Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


Aurora Petan despre tablitele de plumb de la Sinaia, o misterioasa arhiva regala dacica

Jurnalism

+ Font mai mare | - Font mai mic



Aurora Petan despre tablitele de plumb de la Sinaia, o misterioasa arhiva regala dacica


De mai bine de un an, cercetatori avizati sau amatori, pasionati de istorie, ziaristi, fundatii culturale sunt angajati intr-o adevarata cursa contra cronometru, pentru a dezlega un mare mister al istoriei noastre vechi: Tablitele de plumb de la Sinaia.
Peste 30 de placi acoperite cu imagini si inscrisuri intr-o limba necunoscuta stau neinventariate in subsolul Institutului de Arheologie Vasile Parvan din Bucuresti, de mai bine de un secol, sub pretextul ca sunt niste falsuri neinteresante. Ele contin o scriere intr-o limba necunoscuta si reprezentari iconografice cu luptatori inarmati cu suliti si lanci, regi si zei, temple, palate, cetati, monograme si insemne heraldice, eternizate in plumb, cu rabdare si migala, cu un simt artistic aproape desavarsit, misterios si incitant. O lume inviata parca dupa un cataclism dar, paradoxal, puternica si de reala.
In legatura cu acest fascinant subiect, am realizat un interviu, in exclusivitate pentru “Observatorul de Toronto”, cu doamna profesoara Aurora Petan, cercetator principal la Institutul de Lingvistica “Iorgu Iordan-Al. Rosetti”, din Capitala, specialist in filologie clasica. Domnia sa a prezentat o comunicare pe aceasta tema la Academia Romana, fiind convinsa ca placutele de plumb de la Sinaia reprezinta o parte a unei importante arhive regale dacice.

Aurora Petan a absolvit Facultatea de Limbi Straine, sectia Latina-Greaca
Veche, are un masterat in Filologie Clasica iar
in prezent este doctorand in lingvistica. In anul 2001, a castigat Premiul Academiei 'B.P. Hasdeu' pentru
lingvistica, la 27 de ani.

R: Stimata doamna Petan, ce se stie despre aceste placute ?

A.P: Se stie de la primarii din Sinaia, din anii ’20-’30, ca, in preajma anului 1875, cand s-a turnat fundatia Castelului Peles, s-a descoperit un mare tezaur, din piese de aur – placi scrise in relief. Aceste placi au fost copiate in plumb, din ordinul Regelui Carol I, la Fabrica de cuie din Sinaia. Pana in prezent, nu au fost descoperite dovezi certe in acest sens. Exista insa o traditie orala, destul de serioasa.
Multa lume stie despre acest lucru, insa nu a scris nimeni pe tema asta.
Placile de plumb au fost depozitate la Manastirea Sinaia si, imediat dupa infiintarea Muzeului National de Antichitati, la sfarsitul secolului al XIX-lea, au fost aduse la Bucuresti, pe vremea lui Grigore Tocilescu.
In legatura cu placile de aur, exista doua ipoteze: una, ca ar fi fost topite de Regele Carol I si folosite in vremea Razboiului de Independenta si, a doua, ca cel putin o parte din ele ar fi supravietuit. Nu stim ce s-a intamplat cu ele: fie au ajuns, dupa unele speculatii, in Tezaurul de la Moscova, fie au fost valorificate, intr-un fel sau altul.

R: Dumnevoastra, ce informatii detineti despre placutele originale, din aur?

A.P: Informatiile pe care le detin eu sunt foarte ciudate. Ele provin de la o persoana din Republica Moldova, care m-a contactat imediat dupa conferinta mea din 3 iunie 2004, de la Academia Romana. Ma vazuse pe TVR-international si spunea ca vine cu o delegatie din partea Academiei Ruse. Mi-a aratat, intr-adevar, o delegatie, semnata, parafata, prin care era imputernicit sa se ocupe de culegerea de informatii despre aceste obiecte.
Persoana respectiva sustinea ca astfel de placi exista pe teritoriul Rusiei, ca sunt foarte asemanatoare cu cele de la Sinaia, si, ca, din informatiile pe care le detine, cel putin 40 de piese din aur ar mai exista in Banca Nationala a Romaniei.

R: Concret, ce v-a spus acest misterios personaj despre placutele din aur ?

