenea se desfac musuroaiele facute la plantare, in jurul puietilor. Inainte de altoire se sterge cu o carpa de bumbac, baza portaltoilor pentru a indeparta pamantul in totalitate, care poate strica taisul briceagului, si poate patrunde in sectiunile facute la altoire.

Desfasurarea lucrarii

In apropierea coletului, la portaltoii generativi, sau la 10 - 15 cm de acesta, la portaltoii vegetativi intr-o zona neteda se practica doua incizii pe scoarta: una transversala de 10 mm si una longitudinala de 30 - 35 mm, astfel incat ele sa formeze litera ,,T". Cu spatula briceagului se desprinde scoarta de pe fiecare margine a sectiunii longitudinale, pe rand. Desprinderea se face printr-o singura trecere a spatiului pe sub scoarta. Ea se tine usor apasata spre exterior, pentru a nu distruge stratul generator aflat pe lemn. La portaltoii la care circulatia sevei este puternica, nu este necesara aceasta lucrare deoarece, scoarta se desprinde singura, la introducerea altoiului.

Mugurele altoi se recolteaza de pe ramura altoi astfel: ramura altoi se prinde cu mana stanga, cu varful spre corp, iar degetul aratator se intinde si se pune sub mugurele care urmeaza sa se scoata, sprijinindu-l. Briceagul din mana dreapta se aseaza cu lama la 1,5 - 2 cm deasupra mugurelui. Lama briceagului trebuie sa ,,scoata " mugurele cu o portiune de 3 - 4 cm de scoarta. In momentul cand lama briceagului ajunge in dreptul mugurelui aceasta se apasa putin pe ramura, timp in care face o ,,cursa " de 3 - 4 mm, astfel incat in dreptul mugurelui, pe partea opusa sa ramana un strat subtire de lemn. Daca acest strat este prea gros, se micsoreaza suprafata de contact dintre zonele generatoare ale celor doi parametri, iar procentul de prindere este mic. La altoire, nu se folosesc primii si ultimii 4 - 5 muguri de la baza si varful ramurii altoi.

Introducerea mugurelui altoi se face imediat dupa sectionarea lui pentru evitarea oxidarii sectiunii. Se prinde mugurele de portiunea de petiol, care a ramas de la pregatirea lui si se introduce sub scoarta portaltoiului. Altoitorii cu experienta, pastreaza mugurele, dupa detasare, intre lama briceagului si degetul mare de la mana dreapta, si de aici il impinge direct sub scoarta portaltoiului. Imbinarea se considera incheiata cand baza scoartei altoiului a fost introdusa sub scoarta portaltoiului cu cativa mm mai jos de capatul inciziei longitudinale. Mugurele trebuie sa se gaseasca la mijlocul sectiunii mai sus numite. Cand scoarta altoiului depaseste sectiunea transversala, aceasta se taie la acelasi nivel cu sectiunea transversala. Altoirea se considera corect efectuata cand scoarta portaltoiului acopera in totalitate scoarta altoiului, lasand vizibil doar mugurele si o mica portiune de scoarta. Imediat dupa imbinarea celor doi parteneri se leaga zona de altoire. Lucrarea se face cu scopul mentinerii unui contact corespunzator intre zonele generatoare ale celor doi parteneri, de a impiedica patrunderea aerului, apei, de a evita deshidratarea lor. Materialul folosit poate fi rafia, bumbacul, teiul topit si mai nou, benzi speciale, elastice din policlorvinil subtire. Acestea au avantajul ca nu stranguleaza ramura ci se muleaza, pe masura ce aceasta creste in grosime. Pentru aceasta legare se poate folosi mai multe metode (fig.3.):



Legarea simpla cu nod

La 5 - 10 cm deasupra inciziei transversale se face un nod. De la acest nod pornesc doua capete: unul scurt de cativa cm (5 - 7 cm) si unul lung de cateva zeci de cm (20 - 30 cm). Capatul scurt se intinde pe langa portaltoi, iar cu capatul lung se infasoara ramura, spira langa spira pana sub capatul inciziei longitudinale, binenteles ocolind mugurele. Sub capatul inciziei longitudinale cele doua capete se incoarda. Este o metoda mai putin folosita.

