Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


Liana Alexandra

Muzica



+ Font mai mare | - Font mai mic





CUPRINS

I.          PORTRET IN EPOCA

Introducere

Prezentare de artist

II.       1. REPERE BIOGRAFICE

III. CREATIA MUZICALA

1. Activitate de creatie. Lucrari simfonice, vocal- simfonice, concertante, opera.

2. Analize

IV. GINDIREA TEORETICA

1. Curs de forme

2. Teza de doctorat

V. 1. PORTRET IN DIALOG

VI. ECOURI

1. Citate

2. Cronici

VII. ANEXE

1. Bibliografie

2. Poze de afise

Capitolul I

Portret in epoca

1. Introducere

Pentru incadrarea scolii componistice in cea de-a doua jumatate a secolului al XX- lea, intentionam sa stabilim cateva repere ale artei romanesti, ce a precedat aceasta perioada.

In perioada comunista s-a incercat limitarea relationarii artei contemporane cu creatorii nostri. Ca si in celelalte domenii dogmatismul subscria subminarea canoanelor ideologice, luand forme diverse: cultivarea onirismului si simbolismului de catre Ion Tuculescu (1910 -1962), a sintezei cromatice a lui Alexandru Ciucureanu (1903 -1977), a realismului esentializat si dramatica lui Corneliu (1906 -1998), etc.

Dupa sfarsitul secolului al XIX -lea, in literatura romaneasca constatam evolutia si eliberarea universului structural specific literaturii de aria neomogena si policroma a scrierilor culturale anterioare. Perioada dintre cele doua razboaie mondiale a fost caracterizata de mari efervescente. Poezia graviteaza in jurul mai multor modele mari: materialismul, abstractul si innobilarea expresiei sincere prin Tudor Arghezi (1880 -1967), poezia expresionista prin Lucian Blaga (1895 -1961), poemele simbolice prin George Bacovia (1881 -1957).

Critica literara si eseurile au tinut au tinut pasul cu poezia si proza scrisa. In perioada premergatoare razboaielor a fost reprezentata de mari critici, precum : Nicolae Iorga, Garabet Ibraileanu (1871 -1936), etc.

Desi teatrul romanesc a aparut tarziu, pana in secolul al XIX -lea spectacolele de teatru erau sub forma de spectacole de divertisment, jucate in curtile boieresti sau sub forma de teatru folcloric, el a evoluat rapid si constant. In timpul anilor comunismului s-au remarcat mari regizori de teatru: Sica Alexandrescu (1896 -1973), Luviu Ciulei, etc. Infiintarea in 1919 a Societatii lirice , care doi ani mai tarziu trecand sub obladuire statala, a devenit Opera Romana, marca sfarsitul unei etape framantate si totodata, inceputul unei activitati stabile.

O privire atenta asupra muzicii clasice romanesti conduce la concluzia ca aceasta isi are sursa de inspiratie in vechea muzica populara romaneasca, precum si in muzica bizantina si a psalmilor. Scolile componistice importante au aparut in secolul al XIX -lea in Moldova, acolo unde isi desfasurau activitatea: Gavriil Musicescu, Ciprian Porumbescu, si in Transilvania si Banat, acolo unde creau Gheorghe Dima, Iacob Muresanu si Ion Vidu. Incet, incet, incepe sa se manifeste generatia care a luptat pe front in al doilea razboi mondial. Aceasta generatie a purtat geniul tutelar al lui George Enescu si a inclus in randurile ei talente componistice de exceptie cum au fost: Mihail Jora, Sabin Dragoi, Dimitrie Cuclin, Martian Negrea.

Generatia poetului Nicolae Labis numara compozitori de marca precum: Tiberiu Olah, Stefan Niculescu, Aurel Stroe, Anatol Vieru, Pascal Bentoiu, Octavian Nemescu, Corneliu Cezar. Generatiile de compozitori din cea de-a doua jumatate a secolului al XX -lea, au debutat insa pe un teren bine stabilit din punct de vedere componistic, stilistic si estetic. Paralel cu Enescu, in prima jumatate a secolului al XX -lea, se emancipeaza generatii importante de compozitori, cu totii preocupati de conceptul modern de Scoala Nationala. Acesta este din ce in ce mai clar definit, atat teoretic, dar mai ales componistic prin explorarea profunda a componentelor morfologice ale folclorului, in genuri si forme traditionale. Astfel, in cadrul creatiei muzicale - chiar si apartinand unui singur compozitor - vom intalni asocierea nuantelor folclorice, liturgice si impresioniste in armonie cu elemente pastrate din tonalul hipercromatic.

Sfarsitul anilor - inceputul anilor reprezinta inceputul afirmarii noii orientari estetice promovate de tineri, cu semnale venind de la Anatol Vieru (1926 -1998), Stefan Niculescu (1927 -2008), Tiberiu Olah (n. 1928 ), Adrian Ratiu (n. 1928), Aurel Stroe (n. 1932), vor alcatui un grup compact, unitar, traversat de aceleasi interese pentru muzica noua. La generatia ce-ti avusese debutul la sfarsitul anilor '50 - inceputul anilor '60 se adauga noi serii de compozitori, nascuti intre 1935 -1945, multi dintre acestia propunand in deceniile al VII -lea si al VIII -lea, propriile orientari: spre muzica spectrala, cu insistenta pe un sunet originar, spre cea de meditatie, incantatorie, spre diverse modalitati de integrare a aleatorismului, a minimalismului , a teatrului instrumental sau a muzicii electroacustice. Ii putem numi astfel pe: Nicolae Brincus, Nicolae Coman (n. 1936), Corneliu Cezar (n. 1937), Irina Odagescu (n. 1937), Sorin Vulcu (1939 -1995), Ulpiu Vlad (n. 1945), Sabin Pautza (n. 1943). Scriitura pe texturi eterofonice, partial aleatorice, preluata din muzica poloneza a acelei perioade (Lutoslawski , Penderecki), va fi caracteristica pentru multe din lucrarile unora dint6re acesti compozitori determinand adesea un anumit etos particular. Aceasta tehnica de compozitie, precum si aspectele stilistice mai sus enumerate le vom regasi uneori si la: Costin Cazaban (n. 1946), Valentin Petculescu (n. 1947), Liana Alexandra (n. 1947), Fred Popovici (n. 1948), Doina Rotaru (n. 1951), Adrian Pop (n. 1951).

2. Prezentare de artist - Liana Alexandra

Liana Alexandra, compozitoare neoromantica, asa cum toti cronicarii o considera se numara printre artistii importanti din cea de-a doua jumatate a secolului al XX -lea. A studiat la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti si a fost colega de grupa cu Sever Tipei, Costin Cazaban, Ulpiu Vlad, Constantin Simionescu.

Desi, la Liana Alexandra aspectul autodidact a fost determinant ea venind de la un liceu teoretic, liceul Gheorghe Lazar , asupra formarii ei ca si compozitoare si-au pus amprenta nume mari ale muzicii romanesti, precum: Alfred Mendelssohn, Tiberiu Olah si Tudor Ciortea. Cu Alfred Mendelssohn a studiat primii doi ani de compozitie, doi ani ce au initiat-o in tainele muzicii cu adevarat. Au urmat urmatorii doi ani cu Tiberiu Olah, compozitor roman de origine maghiara. Acesta a studiat la Conservatorul de Muzica din Cluj si din Moscova, inspirandu-se la imceput din creatia lui Bela Bartok, George Enescu si Igor Stravinski. Inca de la primele opusuri, Tiberiu Olah a elaborat o sinteza intre limbajul post -serial si cel modal. Extragandu-si anumite idei de ordin melodic (eterofonia) sau ritmic (sistemul parlando -rubato din universul muzicilor de traditie orala), compozitorul le metamorfozeaza tehnic intr-o constructie abstracta ce pastreaza insa expresivitatea si farmecul sonor. De-a lungul timpului, o seama de alte principii creatoare isi fac aparitia in gandirea compozitorului.

Ultimii doi ani de studiu in ale compozitiei Liana Alexandra i-a urmat cu Tudor Ciortea, care s-a afirmat ca un: compozitor, muzicolog si profesor. Studiile muzicale le-a inceput la Brasov si la Cluj, continuandu-le la Bruxelles. A avut o activitate muzicologica intensa: a sustinut conferinte, prelegeri, concerte -lectii, emisiuni de radio si televiziune, comunicari stiintifice in tara si peste hotare, a scris studii, analize, cronici, recenzii.

Compozitoarea Liana Alexandra a beneficiat de toate aceste modele, dar pleaca de la acestia spre realizari personale. Inca de timpuriu ea s-a afirmat atat in viata muzicala romaneasca, cat si peste hotare. A avut relatii cu diferite culturi ale epocii noastre, lucrarile sale ajungand pe aproape toate continentele lumii. I-au fost prezentate lucrari in: Darmstadt, Suedia, Germania, Austria, Belgia, Olanda, Israel, Australia. Este de apreciat faptul ca, in ceea ce o priveste pe Liana Alexandra, ea si-a manifestat destul de devreme interesul pentru genuri deeosebite. Ea este interesata de lucruri spectaculoase, cum ar fi oratoriul, dar prefera muzica simfonica si camerala.

A ramas destul de consecventa in ccea ce priveste legatura ei cu scena, desi este putin dezamagita de publicul roman, care nu prea are inclinatie catre muzica contemporana. Insa, in strainatate prezenta ei pe scena merge in sens ascendent, publicul international dorind sa asculte mai mult o astfel de muzica. In ceea ce priveste creatia sa, compozitoarea are un traseu constant si rectiliniu al ritmului de munca.

Daca ne referim la muzica sa, in tinerete era mai modernista, acum insa, Liana Alexandra a analizat actul de comunicare cu ascultatorul, avand o dorinta profunda de a mentine o stransa legatura cu acesta. A abordat intotdeauna o avangarda moderata, a combinat abstractul cu gandirea lucida si cu dorinta de a emotiona publicul. Mesajul muzicii sale este imbinarea unui modalism cu experimente, dar in final scrie o muzica frumoasa. Intr-o prima perioada e atrasa de limbajele moderne, treptat insa descopera ca modul in care compune trebuie sa aiba acces la ascultatori. Trebuie un efort pentru a forma propriul limbaj in care modernismul este problematica, stapanirea mijloacelor formale si sonore, iar personala este conceptia adresarii, pe calea unei atitudini, care in mod paradoxal, se profileaza la un act de protest fata de limbajele muzicale abstracte. Liana Alexandra numeste in mod demonstrativ acest limbaj, cu un termen italian : Nuova musica consonante (gasirea acelor intervale care nu creaza conflicte prin sonoritate, ci prin ritmica, culoare, expresie).

Capitolul II

1. Repere biografice - Liana Alexandra

Liana Alexandra s-a nascut la Bucuresti, la 27 mai 1947, intr-o familie de intelectuali romani ( tatal era ofiter, absolvent si o perioada profesor al Scolii Superioare de Razboi, iar mama licentiata in Stiinte Naturale). Dupa absolvirea liceului Gheorghe Lazar din Bucuresti, a urmat Conservatorul de Muzica Ciprian Porumbescu (1965 -1971), sectia compozitie, beneficiind de bursa de merit George Enescu. A terminat Conservatorul in anul 1971, fiind declarata sefa de promotie pe tara si oprita in randul cadrelor didactice ale institutiei respective. S-a format si si-a perfectionat arta componistica langa maestri proeminenti ai muzicii romanesti ( Alfred Mendelssohn, Tiberiu Olah si Tudor Ciortea) si de peste hotare, participand regulat la cursuri internationale, cum ar fi cele de la Darmstadt (R.F.G.), in 1974, 1978, 1980 si 1982 si S.U.A. (bursier USIA, United State Information Agency al Departamentului de Stat American). Creatia personala este oglindita in cele peste 100 de lucrari muzicale si studii, in aproape toate genurile de muzica, de la cel simfonic, vocal -simfonic, concertant, la opera, muzica corali, muzica de balet, domeniile de consacrare fiind cele de ampla respiratie si arcuire sonora -simfonic, opera, balet.

In prezent Liana Alexandra este doctor in muzica, profesoara la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti si preda Compozitie, orchestratie si forme si analize muzicale. In anul 1994 si-a sustinut teza de doctorat in muzicologie, cu tema Creatia muzicala - un inefabil demers intre fantezie si rigoare aritmetica si geometrica.

Institutii sau asociatii profesionale in care compozitoarea Liana Alexandra desfasoara activitati permanente:

-membra UCMR(Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania)

-membra ISCM(International Society for Contemporary Music)

-membra a biroului de conducere al Institutului International de Cercetare (American Biographical Institute -S. U.A.)

-membra a Consiliului Mondial al Femeilor Profesioniste (S.U.A.)

-membra a Fundatiei Living Music Foundation (S.U.A.)

-Prim Vice-Presedinta ACPRI (Asociatia Culturala de Prietenie Romania Israel)

-membra ECPNM (European Conference of Promoters of New Music)

-membra GEMA(Germania)

-membra Frau und Musik(Germania)

-membra Research Board Academy(Anglia)

-Co-director artistic al manifestarii anuale de conferinta si concerte intitulate NUOVA MUSICA CONSONANTE/ LIVING MUSIC FOUNDATION .Inc(S.U.A.)

-Expert National in domeniul muzicii, inregistrat in Registrul National al expertilor

-Expert evaluator ARACIS

Expert evaluator CNCSIS

-Posed numar de licenta international (drept de practica internationala) conferit de Statele Unite ale Americii si Republica Federala Germana, din anul 1980 si apoi reactualizat in 1993 incepand cu anul 1971.

-membru fondator al revistei International Woman review (SUA, din anul 2008)

Pe langa toate aceste activitati enumerate mai sus, Liana Alexandra a scris si numeroase carti si tratate. Amintim: Scheme si analize de forme omfone tonale, Creatia muzicala, un inefabil demers intre fantezie si rigoare, Tehnici de orchestratie, Intinerea instrumentelor orchestrei simfonice moderne, Sintaxe omofone tonale, Analize polifone tonale. Lucrarile sale au fost tiparite la: Editura Muzicala (Bucuresti), Edition Modern (Munchen), Edition Furore (Frankfurt), Edition Score-on-line (S.U.A.-Franta).

Lucrarile sale au fost interpretate si inregistrate in: Romania, S.U.A., Belgia, Olanda, Franta, Germania Austria, Israel, Suedia, Cehia, Spania, Canada, la importante festivaluri nationale si internationale.

Compozitoarea a avut si o intensa activitate muzicologica scriind peste trei sute de articole si studii, participand la numeroase emisiuni de radio si televiziune, atat in tara, cat si peste hotare. In prezent are o rubrica permanenta la revista Timpul.

Premii si distinctii:

-Premiul Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania (1975, 1979, 1980, 1982, 1984, 1987, 1988)

-Premiul Academiei Romane (1980)

-Premiul "Gaudeamus" (Olanda) (1979,1980)

-Premiul I "Carl Maria von Weber"(1979)

-Diploma "Who`sWho in the World"(1982-1983)

-Premiul II -Mannheim-Gedock (1989)

-Premiul Beer-Sheva (Israel)(1986)

-Premiul "Fanny-Mendelssohn",Dortmund-Unna (Germania)(1991)

-Premiul ISCM (Mexico),(1993),

-"Femeia anului" 1995,1998,1999,200,2001,2002, (S.U.A.)