A.P: Ipoteza domniei sale era urmatoarea: placile din aur nu ar fi fost descoperite cand s-a sapat fundatia Castelului Peles. Ele s-ar fi aflat in posesia Manastirii Sinaia care, ca multe alte asezaminte crestine, a fost ridicata pe o capiste, pe locul unui altar pagan. Deci, aceste placi s-ar fi pastrat, de-a lungul secolelor, in grija initiala a preotilor precrestini si, apoi, ar fi fost transmise.
Personajul de care va spuneam, al carui nume nu vi-l pot face cunoscut, mai spune ca fiecare mare trib geto-dacic avea o astfel de arhiva de texte, care se reinnoia periodic. Textele erau scrise de Marele Preot si aveau caracter sacru, magic, erau inchinate zeilor si, ca atare, erau foarte, foarte bine pastrate.
In preajma razboaielor cu Traian, cateva ramuri ale neamului daco-get s-au desprins si au luat-o spre Rasarit, impreuna cu arhivele lor. El sustinea ca aceste arhive ar fi ajuns pe teritoriul actual al Rusiei, odata cu aceasta migratie dacica.
Conform informatiilor lui, la noi in tara, ar mai exista vreo trei depozite: unul la Manastirea Tismana, un altul undeva in Muntii Bucegi si unul chiar langa Sarmizegetuza. Deocamdata, doar cel de la Sinaia ar fi fost scos la lumina.
Tot el sustine ca au existat la Sinaia 240 de piese si ca mai multe copii se afla in diferite institutii. Foarte plauzibil, pentru ca stim, tot de la oameni din Sinaia, ca unele copii in plumb au ajuns la prof. Nicolaescu Plopsor, altele la Dimitrie Pippidi, iar altele la Institutul de Studii Politice, de pe vremea comunistilor.
Deci, piesele de aur, fie s-au salvat si au ajuns in Tezaurul de la Moscova, vreo 40 ar exista inca in Banca Nationala, fie au fost topite. Nu avem informatii sigure despre nici una dintre variante.

R: Dar, pana acum, s-a ocupat cineva de ele ? Le-a studiat vreun cercetator?

A.P: Este un mare mister de ce, timp de mai bine de un secol, nimeni nu s-a ocupat de aceste piese. Exista informatii absolut sigure ca si Parvan le cunostea. Asta sustine Alexandru Vulpe, actualul director al Muzeului de Arheologie “Vasile Parvan”, al carui tata, Radu Vulpe, a fost elevul lui Parvan.
Primul director al Muzeului, Grigore Tocilescu stia despre ele, la fel ca multi altii. Toata lumea stia de existenta lor, insa nimeni nu a vrut sa se ocupe de ele. Nu vad nici o explicatie de ce. Poate doar daca ei stiau ca a existat un tezaur din piese de aur care a fost distrus si scoaterea la lumina a copiilor ar fi dus la un scandal. Asta ar fi o explicatie. Cred ca a fost dosita povestea pieselor de plumb, pentru a nu se afla povestea celor de aur, care au disparut. Pentru ca erau acolo tone de aur. Daca au fost cel putin 200 de piese, imaginati-va.

R: Credeti ca istoricii au evitat, cu buna stiinta, sa le cerceteze ?

A.P: Probabil. Istoricii si arheologii consacrati nu s-ar fi bucurat sa renunte la tot ce scrisesera pana atunci, acceptand atat de multe informatii noi care ar fi dus, intr-adevar, la rescrierea istoriei noastre vechi, si nu numai a noastra, pentru ca sunt lucruri care privesc istoria intregii Europe. Faptul ca un Parvan, un Tocilescu sau un Radu Vulpe au spus ca sunt falsuri, a constituit o eticheta definitiva. Nimeni nu a incercat sa vada daca nu cumva este altfel.

R: Ce ne mai puteti spune, in legatura cu aceste placi de plumb ?

