Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

Gradinita

Pedagogia - teorie si stiinta a educatiei

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic




Pedagogia - teorie si stiinta a educatiei

1. Constituirea pedagogiei ca stiinta

Din punct de vedere etimologic termenul “pedagogie” provine din cuvintele grecesti “pais, paidos” - copil si “agoge” - actiunea de a conduce. Sensul primar al combinatiei celor doua cuvinte a fost “paidagogus”, termen prin care era desemnata persoana care conducea copilul la scoala.




Ulterior, o data cu evolutia societatii umane si complexificarea educatiei, termenul “pedagogie” a fost preluat pentru a desemna ansamblul preocuparilor cu privire la problematica fenomenului educational.

In constituirea sa ca stiinta, pedagogia a parcurs doua etape principale:

a)      etapa reflectarii in constiinta comuna a oamenilor (la acest nivel putem spune ca pedagogia se rezuma la o insumare de constatari empirice, ocazionale, accidentale, cu privire la modul de realizare al instructiei si educatiei)

b)      etapa analizei stiintifice a fenomenului educational si a constatarilor empirice acumulate (incepand cu secolul XVII se constata existenta unor preocupari sistematice referitoare la organizarea si realizarea practica a educatiei, preocupari obiectivate in aparitia unor teorii pedagogice din ce in ce mai consistente).

Mentionam in acest context faptul ca, in tara noastra termenul “pedagogie” s-a Impui efectiv incepand cu secolul XVIII cand Iosif Moesiodax scrie cartea “Tratat despre educatia copiilor sau Pedagogia”, unde afirma ca “ pedagogia este o metoda care indrumeaza moravurile copiilor spre virtuti si care le pregateste sufletul spre dragostea fata de insusirea invataturilor”, mentionand in acelasi timp faptul ca aceasta este “ una dintre cele mai grele indeletniciri de care viata omeneasca are nevoie”, pedagogia ocupand “ locul cel dintai si avand scopul sa aduca o lumina dascalului ca sa inteleaga mai bine ce are de facut”.

Din aceasta perspectiva putem defini pedagogia ca fiind stiinta care studiaza fenomenul educational sub toate aspectele realizarii sale si implicatiile pe care educatia le are asupra dezvoltarii fiintei umane in plan cognitiv, afectiv-motivational si comportamental.

In calitatea sa de stiinta a educatiei, pedagogia studiaza si analizeaza organizarea si structura situatiilor educative in vederea identificarii posibilitatilor concrete de valorificare la maximum a potentialului acestora, de modelare in sens pozitiv si pe termen lung a subiectului uman.

Dezvoltand cele expuse anterior, pedagogia este in esenta sa stiinta care analizeaza fenomenul educational in toata complexitatea sa cu scopul optimizarii atat a structurii sale (relatia finalitati educationale - continut informational - metode si procedee practice de realizare), cat si a influentelor acestuia asupra devenirii si formarii personalitatii celui care se educa.

2. Caracterul stiintific al pedagogiei

Definim in general stiinta ca fiind un corpus de teorii si legi cu valoare explicativa referitoare la un anumit domeniu al realitatii. Facem in acest context precizarea ca pentru a i se recunoaste statutul de “stiinta”, orice disciplina trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:

sa aiba un domeniu propriu de cercetare si investigatie, respectiv un obiect de studiu specific

sa dispuna de o metodologie adecvata si mijloace stiintifice specifice de studiere a domeniului sau

sa puna in circulatie si sa utilizeze un limbaj stiintific suficient de consistent pentru a descrie domeniul de realitate studiat

sa identifice si sa clarifice legitatile ce guverneaza domeniul de realitate pe care il investigheaza

sa dovedeasca relativ constant capacitatea de a formula, in temeiul legilor descoperite si pe baza constatarilor teoretico-explicative, predictii valide cu privire la evolutia fenomenelor supuse cercetarii.



Despre pedagogie ca stiinta putem face urmatoarele constatari:

pedagogia si-a conturat, pe baza prelucrarii stiintifice a unor date empirice sau experimentale, un obiect de interogatie, acesta fiind fenomenul educativ si implicatiile sale asupra dezvoltarii personalitatii umane

interogatia pedagogica a ajuns la decelarea unor regularitati in sfera fenomenului educational, regularitati pe baza carora au fost formulate o serie de norme si legi ce poarta numele de principii pedagogice

rezultatele cercetarii si reflectiei pedagogice sunt stocate in ansambluri explicative numite teorii; explicatia pedagogica a ajuns in stadiul constituirii unor teorii consistente cu privire la fenomenul educational si legitatile care il guverneaza

pedagogia este:

stiinta descriptiva (se ocupa cu ceea ce este)

teorie normativa (este preocupata de ceea ce trebuie sa fie)

realizare practica.

