Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



Gradinita

SCOALA CA ORGANIZATIE

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic




SCOALA CA ORGANIZATIE




1. Tipuri de organizatii

2. Abordarea organizatiei scolare ca sistem deschis

Elementul 1: Organizatia (componentele interne):

Elementul 2: Mediul organizatiei

Elementul 3: Intrarile (Input)

Elementul 4: Produsul (Output)

Elementul 5: Retroactiuna (Feedback)

3. “Sanatatea” organizatiilor scolare

Aplicatii

1. TIPURI DE ORGANIZATII

Organizatia este o unitate sau grupare sociala, constient intemeiata, cu finalitati explicit formulate, care antreneaza un numar mare de indivizi pentru a indeplini roluri si statute bine determinate in cadrul unei structuri diferentiate, cu functii de conducere si coordonare a activitatilor (PAUN, E., 1999, pg. 8).

Diversele tipuri de organizatii pot fi clasificate dupa mai multe

• obiectivele urmarite: organizatii economice, organizatii culturale, organizatii religioase etc;

• gradul de structurare: organizatii formale – cu statute si roluri, structuri ierarhice si raporturi de autoritate bine delimitate – sau organizatii informale – cu structuri interne mai flexibile;

• implicarea emotionala a membrilor: organizatii primare – in raporturile dintre indivizi sunt puternic incarcate afectiv, cu un numar redus de membri intre care exista relatii directe etc. organizatii secundare – in care relatiile dintre membri sunt puternic rationalizate, predomina relatiile indirecte si impersonale.

2. ABORDAREA ORGANIZATIEI CA SISTEM DESCHIS

Educatia, datorita caracterului ei constient si orientat, poate fi incadrata in randul “activitatilor umane sistemice si modelabile, care pot fi tratate in termeni operationali, astfel incat decalajul dintre scopul proiectat si rezultatul obtinut sa fie minimalizat” (A. CAZACU, 1992, pg. 5). Abordarea sistemica reprezinta un cadru general de gandire si totodata o metoda de cercetare globala a unui sistem de educatie, care isi propune sa evidentieze structurile, functiunile si organizarea lui interna, precum si legaturile sale externe cu mediul social si alte sisteme. Ea porneste de la a concepe educatia ca un sistem deschis, aflat intr-un permanent schimb informational cu mediul si cu alte sisteme, orientat permanent spre innoire si inovare, cu posibilitatea de organizare si de autoorganizare, in functie de semnalele primite despre acest mediu si efectele propriului comportament. Ca orice alt sistem deschis, sistemul de educatie dispune de “functii de codaj”, astfel incat “din multitudinea informatiilor externe pe care le primeste, el alege doar pe acelea care contribuie la mentinerea sa in stare de functiune” (A. CAZACU, op. cit.

O abordare a sistemului educativ ca sistem deschis ne poate ajuta sa-l conceptualizam ca intreg si sa individualizam numeroasele elementele ale sistemului; ajuta la sortarea observatiilor si a datelor despre elemente ce interactioneaza complex si despre tipurile de relatii intre ele; permite examenul critic global al sistemelor educative existente, deschiderea analitica spre cuantificare, formalizare si modelare. Modelul oferit mai jos, preluat de la BALLANTINE J. H. (1993, pg. 13-20), ne ofera un cadru de lucru indicat pentru a lua in considerare elementele componente si caracteristicile comune mai multor tipuri de sisteme educative.

In centru acestui model de afla organizatia (1), nucleul activitatii si principalul obiect al atentiei cercetatorilor. Ea poate fi o institutie precum educatia sau familia, o scoala anume sau un subsistem (cum este o clasa de elevi). In interiorul organizatiei au loc activitatile specifice ale acesteia.