A.P: Istoria acestor placute este foarte zbuciumata. Pana de curand, nu se stia ca exista o legatura intre Sinaia si aceste piese. Inginerul Dan Romano, care a investigat 20 de ani aceasta poveste, publicandu-si rezultatele cercetarii in volumul “Cronica apocrifa pe placi de plumb ?”, nu stia nimic despre Sinaia. El cunostea doar cele doua piese care exista in depozitul muzeului de la manastire. Eu am dat peste o carte a lui Iordache Moldoveanu – “Dacii vorbesc” –, care cunostea cele doua piese de la Sinaia. Domnul Moldoveanu a vorbit cu un inginer din Sinaia, pe nume Ionescu, care astazi nu mai traieste. Acesta a fost foarte pasionat de istoria acestor placute. El i-a spus ca ar fi existat zeci de piese si ca provin de la Regele Carol I.
In acelasi timp, istoricul Augustin Deac a tinut o comunicare in 2003, la Congresul International de Dacologie, despre placile de aur de la Sinaia. Insa nu a avut ecou. Stiu doar ca detine fotografii inedite dupa placi, pe care noi nu le cunoastem, le-am vazut numai proiectate. Din pacate, Deac a murit si nu am ajuns la documente si la arhiva pe care o detinea. Vorbind cu cei de la Institutul de Arheologie, am aflat ca ei stiu, cu siguranta, ca toate aceste placi provin de la Manastirea Sinaia.
In anii ’40, cand Romalo le-a fotografiat, mai erau o suta si ceva,iar in anii ’70, au disparut toate. Romalo a cautat si in inventare, dar ele nu au fost niciodata inventariate.
Nu exista absolut nici o informatie ca ele ar fi existat vreodata. In 2002, 2003, au reaparut 35 de piese, nu se stie de unde. Ce s-a intamplat cu restul, nu stim. Cele 35 de piese, aflate astazi in Muzeul Institutului de Arheologie nu sunt nici acum inventariate.

R: Am aflat ca, totusi, aceste piese din plumb au fost analizate.

A.P: Da. Am extras mostre din cele 35 de piese, le-am dus la Institutul de Fizica Nucleara si rezultatele sunt, fara nici un dubiu: plumb de secolul al XIX-lea. S-au facut comparatii cu medalii de plumb din vremea lui Cuza si compozitia este identica. Este sigur plumb modern, care confirma teoria copiilor.
In anul 2002 a fost trimisa la Oxford una dintre piese, impreuna cu o scoaba de plumb din zidul de la Sarmizegetuza, oferita de profesorul Ion Glodariu, care este datata, sigur, secolul I d.Hr. Analizele au aratat ca piesa contine cam aceleasi impuritati ca si scoaba de plumb dacica si ca autenticitatea acestei piese depinde de siguranta contextului in care a fost gasita scoaba. Daca scoaba este autentica, este posibil ca si piesa sa fie autentica. Pornind de la aceste rezultate, considerand ca plumbul este dacic, s-a ridicat urmatoarea intrebare: cum e posibil sa arate atat de bine niste piese de plumb peste care au trecut 2.000 de ani, intr-un sol cu umiditate ridicata, ca al tarii noastre?
Domnul Romalo a presupus ca s-au facut matrite din folie de aur, in care s-au imprimat scrisul si imaginile cu poansonul, apoi s-a turnat plumb, iar cand piesele au fost descoperite, s-a extras folia de aur si abia atunci plumbul ar fi intrat in contact cu aerul Cei de la Monetarie spun insa ca aceasta ipoteza este neplauzibila, pentru ca multe piese au dimensiuni mari si, o folie de aur, ca sa poata fi imprimata, trebuie sa fie foarte subtire. Astfel de matrite nu ar mai fi suportat o greutate atat de mare de plumb.
Analizele repetate de trei ori la Institutul de Fizica Nucleara pe piesa analizata la Oxford au demonstrat ca exista, intr-adevar, impuritati, dar numai la suprafata pieselor: cupru, argint si alte metale, in cantitati foarte mici, care pot proveni fie din contaminarea cu matritele, fie din contaminarea cu obiectele impreuna cu care au fost depozitate. Insa, in interiorul pieselor este plumb pur. Este, deci, posibil, ca cei de la Oxford sa fi masurat numai exteriorul piesei, nu si interiorul. Nu exista nici un dubiu ca plumbul din interior este 98% pur, cu adaos de staniu. Asta este formula tipica pentru plumbul de tipografie.

R: Care este opinia Dumneavoastra, in legatura cu autenticitatea acestor placi ?