Legarea simpla fara nod

Este cea mai folosita metoda de legat la altoit. In aceeasi pozitie de inceput ca si la precedenta legare, se lasa un capat scurt de 2 - 3 cm si unul lung de 30 - 40 cm. Primele spire formate de capatul lung acopera capatul scurt, imobilizandu-l. In continuare, se infasoara spira langa spira strans, ocolind insa mugurele altoi. Dupa ce spirele au ajuns la cca. 1 cm sub capatul inciziei longitudinale, ultima spira se lasa laxa, tinand in acelasi timp cu degetul mare de la mana stanga apasat pe penultima spira, astfel incat intreaga legatura sa nu se desfasoare. Din ultima spira se face un lat cu ajutorul caruia se imobilizeaza capatul lung al materialului de legat.

Legarea cu lat

La unul din capete se formeaza un lat lung de 8 - 10 cm. Latul atarna si este acoperit pe lungimea lui, de spirele stranse ale celuilalt capat. Cand se ajunge cu spirele in punctul final, capatul ramas se introduce in lat si se trage de celalalt capat pana cand latul imobilizeaza total capatul liber.

Timpul dintre imbinarea altoiului cu portaltoiul si legarea lor trebuie sa fie foarte scurt pentru evitarea deshidratarii si a oxidarii.

Imediat dupa legare, in zonele secetoase, se recomanda musuroirea punctului de altoire, cu pamant reavan, pentru a se evita uscarea altoiului. De asemenea lucrarea are scopul de a mentine o temperatura scazuta si o umiditate ridicata, necesara pentru cicatrizarea punctului de altoire.

Verificarea prinderii altoiului se face la doua saptamani de la altoire. Altoii prinsi au mugurii umflati, turgescenti de culoare specifica soiului, iar portiunea de petiol, la o simpla atingere, cade usor si lasa o cicatrice. Daca portiunea de petiol, nu cade cand este atinsa, iar mugurele altoi si scutul de scoarta sunt incretite si brunificate, este semn ca altoiul nu s-a prins. In cazul acestora din urma, realtoirea se face imediat, tot in ochi dormind, la 2-3 cm mai sus, pe partea opusa primei altoiri.

Slabirea legaturii

Dupa 2-3 saptamani de la altoire, datorita cresterii in grosime, este necesar ca legaturile sa se slabeasca pentru a nu strangula portaltoiul. De regula, se desface si se leaga mai putin strans, deoarece portaltoiul cauta sa caluseze rana, cu calus propriu si in acest fel sa respinga mugurele altoi.

D ) LUCRARI ULTERIOARE

Tratamentul ulterior altoirilor

Reusita unei altoiri este indicata de intrarea in vegetatie a altoiului si de inceperea dezvoltarii acestuia. In prima perioada de vegetatie a altoiului sunt necesare anumite lucrari specifice.

Oculatie in apropierea solului

In cadrul pepinierelor, majoritatea puietilor nobili sunt obtinuti prin altoiri in oculatie aplicate pe tulpini, foarte aproape de sol.

In iarna urmatoare verigile portaltoiului vor fii retezate la o inaltime de 15- 20 cm deasupra locurilor de altoire. Experientele au dovedit ca perioada optima de scurtare a portaltoiului este inceputul lunii martie pentru cele cu vegetatie intarziata.

Pentru soiurile care nu au o tendinta naturala de crestere dreapta se vor folosii tutori si se vor lega din loc in loc. Incepand cu sfarsitul lui iulie si pana in august, ciotul va fi retezat cu un cosor foarte ascutit. Operatia aceasta va fi executata cu grija pentru a nu smulge puietele din pamant.