Organizatia functioneaza intr-un anumit mediu (2) din partea caruia primeste fluxuri de intrare (“input”-uri) si catre care trimite fluxuri de iesire (“output”-uri), pe care le analizeaza sub aspectul efectelor lor, iar informatiile sunt reintroduse in sistem, printr-un ciclu de feedback (5), cu scop autocorectiv. (Vezi figura1-1)

FIGURILE

a. Scopurile specifice

Prin scop se intelege starea catre care trebuie sa tinda activitatea tuturor membrilor organizatiei. Scopurile unei organizatii pot fi de doua mari categorii: (a) scopul principal (permanent) si (b) scopurile temporare (care insa converg spre scopul principal). Scopul principal exprima ratiunea sociala a existentei unei organizatii (exemplu: educatia tinerilor, apararea tarii etc). Spre deosebire de scopurile comunitatilor umane naturale, cele ale unei organizatii sociale au urmatoarele caracteristici:

caracter explicit;

caracter obligatoriu;

caracter transindividual.

Orice organizatie are scopuri formulate intr-o maniera explicita, care sunt consemnate in Statutul lor de functionare si prin aceasta se presupune a fi cunoscute de toti membrii ei. Toate activitatile desfasurate in interiorul unei organizatii se justifica in exclusivitate prin servirea scopurilor stabilite.

Urmarirea scopurilor propuse este obligatorie pentru toti membrii unei organizatii. Necunoasterea scopurilor de catre toti membrii sau neacceptarea lor partiala sau totala de catre acestia genereaza grave disfunctii in activitatea unei organizatii.

Scopurile unei organizatii au un caracter transindividual, in sensul ca ele isi subordoneaza scopurile individuale ale membrilor ei, avand un caracter prioritar in raport cu acestea. “Cu toate acestea, ele nu trebuie sa ignore scopurile si aspiratiile indivizilor ce compun organizatia sau sa fie divergente cu acestea. Intre ele trebuie sa existe o minima compatibilitate, care nu se realizeaza prin eliminarea sau desconsiderarea celor individuale, ci mai degraba prin incorporarea si integrarea acestora in scopurile organizationale.” (PAUN E., op. cit. pg. 8-9).

Scoala ca organizatie raspunde mai multor categorii de scopuri:

a) scopuri societale;

b) scopuri ale institutiei scolare respective;

c) scopuri individuale (BALLANTINE H., J., 1993).

Scopurile societale se refera la ceea ce aºteapta o anumita societate, la un moment dat, de la o institutie scolara. Din perspectiva societatii, principalele functii ale scolii sunt legate socializarea tinerilor, astfel incat acestia sa poata indeplini rolurile sociale care le vor reveni in societate; transmiterea valorilor, astfel incat sa se asigure perpetuarea societatii; formarea unor deprinderi indispensabile traiului in societate (citit, scris, responsabilitate etc.); selectarea si repartizarea tinerilor pentru diferite roluri sociale si profesionale; ocuparea tineretului, amanarea intrarii lui pe piata muncii s.a.



In societatile cu un inalt grad de eterogenitate, este de asteptat sa existe divergente cu privire la scopurile fundamentale ale scolii. Teoriile sociologice functionaliste considera, de exemplu, ca scoala are menirea de a-i pregati pe oameni, astfel incat sa devina posibila cooperarea sociala si functionarea in bune conditii a societatii. Teoriile sociologice conflictualiste considera ca scoala are, in realitate, scopul de a promova interesele in materie de educatie ale unor grupuri sociale care detin puterea in societate. Din perspectiva comunitatiilor sociale si a familiilor, functiile scolii pot fi legate prioritar de aspecte cum sunt: recunoasterea oficiala a gradului de socializare al copiilor lor; inlesnirea interactiunii copiilor lor cu semenii; pregatirea copiilor lor pentru a avea acces la toate nivelurile societatii; crearea unor mai largi oportunitati si posibilitati de optiune pentru copiii lor in ceea ce priveste competitia pentru piata muncii s.a.

Asteptarile individuale ale familiei cu privire la rolul scolii pot sa difere in functie de clasa sociala careia ii apartine, orientarea religioasa apartenenta la o minoritate etc.

Scopurile societale se refera la ceea ce asteapta o anumita societatii, principalele functii ale scolii sunt legate de:

Scoala ca organizatie

Scopurile institutiei scolare pot sa varieze, printre altele, in functie de tipul de scoala. De exemplu, o scoala secundara are scopuri distincte in raport cu o scoala primara si chiar fata de alte tipuri de scoli secundare (licee, scoli profesionale etc).

Scopurile individuale ale elevilor, profesorilor, directorilor pot fi in concordanta cu celelalte scopuri, anterior mentionate, sau pot fi in dezacord. Pe langa scopurile generale, fiecare individ poate avea scopurile sale particulare, care stau la baza comportamentelor sale din interiorul organizatiei.

De exemplu, din perspectiva elevilor, pot aparea scopuri specifice legate de crearea unor oportunitati de a fi impreuna cu alti copii de aceeasi varsta ori de a se angaja in activitati atractive s.a.

In concluzie, specific pentru o scoala ca organizatie sociala este faptul ca actioneaza concomitent pentru realizarea mai multor categorii de finalitati ale educatiei. Unele dintre aceste finalitati sunt de maxima generalitate (idealul educativ) si orienteaza valoric activitatea educativa desfasurata la nivelul intregului sistem educativ, in care unitatea scolara este doar o parte. Exista apoi finalitati care sunt specifice unei anumite categorii de scoli, din care face parte unitatea scolara respectiva. Se adauga obiective specifice ale unor discipline de invaþamant, prevazute a fi studiate in scoala si pentru realizarea carora urmeaza sa se creeze toate conditiile necesare. Specific organizatiilor scolare este si faptul ca diferitele categorii sociale care compun comunitatea din care face parte organizatia scolii se asteapta ca finalitatile educative sa raspunda nevoilor si intereselor lor particulare, dar, intrucat aceste nevoi si interese pot fi foarte diverse, consensul asupra scopurilor prioritare ale scolii este greu de realizat si adeseori pot aparea conflicte. Chiar in interiorul organizatiei adeseori pot sa apara dezacorduri si puncte de vedere diferite cu privire la finalitatile educative care ar trebui sa stea cu prioritate in atentia profesorilor. Din acest motiv, clarificarea optiunilor valorice ale scolii in ceea ce priveste finalitatile urmarite cu prioritate prezinta o deosebita importanta pentru buna functionare a organizatiilor scolare (vezi capitolul 15).

b. Organizarea interna (structura organizationala)

Cele mai multe organizatii sociale se caracterizeaza, sub aspectul structurii lor organizationale, prin doua

structurare pe verticala;

diviziune a muncii.

Organizatiile mari (exemplu: scoala, armata, intreprinderile s.a.) sunt structurate intern in sistem piramidal, cu mai multe niveluri ierarhice, din ce in ce mai inguste spre varf. Intre diferitele niveluri ierarhice este constituit un sistem de comunicare, de natura sa asigure circulatia deciziilor, comenzilor, informatiilor. Existenta acestui sistem de comunicare conditioneaza unitatea organizatiei si functionalitatea ei (atingerea scopurilor propuse). Exista insa si organizatii care functioneaza in cadrul unei structuri organizatorice de tip orizontal-liniar (exemplu: asociatii sportive, culturale, stiintifice) insa – si in acest caz – intre diferitele componente ale structurii lor organizationale interne (secretariat, presedintie, comisii etc.) trebuie sa se stabileasca un sistem eficient de comunicare.

Problema statusurilor si a rolurilor specifice din interiorul organizatiei scolare o vom dezvolta in capitolul urmator, insa in acest cadru vom evidentia ca scoala este o organizatie caracterizata printr-o “cuplare” organizationala mai putin rigida a diferitelor niveluri ierarhice, in sensul ca diferitele niveluri ale ierarhiei beneficiaza de o relativa autonomie, mai ales pentru ca functioneaza in conditii de separare fizica. De exemplu, profesorii lucreaza in salile lor de clasa, izolati spatial si au o relativa autonomie in modul de a concepe si conduce activitatile lor de predare cu elevii, modul de a-si organiza si de a-si desfasura lectiile etc.

Deciziile luate la nivel administrativ cu privire la modul de predare au, de obicei, un impact scazut asupra modului in care profesorii predau efectiv in sala de clasa, daca acestia din urma nu sunt pe deplin convinsi de justetea unor asemenea hotarari. Dilema multor directori de scoli este legata de practicarea unei “indrumari” riguroase a modului in care predau profesorii din scoala lor sau de acordarea unei largi autonomii acestora in conceperea activitatilor pe care le va desfasura fiecare cu elevii sai in salile de clasa.

Sentimentul ca este primul responsabil de predarii si ca detine controlul asupra propriei sale activitati desfasurate in clasa cu elevii este de natura sa confere unui profesor un inalt nivel de satisfactie profesionala.

In concluzie, structura organizationala interna se concretizeaza in pozitii si roluri formale, specializari, interactiuni (etc.). Cunoasterea relatiilor informale din scoala – cine chiuleste, ce aluzii subtile transmit profesorii studentilor, care sunt barfele din cancelarie – ne poate spune multe despre functionarea organizatiei, tot atat de mult ca si observarea structurii si a rolurilor formale.

c. Sistemul de control organizational

In orice organizatie exista un sistem de control care rezolva disfunctiile aparute si- la nevoie- elimina pe acei membri care, prin activitatea lor, fie nu servesc scopurilor organizatiei, fie impiedica buna desfasurare a activitatilor. Pentru a se asigura indeplinirea scopurilor propuse, fiecare organizatie foloseste mai multe categorii de mijloace coercitive:

coercitia materiala (sistem de salarizare, recompensare etc);

coercitia morala (recunoastere colectiva a meritelor, apreciere

pozitiva, emulatie etc.);

coercitia mixta (recompensare / sanctionare materiala), dar si

morala (evidentieri, promovari, retrogradari etc.).

Profesorii, prin natura muncii lor, trebuie sa-si adapteze activitatea in functie de diferitele fenomene psihosociale care se manifesta in interiorul colectivelor de elevi cu care lucreaza. Din aceasta cauza, nu le pot fi impuse proceduri “standardizate” de realizare a muncii lor, caci “logica pedagogica solicita cadrelor didactice creativitate si imaginatie in activitatea si comportamentul lor si ii indeamna pe managerii scolari sa le ofere mai multa libertate si sa fie mai flexibili fata de atitudinile mai putin ortodoxe, in limite pe care, totusi, logica institutionala le permite” (PAUN E., op. cit. pg. 77).

d. Sistemul de schimbari organizationale



Sistemul de schimbare organizationala implica variabilele specifice ale transformarilor din interiorul unei organizatii, factorii, strategiile prin care se realizeaza dezvoltarea organizationala.

Schimbarile organizationale se produc pentru a permite organizatiei sa-si atinga scopurile mai rapid, mai economic. Organizatiile presupun existenta unor beneficiari (exemplu: elevii, parintii-in cazul scolii; pacientii-in cazul institutiilor medicale etc.). Schimbarile organizationale vor fi impuse de comportamentul beneficiarilor atunci cand exista interesul atragerii lor (de exemplu, institutiile comerciale), in vreme ce, in alte institutii, beneficiarii pot influenta doar partial schimbarile organizationale. Acesta din urma este si cazul organizatiei scolii unde, de exemplu, elevii nu pot influenta schimbarea la nivel de curriculum nucleu, dar pot influenta curriculumul optional – cu toate implicatiile organizatorice ale cestor schimbari (personal, baza materiala

Unele organizatii isi selectioneaza beneficiarii pe criterii de varsta (scoala), specializare (cele profesionale), topografice (scoala, primariile). Alte organizatii nu isi selectioneaza beneficiarii (institutiile comerciale), fiind interesate in atragerea lor intr-un numar cat mai mare.

Organizatiile dispun de mai multe strategii de realizare a schimbarilor. Specific scolii este faptul ca strategiile de schimbare pe care le utilizeaza sunt mai putin legate de organizare (structuri, ierarhii, reglementari, diviziunea activitatilor), cat mai ales de dimensiunea umana a organizatiei (relatii umane, climat, motivatie). In scoala “adevarata schimbare se realizeaza dinspre interior spre exterior” (…) caci “nici o schimbare importanta de tip structural nu are sanse de reusita daca nu este acceptata de indivizi si nu implica participarea acestora”. (E. PAUN, 1999, pg. 45).

In ultimul timp s-a impus conceptul de dezvoltare organizationala, care se refera la o noua conceptie privind realizarea schimbarilor in interiorul unei organizatii, prin asimilarea de catre membrii organizatiei a unor noi valori si comportamente, a unor noi capacitati colective. Schimbarile in organizatia scolii sunt de genul celor sugerate de acest nou concept. Succesul lor depinde de capacitatea organizatiilor de a invata, caci schimbarea organizatiei se realizeaza, in acest caz, prin redefinirea, redimensionarea, restructurarea valorilor si a comportamentelor colective, grupale. In capitolul 8 al acestei lucrari vom dezvolta problema producerii schimbarilor in educatie.

e. Comportamentul organizational.

Comportamentul organizational se refera la desfasurarea specifica a principalelor procese din interiorul unei organizatii. Procesele din sistem dau viata organizatiei. De exemplu, intr-o scoala au loc procese de predare-invatare, sunt luate decizii de catre persoanele de raspundere, au loc procese de comunicare intre membrii organizatiei, procese de socializare din pozitiile organizatiei – toate acestea sunt printre multele procese ce au loc in mod continuu.

Specificul comportamentului organizational al scolii porneste de la scopul ei specific si anume acela de a produce invatarea. De aici deriva activitatile specifice desfasurate in scoli. Producerea invatarii – scopul specific al scolii – depinde, in mare masura, de crearea unui anumit climat afectiv si de atitudinile adoptate de cei implicati, astfel incat, mai mult decat in orice alt tip de organizatie sociala, asemenea aspecte conditioneaza realizarea insasi a finalitatilor institutiei scolare. Spre deosebire de alte tipuri de organizatii, in scoala aspectele informale detin o mai mare pondere

Intr-un capitol viitor vom dezvolta ideea influentarii comportamentului organizational prin cultura organizatiei respective (presupozitiile de baza, valorile impartasite de membrii organizatiei, normele care reglementeaza activitatea si conduita indivizilor in cadrul organizatiei), precum si prin climatul organizatiei   (ambianta intelectuala si morala, starile emotionale dominante).

ELEMENTUL 2: MEDIUL ORGANIZATIEI

Un sistem deschis presupune faptul ca exista interactiuni intre organizatie si mediul situat in afara organizatiei.

Organizatia depinde de mediu pentru a-si aduna multe dintre resursele de

care are nevoie si pentru a obtine informatii. Unele interactiuni cu mediul sunt necesare si dorite, altele nu sunt atat de placute. De obicei, mediul include alte subsisteme de mediu. De exemplu, pentru o scoala, acestea pot fi alte organizatii cu care se colaboreaza sau care concureaza. In plus, exista un mediu tehnologic, care cuprinde toate acele descoperiri ce influenteaza operatiile din interiorul sistemului; mediul politic afecteaza sistemul prin intermediul controlului legislativ pe care il promoveaza; mediul economic de la care sistemul isi procura resursele financiare; comunitatea locala si atitudinile ei fata de diferite organizatii; valorile, normele si schimbarile in societate, care adeseori sunt reflectate in miscarile sociale sau in capricii; schimbarile demografice s.a.

Pentru o scoala, mediul care exercita influente hotaratoare poate fi diferit, in comparatie cu alta, si se poate schimba cu timpul, in functie de situatiile problematice cu care se confrunta.

ELEMENTUL 3: INTRARILE (INPUT)

Organizatia primeste fluxuri de intrare (input) din partea mediului. Acestea se pot prezenta sub numeroase forme, care, dupa natura lor, pot fi: fluxuri de informatii   (de exemplu, informatiile ce se vehiculeaza in interiorul sistemului inscrise in documente, ideile noi, dar



si informatiile despre sarcinile atribuite scolii de catre diferitele instante politice, sociale etc.); fluxuri de persoane ºi de materiale (de exemplu, elevi, personal didactic, localuri, echipamente, mijloace de transport, finantare) si fluxuri de energie (motivatia pentru invatare a elevilor si capacitatea lor de mobilizare pentru realizarea propriilor aspiratii, motivatia profesionala a cadrelor didactice, competenta lor profesionala, atitudinea fata de elevi s.a.). In plus, persoanele care sunt membre ale unei organizatiei, toate fac parte, in acelasi timp, din alte organizatii care  functioneaza in mediul respectiv si astfel aduc in interiorul organizatiei influente din partea mediului exterior.

Unele elemente de input din partea mediului sunt indispensabile pentru supravietuirea organizatiei; celelalte variaza in ceea ce priveste gradul de importanta. Pentru cele mai multe organizatii, unele elemente de input sunt indezirabile, dar de neevitat, cum ar fi, de exemplu, noi restrictii legislative, competitia sau presiunile financiare. Organizatia incearca sa exercite un anumit control asupra intrarilor (inputurilor).

De exemplu, scolile organizeaza un proces de selectie a noilor profesori pe care ii angajeaza, o selectie a manualelor alternative sau a alt  materiale curriculare. Anumite pozitii in organizatie sunt detinute de un personal care actioneaza ca elemente de legatura intre organizatie si mediul ei. De exemplu, secretara care raspunde la telefon indeplineste o importanta functie de protectie si de control; asistentul social, consilierul scolar, toti asigura legatura cu mediul.

ELEMENTUL 4: PRODUSELE (OUTPUT)

Output se refera la elementele materiale si ideile care parasesc organizatia: produse finite, rezultate de cercetare, absolventi, informatie, noi tehnologii, cultura elaborata. Potrivit teoriei fluxurilor, iesirile pot fi reprezentate, ca si in cazul intrarilor, sub forma unor fluxuri de persoane si de materiale (de exemplu, absolventi cu un anumit nivel de pregatire, o experienta imbogatita a personalului didactic, material didactic creat in  scoala etc), fluxuri de informatie (idei pedagogice noi, rezultate de cercetare etc.), fluxuri de energie (de exemplu, determinarea elevilor de a-si continua studiile, de a se integra profesional, schimbari in competenta profesionala a personalului didactic, modificari ale etosului profesional etc.). Personalul care lucreaza pentru plasamentul absolventilor deservesc direct acest element al sistemului.

ELEMENTUL 5: RETROACTIUNEA (FEEDBACK)

Acest element al sistemului permite o continua adaptare a organizatiei la schimbari si cerinte ale mediului, in functie de noile informatii pe care le primeste. De exemplu, personalul oganizatiei compara starea actuala a lucrurilor cu scopurile vizate initial si informatiile primite din partea mediului, pentru a determina ce trebuie facut in continuare. Retroactiunea (feedback) poate lua doua forme: pozitiva (atunci cand rezultatele sunt corespunzatoare asteptarilor si

semnalizeaza astfel ca sistemul trebuie sustinut) si negativa (atunci cand informatiile despre rezultatele sistemului semnaleaza ca activitatea trebuie sa fie corectata, intrucat exista disfunctionalitati ce provoaca diferente intre obiectivele propuse si rezultatele obtinute) Feedback-ul pozitiv sau negativ solicita asadar raspunsuri diferite.

3. “SANATATEA” ORGANIZATIILOR SCOLARE

“Sanatatea” unei organizatii scolare se exprima prin “capacitatea de a supravietui si de a se adapta intr-un mediu ostil, dar mai ales prin capacitatea de a se dezvolta si de a functiona cu succes”. (E. PAUN, op.cit., pg. 133). Exista mai multi indicatori ai “sanatatii” organizationale.

Claritatea si   consensul asupra scopurilor de atins, precum si caracterul realist al acestor scopuri, reprezinta un prim indicator al “sanatatii” unei organizatii scolare. Reporterii de la U. S. News au vizitat in 1993 numeroase scoli publice de-a lungul Statelor Unite in cautarea unor reforme scolare promitatoare si a unor inovatii definitorii pentru imaginea unei “scoli perfecte”. Printre inovatiile despre care au considerat ca ar inbunatati in mod substantial, performantele scolilor publice fara cheltuieli aditionale considerabile, s-a aflat si ideea ca in scoli sa se predea mai putin, dar mai profund. S-a argumentat ca programele si manualele au devenit din ce in ce mai incarcate, motiv pentru care

profesorii sunt obligati sa treaca rapid de la o tema la alta pentru “a  parcurge materia” pana la sfarsitul anului, astfel incat nu pot aprofunda nici o tema. Solutia ar putea consta in a preda mai putine materii, cu o mai mare profunzime si cu o mai buna evidentiere a legaturilor dintre ele.