A.P: Dupa opinia mea, placile sunt autentice, in ceea ce priveste continutul lor, insa, in ceea ce priveste suportul este vorba, in mod sigur despre niste copii din secolul al XIX-lea.
Cu siguranta, Regele Carol a vrut, cand si-a dat seama de importanta istorica a acestor piese, sa lase spre cercetare, chiar daca cele de aur nu au fost distruse, chiar daca ele exista, copii dupa ele. Pentru ca ar fi fost dificil sa se fi dat la studiat tone de aur. Mi se pare logic sa fi facut niste dubluri dupa aceste piese.

R: Daca sunt falsuri, cine ar fi putut sa le faca ?

A.P: Se presupune ca Hasdeu. Unii spun ca el ar mai fi facut niste falsuri, e vorba despre niste documente medievale.
Nu de aici pleaca insa ipoteza falsului. Alexandru Vulpe sustine ca un nepot de-al lui Hasdeu ar fi lasat o scrisoare in care ar fi spus ceva in legatura cu aceste piese. Nu se stie nimic despre scrisoare, daca exista sau nu. Intre timp, Alexandru Vulpe a renuntat la ideea scrisorii, nu si la ideea falsului atribuit lui Hasdeu. De ce? Pentru ca, aceste placi, pe langa foarte multe ilustratii, contin o limba. Ori, la vremea respectiva, in afara de Hasdeu, nimeni nu avea cunostinte atat de temeinice incat sa inventeze o limba atribuita dacilor.
Hasdeu a fost un personaj absolut genial. Este sigur ca cel care a creat placile, daca admitem ca a existat un falsificator, trebuie sa fi fost chiar mai genial decat Hasdeu.
Se stie ca doar Hasdeu detinea la vremea aceea cunostintele necesare crearii unei limbi si a unei arhive atribuite dacilor, mai ales ca el era foarte pasionat de substrat. El este cel care, scotand in evidenta exagerarile scolii latiniste, a studiat temeinic ce s-a putut studia, pe vremea respectiva, din substratul dacic. Insa, Hasdeu atribuie dacilor un alfabet folosit de secui, descoperit intr-un document de secol XIII. Hasdeu presupunea ca daca secuii aveau un alfabet in secolul al XIII-lea, trebuie sa-l fi gasit acolo, in Ardeal, si ca el trebuie sa fie continuarea alfabetului dacilor.

R: Si nu este asa ?

A.P: Alfabetul secuilor nu are nici o legatura cu alfabetele de pe placi. Acestea sunt, predominant, grecesti. Alfabetul secuiesc este foarte straniu. Daca Hasdeu ar fi facut placile astea, nu ar fi folosit alfabetul grec, el fiind convins ca acel alfabet al secuilor este dacic.
Inainte de a descoperi alfabetul secuilor, Hasdeu presupunea ca Deceneu, care, conform lui Iordanes, ar fi stat o vreme in Egipt, ar fi adus de acolo o scriere. Deci, a avut o ipoteza anterioara alfabetului secuiesc. Asta ar fi prima neconcordanta. A doua ar fi legata de limba. Si este mult mai grava.
Limba din placi nu seamana cu substratul limbii romane. Nu exista cuvinte din substratul limbii romane, nu exista fenomene atribuite substratului limbii romane. Ori, Hasdeu, care studiase substratul (este primul nostru lingvist care studiase substratul) n-ar fi ratat ocazia sa introduca niste elemente, clar de substrat, in aceste placi.

R: Atunci, in ce limba au fost scrise placile ?

A.P: Dupa mine, limba din placi nu este o limba indo-europeana. Acesta este lucrul senzational pe care il pot spune. Este o limba care nu are desinente, care nu face distinctie de gen, de persoana, de numar, de caz. Nu stim cand avem plural, cand avem singular, cand avem feminin. Aproape toate cuvintele se termina in “o”, nu in “a “, asa cum le stim noi din izvoarele grecesti si latinesti (de exemplu Boerobiseto, Vezino), chiar si femininele se termina in “o”: Napoco, Genuclo. Exista elemente care se regasesc si in limba romana, dar care, paradoxal, in romana nu sunt atribuite substratului, ci limbii latine. Este limba daca, fara indoiala, insa, fie este o limba preindo-europeana, deci mult mai veche – ceva de genul limbii basce care a supravietuit asimilarii indo-europene, fie, adoua varianta (la care m-am gandit, dar la care nu tin foarte mult) este o limba sacra, folosita numai de preoti, in vreme ce poporul folosea o limba comuna, diferita.
Placutele ar putea fi, deci, scrise intr-o limba sacra, care sa se fi conservat in casta preotilor.