Se recomanda ca cel care executa taierea sa stea cu unul sau ambii genunchi pe pamantul de la baza tulpinii. Rana produsa va fi chituita. Multi practicieni au redus etapele, astfel se reteaza portaltoii la o inaltime de 15 - 20 cm de la sol, se plaseaza ochiul altoi intr-o pozitie buna si se reteaza ciotul imediat deasupra altoiului, intr-un unghi de 30s. Rana se chituieste cu ceara de altoit. Acest gen de altoire necesita existenta obligatorie a unui tutore de care va fi legata din vreme mladita altoi (cand are lungimea unui deget).

Oculatii la inaltimea coroanei si in coroana

Sunt situatii in care acest gen de altoiri este preferat oculatiei in apropierea solului. Una dintre ele este impusa de interesul pomicultorului de a imprima intr-un grad sporit caracteristicile portaltoiului ansamblului altoi- portaltoi. O alta situatie ar fi aceea ca se urmareste obtinerea de pomi cu trunchiuri mai inalte. In vederea acestui gen de altoire, coroana portaltoiului se curata inca din iarna, urmarindu-se obtinerea unor cioturi care nu trebuie sa fie foarte scurte. Dupa ce altoii sunt prinsi, in luna august se reteaza cioturile deasupra ultimului altoi si se chituieste rana. Tot acum se vor rupe toate mladitele crescute din portaltoi.

Altoiri in copulatie sau triangulatie aplicate la inaltimea coroanei

Pentru aceasta se vor folosi altoi cu patru pana la sase ochi. Altoiul care va deveni prelungirea trunchiului, trebuie legat corespunzator fiind astfel protejat si impotriva ruperii la vant. Mladitele de tractiune lasate de-a lungul trunchiului vor fi suprimate in perioada august - septembrie.

Copulari si altoiri sub scoarta in cadrul coroanei

Dupa ce altoii s-au prins se vor desface bandajele si se vor controla cicatrizarile ranilor. Pe masura ce altoii se dezvolta ei vor fii supusi lucrarilor obisnuite de formare si intretinere a coroanelor

Masuri de ingrijire

O altoire reusita poate deveni inutila daca lastarii crescuti din altoi nu sunt ingrijiti corespunzator. Fertilizarea corespunzatoare ajuta planta sa treaca mai usor peste socul provocat de altoire si sa dezvolte ramificatii viguroase.

3. NORME DE PROTECTIE A MUNCII

Uneltele si instrumentele manuale de taiat ce se folosesc in pomicultura cum sunt briceagul de altoit, cosorul, ferastraul, inclusive si cele de taiat cioturi, vor fi bine ascutite si bine fixate in manerele corespunzatoare, spre a usura efortul muncitorilor si a nu-i jena in timpul lucrului.

Dupa executarea lucrarilor, uneltele si instalatiile de taiat precum si cele de sapat, vor fi curatate si pastrate in magazie, in anumite incaperi sau cutii pentru a se preveni ranirile din neatentie.

Stropitorile de mana trebuie sa aiba capacitati diferite (3 - 12 litri), pentru a nu ingreuna munca muncitorilor. Ele trebuie facute din tabla galvanizata pentru a nu rugini si bine incheiate pentru a nu pierde apa si a nu uda muncitorii.

Marimea galetilor pentru transportat apa de udat si pentru prepararea solutiei de stropit, va fi proportionala cu puterea muncitorilor.

Muncitorii care lucreaza la administrarea de ingrasaminte chimice, vor trebui sa poarte ochelari de protectie spre a se inlatura imbolnavirea ochilor.

In timpul executarii taierilor la pomi si arbori se va da atentie ca ramurile taiate sa nu cada peste muncitori. In acest scop, cel care executa taierea nu va sta sub pom ci lateral. De asemenea, va fi atent sa nu fie nimeni in directia de cadere a ramurilor.

