Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



Gradinita

MODURI SI FORME DE ORGANIZARE A ACTIVITATILOR DIDACTICE: CONCEPT, TIPOLOGIE ( FRONTAL, PE GRUPE, INDIVIDUAL ETC.). LECTIA – ACTIVITATEA DE BAZA; ALTE FORME DE ORGANIZARE

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic




MODURI SI FORME DE ORGANIZARE A ACTIVITATILOR DIDACTICE: CONCEPT, TIPOLOGIE ( FRONTAL, PE GRUPE, INDIVIDUAL ETC.). LECTIA – ACTIVITATEA DE BAZA;  ALTE FORME DE ORGANIZARE




Forma de organizare se refera la modul / maniera de lucru in care se realizeaza activitatea binomului profesor-elev ; mod de lucru cu grupul sau cu individul. (M., Ionescu,I. Radu, 1995)

Organizarea reprezinta activitatea complexa de asigurare ordonata, disciplinata, rationala, coerenta si eficienta a activitatilor didactice, a fortelor si mijloacelor umane si materiale necesare punerii in opera a componentelor esentiale ale procesului de invatamant- obiectivele, continuturile, strategiile didactice, evaluarea si indeosebi formele de activitate didactica. ( Bontas, I.,1994)

Din perspectiva eficientei managementului organizational scolar si al unitatii de instruire, forma de organizare a procesului de invatamant este un subsistem care influenteaza si este influentat la randul sau de toate celelalte subsisteme didactice care concura la eficienta procesului didactic.( I., Nicola, 2001).

Din punct d vedere functional sunt considerate sisteme de organizare a activitatii de predare-invatare in cadrul carora se vehiculeaza continuturi si se finalizeaza obiectivele educatiei in lumina principiilor didactice prin intermediul metodelor si mijloacelor didactice.

Ele sunt cele care imbina armonios activitatea de predare cu cea de invatare corelandu-le permanent si realizand un consens.

Avand functia fundamentala de a imprima un sens unic de activitate, de a oferi elevilor posibilitatea de a-si exprima personalitatea ca raspuns la solicitarile multiple si diversificate, formele de organizare sunt particularizate de tipul de relatie profesor-elev, numarul elevilor si specificitatea colaborarii, atributiile de predare ale profesorului si de invatare ale elevului .

Cea mai raspandita modalitate de realizare a activitatilor de predare-invatare este organizarea pe clase si lectii. Ea a fost fundamentata teoretic in secolul al XVII-lea de catre Comenius care a grupat elevii dupa varsta si nivel de pregatire, a stabilit un inceput si un sfarsit de an scolar pe care l-a impartit in trimestre si semestre plus vacantele scolare.

Ziua scolara se desfasura dupa un orar care stabilea succesiunea obiectelor de invatamant si durata activitatilor de 45-50 minute urmate de zece minute de recreatie.

I.H. Pestalozzi, A. Diesterweg, J.F. Herbart, T. Ziller, s.a. au contribuit la perfectionarea ulterioara a sistemului de invatamant pe clase si lectii.

Raportat la modul in care se realizeaza relatia profesor-elev si a numarului de participanti la activitate se pot desemna trei forme de desfasurare a procesului didactic: frontale, de grup si individuale. M., Ionescu ( 1995, p. 223) propune o taxonomie a principalelor tipuri de activitate desfasurate de binomul profesor-elev :

Activitati frontale

o       lectia,

o       seminarul,

o       munca de laborator,

o       activitatea in cabinetele pe specialitati,

o       vizita,

o       excursia,

o       vizionarea de spectacole etc.

Activitati de grup dirijate

o       consultatii,

o       meditatii cu scop de recuperare,

o       exercitii independente,

o       vizita in grupuri mici,

o       cercul de elevi,

o       intalniri cu specialisti,

o       concursuri,

o       sesiuni de comunicari si referate,

o       redactarea revistelor scolare,

o       dezbateri pe teme de specialitate,

o       intalniri cu oameni de stiinta, scriitori, specialisti,

o       serate literare etc.

Activitati individuale

munca independenta si

studiul individual,



efectuarea temelor pentru acasa,

elaborarea de compuneri si alte lucrari scrise si practice,

rezolvarea de exercitii,

efectuarea unor desene, scheme, lucrari practice la coltul naturii, la punctul geografic,

lectura de completare,

lectura suplimentara,

studiul in biblioteci,

intocmirea referatelor,

elaborarea de proiecte, modele,

pregatirea si sustinerea unor comunicari,

pregatirea pentru examen,

elaborarea materialului didactic etcTeorii pedagogice ca cea

a invatarii depline,

pliant-team-teaching ( predare pe grupe flexibile de elevi si pe grupe de profesori),

psihopedagogia cognitiva,

orientarea behaviorista

constituie argumente relevante in favoarea acestora.

Ponderea optima a imbinarii activitatilor frontale cu cele de grup si  individuale este posibila prin organizarea modala a invatamantului care impune o regandire a alternarii acestora astfel incat eficienta sa fie evidenta.

Pentru insusirea unor notiuni fundamentale si esentiale, a unor tehnici de munca intelectuala, evaluare continua-formativa se preteaza organizarea frontala iar pentru demonstrarea, exersarea sau aplicarea cunostintelor insusite in maniera frontala, organizarea individuala sau pe grupe.

Invatarea prin proiecte ca strategie de sinteza care traduce in termenii contemporaneitatii renuntarea la sistemul de invatamant pe clase si lectii in favoarea unor structuri si metodologii didactice organizate cat mai asemanator problematicii realitatii factuale constituie una din mutatiile care maresc ponderea formelor diferentiate de organizare a invatamantului. Dupa locul de desfasurare al acestor activitati deosebim :

  • forme de organizare a activitatii instructiv-educative in scoala (in clasa si afara clasei)
  • extrascolare sau conexe.

Din prima categorie fac parte :

lectia ( permanenta, facultativa),

meditatiile si consultatiile,

studiul individual,

activitatile in cabinete, laboratoare si ateliere,

activitati independente,

cercurile pe materii,

excursiile si expeditiile tematice,

observatiile in natura, la coltul viu,

invatarea independenta in scoala,

activitati permanente organizate sub forma de concursuri pe diferite teme,

teme pentru acasa

Din cea de a doua categorie, destinate sa completeze activitatea scolara in mod atractiv si eficient fac parte activitatile realizate atat de scoala cat si de alte institutii implicate in marea actiune informativ–formativa :

palate ale copiilor,

cluburi,

case de cultura,

tabere,



teatre pentru copii,

organizatii non-guvernamentale etc.

Aflata intr-un proces evolutiv si in continua adaptare la exigentele contextului pedagogic, lectia „ este o entitate de invatamant care este ceva mai mult decat o forma sau un cadru de organizare a instructiei caci presupune mecanisme si legitati de structurare si functionare ce trebuie bine cunoscute. (I., Cerghit, l983, p. 14)

Ca atare trebuie privita ca un microsistem pedagogic ce reda imaginea insasi a procesului de invatamant ca macrostructura pedagogica: conceptia care fundamenteaza procesul de invatamant, componentele si caracteristicile sale se regasesc la nivelul lectiei. (I.,Cerghit, 1988 p. 14)

Lectia este o unitate didactica fundamentala, o forma a procesului de invatamant prin intermediul careia, o cantitate de informatii este perceputa si asimilata activ intr-un timp determinat, pe calea unui activitati intentionate, sistematice, cu autoreglare provocand in sfera biopsihica a acestora o modificare in sensul formarii dorite”.(M.,Ionescu, I.Radu, 1995, p. 225)

Lectia este considerata rand pe rand,  unitate didactica fundamentala, program didactic, respectiv sistem de cunostinte, obiective operationale,

procedee de lucru, cadru organizatoric care asigura un sistem de relatii intre profesori si elevi si desfasurarea activitatilor pedagogice ce stimuleaza performantele invatarii.

Elena Istrate (2001) o defineste ca fiind forma organizatorica principala in care se desfasoara activitatea de predare-invatare, variantele structural-functionale ale acesteia fiind impuse de obiectivele instruirii, continuturile ( cognitive, afectiv-volitionale, psihomotrice), trasaturile de personalitate si caracter prin intermediul carora se vor atinge obiectivele, resursele materiale si umane disponibile.

Datorita valentelor sale –

asigurarea insusirii sistematice a bazelor stiintelor prin efort intelectual de durata

dezvoltarea capacitatilor de cunoastere si creatie,

tendinta de consolidare a sentimentelor si convingerilor,

trairilor pozitive de caracter,

stimularea performantelor invatarii etc.,

limitele inerente – ponderea prea mare:

a predarii in lectie,

a elementelor expozitive in predare si invatare

a activitatii frontale ce prezinta tendintele de invatare si uniformizare

Tipul de lectie poate fi definit ca un mod de concepere si realizare a lectiei, o categorie a lectiei ce prezinta o unitate structurala cu valoare orientativa ( M.Momanu,1998).

In functie de obiectivul general al lectiei diferentiem

lectii mixte,

comunicare/insusire de noi cunostinte,

de formare de priceperi si deprinderi,

de fixare si sistematizare, consolidare,

aprofundare

verificare si apreciere a rezultatelor scolare cu variantele sale,

evaluare

o       orala,

o       prin lucrari scrise,

o       prin lucrari practice

o       cu ajutorul programelor computerizate.

( Fiecare din lectii are la randul ei mai multe variante)

I. Cerghit propune un model tridimensional al variabilelor lectiei identificand-

  • dimensiunea functionala ( orice lectie are un scop si obiective bine determinate,
  • dimensiunea structurala (orice lectie angajeaza resurse umane, materiale si de continut,o selectie de metode si de mijloace de invatamant si se realizeaza intr-un timp determinat si intr-un mediu pedagogic,
  • dimensiunea operationala ce surprinde desfasurarea si evaluarea cu functie de optimizare.

Ca variabile ale alegerii tipului de lectie se pot constitui :

continutul instruirii,

finalitatile,



resursele umane si materiale,

caracteristicile grupului –

o       marime,

o       sintalitate,

o       omogenitate,

stilul de predare,

locatia

Evenimentele secventei de instruire sunt :

captarea si pastrarea atentiei

enuntarea obiectivelor operationale (informarea

stimularea reactualizarii cunostintelor anterioare care constituie baza experentiala pentru asimilarea unor cunostinte noi

transmiterea noului continut (material-stimul

asigurarea dirijarii invatarii

obtinerea performantelor,

realizarea conexiunii inverse (feed-back corectiv

evaluarea performantelor,

intensificarea retentiei (utilizarea conceptului insusit in contexte variate sau exersarea)

transferul cunostintelor - (aplicatii, legaturi inter, intra si transdisciplinare) (E., Istrate, 2001, p.243)

Cel mai frecvent tip de lectie uzitat mai ales la clasele mici este cel mixt care are ca scop atat comunicarea de cunostinte cat si sistematizarea, fixarea si verificarea iar structura aproximativa a acesteia poate fi :

moment organizatoric,

verificarea continuturilor (tema, cunostinte, deprinderi, priceperi),

pregatirea pentru receptarea noilor cunostinte ( conversatie introductiva),

precizare a titlului si obiectivelor,

comunicarea/insusirea noilor cunostinte,

fixarea si sistematizarea continuturilor predate si repetate, (exercitiul),

explicatii pentru invatarea acasa si realizarea lectiei.

O forma speciala de activitate este si ora de dirigentie, definita ca un subsistem al actiunii educative in ansamblu ce se desfasoara sub conducerea dirigintelui cu aportul elevilor unei clase si al factorilor educativi - familie, institutii de educatie extrascolara de stat si particulare, de cultura si sociale de la nivelul localitatii.

In afara organizarii pe clase si lectii a procesului de invatamant, incepand din cea de a doua jumatate a secolului XIX - lea au fost elaborate teorii si efectuate experiente cu privire la noi forme si moduri de organizare a activitatii didactico-educative.

Sistemul monitorial sau Bell-Lancaster este experimentat simultan de A. Bell si L. Lancaster. Rolul profesorului este luat de elevi numiti monitori ( unul singur lucreaza cu aproximativ 300 elevi). Gh. Lazar, I.E. Radulescu, D., Tomescu si F., Aron au promovat acest sistem in tara noastra iar Legea instructiunii publice din 1864 il inlocuieste.

Planul Dalton experimentat de H. Parkhurst care transforma clasele in laboratoare si instituie un „ contract” de munca individualizata fiecarui elev, Sistemul Winnetka experimentat de C. Washburne in Chicago care incearca imbinarea activitatii scolare in comun cu cea individuala, Metoda centrelor de interes elaborata de O. Decroly si aplicata in Belgia care inlocuieste disciplinele de invatamant cu grupe de teme distribuite pe 4 centre de interes –

de hrana,

aparare contra intemperiilor,

de lupta impotriva primejdiilor

si nevoia de activitate in comun,

Sistemul proiectelor fundamentat de J. Dewey si W. Kilpatrich si bazat pe interesele spontane ale copiilor, activitatea pe grupe mari de elevi preconizata de R. Cousinet si activitatea pe grupe cu sarcini de rezolvare a unui proiect experimentata de C. Freinet in Franta, imbinarea a patru modalitati de organizare a procesului de invatamant-lectia, munca pe echipe, invatamantul individualizat si instruirea programata preconizata de R.. Dottrens, programele de monitorizare a instruirii, instruirea la distanta, tehnica video si de simulare, instruirea asistata de calculator constituie tot atatea incercari de optimizare a procesului de invatamant.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 4836
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site