-"Femeia anului",1997,1998 (Marea Britanie)

-Premiul ACMEOR,Bucuresti (1997)

-Premiul ACMEOR,Tel-Aviv (1998)

-"International Commendation of Success" (S.U.A.,2000)

-"The 20th Century Award"(S.U.A.,2000)

-"Personalitatea internationala a anului 2001,2007"(Marea Britanie)

-"Cercetatorul anului 2001"(S.U.A.)

-Medalia de Onoare a Statelor Unite ale Americii ( 2002)

-Premiul International al pacii(2003)-United Cultural Convenction(USA)

-Premiul pentru compozitie Electro -acustica, Franta

-Ordinul "Meritul Cultural" clasa a II-a (2004)

-Diploma onorifica a Uniunii Compozitorilor, Belgia

-Femeia anului (2005,2006)(S.U.A,)

-Personalitate a Secolului XXI(S.U.A)

-Premiul International al Pacii(2007)-United Cultural Convenction(USA)

-Gold Medal for Romania(2007,USA)

-Ordinul "Ambasador Suveran" al Ordinului Ambasadorilor Americani(O.A.A.,2008)

Capitolul III

Creatia muzicala

1. Activitate de creatie

Lucrari simfonice, vocal -simfonice, concertante, opera.

-Simfonia I-a (1971)

-Cantata I-a "La curtile dorului" pe versuri de Lucian Blaga (1971)

-"Valente"- moment simfonic(1973)

-Concert pentru clarinet si orchestra (1974)

-Muzica concertanta pentru cinci solisti si orchestra (1975)

-Cantata a II-a "Lauda" pentru soprana,bariton , cor mixt si orchestra (versuri de Lucian Blaga (1977)

-Cantata a III-a "Tara-pamant, tara idee" petru cor de femei, recitator si orchestra, pe versuri de Nichita Stanescu(1977)

-Simfonia a II-a "Imnuri"(1978)

-Opera-feerie pentru copii "Craiasa Zapezii" (dupa Hans Christian Andersen, 1978)

-Concert pentru flaut ,viola si orchestra de camera (1980)

-Baletul "Mica Sirena ",dupa Hans Christian Andersen (1982)

-Simfonia a III-a (1982-1983)

-Simfonia a IV-a (1984)

-Simfonia a V-a (1985-1986)

-Opera "In Labirint" (1987)

-Simfonia a VI-a (1989)

-Poem Simfonic "Ierusalim"(1990)

-Concert pentru orchestra de coarde (1991)

-Concert pentru pian la patru maini si orchestra (1993)

-Simfonia aVII-a (1995-1996)

-Concert pentru saxofon si orchestra (1997)

-"Pastorale" pentru orchestra de suflatori (1999)

-Concert pentru oboi si orchestra(2000)

-Concert pentru orga si orchestra (2002)

-Computer music - 12 Variations (2003)

-Computer music -8 Studies (2004)

-Video-opera "The Sojourn of Spirit"(2007)

Muzica de camera

-Sonata pentru flaut(1973)

-Muzica pentru clarinet,harpa si percutie(1972)

-Secventa lirica pentru clarinet,trompeta si pian(1974)

-Doua secvente pentru soprana si orchestra de camera (1976)

-"Colaje" pentru cvintet de alama(1977)

-"Incantatii"I pentru mezzo-soprana ,flaut, clavecin ,percutie (1978)

-"Incantatii"II pentru clarinet, vioara, viola, violoncel, pian (1978)

-"Consonante" I pentru 4 tromboni (1978)

-"Consonante" II pentru clarinet si pian (1979)

-"Consonante" III pentru orga solo (1979)

-"Consonante" IV pentru clarinet si banda magnetica (1980)

-"Consonante" V pentru orga solo (1980)

-"Imagini intrerupte"pentru cvintet de suflatori (1983)

-"Cadenza" pentru vioara (1983)

-"Pastorale" pentru clarinet bas si pian(1984)

-"Allegro veloce e caratteristico" pentru orga solo (1985)

-Sonata pentru sase corn i(1986)

-"Larghetto"pentru orchestra de camera de coarde(1988)

-"Intersectii"-sonata pentru corn si pian (1989)

-Music for Het Trio (1990)

-" A Tre" pentru flaut, clarinet, fagot (1991)

-"Cadenza" pentru pian( 1992)

-Sonata pentru pian (1993)

-"Fantezie" pentru violoncel si pian(1994)

"-Poem pentru Romania" si "Poem pentru Madona de la Neamt" pentru soprana si pian(versuri Eugen Van Itterbeek,1994)

-Opera de camera "Chant d'amour de la Dame a la Licorne"(versuri de Etienne de Sadeleer,1995)"

-"Consonante" VI pentru cvartet de blockflote (1997)

-"Cinci miscari" pentru violoncel si pian(1997)

-"Consonante" VII pentru harpa solo(1998)

-"Muzici paralele" pentru saxofon, violoncel si pian (2001)

-"Incantatii" III pentru violoncel si banda (2002)

-"Basson Quartet" (2003)

-"Ritmuri" (pentru 4 percutionisti) (2004)

-"Omagiu pionierilor americani" (4 volume, 2003-2004)

-"Elegie" pentru contrabas solo (2006)

2. Analize.

Craiasa zapezii

Liana Alexandra, tinara compozitoare afirmata cu pregnanta in viata de concert romineasca si internationala, si-a imbogatit lista creatiei cu feeria Craiasa Zapezii, lucrare dedicata copiilor, trezind ecouri de puritate si imagini ale povestilor uitate - cu aceeasi forta a seductiei sonore in constiinta ascultatorilor de toate virstele.

Compozitoarea ce abordeaza aproape toate genurile muzicale , priopune interpretilor si publicului o conceptie esteticaoriginala, cu rezolvari personale. Muzica ei convinege pe specialist, bucurindu-se de intelegerea si adeziunea quasi -instantanee a publicului larg. Cele trei simfonii, 4 concerte pentru instrumente soliste si orchestra, 4 cantate, oratoriul Tara pamint, tara idee, pe versurile poetului Nichita Stanescu, jaloneaza un drum creator parcurs cu daruire si seriozitate. Paginile dedicate instrumentelor soliste sau diferitelor grupuri camerale respira atmosfera ideilor clare si echilibrate, exprimate intr-un limbaj contemporan, cu putere de transmitere spre ascultator.

Feeria Craiasa Zapezii , distinsa cu mentiune la Concursul de opera pentru copii desfasurat in luna mai la Dresda, a fost propusa pentru tiparire si montare in mai multe teatre lirice. Premiera feeriei Craiasa Zapezii compusa in anul 1979, dupa Hans Christian Andersen , a avut loc in luna mai 1980, la Sala de concerte a Radiodifuziunii.

Formatia orchestrala utilizata este restrinsa , momentele de interes revenind orgii, percutiei si grupului de suflatori, grup individualizat in functie de cerintele tesaturii epice a basmului.

Spre final, flautul prefigureaza reaparitia la cor a melodiei din prolog -in aparente rigori ritmice de vals - de o muzicalitate cuceritoare si care, printr-un mare diminuendo lasa spectacolului deschidere permanenta asupra sensurilor grave cuprinse, uneori, in plasmuirile povestilor.

Si cind autorul este Hans Christian Andersen, acest poet al basmului - cand muzica Lianei Alexandra este atit de frumoasa si pregnant purtatoare a mesajului de intelepciune, sa fim convinsi ca nici noi, nici copiii, nu von inceta: "Sa vedem mereu imparatia visului ; Puterea este in inima noastra".

Simfonia III - Diacronii

Patrunzind in lumea sonora atit de bogata, de complexa alcatuita de opusurile Lianei Alexandra, apare fireasca rememorare a unui autoportret cu valoarea unei profesiuni de credinta: " Sunt romantic, pentru ca inchid in inima mea toate manifestarile firii si le talmacesc in muzica. Sunt innoitor, pentru ca singur mi-am ales calea si singur mi-am faurit mijloacele de expresie. Sunt in acelasi timp si traditionalist, pentru ca ma simt profund atasat de telul suprem al artei: Frumosul".

Aceasta autodefinire, desi apartine lui Jean Sibelius, atesta generoase principii guvernatoare ce par sa identifice si axele dominante ale creatiei Lianei Alexandra, dupa cum ea insasi a marturisit-o.

Originalitatea lipsita de ostentatie, claritatea unor concepte artistice bine inchegate, demonstrind o ferma maturitate creatoare, ca si suflul epic, cu o tenta romantica- in sensul unor arcuiri, gradari, elanuri si caderi, a oscilatiilor intre forta monumentala si simplitatea plina de gratie uneori - caracterizeaza in linii mari opera Lianei Alexandra, reflectindu-se intr-o lumina noua in cadrul Simfoniei a III - a - Diacronii.

Simfonia ofera o perspectiva aparte in tabloul componistic al ultimilor ani, in care autorii au concretizat sonor viziuni conceptuale atit de diferite asupra timpului - unul dintre elementele esentiale ce dimensioneaza actul creator muzical - de la dilatarea, rarefierea extrem de pronuntata pentru a surprinde cele mai fine transformari ale substantei, pina la condensarea care face ca evenimentele tensionale sa se succeada cu o rapiditate tensionata , imagine in care nu se mai discern clar contururile, ci totul se apropie mai degraba de "pata de culoare". Intre aceste situatii limita, gradul de nuantare instituie criterii pentru a distinge nenumarate variante.

Dupa cum afirma insusi titlul Simfonia Diacronii urmareste reliefarea evolutiei temporale, succesiunea si dialectica unor fapte sonore.

Dinamismul arhitecturii componistice este specific intregului opus, dar modalitatea sa de evidentiere apare diversificata in cadrul celor trei parti ale sinfoniei: In prima miscare, suprafete sonore bine individualizate sub aspectul intervalicii, ritmului, timbrului (al sursei sonore si al modului de atac), se inlantuie intr-un edificiu mozaical, strabatut de o pregnanta dramaturgie interioara, elementele expuse fiind supuse mai degraba unei dezbateri simfonice, decit unei confruntari, pregatind contrastul puternic prezentat de celelalte doua sectiuni ale opusului. Daca partea I constituie alaturarea unoe volume sonore disparate, ce solicita alternativ zonele ansamblului orcheatral, in miscarea mediana plajele eterofone predominante utilizeaza mai mult aliajele timbrale, evolutia discursului muzical caracterizindu-se printr-o pronuntata fluiditate, noile tipuri de structuri insinuindu-se treptat, pe fundalul celor precedente. Fluxul sonor al sectiunii centrale este incadrat de constructia fragmentara a celorlalte parti, in care se afirma principiul unitatii prin diversitate. Rupturile, segmentarea precisa, de obicei prin linii clare de demarcatie constituie atribute valabile si pentru finalul simfoniei, in care pulsul desfasurarii dramaturgiei muzicale este alert, in care forta si lirismul se impletesc intr-un intreg de maxima densitate. Soliditatea monumentala a frescei sonore reprezentata de Simfonia Diacronii , poate fi observata chiar din primele masuri ale lucrarii, aceasta imagine conturindu-se din ce in ce mai ferm. Opusul se deschide intr-un tutti plin de forta, intr-o izbucnire de energie; printr-o ampla dispunere verticala, orchestra realizeaza repartitia in diferite registre a unui acord de patru sunete, rezultat din alaturarea a doua cvinte, aflate la interval de secunda mare. Din pedala generala in ff (corzi in tremollo, doua trompete si doi tromboni cu surdina wa-wa, corni, lemne) , se profileaza pulsatia ritmica, asociata pentru inceput alamurilor (doua trompete si doi tromboni), ce sintetizeaza armonic intregul esafodaj:

Insistenta pe acelasi sunet, pregnanta desenului ritmic ostinat - intarita de precizia atacului - caracterizeaza in general partida alamurilor.

Discursul simfonic rezulta parca din alternanta si suprapunerea unor blocuri sonore omogene (in sensul unor entitati structurale bine determinate), corespunzatoare grupului de corzi, alamuri si lemne, in interiorul carora modificarile de ordinul armonic, dinamic, timbral capata o acuitate deosebita prin faptul ca se succed la intervale destul de mari, sugerind o evolutie privita la "relanti" observata sub aspectele ei cele mai discrete, dar de substanta, reliefata prin utilizarea rafinata nu numai a sueselor sonore ci si a scriiturilor specifice. Oscilatia acestor planuri este intrerupta de interventiile timpanilor, care, ca si alamurile sunt divizati in doua tipuri de sonoritati: una definita prin continuitate, prin flux permanent (pedala) si cea care evidentiaza forta impulsului ritmic. Fiecare dintre aceste aparitii este insotita de sunetele tinute ale etajelor grave ale instrumentelor de suflat: contrafagot, tuba, clarinet bas. Treptat, pe planul dramaturgiei acestei sectiuni se cristalizeaza conflictul dintre elementele cu caracter melodic - celule de 2, 3, 4 sunete reprezentind permutari ale unor fragmente din seria armonicelor inalte (de la al saselea incepind), a caror repartitie metrica da nastere la simetrii, incredintate lemnelor in unison (acoperind de fapt 4 octave): EX 1

si pinzele sonore, create prin suprapunerea pedalelor sau a desenelor ritmice, in care inaltimea materialului sonor ramine de cele mai multe ori constanta. Acestei antiteze i se adauga apoi si sinteza: structura intonata de corzi in gettato con sordini, a carei configuratie ritmica face parte din paradigma prezentata initial in discursul alamurilor, in timp ce linia melodica poate fi inclusa in cea enuntata in exemplul enterior la lemne: EX 2

In evolutia miscarii se pastreaza constructia prin blocuri sonore - identificabile partidelor orchestrale, dar succesiunea acestora nu mai este limitata prin rupturi, prin discontinuitati, caci tipurile de structuri apar sudate prin legaturi conjugate.

Trecerea in miscarea lenta nu aduce pentru inceput un contrast de scriitura, ci doar unul de caracter. Pinza de flageolete a corzilor grave, pedala cornilor, figuratia estompata a lemnelor constituie "decorul" dialogului dintre elementul nou - doar sub aspect timbral si nu sub cel structural - reprezentat de amalgamul sonoritatilor a trei instrumente de culoare: vibrafon, marimbafon, clopote, si cel deja cunoscut - linia corzilor in gettato. Treptat acesta din urma se dizolva in vastele plaje eterofonice, punctate pe alocuri de nuante cromatice ale percutiei. In unele pagini, eterofonia se contureaza din canonul (aproape strict) al vocilor ex 3

Daca in prima parte a sinfoniei forta, exploziile de energie, erau predominante, aici ondulatiile planului tensional gradeaza continuu ample spatii sonore, cuprinzins sfere expresive diverse. Pornind de la tonuri sugerind clar -obscurul, imaginile se concretizeaza din ce in ce mai pregnant, redind ascensiunea citre o luminozitate apoteotica, cucerita dupa parcugerea citorva suprafete sonore in cadrul carora scriitura corzilor reprezinta criteriul de individualizare: rarefieri si dispersari ale substantei muzicale pina la pointilism, in nuante dinamice reduse, sau cresterea brusca a densitatii sonore, prin marirea frecventei atacurilor, in fortissimo. Aceasta gradare este marcata de dispunerea pilonilor armonici - acorduri de nona ce se succed din cvarta in cvarta ascendenta.