La recoltarea de fructe, frunze sau flori, sau taieri de crengi, muncitorii trebuie instruiti pentru cunoasterea rezistentei crengilor fata de diferite greutati ale muncitorilor. Pentru aceste operatiuni trebuie sa se foloseasca muncitori cu greutatea corporala mica, in special tineret, respectandu-se prevederile codului muncii referitoare la varsta si timpul lucrat zilnic de acestia. Femeile gravide nu se vor folosi la aceste munci. Se interzice folosirea la recoltatul fructelor a persoanelor care prezinta infirmitati la maini sau picioare.

Atat la lucrarile de intretinere a plantatiilor cat si la recoltare, se vor folosi scari duble construite din materiale rezistente, prevazute cu armaturi la ambele extremitati si limitatoare de deschidere (brat, franghie).

Inainte de a se urca pe scara, muncitorul va controla asezarea si stabilitatea acesteia. Pe terenuri in panta scara va fi sustinuta de un alt muncitor .

Marimea cosurilor pentru recoltat va fi proportionala cu puterea muncitorilor, pentru a nu se expune la eforturi mari. Acestea vor fi prevazute cu carlige de sustinere.

Platformele folosite la recoltatul fructelor vor fi prevazute cu balustrade, iar muncitorii vor folosi centuri de siguranta, pentru lucrari de inaltime. Platformele vor fi asezate pe suprafete ce nu reprezinta pericol de rasturnare.

Pentru evitarea unor eventuale accidente la lucrarile din livezi, se vor folosi muncitori calificati, cu practica in specialitate si instruiti in prealabil.

4. BIBLIOGRAFIE



1. EUGEN MIHUT- ALTOIREA CU MUGURE DORMINZ, REVISTA FERMA, 2006

AURELIA BLIDARIU SI EMIL DRAGANESCU- LUCRARI DE INGRIJIRE IN LIVEZI, REVISTA FERMA

3. RADU STEFANESCU TRATAMENTE ULTERIOARE TRATAT DE TEHNOLOGII AGRARE, EDITURA CERES, 2005

4. ION BOTEZAN NORME DE PROTECTIE A MUNCII, EDITURA TEHNICA AGRICOLA, 2006

ADRIANA ARSENIE- TEHNICA FORMARII COROA- NELOR, EDITURA CERES, 2006

6. BOGULEANU GHEORGHE- LUCRARI IN LIVEZI, EDITURA CERES, 2000

5. ANEXE

Formarea piramidei etajate. Aspectul pomilor dupa: a) taiere in anul I b) in anul II

c) in anul III    d) in anul IV

Formarea palmetei libere. Aspectul pomilor dupa: a) taierile in anul I b) taierile in anul II

c) taierile in anul III d) taierile in anul IV

SOIUL IDARED

SOIUL GOLDEN

SOIUL ROMUS 2

SOIUL GENEROS

Fig. 1. Fasonarea ramurii altoi dupa recoltare:

a) inainte de fasonare b) dupa fasonare

Fig. 2. Altoirea cu mugure dormind :

a) incizia in ,,T' in portaltoi; b) detasarea mugurelui altoi; c) mugure altoi introdus sub scoarta portaltoiului; d) legarea punctului de altoire; e) mugure altoi corect detasat vazut din profil si din spate; f) sectiune transversala prin punctul de altoire dupa altoire; g) sectiune transversala prin punctul de altoire dupa calusare.

Fig. 3. Metode de legare a altoiului:

a) legatura simpla cu nod; b) legatura fara nod; c) legatura cu lat; d) legatura in''x''

Briceag pentru altoire

Briceag pentru altoire

Foarfeca de taiat ramuri

VIESPEA MERELOR

SFREDELITORUL RAMURILOR

GARGARITA FLORILOR DE MAR

FOCUL    BACTERIAN





Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3625
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved