Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

Gradinita

CONSIDERATII PRIVIND FRECVENTA ANUMITOR TIPURI DE DEFICIENTE

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic




CONSIDERATII PRIVIND FRECVENTA ANUMITOR TIPURI DE DEFICIENTE.

Statisticile OMS arata ca deficienta mintala este intalnita la aproximativ 3-4% din populatia infantila avand diferite grade de intensitate si variate forme de manifestare clinica.




Contributia “exacta” a factorilor genetici in determinarea unor deficiente mintale, mai ales severe, nu este cu certitudine cunoscuta, avand in vedere imposibilitatea de a cuprinde in evaluari toate persoanele in cauza si costurile unor asemenea investigatii, care sunt extrem de mari. Cele mai multe statistici mentioneza mecanismele implicate in determinarea genetica a deficientelor mintale, care- sub unghiul ponderii lor procentuale - ar fi, de exemplu, urmatoarele:

-Tulburari cromosomiale: trisomia 21, 25%, alte tipuri, 2%;

-Tulburari monogenetice: autosomal dominante 1%, autosomal recesive 10%, sex linkate 8%;

Malformatii ale SNC (microcefalia, hidrocefalia) si sindroame idiopatic

Intarziere mintala sau pseudodebilitate mintala datorate unor factori disfunctionali de mediu, mai ales familial

-Deficiente mintale fara cauze explicabile

Toate statisticile existente releva faptul ca frecventa este cu atat mai scazuta cu cat este vorba de un handicap mai mare.

Din cercetarea frecventei dupa sex se constata o usoara predominare a indivizilor de sex masculin. Proportia de deficienti mintali este de 9,2 ‰ la sexul masculin si numai 7,97 ‰ la sexul feminin.

Se constata ca exista o legatura evidenta intre profunzimea deficientei mintale si numarul handicapurilor asociate.

Proportia copiilor deficienti mintali profund se ridica la 3 ‰ ptr transa de varsta de 5 – 9 ani.

Cauzele deficientelor vizuale, de natura ereditara sau congenitala, statistic, pot fi urmatoarele:

- cauze genetice: autosomal dominante 20 %, autosomal recesive l7 %, X linkate recesive 5%, tulburari multifactoriale 8%.

- cauze nongenetice 50%;

Formele clinice cel mai des intalnite ale deficientei mintale usoare sunt:

a) deficientul mintal armonic la care deficienta intelectuala este primordiala, manifestata indeosebi ca intarziere scolara, cu dificultati in activitatea de achizitie, fara insa a fi insotite de tulburari de natura motrice sau sociala

b) deficientul mintal dizarmonic la care tulburarile intelectuale sunt asociate cu tulburarile afective si de comportament, fapt care influenteaza semnificativ posibilitatea stabilirii unui prognostic favorabil; se disting mai multe forme de manifestare ale deficientului mintal dizarmonic, si anume

deficientul mintal dizarmonic instabil, caracterizat prin incapacitate de concentrare si de fixare asupra unei sarcini, agitatie permanenta, turbulenta, comportament incoerent, impulsivitate, reactii spontane, dificultaii de adaptare;

deficientul mintal dizarmonic excitat, prezentand tulburari asemanatoare celui instabil, dar de o gravitate mai mare, agitatie motrice permanenta, stare de euforie, logoree, atitudini dezordonate;

deficientul mintal dizarmonic emotiv, cu caracteristici similare celor intalnite la tipul instabil, dar cu o instabilitate afectiva mai pronuntata si cu un nivel intelectual sensibil superior acestuia; reactiile sunt exagerate, osciland intre exuberanta excesiva si inhibitie accentuata ;



,,debilitatea Chaslin' se caracterizeaza printr-o buna capacitate mnezica; copilul este lipsit de interes, credul, extrem de sugestibil, de un manierism exagerat, lipsit de spirit critic sau autocritic, cu randamente scolare mediocre, incapabil de efort sustinut;

lenesul, caracterizat prin lipsa de dinamism, incapacitate de decizie; se deosebeste de lenea ocazionala, fiind determinata de o dezvoltare intelectuaia insuficienta, instabilitate, inadaptare.

Sintetizand, putem spune ca persoanele cu deficienta mintala usoara constituie grupa deficientilor mintal recuperabili pe plan scolar, profesional si social, educabili, adaptabili la exigentele instructiei scolare si ale vietii sociale.

Diversele taxonomii referitoare la defecte, deficiente si/sau handicapuri se bazeaza, in general, pe imbinarea unor criterii medicale, criterii psihologic , criterii pedagogice si criterii sociale.

Elevii cu dificultati de invatare sunt intr-un numar mare. Dificultatile de invatare sunt intalnite frecvent in copilaria mica si mijlocie, dar si la adolescent si adult. Ele apar in activitatea de rezolvare a sarcinilor de invatare si desemneaza un comportament inadecvat, cu randament scazut. Elevii cu dificultati de invatare prezinta intarzieri semnificative fata de nivelul obisnuit al achizitiilor scolare, in raport cu programa si cu cadrul de referinta constituit de majoritatea colegilor.

O medie relativa a diverselor procentaje avansate in diverse studii despre frecventa dificultati de invatare (d.i), in randul copiilor de 6-8 ani, se situeaza undeva spre 15-20% din totalul populatiei prescolare.

Situatia frecventei d.i difera mult si de la sex la sex, astfel se poate observa ca frecventa d.i este mai mare in randul baietilor, care tinde spre 25%, in comparatie cu fetele, care sunt in procent de 10%, la aceeasi varsta cronologica.

Situatia frecventei d.i difera mult si de la o tara la alta, in acest caz intervenind o serie de parametrii culturali si lingvistici. De ex., d.i, referitoare la scris-citit sunt mai frecvente in tari cu limbi etimologice decat in lb fonetice.

Deficientele auditive pot sa apara izolat sau ca manifestari in cadrul unor sindroame.

S-au descris aproximativ l6 tipuri de deficiente auditive izolate, care difera intre ele prin modul de transmitere genetica, prin tipul afectiunii auditive si severitatea acesteia, precum si prin varsta de debut.

Dintre sindroamele in cadrul cadrul carora apare o deficienta auditiva mentionam:

Sindromul Usher – care se transmite printr-un mecanism autosomal recesiv, asociindu-se o surditate neurosenzoriala cu o deficienta vizuala, aceasta din urma fiind cauzata de o retinita pigmentara. Apare, astfel, o surdo-cecitate (o dubla deficienta de auz si de vedere).

Sindromul Waardenburg – care este transmis printr-un mecanism autosomal dominant si cuprinde surditate neurosenzoriala, iris de culori diferite.

Sindromul Pendred - se transmite prin mecanism autosomal recesiv, manifestandu-se surditate si hipotiroidism.

Sindromul Jervell-Lange-Nielsen - se transmite prin mecanism autosomal recesiv, manifestandu-se surditate neurosenzoriala si tulburari de ritm cardiac.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1263
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site