Pendularea intre aceste doua ipostaze ale tratarii orchestrei de coarde potenteaza desfasurarea, conducind catre o ultima treapta - o pedala a corzilor sustinuta de piatti, peste care se aud semnalele alamurilor, ce rememoreaza parca inceputul lucrarii , dupa care se reinstaleaza atmosfera de calm redata mai ales prin eterofoniile cprzilor, din tesatura carora se detaseaza celula intonationala a viorilor prime, alcatuita tot din oscilatia dintre mersul treptat si salt, prelucrare a unor portiuni ale seriei armonice: EX 4

De mare efect expresiv sunt fluctuatiile armonice ale discursului, care intrerup pentru moment inlantuirile de cvarte, pentru a lasa locul caderilor basului la terta mica inferioara. Dialogului dintre corzi si alamuri i se interpune pentru scurt timp figuratia rapida a lemnelor. Gradarea continua a tensiunii dramatice atinge punctul culminant in melopeea corzilor si lemnelor la unison, bazata pe configuratia melodica a exemplului anterior , punctata de acordurile monumentale intonate de alamuri (trosonuri majore, etajate in registrul grav si mediu). Simplitatea acestei pagini - o monodie ampla, aprijinita pe lungi piloni armonici - constituie un apogeu; forta acestei linii melodice reductibile la citeva sunete pare sa invaluie intreg ansamblul , ridicindu-se din grav pina in acut intr-o singura voce.

Dupa apoteoza acestui moment, de factura contemplativa , finalul opusului readuce viziunea diacronica a travaliului simfonic, intr-o constructie ce sintetizeaa principii specifice celor doua miscari precedente: dimensiunea melodica - dobindita in partea mediana - si arcuita din blocuri sonore distincte ce se succed, se suprapun, se intrepatrund. Dintre acestea, doua se reliefeaza in mod deosebit (prin contrastul lor):

- pulsatia aproape permanenta, de o rigurozitate precisa incredintata corzilor:

- cantilena lirica, avind la baza acelasi sunete:

Gindirea componistica pe spatii largi, arhitectura grandioasa se detaseaza si din aceasta sectiune a simfoniei, dar in plus se reliefeaza mai clar si migala fiecarui arabesc, ce confera vigoare constructiei fara a o incarca. Supletea scriiturii, jocul pedalelor armonice figurate, pregnanta timbrala plina de culoare se asociaza ritmului alert al evolutiei dramaturgiei muzicale, ce continua - la alt nivel insa - gradatia intregului opus.

Intr-o constructie clasica prin echilibru, intr-o structura bazata pe polifonia unor blocuri orizontale, unor suprafete sonore innobilate de o a treia dimensiune - profunzimea Simfoniei Diacronii se constituie intr-un model de conceptie simfonica epica, ci intr-o aparenta libertate , guvernata strict de legile sale interioare, de forta evocatoare a fiecarui traiect muzical, de proportiile si valentele sale expresive, avind un edificiu monumental, dar in care dinamismul si mobilitatea reprezinta coordonate esentiale.

Capitolul IV

Gindirea teoretica

1. Cursul de forme

2. Teza de doctorat

Capitolul V

1. Portret in dialog cu Liana Alexandra

Raluca State: Care credeti ca este locul dumneavoastra in viata muzicala contemporana si peste

hotare?

Liana Alexandra Asa cum ai putut sa vezi din lista de lucrari, cred ca ea voebeste de la sine, ma straduiesc sa fiu prezenta si aici, in masura in care sunt necesara. Ca la orice compozitor prezenta in viata muzicala este cu valuri, asta si datorita modelor care apar si dispar. Eu am un traseu rectiliniu al ritmului de munca, desi muncesc in mai multe domenii si pe mai multe planuri, dar in vederea ritmului creatiei mele cred ca el este constant. Iar in strainatate prezenta mea a mers in sens ascendent, adica in aceasta globalizare pe care o traim in ultimii ani, prezenta mea este cu mult mai mare in afara granitelor tarii, decat in Romania. Poate este chestie de moda sau treaba de stil. Oricum datele statistice vorbesc de la sine.

Raluca State: Care sunt caracteristicile muzicii dumneavoastre

Liana Alexandra: O caracteristica foarte importanta a muzicii mele este dorinta mea profunda de a comunica cu oamenii. Am abordat intotdeauna o avangarda moderata, adica am combinat abstractul cu gandirea lucida si cu dorinta de a emotiona publicul.

Revenind la intrebarea precedenta apropo de prezenta mea aici si peste hotare, am remarcat, in ultimii sapte, opt, poate zece ani, o scadere drastica a popularitatii mele, aici, in Romania, datorita promovarii acestui stil, un stil care este mai catre oameni. Mi-a scazut cota de popularitate in Romania, a crescut in America cred ca asta este cota de balans. Mesajul muzicii mele este imbinarea unui modalism cu experiente, dar finalmente imi place sa scriu muzica frumoasa si sa comunic cu oamenii.

Raluca State: Care credeti ca sunt caracteristicile muzicii de acum, a muzicii contemporane

Liana Alexandra Sunt multe, variate si sunt bine venite toate. Depinde de cine le compune si depinde de cine le asculta. Eu nu am idei preconcepute si nu as putea sa spun ca un stil e mai presus decat altul. E ca atunci cand se instaleaza o dictatura stilistica, care vrea sa anihileze si alte dorinte de a se manifesta ale altor compozitori. Libertatea de creatie trebuie respectata.

Raluca State: Portretul in epoca contemporana si / sau romantica.

Liana Alexandra: Cronicarii, cam toti, indiferent de unde sunt, ma cam stampileaza ca fiind o compozitoare neoromantica. Si probabil ca asa sunt. Deci, sunt un compozitor contemporan, dar sufletul meu este neoromantic.

Raluca State: Care sunt preocuparile dumneavoastra

Liana Alexandra: Predau (forme si analize muzicale, orchestratie, compozitie). Imbin aceasta activitate didactica, de o viata intreaga, cu cea de creatie, cu activitatea muzicologica, cu multe alte activitati legate de datoriile mele sociale. N-am fost niciodata un compozitor care sa traiasca retras si sa fie rupt de societate. Am si preocupari de administratie culturala.

Raluca State: Ce generatie reprezentati

Liana Alexandra: Generatia batrana, cea de 60 de ani. Am avut parte de un model educational foarte bun, foarte permisiv si foarte flexibil modelul acelor ani, unde puteau sa vina la compozitie din anul III cu concurs de admitere orice fel de student, de la orice sectie. Nu era restrictia ca din anul I dai concurs la compozitie si te faci compozitor. Sau din anul I ai intrat la dirijat si dirijor te faci. Pentru ca este greu sa se contureze cineva de la inceput, sau sa isi contureze optiunile. Asa se frace ca am fost colega de grupa de compozitie si de serie cu Sever Tipei (care acum e in S.U.A.), cu Costin Cazaban (care e la Paris), cu Ulpiu Vlad, cu Constantin Simionescu (care a activat si el la Consevator pana acum 10 ani).

Raluca State: Care au fost maestrii importanti care v-au format

Liana Alexandra: Toti au fost importanti si fiecaruia ii datoram cate ceva. Noi avem un cult mai aparte al respectarii profesorilor, si ai celor care ne-au invatat carte. La compozitie am lucrat cu trei profesori, cate doi ani cu fiecare: primii doi ani cu Alfred Mendelssohn, urmatorii doi ani cu Tiberiu Olah si ultimii doi ani am studiat cu Tudor Ciortea. O suma extraordinar de interesanta din punct de vedere al modalitatii de a ma forma ca compozitoare. Evident ca aspectul autodidact mi-a fost determinant. Eu venind de fapt de la liceu teoretic, liceul Gheorghe Lazar, unde se facea cultura generala foarte serios.

Raluca State: Ce v-a determinat sa alegeti dupa liceu, Conservatorul

Liana Alexandra: Dragostea mare fata de muzica m-a facut sa virez radical catre muzica.

Raluca State: Ati avut relatii cu diferite culturi ale epocii noastre. Care au fost acestea

Liana Alexandra Cred ca am avut relatii aproape cu toate culturile. Lucrarile mele au bantuit aproape pe toate continentele lumii si contactul meu a fost echilibrat. Evident ca am avut piata de desfacere mai mult acolo unde publicul sau interpretii prefera lucrari neo -consonante, modale, adica o avangarda mai putin dura. Este o chestie de gust, pentru ca oamenii sunt toti la fel. Mi-au fost prezentate lucrari la : Darmstadt, in Suedia, in Germania, dar cam peste tot m-au cantat americanii. In Austria, in Belgia, Olanda, Israel, Australia, cam pe toate continentele am avut concerte.

Raluca State: Cum puteti privi in mare periodizarea activitatii dumneavoastre componistice Este vorba de o evolutie a stilului sau a conceptiei artistice

Liana Alexandra: Eu cred ca n-am evoluat. Cred ca mi-am consolidat niste matrice spirituale, mi-am consolidat o trasatura de caracter, mi-am maturizat-o si tot mereu am cautat sa ma redescopar pe mine. Probabil ca lucrarile de maturitate sunt mai serios asternute pe hartie, cu mai multa economie treptat am devenit mai zgarcita in folosirea mijloacelor, ca stil de maturitate, dar eu sunt aceeasi. Si asta am constatat-o ascultandu-mi lucrari de acum treizeci de ani si lucrari compuse recent. Parca sunt eu, mereu aceeasi, care ma trezesc dintr-un vis si ma apuc sa scriu, desi nu ma copiez.

Raluca State: Ce loc ocupa modelul folcloric pe plan general in creatia dumneavostra muzicala

Liana Alexandra El a fost o coordonata frecvent folosita am folosit-o mult ca matrice spirituala in diverse simfonii, lucrari concertante, lucrari camerale m -am simtit bine sa-l folosesc. Sigur, am scris si in alte stiluri si in alte genuri. Nu sunt foarte atrasa de muzica de divertisment,( asta e iar o treba de optiune personala), pentru ca pentru mine muzica este ceva foarte serios. Dar, din pacate, acum ce cam copleseste divertismentul. Desi dupa divertisment, urmeaza acele momente de reculegere, de adunare interioara si colectiva. Deci, revenind la folclor, l-am folosit.

Raluca State: Ce parere aveti, fiind in problema, despre traditie privitor la formele muzicale

Liana Alexandra Pai nu exista compozitie fara forma. Cu cat forma este mai clara, cu atat compozitia este mai frumoasa si mai expresiva. Acum, predand de treizeci si sapte pe langa orchestratie si compozitie si forme muzicale , sigur ca m-am dedicat acestei profesii. Sunt materii foarte interesante si importante, deoarece analiza duce la descoperirea unor lucruri deosebite in partitura.

Raluca State: Ce gen de muzica preferati

Liana Alexandra: Prefer muzica simfonica si camerala. Din pacate muzica simfonica se canta rar in ultimii ani, adica nu exista o politica de a promova creatia simfonica a compozitorilor contemporani pe teritoriul Romaniei. Desi in toate tarile din Uniunea Europeana se protejeaza in primul rand creatia proprie. Eu o numesc o lipsa de patriotism.

Raluca State: Sunteti adepta gandirii pe baza rigorilor matematice, cum s-a putut observa in teza de doctorat sau preferati lirismul, fantezia, improvizatia

Liana Alexandra: Si una si alta. Una fara cealalta nu este valabila. Rigoarea iti da o soliditate an constructie, o viziune, o claritate, dar daca nu esti talentat si nu ai acel ceva care sa emotioneze, nu se poate. Aceasta este optiunea mea stilistica. Altii prefera numai rigoarea, cum e Xenakis. Mie imi place euforia sonora.

Raluca State: Considerati ca aveti discipoli sau parteneri ai conceptiei artistice ?

Liana Alexandra: Parteneri.

Capitolul VI

Ecouri

1. Citate

Liana Alexandra: Pentru mine momentele de aniversare (si au fost foarte multe in ultimul deceniu) au reprezentat de fiecare data un motiv in plus de inspiratie, de exprimare a unei adeziuni la viata noastra contemporana au fost momente carora le-am dedicat lucrari ca: Doua cantece impotriva mortii, Catre pace, cantata Tara -pamant, tara- idee, etc., ultimul eveniment festivalul national Cantarea Romaniei, indreptandu-mi de aceasta data gandurile catre copii, carora le-am dedicat o lucrare vocal - simfonica, anul acesta fiind anul lor de sarbatoare internationala.

Pentru viitor, la aniversarea a 2050 de ani de la infiintarea primului stat centralizat dac, pregatesc o muzica de balet.

Recenzii ale presii

● Personalitate artistica inzestrata cu un fin simt al formei bazat pe elemente contrastante, bine definit mai ales in orchestratie (revista Muzica, Bucuresti).

● Liana Alexandra a dovedit multi ani ca tehnica ei de compozitie este deja bine stabilita. Ajutata de muzicalitate si imaginatie, aceasta tehnica ii permite compozitoarei sa obtina cele mai bune rezultate cu orice fel de grup muzical (Contemporanul, Bucuresti).

● Fiecare piesa muzicala noua o aseaza pe Liana Alexandra in conducerea generatiei ei de compozitori romani, premiile internationale demonstrand evolutia artistica ascendenta a acestei dedicate compozitoare (Flacara, Bucuresti).

● Liana Alexandra este vazuta ca cea mai buna compozitoare romanca a generatiei ei. Vocabularul ei compozitional este variat, intinzandu-se de la tehnici aleatorii la melodii lirice vaste bazate pe elemente folclorice din propria cultura (Grey Youtz, The Michigan University, S.U.A.).

● Muzica Lianei Alexandra este plina de caldura si de elemente melodice originale alaturate unui minunat vast spirit dramatic. Orchestratia ei inefabila si imaginativa este uimitoare (Arbetarbladet, Gevle, Suedia).

● Liana Alexandra isi depaseste colegii si anihileaza persistenta prejudecata a sexelor care continua sa existe. Opera ei este o prelucrare subtila si neobisnuita a folclorului romanesc ce imbina in productie" avangarda" cu "traditia". Legaturi surprinzatoare intre "hora" romaneasca in tempo rapid si melodiile de tipul Ligetti, intre "doina" si un placut Expressivo incep a aparea (Frankfurter Allgemeine Zeitung, Germania).

● Liana Alexandra a demonstrat excelenta la Gaudeamus. In aceasta saptamana la Gaudeamus s-au strans numerosi compozitori , iar Liana Alexandra a atins excelenta - enorm, bogat, extravagant, teribil de picant, o existenta imensa (NRC Handelsblad, Amsterdam, Olanda).

● In lipsa lor de atentie, muzicienii din Vest cred de multe ori ca intreaga lume estica este un monolit muzical cu mult in urma timpurilor si izolata de restul lumii muzicale prin bariere politice si culturale. Cand intalnesti o compozitoare ca Liana Alexandra trebuie sa iti reexaminezi toate acele pretioase prejudecati. Liana Alexandra nu se descrie nici ca o traditionalista, nici ca o compozitoare de avangarda (Robert Finn, S.U.A.).

● O scurta lauda a unei remarcabile piese. Se refera la o compozitie a romancei Liana Alexandra, o transfigurare a folclorului romanesc, remarcabila prin ferma ei maiestrie, fascinanta in mesaj. Merita mentionat faptul ca virtuozitatea instrumentala serveste muzica (Musica, Germania de Vest).