Analizand fenomenul educational, distingem existenta a patru elemente funda-mentale ale procesului educativ: finalitatile educatiei (ideal, scopuri, obiective educa-tionale), continutul invatamantului (ansamblul informational vehiculat), actorii procesului educativ (educatorul si educatul), si mijloacele si strategiile puse in joc de profesori si elevi pentru atingerea efectiva a scopurilor si obiectivelor educationale propuse.

Din aceasta perspectiva, pedagogiei ca stiinta a fenomenului educational ii revin urmatoarele sarcini:

a)      studierea activitatii si comportamentului educational al profesorului ca agent al actiunii educationale (personalitate, cunostinte, aptitudini si deprinderi necesare derularii in conditii optime a activitatii instructiv-educative)

b)      studierea tehnologiei educationale, a strategiilor didactice de predare, a  mijloacelor de invatamant si a formelor de organizare a procesului de invatamant

c)      investigarea activitatii si comportamentului elevilor in activitatea de invatare

d)      studierea sistemului de invatamant si a componentelor sale atat din perspectiva eficientei pedagogice a fiecareia dintre ele cat si din aceea a relatiilor dintre ele.



3. Caracterul interdisciplinar al pedagogiei ca stiinta

Daca gandirea pre moderna si moderna au fost caracterizate de obsesia fiecarui domeniu al cognitiei de a-si delimita, cat mai clar si distinct, obiectul propriu de cercetare si de a se delimita cat mai mult cu putinta de alte domenii, in prezent, datorita cresterii in complexitate a oricarui act de cunoastere, disputele privind identitatea de sine a diferitelor stiinte particulare si limitele campurilor investigative, sunt inlocuite de preocuparea fireasca pentru interdisciplinaritate.

Complexitatea fenomenului educational si diversitatea sarcinilor si provocarilor carora pedagogia contemporana trebuie sa le faca fata (problema solutionarii corecte a raportului cultura generala-cultura de specialitate la nivelul continutului invatamantului, problema asigurarii unei mai mari apropieri a scolii de viata reala etc.), au determinat necesitatea consolidarii caracterului interdisciplinar al pedagogiei. Prezentam in continuare principalele raporturi de interdisciplinaritate ale pedagogiei cu alte stiinte:

relatia pedagogie-biologie (are drept suport necesitatea studierii atat a naturii organice a dezvoltarii psihice si a bazelor neurofiziologice ale vietii psihice, cat si a influentelor educatiei asupra dezvoltarii morfofiziologice, intelectuale si atitudinale a subiectului uman)

relatia pedagogie-psihologie (determinata atat de necesitatea cunoasterii in detaliu a personalitatii umane si componentelor sale, a determinarii psihologice a situatiilor educationale si a mecanismelor ce ghideaza invatarea, cat si de posibilitatile educatiei de a facilita evolutia unor procese si insusiri psihice)

relatia pedagogie-sociologie (impusa de faptul ca in ultima instanta actiunea educativa este una eminamente sociala si axata, in special, pe problematica masurii si modului in care factorii de mediu contribuie la realizarea unei actiuni educationale eficiente)

relatia pedagogie-logica (utila cu deosebire in structurarea adecvata a limbajului si terminologiei pedagogice si in realizarea unei transpuneri adecvate si eficiente a teoriei pedagogice la nivelul concret al realitatii educationale la care aceasta face referire)

relatia pedagogie-filosofie (confera actiunii educationale o dimensiune sistemica, integratoare, cu privire la realitate, contribuie la o mai buna definire si incadrare a finalitatilor educatiei in contextul socio-cultural al existentei umane si ofera un suport conceptual adecvat corelarii diferitelor orientari si curente pedagogice).

Sintetizand, putem spune ca pedagogia este o stiinta cu caracter interdisciplinar, avand ca obiect studierea modalitatilor de producere intentionata a unor modificari in plan cognitiv, afectiv-motivational si comportamental la nivelul elevilor, in directia formarii unei personalitati armonios si echilibrat dezvoltate. Caracterul interdisciplinar al pedagogiei si constituirea acesteia intr-un sistem de stiinte ale educatiei sunt elemente in masura sa conduca la corelarea teoriei pedagogice cu comandamentele sociale ale comunitatii, dar si cu posibilitatile si aspiratiile celor care se educa, la asigurarea unei congruente logice intre premisele biologice, sociale, psihologice, etice si filosofice ale educatiei si la cresterea capacitatii de restructurare a pedagogiei in acord cu evolutia stiintei si a societatii in general.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1371
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site