R: De unde ar putea sa provina aceste placi scrise, si ce povestesc ele ?

A.P: In mod sigur, placutele provin din mai multe zone si din mai multe epoci. Ele au fost stranse laolalta, intr-un anumit moment. Insa, exista o unitate de stil si de redactare, ceea ce inseamna ca exista o traditie puternica. Placile consemneaza, cu siguranta, evenimente importante de la curtea regilor daci, precum aliante, razboaie castigate, diferite evenimente. Lipsesc multe piese din aceasta arhiva. Noi avem foarte putine. Se vede usor ca exista o unitate de stil pentru placile din vremea lui Burebista, pentru cele din vremea lui Decebal, pentru cele din Dobrogea si asa mai departe.
Mai mult, tipurile de scriere se grupeaza pe epoci si pe zone. Lucru foarte important, pentru ca e greu de crezut ca cineva in secolul al XIX-lea cunostea scrierile grecesti locale.
Mai exact, placile din Dobrogea sunt scrise in alfabet grecesc ionian, care folosea omega si eta. Este vorba de placile care par sa provina de la cetatea Genucla, spre exemplu.
In functie de informatiile de pe placi, le-am putut grupa: asdar sunt placi de la Sarmizegetuza, de la cetatile din Dobrogea, placile lui Cotizo, care sunt din zona Banatului.
Cele care par sa provina din Dobrogea folosesc un alfabet de influenta clar ioniana, lucru firesc, pentru ca acolo erau cetatile grecesti milesiene. In schimb, placile din vremea lui Decebal folosesc un alfabet grecesc occidental, care trebuie sa fi provenit de undeva din sudul Italiei, acelasi care sta la baza alfabetului latin, prin intermediar etrusc. Ori asa ceva nu stiu daca se putea cunoaste la vremea respectiva (secolul XIX n.n.) pentru ca alfabetele locale si dialectologia greaca s-au constituit ca stiinte doar la mijlocul secolului al XX-lea.
Multe sunt placi de la Cetatea Helis. Ele vorbesc nu numai despre Dromichete, el fiind unul dintre nenumaratii regi de la Helis. Avem chiar o genealogie de la Helis (mai exista inca una de la Sarmizegetuza), care se incheie cu Oroles, care trebuie sa fie acelasi cu Rholes, din Dio Cassius, si care, cum pare sa rezulte din texte, este autorul complotului care l-a detronat pe Burebista.

R: Porf. dr. Vasile Boroneant mi-a aratat niste semne asemanatoare, descopertie de dansul pe niste mandibule de cal, la Chitila

A.P: Am vazut si eu semnele de pe oasele de la Chitila. Textele din placi sunt scrise 90% in alfabet grecesc, cu diferite variante. Este adevarat ca exista si cateva scrieri total necunoscute in aceste placi. Cea mai stranie apare pe frontonul templelor reprezentate pe placi. Aceasta scriere seamana, intr-adevar, cu scrierea de pe oasele de la Chitila.

R: Asemenea semne se afla si in Biblia lui Wulfila

A.P: Biblia lui Wulfila se stie ca a fost scrisa in nordul Dunarii in sec. IV d.Hr Wulfila a trait cativa ani aici. El a fost cel care i-a crestinat pe goti si primul care a tradus in gotica Biblia. Alfabetul gotic a fost inventat de el, si se spune ca are la baza alfabetul grecesc. Insa alfabetul gotic primitiv, publicat de Vulcanius Bonaventura, contine cel putin un semn, care a fost folosit si de daci in aceste tablite. Pentru ca, chiar daca spunem ca dacii au folosit in tablite alfabetul grecesc, nu este totusi alfabetul grecesc pur, ci unul care contine niste semne speciale, pentru sunete speciale, care nu exista in limba greaca. Acel semn din alfabetul gotic, care in alfabetul dacic noteaza sunetul “ce”, nu are valoare in alfabetul gotic, pentru ca nu exista sunetul. De aceea nu se explica existenta lui, decat printr-o preluare de la daci.

R: Au mai fost descoperite piese asemanatoare undeva ?