2. Cronici

Liana Alexandra si nuantele sunetului (portret in alb-negru).

De obicei, un concert in genul Portretului componistic vine ca o rasplata tardiva, o recunoastere reparatorie, o consolare sau o descoperire. Nici unul dintre aceste aspecte nu se potriveste cu Portretul componistic Liana Alexandra, organizat duminica trecuta de Radiodifuziunea Romana - realizator Veronica Zbarcea. Temeiuri ar fi destule in sprijinul afirmatiei mele. Mai intai, pentru ca Liana Alexandra este unul dintre numele importante,situate in centrul atentiei noastre privind componistica romaneasca.Poate chiar impropriu limitez la noi renumele artistei, deoarece, de ani de zile, creatiile sale se aud in lume, sunt premiate si aplaudate.Pornind de aici, un al doilea argument at fi acela al demonstratiei propuse de acest concert care,in totalitate, este alcatuit din prime auditii in Romania,sau prime auditii absolute, plasate pe o extensie temporala de aproximativ un deceniu, cu o pndere considerabila pentru ultimii trei-patru ani. Liana Alexandra -ar fi al treilea argument- nu a dorit sa ne reaminteasca realizari ale sale deja cunoscute,pentru a ne reimprospata memoria,ci a intentionat sa completeze imaginea deja existenta cu ceea ce a preocupat-o, pr plan componistic,intr-o perioada mai recenta.In timpul trecut, existau interviuri in care creatorii nostri lamureau publicul, sub titulatura "santier de creatie", asupra proiectelor mai apropiate.Privit astfel, concertul Lianei Alexandra a fost un "raport de creatie" si asupra indeplinirii proiectelor. Daca motive de a privi cu interes concertul exista, motive de satisfactie nu ne este greu sa gasim,chiar daca nu multi confrati de breasla s-au grabit sa afle.Liana Alexandra si-a pastrat atitudinea de creator care hotaraste cu fermitate asupra solutiilor adoptate. Suntem insa in fata unei atitudini enigmatice,asa cum sta bine unui artist,liber de a nu-si justifica optiunile. Ele pot placea sau nu,dar asta dupa ce au intrat in viata obiectiva a operei, in acea postviata ce nu mai depinde de autor.M-am gandit ca,pentru a alege ceva din ceea ce am ascultat,as fi dorit mai multe explicatii. Apoi, m-am razgandit,socotind ca interesul trebuie sa-l descopar in relatia directa cu lucrarile,fara pledoarii prealabile.Un drum ar fi cel al pieselor instrumentale,care ne arata in Liana Alexnadra o personalitate dura si dramatica. Asa mi-a aparut mie Sonata pentru pian, excelent redata de japoneza Miwako Matsuki.Cu intersectari lirice intre spatii sonore complementare, nici Studiul de nuante cantat de pianistul Scott Tinney(SUA) nu ne-a scutit imaginatia de reflexe de antracit ale unei imagini a Lianei Alexandra.Unda de flexibila privire spre un anume neoromantism, descoperita in Fantetia pentru violoncel si pian, a avut un alt caracter,chiar pornind de la conversatia celor doua instrumente, intr-o antanta cordiala a compozitoarei cu violoncelistul Serban Nichifor. In orice caz,cu aceste lucrari ne-am fi oprit la o anume granita in ceeac ce priveste seductia, atitudine de care Liana Alexandra nu a fost straina nici in trecut, dar care acum pare sa cunoasca noi tentatii.Nu as putea plasa in alta zona afectiva cele sase secvente ce alcatuiesc opera de camera Chant d'Amour de la Dame à la Licorne, pe versurile poetului belgian Etienne de Sadeleer.Complicitatea celor trei interpreti - soprana Georgeta Stoleriu,viloncelistul Serban Nichifor si pianista.Liana Alexandra - este seducatoare,transpune ascultatorul intr-o lume a posibilelor visari fanteziste,usor parfumate cu tente baudelairene.Exista in aceasta miniopera(sau cantata?) de camera un anume cult al gestului frumos, recuperare a multor clipe cenusii ce populeaza prezentul, ceea ce face din muzica Lianei Alexandra o sansa pentru contemporani. Intr-un fel, Concertul pentru saxofon si orchestra de coarde - excelent relationat de saxofonistul olandez Hans de Jong cu Orchestra "Concerto" dirijata de Dorel Pascu Radulescu - face parte din acceasi lume.Liana Alexandra ne ajuta sa redescoperim ca timpul de a asculta muzica este altul decat grabirea noastra cotidiana.Pare,in acest sens,inspirata de adagioul goethean despre "clipa cea frumoasa,care trebuie oprita".Mi-am adus aminte,dupa concert,ca era vorba de muzica romaneasca.Urmariesm de fapt.muzica,pur si simplu.

Grigore Constantinescu

Revista Rampa,nr.27,5 noiembrie 1997

Portret componistic

Sub acest generic am avut prilejul sa ascultam,intr-un concert organizat de catre Societatea Romana de Radiodifuziune(realizator Veronica Zbarcea),pagini muzicale desprinse din creatia Lianei Alexandra,compozitoare care a pasit pragul celei de-a 50-a aniversari.

Refuzand comoditatea rememorarii unor lucrari deja consacrate - parte a unui trecut componistic mai apropiat sau mai indepartat - programulconcertului a inclus opus-uri foarte recente.Toate fiind prime auditii - romanesti sau absolute - acestea erau poate cele mai in masura in a ne edifica asupra evolutiei gandirii muzicale a Lianei Alexandra intr-un context actual.Am constatat cu aceasta ocazie ca stilul sau nu a deviat de pe traseul continuitatii,ci se orienteaza cu statornicie catre aceleasi coordonate ideatice care au preocupat-o intotdeauna.Compozitoarea ramane fidela,astfel,cultivarii unui univers sonor apartinand ethosului romanesc, cel care ii ofera inepuizabile sugestii in esafodarea demersului sau componistic. Acordand suprematie argumentului folcloric,Liana Alexandra scruteaza spatiul sonor al trecutului in cautarea unor lumi imagistice destramate in timp, legandu-le de constiinta prezentului printr-un nostalgic "neo". Alte insusiri ale limbajului sau - precum ar fi orientarea catre consonanta,transparenta scriiturii si mai ales acea subtila sensibilitate pe care o emana - contribuie la crearea unei ambiante echilibrate,nonconflictuale,caracteristica plasmuirilor sale muzicale.

Concertul s-a deschis cu Fantezia pentru violoncel si pian, in care desfasurarea libera,cu tenta improvizatorica a primei parti este alternata prin contrast, de accentele asimetrice ale ritmului aksak,ce domina sectiunea secunda; lucrarea a fost redata cu multa precizie si caldura de catre Serban Nichifor(violoncel),intr-un dialog perfect realizat cu pianul(Liana Alexandra).

Studiu de nuante este titlul piesei ce a urmat,in viziunea interpretativa a pianistului american Scott Tineey, care a reliefat printr-un cant bine dozat, alternanta unor sunete razlete, colorate timbral prin diverse moduri de atac.

Am "gustat" in continuare sensibilitatea aproape romantica, ce strabate opera de camera Chant d'amour de la Dame à la Licorne, scrisa dupa unciclu de sase poeme cu acelasi nume al poetului belgian Etienne de Sadeleer. Subiectul operei - creatie fantasmagorica a Evului Mediu - a determinat folosirea unei scriitori stravezii,consonante,cu trimiteri catre inceputurile rostirii monodiei acompaniate.Infruntand cu succes adversitatile inerente unei partituri moderne,soprana Georgeta Stoleriu ne-a incantat printr-o interpretare plina de pasiune si profesionalism, in compania duo-ului "Intermedia"(Liana Alexandra-pian si Serban Nichifor-violoncel).

Ingemanare de sisteme sonore modal-atonale,Sonata pentru pian este impanzita de sonoritati aspre, disonante, ce o apropie de aria stilistica a expresionismului.Pianista japoneza Miwako Matsuki, posesarea unei tehnici performante,dar si a unei culturi muzicale apreciabile, a oferit o interpretare excelenta, fiind convingatoare chiar si in acea paranteza modala, imbibata de sonoritati folclorice, deschisa in finalul lucrarii.

Programul s-a incheiat cu Concertul pentru saxofon si orchestra, pagina dedicata saxofonistului olandez Hans de Jong. Calitatile instrumentale si expresive de exceptie ale protagonistului au fost dezvaluite in ritm alert, de tip aksak, al partii I, in cadrul careia solistul s-a aflat intr-o permanenta conversatie cu orchestra "Concerto" condusa de catre Dorel Pascu Radulescu si in ampla cantilena a saxofonuluimdin a doua parte a lucrarii, prin care se puteau intrevedea, ca o aducere aminte, franturi dintr-un vals sentimental, facand si el parte din universul aceluiasi nostalgic "neo".

Sorina Bobeica

Actualitatea Muzicala,nr.186

1 decembrie 1997

Visul unui recital sublim si muzica de camera in aer liber

Ca tot atatea exercitii de recucerire a paradisului pierdut - file din calendarul unui miracol anuntat.Fabuloase afise de spectacol,invitatii la concert, caiete program si, cu parca zgomotul unei masini de cusut gigant, tipografia din inima vechilor Bucuresti patriarhali unde se naste peste noapte urmatorul numar al "Jurnalului de festival",imortalizand clipa pentru eternitate (in prim plan instantanee cu protagonistii aventurilor sonore ale editiei; pe fundal - mereu furnicarul lumii elegante). Ma simt privilegiata sa schtez dara acum si aici, din cuvinte, silueta orasului devenit feeria boite-à-musique.Sunt negresit mai mult decat privilegiata sa consemnez cu - repet -aceleasi cuvinte in alb-negru, de care nu ma tem decat ca n-ar putea exprima pe deplin luxurianta paleta cromatica a evenimentului - visul recitalului de sublim si muzica in aer liber -NUOVA MUSICA CONSONANTE in memoriam 11 septembrie - Mesaj uman de iubire asupra caruia moartea nu mai are nici o putere!

11 septembrie! Era duminica seara, pe la ceasurile 8,30,si la finele unui incendiar program de folclor cu hora romaneasca rotund intinsa in aplauzele generale, vara indiana isi intinde inca peste careul Pietei Festivalului tentaculele. In mod reflex, avertizat ca urmeata un recital de muzica contemporana, s-ar fi presupus ca publicul va bate in retragere.Surpriza insa - doar pentru cei ce nu stiu ca, sfidand desertul cotidian cu atata subjugant farmec, atata neoconsonanta de frumusete pura pe axa Orient-Occident,Liana Alexandra si Serban Nichifor si-au capatat de mult locul in inima melomanilor! - asistenta reunita la kilometrul"0" al drumurilor care duc toamna aceasta spre festival saluta calduros prezenta pe scena a tandemului compozitori-interpreti.

DUO INTERMEDIA - pian si violoncel pret de o reverie Living Music in Romania - Nuova Musica Consonante sub stele. Doi lideri de generatie din galeria de portrete a componisticii mondiale, stapanind la superlativ arta comunicarii si, un singur regal - calatorie de seara, de liniste si delicata afectiune, privelisti virtuale si atmosfere.De la valorile noii muzici est si vest europene citire pana la transcriptii evocand precum luna coborata pe Misissippi la vale, mai mult decat centenarele traditii ale pionierilor muzicii americane.

Anca Romeci

Jurnal de Festival George Enescu

Nr.17, 14 Septembrie 2005

Repetitivitatea evolutiva (Liana Alexandra)

Revenirea avangardei componistice mondiale la "noua libertate a simplitatii",dupa aprofundarea atator limbaje, mai bine-zis incercari de limbaje post-seriale, cotitura spre claritate, arhetip,nu inseamna lene, nici lipsa de inventivitate componistica, nu inseamna un moment de criza ci dorinta de regasire a "muzicii sferelor", a acelor armonii si ritmuri care ne amintesc de o netraita existenta: accesibilitatea este, in versiune moderna, crearea unor inlantuiri de sunet fiziologic umane, armonizarea fluxuriloe care puncteaza durata fiecarei constiinte (cadenta inimii si ritmul respirator).

Pentru Liana Alexandra,autoarea unor lucrari de latga audienta, accesibilitatea vine nu numai din limpetimea orchestratiei, ci mai ales din constructii de tipul repetitiv-evolutiv, din obtinerea unor consonante ce par a sugera atemporalitatea asiatica: senzatia nu e numai de "aritmetica tainica", ci de plenara medidatie;o deschidere mai degraba reflexiva decat abstracta.

Un ciclu de cinci lucrari a fost numid de altfel de autoare Consonante: studiind consecintele sonore, pe verticala, care rezulta din armonicele superioare ale mai multor sunete fundamentale; acorduri de tip consonant care nu implica relatiile tonale clasice. Un anume modalism(dar nu de influenta folclorica, nici orientala) le determina,precum si o varietate ritmica in aparenta improvizatorica,avand insa efecte riguros gandite.Compozitoarea calculeaza structurile ritmice pe siruri din seria Fibnacci.Asemenea studii ritmice apar si in ciclul cameral Incantatii, aplicate unor nuclee din melodiile bizantine ale lui Filotei sin Agai Jipei. Aici,efecte stranii sunt obtinute din comprimarea temei (in tempo rapid, semanand cu un joc din Oas !) si din dilatarea ei, prin procedee heterofonice. Aceeasi muzica in spatii temporale diferite, aceleasi structuri in ipostaze variate - totusi auzul pastreaza sinteza, radacinile comune.

In Simfonia a III-a Diacronii repetitivitatea apare intai intr-un cadru dinamic maiestos, transformarile celulei ritmice sugerand posibilitatea de regenerare a sufletului omenesc; partea a II-a, amplu ciclu variational pe cele 12 sunete fundamentale (cu armonice), invoca o zona diafana , o "ceata" de clopote si planuri ondulatorii. Deschiderea larga, de podis tibetan, urmeaza unui "tunel " de zumzet (tremolo in crescendo); mici exclamatii la vioara (optimi) in dialog cu suflatorii afirmativ-rapizi (in scurte suite de apogiaturi) pregatesc acest moment de revelatie.Cu neobisnuita meticulozitate in elaborarea paginilor, Liana Alexandra noteaza fiecare amanunt al devenirii sonore; chiar si compunerea timbrala, chiar si coeficientul creator al interpretarii (renuntarea la muzica grafica este, in acest caz, un semn al rigorii). Un Final - expunand aceeasi muica repede-lent-repede, decantand insa alte elemente - raspunde paginilor anterioare, de o coloratura aerian-rarefiata, cu o afirmativa iluminare.

O simplitate solara - de alta factura decat aceea a Simfoniei a III-a - lasa in opera pentru copii Craiasa Zapezii impresia cristalurilor mozartiene. Basmul lui Andersen e transpus in aeriene teme ,interventii fulgurnte ale corpului ce par a fi scrise in spiritul muzicii de aur de altadata; totusi nu e vorba de un retro pur, nici de citate, "stilul Liana Alexandra", al insistentelor pe anumite durate, al repetarilor si sublinierilor, al marilor deschideri, pastrandu-se si aici. Accesibilitatea impusa de muica pentru copii (inteleasa si cantata de acestia) convine atat tehnicilor primitive cat si celor mai rafinate procedee moderne.

Concertul pentru flaut,viola si orchestra de camera ofera stranii efecte provenite din melodia unor armonice superioare, ale caror fundamentale(pedale) nu se mai aud."Constelatia sonora este neobisnuita.Muzica parea la inceput sa creasca din tacere, dintr-un peidaj sonor oscilant. Scimbari mici,formulate precis au fost inchegate mai tarziu in motive scurte, care cresteau si se dezvoltau in arcuri melodice de o puternica frumusete" - noteaza muzicologul Jan Kask din Uppsala (UNT, octombrie 1980).

Mai putin fantaste, dar mai dramatice, "spasmodice",cum le numeste insasi autoarea, Simfoniile I si II, Concertul pentru clarinet si orchestra, Rezonante pentru pian si orchestra demonstreaza ferme criterii de constructie, elemente de contrast bine definite orchestral. Acestor imagini de amplu dramatism le-ar putea fi adaugate doua cantate pe versuri de Blaga, Muzica pentru clarinet,harpa si percutie, Sonata pentru flaut solo, Colaje pentur cvintet de alama, Secventa lirica pentru clarunet ,trompeta si pian, Soarele si Luna(balada pentru cor mixt),etc. Curatirea expresiei apare pe masura ce crisparea dramatica se spiritualizeaza; influenta lui Ligetty si Lutoslawski - tot mai putin perceptibila.Muzicile Lianei Alexandra emana acel abur unificator al armoniei, sunt incantatii constiente, "cu vointa magica", si in acelasi timp nu exclud vibratiile profane.

Grete Tartler

Melopoetica, pag.64

Editura Eminescu,1984

"In Labirint" de Liana Alexandra

Adminrabila si insolita opera ne-a dat Liana Alexandra, dupa fabula unui policier al lui George Arion.Pastrand pretextul,mai putin epicul cat mai ales alegoriile cartii, compozitoarea a tins si a reusit pe deplin sa inchege o lucrare muzicala ce apeleaza la un limbaj muzical modern,neindepartandu-se, insa, de firul clasic al teatrului liric.In viziunea compozitoarei,"In Labirint"devine povestea unui tanar pus in fata descoperirii labirintice a lumii si a descoperirii de sine. Lumea se descopera greu, sau, uneori, deloc, dar, gratie cautarii furibunde, omul se gaseste pana la urma intreg pe sine, cu dorul lui de bine, de frumos si de fericire. In majoritatea creatiilor Lianei Alexandra, ca si in aceasta opera distingem accentul dual al personalitatii compozitoarei: vitalitatea componistica, energica desfasurare a planurilor muzical-filosofice,pe de-o parte, iar pe de alte,lirismul invaluitor,uneori jucaus,poezia sclipitoare a imaginilor sonore. La fel si in aceasta opera originala, planurile se tes si se disting dual:pe de-o parte,tensiunea dramatica a cautarilor,alcatuita expresiv pe sonoritati de mars,unite cu cadente si accente parodice sau de amuzament dansant ale unor discursuri ale eroilor,iar pe de alta, profundul lirism, atmosfera onirica, ritmurile invaluitoare, in care culorile muzicii devin diafane, stralucind, mistorioase, ca in obscuritatea unui vis indepartat.

Fara indoilaa,"In Labirint" ii pune compozitoarei,in plan tematic,filosofic,componistic.o seama de dificultati, pe care autoarea,prin virtuozitatea procedeelor sale muzicale, le rezolva cu brio. Intalnim aici, muzica de camera si de atmosfera,langa eseul virtuoz muzical, accentele parodice, langa aria de tensiune, cantilena lirica se afla in vecinatatea marsului,aripa unui vals da mana cu coralul,pizzicato se afla in vecinatatea replicii prozaice.Autoarea se misca abil, cu dezinvoltura , printre acestea si chiar daca "povestea" ramane, undeva,obscura, accentele limpezi ale muzicii rezolva aceasta obscuritate, se impun auditoriului, devin dominatoare si termina prin a impresiona adanc. Caci,sa o spunem, inaintea oricarori cautari si procedee ale limbajului modern, a oricaror furibunde puneri in pagina,isolite, pana la urma , importanta ramane puterea de a influenta a acestei muzici,emotia, cum ziceam,pe care ea o creaza in auditor,capacitatea ei de a acptiva,nu numai imaginatia noastra, dar si inima, ceea ce, vai,in destule opere de azi, nu se prea intampla. Or, creatia Lianei Alexandra tocmai prin aceasta se impune,azi,intre compozitiile contemporane: prin arderea ei sincera,devotata, nu doar in tiparele reci ale unei arte rafinate, ci si prin arderea ei adanc umana, prin patrunderea ei, fara fatarnicie si artificii, in inima noastra dornica de adevar,frumos si echilibru.

Ion Ariesanu

Revista Orizont 22

Nr.22(1109),3 iunie 1988

O opera de Liana Alexandra

.Teatrul liric contemporan, cu arsenalul imens de mijloace de expresie orchestrale si vocale actuale,apoate aborda cu succes orice subiect - pare a fi deviza compozitoarei Liana Alexandra, care a propus publicului bucurestean premiera, sub forma concertanta a primei opere politiste romanesti: In Labirint. Pornind de la romanul Trucaj al scriitorului George Arion si apeland la versurile din volumul Copiii lasati singuri ai aceluiasi autor, compozitoarea a incercat sa invinga dificultatile unui subiect de factura inedita, anevoios ca dramaturgie,oscilant permanent intre farsa si drama,intre comic si filosofic,printr-un limbaj sonor, pe cat de modern, pe atat de accesibil. Opera In Labirint - in ciuda intrugii oarecum politiste - are o limpiditate clasica, cuceritoare prin frumusetea discursului sonor (paginile muzicale ale Adelaidei de pilda se fredoneaza de auditori la iesirea din sala).Linia mare a partiturii poatra pecetea, de pe acum inconfundabila, a tinerei compozitoare, aflata in plin proces de definitivare a personalitatii artistice. Liana Alexandra s-a inscris cu fermitate in fruntea generatiei tinere a scolii noastre componistice.

Viorel Cosma

Tribuna Romaniei,15 aprilie 1988

Analize paralele

"Craiasa Zapezii" si "Mica Sirena" de Liana Alexandra

Abordand aproape toate genurile muzicale, de la simfonii, concerte,cantate si un oratoriu,pana la piese destinate instrumentelor si ansamblurilor camerale,compozitoarea Liana Alexandra si-a conturat stilul personal izvorat dintr-un crez artistic de autentica valoare. Creatia Lianei Alexandra dovedeste o remarcabila capacitate de emotionare, de comunicare, determinand reverberatii puternice in presa,in randurile publicului.Este, desigur, cazul fericit al unei opere afirmate si apreciate de timpul in care se naste, de exigentele impuse artei moderne din ultimele decenii.

Cu o istorie aparte, opera-feerie Craiasa Zapezii a prins viata prin montarea sa la Opera Romana(1982) , dupa o prima auditie in concert la Radiodifuziunea romana in primavara anului 1980 si dupa obtinerea premiului "Gaudeamus"(1980) in Olanda. Se adauga alte interpretari si inregistrari la Radiodifuziunea si Televiziunea Romana, la socieatatea de Radio "Procesium" din SUA.,figurand totodata, in planul repertorial al stagiunii Operei din Utrecht (1982-1983). Concepand o feerie ce nu se integreaza unui tipar obisnuit al spectacolului liric, compozitoarea Liana Alexandra a dorit "o imbinare a dramaturgiei muzicale cu balet, pantomima si elemente de regie si scenografie care, impreuna sa realizeze un spectacol total, capabil sa ilustreze feerica atmosfera de basm."

In ceea ce priveste a doua lucrare, istoricul ei este,deocamdata, mai succint. Asteptand o similara exprimare in spectacol, baletul Mica Sirena a fost interpretat, in prima auditie, la Radiodifuziunea romana in vara anului 1984.

Apropierea de universul copiilor a fost mijlocita, cum era si firesc, de lumea basmului, acea modalitate specifica de transfigurare si innobilare a realitatii, taramul metaforelor, hiperbolelor, al "noman's land"-ului in care,cu totii, candva, ne-am cufundat pana la identificare.

Pentru demersul sau componistic,Liana Alexandra a abordat paginile clasice ,consacrate, ale naratiunilor lui Hans Christian Andersen, imaginand in limbajul muzical doua povestiri bine cunoscute- Craiasa Zapezii si Mica Sirena. Dupa marturisirile compozitoarei, unitatea evidenta a celor doua opus-uri este rezultatul vointei creatoare constiente, dirijata la punctul de pornire de o conceptie proprie asupra genurilor muzicale destinate copiilor."Muzica pentru copii -spune Liana Alexandra -trebuie sa fie pura,transparenta, sa captiveze spontan."un deziderat urmarit cu consecventa de o creatie ce nu se departeaza de criteriile realelor valori - originalitate, modernitate, echilibru.

Dincolo de lumea imaginata de oricare povestire,univers penduland intre fantastic si real,exista un fond mult mai subtil,de natura simbolica, ce tine de esenta insasi a basmului. Mica Sirena si Craiasa Zapezii au comun simbolul sacrificiului,al efortului de autodepasire pe care si-l impun eorinele de exceptie descrise de Andersen.

. Exista o unitate de masura din punct de vedere al substantei melodice, ce pune in relatie Craiasa Zapezii cu Mica Sirena: o accentuata faramitare a segmentelor tematice descompuse in celule-"esente",in miscare perpetua,cu un profil concis, pregnant, purtand virtual capacitati combinatorii multiple. .Preferinta pentru anumite intervale - de cvarta si de cvinta - este una din trasaturile generale, valabila tuturor categoriilor tematice.Ea este circumscrisa unui univers modal afirmat plenar, care supune atat parametrul melodic cat si pe cel armonic. In fapt, compozitoarea si-a propus sa creeze un univers sonor potrivit naturii spectacolului destinat copiilor, de maxima coerenta prin claritatea si simplitatea mijloacelor folosite. Se poate vorbi, atat in feerie cat si in balet, de crearea si respectarea unei estetici speciale prin care mijloacele de expresie capata relieful unui mesaj artistic cu finalitate precisa, directionat spre accesibilitatea valorilor autentice.

Pulverizarea in particule multiple genereaza si numeroase pagini de heterofonie in ipostaza texturilor... Se desprinde de aici o alta particularitate a stilului compozitoarei Liana Alexandra,nascuta din coroborarea tuturor parametrilor muzicali: melodie,ritm, armonie,polifonie,timbru,forma.Din acest conglomerat, timbrul poate constitui in analiza noastra un capitol aparte.Timbrul are valoare ,in lucrarile Lianei Alexandra, de conturare, de precizare a ambiantei poetice,a atmosferei si a personajelor, configuratia armonicelor fiind de multe ori, hotaratoare pentru reprezentarea abstractului in concretetea imaginilor.

Si pentru ca, asa cum ne spunea Andersen, puterea de a invinge orice greutate sta in inima copiilor, vom intelege ca lucrarile Lianei Alexandra se adreseaza acestora, trezind "imparatia visurilor" si a vesnicei tinereti.

Antigona Radulescu

Revista Muzica,nr2, 2002

Portrete componistice Liana ALEXANDRA

In 1974, la debutul sau componistic pe scena Ateneului bucurestean, Liana Alexandra avea deja semnate un numar deloc neglijabil de lucrari. Si nu din acelea pe care azi compozitoarea le ascunde(in cazul in care nu le-a distrus), nici incluse in categoria ingaduitoare a asa-numitelor lucrari de scoala, ci opusuri considerate reprezentative, supuse virtualitatii incidentei cu publicul. Simfonia I, Cantata I,Muzica pentru clarinet, harpa si percutie,sau Sonata pentru flaut solo erau, in acel an al debutului, lucrari finite,in asteptarea fiintarii, a restituirii.O asteptare care poate sa insemne timiditate.(?) Poate o strategie abil ticluita.(?) Sau nehotarirea pina la maturizarea unei atitudini antieclectice, fie ca rezoner al spiritului frondeur, fie servind candoarea, discretia creatoare, autocenzura deplina.(?) Cert este ca intrarea Lianei Alexandra in viata muzicala a fost, intr-un sens pozitiv incontinenta,exploziva. Fronda a devastat candoarea.Strategia a invins timiditatea. Dar nu fronda cu sensul ei razvratitor, reformator.Si nici strategia ca organizare a sufragiului unanum, a complimentarii publice.Pentru ca, tanara compozitoare nu este funciarmente vizionara si fara indoiala, nu poate fi suspectata de cabotinism. Creatia sa este aparent lizibila,transparenta, se afla intr-o devenire rectilinie, previzibila. Aparent doar. In fond, existenta componistica a Lianei Alexandra este dominata de o serie de fenomene contrare,unele paradoxale care permit totusi agregarea. Lipsa unui program estetic ostentativ,declarativ nu exclude prezenta unui stil pe cat de concis, pe atat de eficace. Pasivitatea in fata inventiei sententioase, refuzul de a o cauta cu orice pret nu presupune absenta autenticitatii in exprimare. Asa dupa cum neexclusive sunt, pe de o parte, existenta - recognoscibila - a unor tehnici nascute si vehiculate de alte scoli componistice contemporane - in special scoala poloneza si cea americana - si, pe de alta parte, detinerea unei tehnici originale, inconfundabila, aplicata consecvent, cu o mare fermitate.Consecventa care-i defineste personalitatea creatoare, dar care poate genera totodata acuzatia de manierism. Ca este fondata sau nu,obiectia vizeaza crezul statornic, convingerile artistice ale compozitoarei. Insistenta asupra unor mijloace de expresie devenite, la nivelul creatiei de ansamblu,locuri comune, nu implica nicidecum afectarea,superficialitatea. Liana Alexandra nu cauta ,cu fiecare nou opus,primenirea limbajului. Ea este atit impotriva subordonarii atitudinilor nonconformiste cat si a tendintelor cameleonice, de adaptare gratuita. Sinceritatea cu sine insasi, desavarsirea particularitatilor temperamentului artistic sunt obiectivele demersurilor sale creatoare. Muzica devine semnificativa prin estetica mesajului excluzand orice conotatii extrasonore. Propensiunea pentru expresia nuda, directa, solicita economia de mijloace. Totul este redus la un limbaj capabil sa organizeze,sa directioneze aceasta expresie, un limbaj care,in acelasi timp, sa poata exista autonom, fara altoiri rationale, conceptualizatoare. Poate de aceea limbajul sau nu este pasibil de inflatie, de ramificari excesive. Fie in perioada abstracta, folclorica sau a armonicelor naturale, compozitoarea se situeaza pe aceeasi pozitie fata de actul creator. Muzica trebuie inainte de toate sa sune frumos - pare ca gandeste Liana Alexandra - sa vorbeasca in noi prin imaginile ei specifice. Aceasta primordialitate a sunetului ca ferment estetic este comuna tuturor etapelor creatoare. Chiar si celei serial-modale in care formalizarea parametrilor muzicali este iminenta. Sonoritatile din Secventa lirica pentru clarinet, trompeta si pian, Valente pentru orchestra, Concert pentru clarinet,sau Rezonante pentru pian si orchestra, poarta amprenta strictei determinari , dar si a interesului pentru satisfactia estetica. Interes manifestat si in perioada - am numit-o folclorica - in care tanara compozitoare apeleaza la surse propriu-zis muzicale apartinand creatiilor orale, sau culturii bizantine. Colaje pentru cvintet de alama, Cantata a II-a pentru solisti cor si orchestra, Tara-pamant, tara-idee - cantata pentru cor de femei si orchestra, Incantatii I pentru mezzo-soprana, flaut,percutie si harpa, Incantatii II pentru vioara, viola, violoncel,clarinet si pian, pun problema temporalitatii melodiilor populare si bizantine,afirma modalitati inedite de incorporare, de injectare a lor intr-un context dat. In Incantatii II , de exemplu,gestul componistic se fundamenteaza pe o melodie bizantina preluata din colectia lui Filotei sin Agai Jipei , pe care autoarea o expune in diferite viteze de derulare,eterofonizarea permanenta a discursului amintind de insasi practicile din perioada in care s-a nascut sursa originara. Fidelitatea compozitoarei merge mai departe odata cu recrearea atmosferei in care se desfasurau aceste practici, instrumentistii fiind pusi sa interpreteze vocal - intr-o maniera, evident, eterofona -psalmodia. Textul arghezian - in versiune latina -are aici o dubla functie, de potentare a sugestiilor sonore si de insertie a elementului de comunicare tipic uman - cuvantul: " Redempta aeternitate in consensu mentis."(vezi exemplul la p. 10). (Sa mentionam ca lucrarea a fost distinsa cu doua prestigioase premii internationale: Premiul I "Carl Maria von Weber" -Dresda, 1979 si,Premiul "Gaudeamus"- Pays-Bas, 1979).

Exercitiul liber al limbajului nu contrazice organizarea electiva a structurilor spatiale. Entitatile modale sunt delung cautate,tatonate, pana cand survine ethosul dorit. Fenomenul este constant in lucrarile actualei etape de creatie, in care compozitoarea isi decupeaza modurile din spectrele armonicelor naturale. Simfonia a II-a "Imnuri", Doua imagini pentru cor de copii si orchestra, Simfonia a III-a- "Diacronii" , ciclul cameral "Consonante"(I-V), balda -madrigal "Soarele si Luna ", opera feerie "Craiasa Zapezii", sau baletul "Mica Sirena" releva o lume sonora, preponderent diatonica, chiar si atunci cand , prin diferite procedee de filtrare, fundamentalele (si primele functii din spectru) sunt suspendate. Liana Alexandra pare a fi sedusa uneori de propriile-i sonoritati, ca intr-o "relatie pygmalionica", substanta muzicala proliferand dupa legi naturale ce se lasa anevoie decantate. Asa se intampla in prima secventa a Concertului pentru flaut, viola si orchestra de camera, unde impulsul inertial al unui sunet initial (do) determina angrenarea progresiva a armonicelor superioare. Sectiunea se sfarseste atunci cand, parca trezita la realitate, compozitoarea intrerupe subit procesul conservand insa configuratia sintactica (vezi exemplul la p.11).

Economia elementelor de vocabular este evidenta in creatiile cvasi-repetitive, vraja sonora,incantatia mai mult ca principiu estetic si mai putin ca functionalitate constituind motivatiile acestor modalitati de constructie. Dar repetabilitatea muzicii este la Liana Alexandra de o factura speciala. In Consonante IV pentru clarinet si banda magnetica, materia sonora evolueaza prin reiterare in sensul epuizarii semnificatiilor, emotia artistica astfel creata permitand anumite inflexiuni, inlaturand obsesia. Economia de mijloace se poate identifica uneori cu simplitatea, cu lipsa de artificialitate, de ostentatie, alteori insa se poate situa in imediata vecinatate a simplismului, unilateralitatii, superficialitatii. Sunt capcane pe care compozitoarea le evita prin muzicalitate, prin sensibilitate - trasaturi stilistice pregnante care nu de putine ori pun intr-un con de umbra anumite configurari mai socante pe care "vizualul" le receptioneaza, neacceptandu-le ca atare."Auditivul" insa nu impartaseste aceeasi impresie, fapt esential daca tinem seama de ceea ce-si propune muzica Lianei Alexandra. Si nu numai muzica ei ! Constiinta auditiva este primordiala in tentativa de receptare si evaluare a muzicii,iar compozitoarea stie bine acest lucru atunci cand utilizeaza anumite formule - fie ele "batatorite", fie simpliste - care "suna bine", integrandu-se pertinent in context. Un exemplu elocvent il ofera Simfonia a III-a "Diacronii",lucrare alcatuita preferential din structuri texturale care, bineinteles, nu pot fi in totalitate sub semnul originalitatii atat in ceea ce priveste modul de elaborare cat si efectul global. In ansamblul ei, lucrarea rezista insa tocmai prin muzicalitatea fiecarei structuri in parte,prin strategia manipularii si a combinarii lor, caracteristici la care se adauga si suflul simfonic, disponibilitatea de a articula pe suprafete largi - prin tensionari si relaxari succesive -fluxul sonor. Disponibilitate ce survine intr-o anumita masura din insasi mijloacele componistice utilizate. Texturile reprezinta in creatia compozitoarei un "modus vivendi" al categoriilor de organizare temporala. Ele absorb monodii, microstructuri acordice, eterofonii, sau franturi polifone restituindu-le intr-o noua identitate. Liana Alexandra porneste de la textura, o propune ca imanenta a gandirii sale componisitice. Asa cum sinceritatea este la tanara compozitoare imanenta a actului creator.O sinceritate frusta cu care Liana Alexandra comunica simplu, direct - eficace: calitati ce-i acrediteaza, in buna masura creatia.

Liviu Danceanu

Revista Muzica nr.11, 1983

Dialog cu compozitoarea Liana Alexandra

Liana Alexandra, cifrele nu sunt dorite intr-un interviu si totusi, in cazul dv.,sunt incitante, pentru ca numarul premiilor nationale si internationale acopera aproape numarul anilor dv. Detineti un impresionant palmares. Cateva distinctii importante: premiul I "Carl Maria von Weber", Dresda 1979;premiul Fundatiei Gaudeamus, Bilthoven,1979, pentru muzica de camera si,in 1980, pentru muzica de opera; premiul la concursul pentru muzica de orga de la Magadino-Elvetia, 1982; Diploma de merit pentru activitate creatoare, de la Who's Who in the World,SUA,1982-1983; Premiul "George Enescu" al Academiei Romane;Premiul Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor in anii 1975, '79,'81,'82,'84;premiul I la Festivalul National "Cantarea Romaniei" in '81 si '83 si premiul Revistei "Flacara" in '85. Anul 1986 abia a inceput,este prea devreme sa discutam despre trofee. Ce reprezinta pentru dv. aceste premii ?

As incepe dialogul nostru multumindu-va in primul rand pentru o asememnea "uvertura". Cat despre premii, sa stiti ca nu am compus niciodata pentru ele. Acestea mi-au sosit ca niste bucurii daruite de colegii muzicieni din tara si de peste hotare,evidentiind unele dintre lucrarile mele. Nici anul acesta nu ma pregatesc in mod special pentru vreun concurs."Performanta" componistica este mult diferita de cea sportiva.Stacheta trebuie sa foreze, an de an, in adancul inimii si al constiintei si nu sa masoare un centimetru obiectiv. Bucuria mea este mai mare cand simt adeziunea interpretilor,a publicului si a criticii, cand, daca apelez la memorie, majoritatea lucrarilor mele au fost comenzi ale unor solisti, dirijori sau institutii muzicale, cand , daca recitesc scrisori din variate colturi ale lumii, constat existenta obsedanta a unei expresii, poate banala, "imi place muzica dumneavoastra", cand apar cronici -sub semnaturi extrem de diverse ca orientari stilistice,fapt surprinzator pentru mine-,unele atat de elogioase,incat,paradoxal, simt ca ma strivesc. Acestea imi aduc pe de o parte bucurii, pe de alta parte neliniste de a nu mi se dilua forta, de a relua obsedant si cu umilinta, de la inceput, mereu acelasi drum, de a sapa si a-mi dezvalui sufletul, pentru a-l oferi semenilor mei, in starea lui cat mai pura.Sunt evident aspiratii, dar cine stie daca voi izbandi.

Prezenta Dv.in sala de concert a tarii si pe marile scene muzicale europene, americane,australiene,atesta marea accesibilitate a muzicii pecare o conepeti.

Specialistii muzicologi m-au analizat si prezentat in felurite chipuri,pentru mine toate aceste opinii fiind deosebit de interesante, pentru ca reprezinta de fapt niste reflectii incitate de muzica mea. Cautarea unor ordini arhetipale este poate o constanta a activitatii mele creatoare,de aici si o munca permanenta de cernere, dintr-un noian acustic, a unor "actiuni" sonore cat mai cristalizate si mai apropiate de sensibilitatea mea. Daca ceea ce ramane este adevarat, cplectivitatea va intra in rezonanta cu acest "ceva", daca nu, inseamna ca nu amgindit bine.Si,iarasi cu umilinta o iau de la inceput.

Opera Dv. este foarte variata in ansamblul ei,ingloband lucrari camerale, simfonii, oratorii,cantate,opere,muzicaa corala etc. Aveti vreo preferinta pentru un anume gen ?

Da. Genul simfonic ramane cel preferat. Peirodic, fac popasuri in acest spatiu. Asa s-au nascut cele cinci simfonii. Cat despre concerte sau lucrari camerale, majoritatea mi-au fost solicitate. Avem solisti si ansambluri minunate, carora merita sa le dedicam compozitii. Daca amintim doar formatiile "Madrigal" de la Bucuresti condusa de Marin Constantin si "Musiaca Nova" condusa de Mircea Opreanu, sau"Ars Nova" de la Cluj-Napoca conduasa de Cornel Taranu, sau Cvartetul "Voces" de la Iasi, recapitulam o importanta parte a istoriei noastre muzicale contemporane, caci viata lor este strans legata de lansarea atator creatii romanesti.Sau Aurelian Octav Popa, care a stimulat o productie imensa pentru clarinet in tara noastra.Si exemplele pot continua, generand la randul lor o discutie interesanta legata de relatia indestructibila creator-interpret si interpret- creator. Apoi, au fost si comenzi ale unor solisti de peste hotare.

Dar cele doua opere?

Sunt doua feerii dedicate copiilor, ambele inspirate de doua basme celebre ale lui Hans Christian Andersen, Craiasa Zapezii si Mica Sirena. Aici a fost nevoia de a crea o stare de poveste, de accesibilitate la nivelul celor mici, de a surprinde gingasia frazelor lui Andersen.

Credeti ca acestui secol ii este pe masura o anume muzica?

Secolul XX este legat de nume ca Enescu,Debussy, Ravel, Skriabin, Prokofiev, Stravinski,Bartok, Sostakovici, Schnberg,Berg, Webern,Gershwin, Copland ,Ives si cel putin tot atatea nume mari de oameni care sunt in viata. Problema s-ar pune si altfel: daca omul prea "civilizat" al secolului XX se poate inalta totdeauna la nivelul acestor creatori. Cultura se cladeste cu truda si cu sacrificiu, ce nu cunoaste limite. Apoi, secolul nostru a dus si la un fenomen de "industrializare" muzicala. Exista, stocate, sau in circuit,cantitati imense de "coloane sonore", care au aparut ca necesare pentru alte arte, sau indeletniciri. Este sufucient sa ne gandim doar la productia mondiala a cinematografiei, sau la aparitia televiziunii, unde muzica este parte componenta a unui intreg si nu se mai constituie ca o creatie autonoma. Apoi, mai este jazz-ul, muzica lejera; toate acestea sunt embleme ale deceniilor noastre.Ele exista si formeaza o muzica pe masura secolului, indiferent de optiunile noastre.

Avem o scoala pretuita in lume si marturie a acestei consideratii ne stau premiile numeroase din ultimii ani.Dupa parerea Dv.ce caracterizeaza muzica noastra ?Dar scoala noastra?

Ca produs al aceatei minunate scoli, nu pot decat sa rememorez ceea ce au spus personalitati marcante ale vietii noastre culturale, ceea ce spun din ce in ce mai raspicat muzicologi de peste hotare. Fiecare ca individualitate aduna lauri, iar acestia laolalta formeaza o cununa spirituala muzicala ce se incheaga in scoala de compozitie si interpretare contemporana romaneasca, devenita astazi una din cele importante europene. Cat despre trasaturile definitorii ale muzicii noastre, care au fost amanuntit analizate, ar fi necesara o discutie de sine statatoare; ele nu pot fi schematizate.

In general va destainuiti proiectele? Ar fi ultima noastra curiozitate.

Nu prea imi face placere sa vorbesc despre proiecte in general. Unele pot fi finalizate, altele nu.Cu certitudine voi mai incerca sa compun. Ca aspecte, ce au o nota de actualitate, as mentiona realizarea unui disc, prin intermediul Artexim-ului, impreuna cu compozitoarea Teresa Procaccini de la Roma, disc ce urmeaza sa apara atat la noi, cat si in Italia, unde eu sunt prezenta cu Simfonia a IV-a. In rest exista ineditul profesiei, cu multe surprize, asa cum a survenit si acest interviu, in finalul caruia nutresc speranta de a fi putut sa raspund cat mai adevarat intrebarilor pe care mi le-ati pus.

Convorbire realizata de Liana Cojocaru

Rominia Literara,anul XIX,nr.20

15 mai 1986

Magia sonora madrigalesca

.Liana Alexandra a figurat in aceasta manifestare artistica de exceptie cu madrigalul dramatic Soarele si Luna, avand ca solist pe dotatul Mircea Nedelescu. Incepem prin a sublinia ca acest poem de ampla respiratie s-a bucurat de un deosebit succes.Liana Alexandra stie sa creeze atmosfera, stie sa obtina o expresie innoitoare,indestructibil asociata spiritualitatii noastre muzicale,reliefand o bogata inventivitate melodica, inlantuiri armonice cu totul iesite din comun,la care se adauga o impresionanta fantezie polifonica si timbrala.

Doru Popovici

Revista Saptamana,Serie noua Nr.18(647)

6 mai 1983

Profil componistic

In studioul de concerte al Radioteleviziunii,serile de marti sunt dedicate unei substantiale stagiuni de muzica de camera; in cadrul lor - si totusi depasindu-le in oarecare masura caracterul, strict limitat la propagarea lucrarilor apartinand genului - a avut loc o manifestare exemplara din punct de vedere al slujirii noii creatii romanesti. La 2 decembrie am urmarit aici un profil componistic al Lianei Alexandra,cu un program alcatuit foarte judicios astfel incat sa ocupe - fara a permite sa se incetateneasca vreo monotonie -spatiul unei intregi seri de concert. Doru Popvici, care a prezentat selectia de lucrari alese din creatia foartei active muziciene, a promis - el avand un cuvant determinant in desfasurarea stagiunii muzicale a Radio-ului - ca acest moment este destinat sa inaugureze o serie de astfel de portrete, menite sa ilustreze evolutia artistica a unora dintre personalitatile reprezentative ale artei noastre componistice. Initiativa este cat se poate de binevenita, pentru ca astfel fiecare dintre creatorii care se vor perinda inaintea publicului au sansa sa fie cunoscuti mult mai temeinic decat prin audierea -cand si cand - a cate uneia dintre lucrarile lor. Daca ne gandim bine, inainte cu multisori ani Filarmonica "George Enescu" deschisese o serie de "portrete camerale"(cuprinzand ,de pilda,seri dedicate lui Stefan Niculescu, Doru Popovici,Adrian Ratiu,Dan Constantinescu etc.) care se bucurasera de un frumos rasunet si incercam un sentiment de satisfactie ca Radioteleviziunea preia acum aceasta stafeta, bineinteles la dimensiuni noi si cu o stralucire sporita, spre binele scolii noastre componistice, de o valoare nationala si internationala unanim recunoscuta.

Doru Popovici a avut si meritul ca, fara sa abuzeze de un limbaj prea specios,a trasat cu discernamant anumite trasaturi generale ale creatiei compozitoarei.Discipola a maestrilor Tudor Ciortea si Tiberiu Olah, Liana Alexandra a pornit de la un filon folcloric (foarte deslusit regasit, de altfel, in unele din lucrarile inscrise in programul serii),pe care l-a valorificat in baza cuceririi unei stapaniri ferme a mestesugului componistic: ea s-a remarcat printr-o arta complexa a instrumentatiei si orchestratiei - semnatarul acestor randuri poate atesta ca unii critici de mare prestigiu international au avut cuvinte de apreciere pentru acest aspect al activitatii Lianei Alexandra, in imprejurarile in care o Simfonie a ei a fost supusa discutiilor juriului premiului "Koussevitzky" -dobandind o autoritate notabila in utilizarea celor mai variate mijloace muzicale (vocale, camerale etc.).S-a vorbit, de asemenea,in cadrul serii respective, de suflul proaspat al muzicii Lianei Alexandra, de utilizarea de catre ea, a noului modalism, a unor tehnici contemporane caracteristice(aleatorism)si - ceea ce este important - de mentinerea unui caracter direct, nu prea cautat,al propriei creatii. Autoare de opere, balete, simfonii, concerte, muzica de camera,coruri, lieduri,piese instrumentale, compozitoarea dovedeste o usurinta remarcabila in abordarea oricarui domeniu al muzicii, fapt atestat de numeroasele premii si distinctii obtinute la insemnate concursuri internationale de compozitie,precum si de ecourile favorabile suscitate de presa de specialitate de la noi si de peste hotare.

"Ziua buna se cunoaste de dimineata",iar talentul inca din lucrarile timpurii.Adevarul a fost ilustrat de Sonata pentru flaut solo, pe care insasi compozitoarea o situeaza in randul creatiilor date la iveala curand dupa absolvirea Conservatorului bucurestean ( din al carui corp didactic face parte actualmente si ea). Personal am fost atras cu deosebire de aceasta convorbire instrumentala permanent expresiva si solicitanta ("convorbire", pentru ca flautul parea a propune unele intrebari la care el insusi raspundea), fragmentele permanent mobile, inchegandu-se intr-o gandire coerenta si convingatoare. Cand reusesti sa retii interesul ascultatorului fie si printr-un firicel subtiratec de sunete fara sa cazi nici in idilism anost, nici in monotonie monocroma,insemnele inzestrarii sunt sigure. Cadenza pentru vioara solo(1983) este de o verva instrumentala sincera,nedispretuind traditia romantica si aducandu-ne uneori adieri din Lautarul lui George Enescu (Impresii din copilarie), sau Tzigane de Ravel. A urmat recenta Sonata pentru sase corni( prima auditie absoluta), alternand intre semnale festive,buciumate sau vanatoresti si sonoritati incetosate, tainice, paduresti, de climat wagnerian, stabilind o unitate absoluta de peisaj sonor si sufletesc,intr-o maniera familiara autoarei, de a nu mai urni inutil din loc o anumita imagine, odata instapanita.

Cvartetul de coarde (1985) lumineaza, dupa marturisirea autoarei preocupari de expunere a unui material sonor cu elemente de folclor ancestral, prezentandu-le pe rand,intr-un timp (psihologic)concentrat si alteori largit, extins. Infatisata tot in prima auditie absoluta,lucrarea place indeosebi printr-o anumita asprime si vehementa,prezenta de pilda in atacurile dure ale violoncelului. Intr-o cu totul alta lume ne poarta Allegro Veloce e Caratteristico pentru orga solo(1985),un omagiu lui J.S.Bach plecand de la familiarul material al unui preludiu din Das Wohltemperierte Klavier devenit,in viziunea compozitoarei noastre, nucleul unei dinamice si personale Toccata, atractiva prin ea insasi si de o prospetime ce nu aduce deloc a pastisa.Urmeaza Concertul pentru flaut, viola si orchestra - dupa doua variante initiale, a ramas pana la urma a treia - lucrare dominata de un anumit decorativism, o ambianta sonora cu arome orientale si in care simtim parca nevoia unei substantialitati sporite care sa depaseasca jocul sonor agreabil - cert-dar parca prea limitat in ecouri. Pe de alta parte Simfonia a IV-a -"Ritmuri Contemporane" pentru 18 solisti (deci o simfonie de camera) atrage de la inceput printr-o ingemanare de timbruri luminoase (flaut-marimbafon-vibrafon-harpa-clavecin),excelent alternata,in miscarea secunda cu ritmuri picante, muscatoare, cu aluri folclorice(uneori jazzistice)- in orice caz binevenit stimulatoare si improspatatoare.Concertul se incheie cu idilicele Imagini pentru cor de copii, compozitoarea nesfiindu-se sa aduca tinerilor ei interpreti oranda unei pagini suplimentare, conceputa ad hoc, cu atributele atractivitatii nesofisticate.

Toata aceasta inlantuire de lucrari pentru tot felul de solisti, formatii de camera,orchestra,cor a fost prezentata exemplar printr-un effort interpretativ de prima mana. As mentiona (in lipsa programului de sala. Totusi strict necesar in asemenea ocazii) pe flautistul Nicolae Maxim, violonsitul Mircea Opreanu,grupul de cornisti (Nicolae Danila etc), cvartetul de coarde "Clasic" al Radioteleviziunii Romane, organista Iles -Maria Reich, violistul Stefan Gheorghiu,corul de copii "Voces Primavera" dirijat de Claudiu Negulescu, Orchestra simfonica a Radioteleviziunii Romane, prezenta in grupuri instrumentale si in formatie ceruta de specificul diferitelor lucrari, a fost dirijata cu seriozitate si competenta de Cristian Brancusi. Era limpede efortul de studiere intima, amanuntita a tuturor creatiilor prezentate; rezultatul a fost o naturalete eficienta, fara falsa parada.

Un concert reusit - atat in amanunt, cat si in semnificatia lui generala - care da frumoase perspective operei de laudabila propagare a valorilor noii noastre muzici. Iar pentru compozitoare, o justa rasplata a unei munci incordate,depuse fara odihna pentru cucerirea tuturor orizonturilor artei sonore contemporane.

Alfred Hoffman

Revista Romania Literara, Anul XX,nr.1,1 ianuarie 1987

O valoroasa initiativa a Radioteleviziunii Romane.Concerte- medalion ale compozitorilor romani contemporani

Zilele acestea s-a inaugurat un nou ciclu de manifestari artistice in Studioul Radioteleviziunii Romane:concerte-medalion. Asa cum a explicat in cuvantul introductiv compozitorul Doru Popovici - noul si entuziastul coordonator al biroului de creatie al RTV - aceste concerte urmaresc sa surprinda pluralitatea de stiluri,diversitatea mijloacelor de expresie, trasaturile caracteristice ale celor mai reprezentativi compozitori romani de azi. Alegerea Lianei Alexandra pentru debutul medalioanelor s-a dovedit inspirata si convingatoare,intrucat compozitoarea dispune de un remarcabil palmares international si de o bogata paleta de lucrari, evantaiul pieselor sale pornind de la muzica vocala si instrumentala camerala si ajungand pana la ample partituri de muzica simfonica, vocal-simfonica, balet si opera - de indiscutabila valoare.

Concertul medalion din sala mare a Radioteleviziunii a cuprins o selectie bine gandita cronologic si edificatoare pentru definirea unei autentice personalitati a scolii componistice romanesti. Simpla enuntare a programului atesta amplul teritoriu abordat de Liana Alexandra: Sonata pentru flaut solo,Cadenta pentru vioara solo,Sonata pentru sase corni,Cvartetul de coarde,Allegro veloce e carrateristico pentru orga,Concertul pentru flaut,viola si orchestra,Simfonia a IV-a, cantata Doua imagini pentru cor de copii si orchestra. Daca vom sublinia faptul ca unele piese s-au executat in prima auditie absoluta,iar majoritatea afisului s-a bazat pe lucrari recente(1983-1986) vom avea o imagine completa asupra ineditului medalionului.Poate ca nu ar trebui sa trecem prea usor si peste superioara tinuta interpretativa asigurata de solisti de frunte (Mircea Opreanu, Nicolae Maxim, Ilse-Maria Reich, Stefan Gheorghiu) si de formatii prestigioase ca Orchestra de camera RTV, Corul "Voces Primavera",Cvartetul "Clasic" conduse cu competenta de dirijorii Cristian Brancusi si Claudiu Negulescu.

Exista un "specific feminin" in muzica ? Iata intrebarea esentiala ce a plutit permanent de-a lungul celor aproape trei ore oferite de Liana Alexandra unui public competent, entuziast, de certa receptivitate. Intr-adevar, piesele solistice pentru flaut si vioara,dar mai ales Simfonia a IV-a si Concertul pentru flaut si viola au cristalizat trasatura lirica, luminoasa,nobila a tinerei compozitoare.Exista o inclinare particulara spre melodia de esenta romaneasca, proprie sentimentului de dor,ce domina scriitura Lianei Alexandra. Ar fi insa gresit sa se creada ca tensiunea dramatica lipseste sau apare intamplator(Cvartetul de pilda, contine o concentrare de forta interioara irezistibila),dar paginile cele mai convingatoare poarta amprenta unei sensibilitati innascute. Ceea ce surprinde pe profesionisti ramane maturitatea gandirii,abilitatea mijolacelor de expresie,stapanirea unui rar mestesug orchestral, vituozitatea manuirii fiecarui instrument, Liana Alexandra a ascultat cu atentie melosul romanesc si l-a topit intr-o surprinzatoare varietate de forme si limbaje.Setea de cunoastere a folclorului, a cuceririlor artistice ale epocii se simte la fiecare pagina de partitura. Medalionul Liana Alexandra a insemnat nu numai o incantare, ci si o biruinta a unei creatoare de superioara pregatire profesionala ce face cinste scolii noastre contemporane.

Viorel Cosma

Informatia Bucurestiului

Anul XXXIV,nr.10 302, 6 Decembrie 1986

Cronica discului

Incantatii,gheisele lumii

Septemvrie. Ploua aidoma ca-n tablouri ca sa uit, ca sa stergem pana si urmele iubirii de-o vara. Septemvrie. Cocorii ne intra in stoluri fosforescente, migratori cu chip de mirese,prin ceturile ferestrelor uitate deschise crezand pesemne ca se duc spre tarile calde. Ramurile de flori salbatice din vaze au ceva oriental in privire, ceva de gheise, poate.Luna plina-septemvrie.loaia cade marunt dintr-o mana care vrea sa ma lege la ochi, sa nu te mai caut. Ce nu stie ea insa (extravagantele mele!) ca pot sa sterg - si asta in primul vis,lacrima sarata a toamnei. Pot isca primavara gandimdu-ma pur si simplu la aanglicile ei albastre - cum spunea Morike - fulturand prin vazduh. Sau pot asculta asa cum asculta firele de iarba cascada feerica de lumina a lunii, cu salbatic parfum - Incantatiile II de Liana Alexandra, muzica de camera pentru clarinet, pian, vioara, violoncel si percutie.Septemvrie - o dimineata venita nu stiu cum prea devreme, adusa de un tren grabit intr-o gara cu peroane pustii pe care nici tipenie de om n-o asteapta.O dimineata dupa o noapte alba bauta pana la ultima picatura ca o cupa cu otravitor de dulce sampanie. Septemvrie cu ochii verzi de parca ar putea din ei sa rasara o primavara, si Incantatii II de Liana Alexandra(1978),surorile consonantelor damnand in acorduri relatiile tonale clasice, ale Simfoniei a III-a Diacronii,ale Concertului de clarinet, Rezonantelor pentru pian si orchestra, Sonatei pentru flaut solo,Muzicii pentru clarinet, harpa si percutie si, cum de nu, ale celei mai frumoase povesti, devenita opera pentru copii - Craiasa Zapezii. Septemvrie urmarind vanatoarea de vant a cocorilor, caderea lor cu incetinitorul,ca niste mirese prin genele mele ninse de somn. Dimineata cetoasa a ferestrelor prin care trec crezand nebuneste ca se duc inspre tarile calde. Incantatiile II - aeriene gheise reluind mereu formulele de ostinato, amplificandu-le pana la tensiuni nebanuite, dand peste cap pana la ultima picatura un filtru.Repetarile sale,rol de cocori sau poate de fluturi albi, usor ciumati, cu aripile pergamentoase revenind,urcand pe coloana infinta a unui Psalm de Arghezi catre beatitudine: "redempta aeternitate in consensu mentis,Novo ritu cithara personet".Vocile instrumentistilor facand sa vibreze in vazduhuri panglica albastra a primaverii - interpreteaza formatia Musica Nova - minuni pe pamant in septemvrie. Afara ploua ca in tablouri.

Anca Romeci

Revista Saptamana,Serie Noua nr.37(770)

13 Septembrie 1985

Ascensiunea unei compozitoare

In cadrul celei de a IX-a editii a Festivalului George Enescu, in seara zilei de17 Septembrie,intr-o joi,a avut loc, in Studioul de concerte al Radioteleviziunii, premiera operei de concert Craiasa Zapezii de Liana Alexandra.Moment important atat pentru tanara compozitoare,cat si pentru peisajul romanesc muzical contemporan. Caci Craiasa Zapezii inseamna pentru Liana Alexandra apropierea sa de problematica muzicii pentru copii,perimetru oarecum neglijat de creatorii contemporani, in timp ce pentru muzica romaneasca reprezinta o necesara improspatare a repertoriului de gen. Situata prin forta apelului ei de pace, iubire si buna intelegere in punctul de confluenta al varstelor, lucrarea Lianei Alexandra dobandeste un plus de dramatism, fin tensionat.

Consemnand evenimentul, presa a relevat semnificatiile acestei creatii. Astfel, Alfred Hoffman scria: "Liana Alexandra este o compozitoare ce ne-a obisnuit in ultimii ani cu continuitatea succeselor ei internationale.faptul ca opera CRAIASA ZAPEZII a fost inclusa in programul Festivalului Enescu se datoreste,fara indoiala, valorii indubitabile alucrarii".