Aceasta ar insemna insa o regandire a scopurilor scolii, idee cu care nu toti profesorii au fost de acord. Atunci cand in interiorul scolii exista opinii divergente cu privire la finalitatile importante de atins, scade eficienta activitatii, se prelungesc discutiile, in dauna producerii efective a schimbarilor necesare, sporesc tensiunile si sentimentele de nemultumire.

Moralul ridicat al membrilor, care traiesc sentimente de satisfactie si placere de a lucra in organizatia din care fac parte, reprezinta un al doilea indicator al “sanatatii” unei organizatii scolare. El este legat  atat de crearea unor conditii optime de lucru in scoala, cat si de conceperea unui sistem de stimulare a profesorilor cu rezultate bune.

In marea majoritate a sistemelor scolare, prin traditie, profesorii sunt platiti pe baza studiilor si a vechimii in munca; calitatea predarii este ignorata si, drept rezultat, cariera didactica nu mai este atractiva, iar oamenii talentati sunt nemultumiti de ideea de a fi platiti cu acelasi salariu ca si un coleg.

Libertatea de initiativa este exprimata prin tendinta majoritatii membrilor de a inventa noi modalitati de lucru, de a realiza noi produse, de a-si propune noi scopuri. Cu cat profesorii dispun de o mai mare   libertate si autonomie in organizarea scolilor, cu atat sunt mai angajati si se dedica muncii educative. Initiativa se produce insa prin competitie intre scoli, iar aceasta se poate obtine in conditiile in care se permite elevilor sa isi aleaga scoala pe care vor sa o frecventeze, fara a mai fi obligati sa se inscrie la scoala “de circumscriptie”.

Descentralizarea deciziei, astfel incat subordonatii sa poata influenta deciziile nivelurilor de conducere, iar intre diferitele niveluri ierarhice ale organizatiei sa se stabileasca raporturi de colaborare si mai putin de coercitie, reprezinta o alta conditie a manifestarii spiritului de initiativa al profesorilor in imbunatatirea invatamantului practicat in organizatia scolara din care fac parte.Ea este legata de comunicarea eficienta in interiorul organizatiei, atat pe verticala, cat si pe orizontala si cu colaboratorii externi; reducerea drastica a birocratiei a reprezentat o alta propunere pentru realizarea unei “scoli perfecte”; infrastructura scolilor publice a crescut atat de mult si de haotic, incat a ajuns mai mult o piedica decat un suport al educatiei; de exemplu, in foarte multe scoli

profesorii n-au nici o idee despre modul in care se cheltuiesc banii.

“Scoala perfecta” se caracterizeaza prin utilizarea eficienta a resurselor disponibile, indeosebi a resurselor umane care, atunci cand sunt utilizate pe masura posibilitatilor lor, au sentimentul ca lucreaza relaxat, iar tensiunile interne se reduc la minimum; nu mai putin importanta este introducerea in scoala   a noilor tehnologii pentru invatare ; tehnologia permite profesorilor sa creeze propriile materiale multimedia si poate ajuta la rezolvarea problemei calitatii educatiei prin predarea la distanta; crearea tuturor facilitatilor tehnice pentru exercitarea profesiei didactice creeaza profesorilor un sentiment de satisfactie profesionala si ii stimuleaza sa se manifeste creativ.

Coeziunea interna a colectivului care compune o organizatie scolara, exprimata prin atractia membrilor ei pentru viata organizatiei si prin disponibilitatea fiecaruia de a ceda o parte din gratificarile, opiniile si avantajele personale in favoarea grupului ce compune organizatia, reprezinta o alta conditie importanta pentru sanatatea unei organizatii.

Organizatiile puternice manifesta autonomie in rezolvarea problemelor create de anumite solicitari care vin din exterior, astfel incat raspunsul la aceste solicitari sa nu fie nici o reactie de pasivitate, nici de revolta, si nici de exagerare a caracterului determinant al acestor cerinte.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2191
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site