A.P: In afara de placile de plumb, mai exista o serie de piese de alta provenienta, din colectii particulare, din muzee, descoperite de arheologi in sapaturi, care contin semne si imagini asemanatoare celor de pe placi, necunoscute in perioada lui Hasdeu. De pilda, medalionul care se afla in posesia domnului Dan Romalo, care provine de la familia Murnu, are pe avers portretul lui Burebista, care se regaseste de mai multe ori pe placile de plumb, probabil facut cu aceeasi stanta, pentru ca are aceleasi dimensiuni. Pe revers are imprimata emblema cap de bovideu si sarpe, care reprezinta probabil emblema statului unitar al lui Burebista, si un text in aceeasi limba cu aceea de pe placute.
Medalionul a fost analizat de catre Bogdan Constantinescu, doctor in fizica, de la Institutul de Fizica Nucleara, care garanteaza ca este autentic, pentru ca are o combinatie de metale care se regaseste numai undeva din zona din sudul Urarilor, un aliaj tipic metalurgiei scitice. Domnia sa sustine ca este imposibil ca cineva sa fi falsificat acest medalion.
Mai exista cateva piese in colectia unui anume domn Pulopol. Domnul Romalo l-a cunoscut acum vreo 10 ani si a reusit sa le fotografieze. Ele contin imagini asemanatoare cu cele de pe placute.
Mai stiu de existenta altor trei piese, descoperite de arheologul Victor Bobi, aflate la Muzeul din Focsani. Este vorba despre un medalion, cu portretul si numele regelui Duras, care pe revers are un templu identic cu cele de pe placute, si niste monede de argint, dintre care una contine o scriere rombica, identica cu scrierile lui Dromichete de pe placi. Este chiar monograma acestui rege. O asemenea moneda a fost inventariata si de marele numismat Octavian Iliescu.
Aceste piese se pot constitui in dovezi ale autenticitatii placilor, pentru ca sunt descoperite recent.

R: Despre reprezentarile arhitectonice de placi ce ne puteti spune ?

A.P: In ceea ce priveste reprezentarile arhitectonice din placi – temple, cetati (avem chiar un plan al cetatii Sarmizegetuza) – se pare ca sunt conforme cu ce stim noi despre arhitectura din antichitate. Multe structuri par sa fie structuri de lemn, care nu s-au pastrat pana astazi, insa, daca ar fi existat un falsificator, acesta ar fi trebuit sa cunoasca foarte bine arhitectura antica. Pe de alta parte, cele cateva mii de reprezentari, de portrete, de trofee, de divinitati, de armate etc., grupate pe epoci si pe zone de provenienta sunt reprezentate foarte coerent.
Arheologul Silviu Teodor de la Muzeul National a facut un studiu de imagine, timp de cateva luni. A grupat toate aceste imagini si le-a introdus intr-o baza de date. Rezultatul a fost de-a dreptul surprinzator: nu exista nici o inconsecventa. Daca ar fi existat un falsificator, acesta si-ar fi coordonat extraordinar de bine munca, pentru ca nici o imagine nu se bate “cap in cap”, pe nici una dintre placi.

R: Ca specialist, cum apreciati limba in care au fost scrie textele de pe misterioasele placute ?

A.P: In ceea ce priveste limba din tablite, aceasta are toate caracteristicile unei limbi naturale. Nu pare deloc sa fie o limba creata. Are extrem de multa varietate. Numele lui Burebista spre exemplu, e scris in vreo 15 feluri, ceea ce este greu de imaginat pentru un falsificator. Exista foarte multa variatie fonetica. Toate cuvintele au variante. Exista chiar indicii de variatie dialectale. Tablitele dacilor si cele ale getilor prezinta diferente clare dialectale. Exista cuvinte care apar in anumite contexte. Exista structuri fonetice conditionate. Ori, aceste lucruri nu puteau fi imaginate de cineva care nu avea la indemana instrumentele actuale. Sa generezi o limba care sa aiba cuvinte, care sa apara numai in anumite contexte, e imposibil. E vorba de mii de cuvinte. Limba din tablite nu are nici un atribut al unei limbi artificiale.

R: Doamna Aurora Petan, va multmim foarte mult pentru informatii.



Nota redactiei:

Invitam istoricii romani din diaspora sa ne scrie parerile domniilor lor despre Placile de la Sinaia pe adresa observro@idirect.ca
Punctele Dvs de vedere sunt foarte importante.
Ele vor fi comunicate celor din tara interesati in elucidarea adevarurilor istorice ale neamului nostru.





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1900
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site