De altfel,succesul operei de concert amintite nu este unicul din acest an al tinerei compozitoare.Premiul Uniunii ce i-a fost decernat pentru Concertul pentru flaut, viola si orchestra - el s-a cantat pentru prima oara la noi la 21 Aprilie, tot intr-o joi - confirmand o data mai mult, talentul dar si munca asidua a compozitoarei. Lucraea a avut prima auditie la Uppsala(Suedia) - fiind, de altfel,o comanda a Universitatii din Uppsala - sub bagheta dirijorala a lui Ilarion Ionescu Galati (solisti Veronica Berkes si James Horton din SUA) si a fost primita exceptional de critica americana. Iata, Jan Kask afirma im zialrul UNT: "Constelatia este neobisnuita,atat in ceea ce priveste combinarea solistilor, cat si a instrumentelor din orchestra. Publicul a audiat lucrarea concentrandu-se vadit"

Carmen Stoianov

Suplimentul Literar Artistic al Scanteii Tineretului

Anul I,Nr.15,Duminica 27 Decembrie 1981

Mica antologie a artei tinere. Liana Alexandra

Ceea ce impresioneaza realmente in componistica Lianei Alexandra este gandirea muzicala, modul in care, dincolo de o anume insusire perfecta a marilor lectii, unind cu profesionalitate categorii aparent opuse si situatii muzicale paradoxale,opera se constituie intr-o limpiditate, o coerenta si o frumusete a alcatuirii cu totul personale si remarcabile.

Nu vreau sa fac remarci estetice, pentrz ca in acest caz instrumentele analizei ar trebui sa fie altele, nu vreau sa formulez aprecieri pur muzicale - s-au facut atatea studii, cronici si articole disecand, interpretand opera compozitoarei -nu vreau sa creez nici imaginea unui galop de constatari extramuzicale declansate de filtrarea unor auditii prin propria sensibilitate.

Fiecare din lucrarile Lianei Alexandra isi impune cu multa autoritate imagistica ei proprie, propriul raport intre forma si continut, intre model si idee,propria consonanta si succesiune a miscarilor,propriul Univers timbral.Si cu toate acestea fiecare dintre ele se incadreaza intr-un complex muzical caracterizat de-o continua adaugare progresiva.Complex impregnat de o puternica vocatie armonica si care impune la un moment dat un sistem valorizator propriu. Iata de pilda Simfonia a III-a"Diacronii"(armonii pentru pacea lumii) este de o fluenta armonica extraordinara, un melos cu inflexiuni dramatice,creand o situatie tensionata, in planul conceptualului dar si al manifestarilor pur formale. Intentia expresiva este evidenta, neoromantismul cu care ar putea fi etichetate Diacroniile pleaca chiar din frazeologiile si simbologiile la care se apeleaza - Simfonia are amploare, maiestrie chiar, o orchestratie de mare forta, vitalista (orchestratia remarcabila, perfect stapanita este una din constantele Lianei Alexandra), sugereaza o stare baladesca, o libertate de miscare interioara care presupune o cu totul deosebita stapanire a mijloacelor - a modulatiei si a intalnirii acordurilor, a corelatiilor armonice mai ample.Diacronii sugereza o adevarata forta organizatoare.

Vreau sa ma adresez publicului, dar asta nu inseamna o lene spirituala. Vreau sa-mi fie fireasca o modalitate de a scrie care sa aiba si un puternic caracter emotional.

Intr-o vreme in care se experimenteza vehement, in care sensibilitatea si habitudinile publicului meloman sunt uneori de-a dreptul atacate , scrieti o muzica apreciata de critici si ascultatta de public. Mi se pare o performanta.

Cred ca in clipa aceasta artisitca experimentul nu mai este criteriul valorii artisitce.

Revin la constatarea marii puteri artistice asociative de care da dovada compozitoarea - marturisesc ca Simfonia a III-a in partea finala mi-a dat, de cate ori am ascultat-o, senzatia unei rafinate agravari pluridimendionale, amintindu-mi "Fantastica" lui Berlioz,parandu-mi una din paginile memorabile ale componisticii romanesti. O adevarata fascinatie melodica. Ea ma face sa ma gandesc la o idee muzicala enuntata de Pascal Bentoiu :"Gasesc ca atasamentul extraordinar al publicului fata de melodie e un fenomen cu totul remarcabil. El ar trbui sa dea permanent de gandit compozitorilor, adeseori furati de alte aspecte - pasionante desigur -ale muncii lor."

Distiland sonuri romanesti de mare puritate,traditionale, intr-o modalitate proprie,mizand pe aceeasi forta a repetitivitatii,mai precis pe crearea unor emotii, exacerbarea sensibilitatii artistice si reluarea obsesiva a temelor, prin demantelarea retelelor muzicale,un fel de detaliere pana la ultima nuanta,un fel de privire in ultima extremitate,Concertul pentru flaut,viola si orchestra de camera comandat autoarei de Universitatea din Upsalla este de fapt o lucrare de amploare in care ideea migreaza in formele muzicale cele mai diverse.Uzand poate chiar de un stil "retro", el ilustreaza ambitia artistica a autoarei de a crea pe coordonatele verticalitatii, fara sa se supuna modelor si prejudecatilor, pe o pozitie estetica de maxima receptivitate.Complex, impresionant, Concertul este o adevarata revelatie, amintindu-mi o mirare wittgensteiniana ca "exista ceea ce exista"! Sau opera pentru copii "Craiasa Zapezii" o feerie melodica, de-o luxurianta armonica coplesitoare.In ce ma priveste, am stat de vorba cu Liana Alexandra despre concerte si receptarea muzicii romanesti peste hotare,despre sincretismul artelor, despre activitatea ei pedagogica de la Conservator. Ba intr-o dimineata racoroasa de toamna, la redactia Suplimentului, impreuna cu Miruna Ionescu,incercam in trei,adevarate incursiuni pe verticala timpului in istoria artelor,cu paralele si apropieri intre literatura, muzica, pictura si teatru. Nu cred insa ca pot comunica prea bine ceva din suflul artistic pe care mi l-a inspirat Liana Alexandra. Tot ce-as putea spune ar fi desigur fragmentat, ciopartit, o fractie dintr-un intreg.Singurul lucru care o poate reprezenta cu adevtrat este insasi opera ei - diversa ,de-o remarcabila profesionalitate, sutele de pagini scrise si care au trecut spre public s-au bucurat de recunoastere ori asteapta inca pe portative. Si de fapt nimeini nu poate spune ceva despre Liana Alexandra. Nici cei care o cunosc, nici articolele pe care ea le semneaza, nici colegii, nici studentii ei, nici chiar ea. Numai opera ei ,deja desprinsa parca de persoana incredibil de tanara si de agreabila,opera constituita, reala, un intreg de cristal,numai opera ei despre care nu ma sfiesc a spune ca este minunata.

Cleopatra Lorintiu

Suplimentul literar-artistic al Scanteii Tineretului

Anul III,Nr.42(108),Duminica 16 Octombrie 1983

Mereu in pulsul vietii

Am avut o stagiune plina de satisfactii- ne marturiseste compozitoarea Liana Alexandra, detinatoare a 12 premii nationale si 7 internationale pentru o mare diversitate de genuri muzicale: muzica de camera.simfonica, cantate, opere,piese corale. In etapa republicana a Festivalului National "Cantarea Romaniei" am fost prezenta cu opera "In Labirint", in interpretarea colectivului Operei Romane din Timisoara, cu Simfonia a VI-a "Patria Eterna"cantata in prima auditie de catre Orchestra Radioteleviziunii, dirijor Paul Popescu, "Larghetto pentru orchestra de coarde", cu care am obtinut premiul al doilea la concursul international de compozitie de la Mannheim(R.F.Germania).

Intr-adevar,o "recolta" bogata ce incununeaza o activitate componistica laborioasa , un talent plutivalent.

Adevarul este ca pentru mine, ca pentru orice artist al acestui timp,comanda sociala este comanda propriei constiite. Publicul, indeosebi tineretul este foarte receptiv la muzica ce se compune azi si este foarte important ca I se ofera posibilitatea compozitorului sa-si asculte opusul destul de repede, ca fiecare concert incepe cu o piesa contemporana, ca se organizeaza numeroase cicluri, gale, portrete componsitice, sub genericul "Muzica romaneasca in actualitate",ca insusi Festivalul International "George Enescu" include in afisul sau creatia romaneasca actuala, ceea ce nu se intampla in tari cu mare traditie muzicala.

In editia precedenta a festivalului s-a cantat si opera dv."In Labirint", pe un libret semnat de Geroge Arion, despre care s-au pronuntat elogios specialistii si publicul. Am retinut din cronica aparuta in "Romanian News", sub semnatura criticului Edgar Elian:"O muzica inalt accesibila, care este totodata moderna, elevata, o muzica ce se armonizeaza cu atmosfera de opera cand tensionata, cand relaxanta, plina de farmec".

Opera are un mesaj umanist - lupta omului cu sine,pentru cunoasterea adevarului, pentru cautarea frumosului. In general scoala muzicala romaneasca s-a afirmat in lume prin sondarea unor structuri ritmice si modale ce apartin ethosului romanesc. Caci apartinem unei tari, unei spiritualitati si cultivarea acestui univers sonor este patria spirituala in care ma pot exprima cel mai clar, cel mai sincer.

Octavia Treistar

Almanahul Femeia, 1990, pag.44

Tudor Ciortea - despre muzica si muzicieni

"Pentru un dascal care si-a incheiat o indelunga activitate pedagogica, satisfactia cea mai mare este sa urmareasca zborul din ce in ce mai sigur si mai inalt al fostilor sai elevi.

Printre acestia se distinge in mod clar compozitoarea Liana Alexandra.

Inca din timpul cursurilor de Forme muzicale si Compozitie la Conservatorul din urbe, I-am apreciat o seama de calitati care s-au concretizat, ulterior, in lucrarile sale din ce in ce mai bine primite de publicul nostru meloman. Compozitoarea, care este in prezent si cadru didactic universitar, stie ce vrea si vrea ce stie; adica, are mereu prezent in constiinta schema desfasurarii sonore pe care o intreprinde.Forta ei de munca si zelul ei de realizare creatoare sunt remarcabile.

Ceea ce i-as dori, poate pentru viitor, este sa asculte mai atenta susurul interior ale propriei sale sensibilitati artistice pentru a lasa talentul sa razbata mai usor, mai neingradit de comandamentele ratiunii. De altfel lucrul acesta se si deseneaza in evolutia tinerei compozitoare Liana Alexandra".

Ideea acestei selectii,rezultat al parcurgerii unui mare numar de insemnari si manuscrise, atinge- speram-scopul propus, de a-l aduce din nou, printre noi, pe Maestrul Tudor Ciortea, fermecatorul si solarul artist care a cunoscut, de-a lungul vietii sale,experienta majora a descoperirii muzicii prin studiu, munca si iubire.Este, la aceasta aniversare, cea mai temeinica mostenire ce continua sa ne lumineze.

Dr. Grigore Constantinescu

Revista Muzica, Serie Noua Anul V, Nr.1(171)

ianuarie-martie 1994

Trio Modus sau Autoritatea Valorii

Un recital de exceptie a marcat, de curand, inaugurarea unei noi stagiuni muzicale la Muzeul Memorial "Dimitrie si Aurelia Ghiata". TRO MODUS - singurul trio de suflatori din peisajul muzical bucurestean, a sustinut, in ambianta de inalta spiritualitate a muzeului, un concert de muzica romaneasca si belgiana contemporana.

Desfasurata sub inaltul patronaj al Muzeului National de Arta al Romaniei si al cunoscutei Academie Europene des Arts, aceasta noua "Seara a Muzeului Memorial D.si A. Ghiata" a reunit intr-o sinteza unica, lumea atat de variata si pasionata a fenomenului artistic contemporan. Muzica si pictura au contribuit deopotriva la crearea unei frumoase atmosfere culturale - intentie, de altfel, explicit formulata de compozitoarea Liana Alexandra, organizatoarea si sufletul ciclurilor de concerte organizate aici.

Noua stagiune, a treia in ordine cronologica,si-a propus, asa cum a subliniat in deschidere Dna Liana Alexandra, o apropiere cat mai eficienta si cuprinzatoare a realitatii muzicale contemporane de intelegerea si bucuria estetica a unui public reunit cu admirabila consecventa in ambianta Muzeului "Ghiata". Locul de onoare a revenit formatiei TRIO MODUS(infiintat la initiativa fagotistului Vasile Macovei,invitati fiind Gheorghe Scutaru-flaut, Florin Ionoaia-oboi), alcatuita din muzicieni entuziasti care ne-au permis sa intram sa intram in lumea sonoritatilor contemporane..

Fara indoiala,frecventarea muzicii contemporane este capabila sa conduca la deslusirea tainelor elocintei speciale cu care ea se cuvine servita auditoriului pentru a-l convinge si a-l fermeca.Lipsa de ostentatie a fost o calitate necesara interpretarii "Trio-ului pentru Flaut, oboi, fagot" de Liana Alexandra. I s-a adaugat intelegerea structurilor consonante ale acestei lucrari, colorarea subtila si variata a tesaturii sonore. Compus im 1991, acest Trio se inscrie in suita unor preocupari mai largi dedicate de Liana Alexandra muzicii de camera. Am aminti de exemplu "Imagini intrerupte" pentru cvintet de suflatori, "Sonata pentru sase corni", sau "Sonata pentru flaut" lucrari caracterizate prin acelasi limbaj consonant. De data aceasta, "Trio-ul pentru flaut, oboi si fagot" a prins contur cu o finete si o interiorizare intemeiate pe o frumusete sufleteasca si o seriozitate pilduitoare.

Marina Preutu

Cultura Nationala, nr.20

3-5 octombrie 1996, pag.8

Muzica si matematica

Cand auzim ca a mai aparut inca o carte depre muzica si, in plus, despre teorie, cea mai obisnuita reactie e sa incercam brusc dorinta de avorbi despre vreme. La rare ocazii, insa, dam de cate o carte de acest gen,care e nu numai interesanta , ci chiar pasionanta, trezindu-ne dorinta nu numai de a o citi, ci de a ne implica cu totul intr-insa.

Binecunoscuta compozitoare si profesoara de compozitie la Universitatea de Muzica din Bucuresti, dna. Liana Alexandra a scris tocmai o astfel de carte. Intitulata Componistica muzicala- un inefabil demers intre fantezie si rigoare(Universitatea de Muzica din Bucuresti, 1999), cartea este un studiu bine documentat si perfect integrat al relatiei dintre muzica si matematica; nu numai matematica armoniei si a armonicelor, nu numai aceea a formei si a functiunii si, nu numai cea a ritmului si a numaratorii masurilor, ci o sinteza a acestora, unde suma e cu mult mai mult decat partile.

Relativ suplu, volumul ne conduce de la Platon(muzica sferelor, sectiunea de aur) si Aristotel(catharsis prin muzica) l afascinantele teorii acustice ale secolului I inainte de Hristos(cititorul asteptand cu nerabdare un prilej pentru a experimneta cu "vasele teatrale" ale lui Vitruviu Pollio) si la un sistem de analiza armonica, ritmica,structurala si integrala ce se bazeaza pe seriile lui Fibonacci si,mai ales, pe "careele magice".

Acest sistem amintestede analiza Schencker,fata de care insa e mai subtil si mai complex. Totodata, Prof.Alexandra aduce dovezi concludente, aratand ca sistemul sau poate fi folosit cu egal succes la analiza unor compozitori precum Bach,Mozart, Beethoven, ca si a muzicii lui Enescu, Messiaen,Feldman, Stockhausen, sau a muzicii ce se scrie astazi.Plin de exemple muzicale, volumul ingaduie cititorului sa "interactioneze" cu ipotezele dezvoltate, ceea ce reprezinta inca un plus fata de obisnuitele tratate de teorie avansata.

Prin si dupa toate acestea,insa, Prof.Alexandra nu uita nici o clipa principiul dintai al muzicii,sintetic exprimat intr-un citat de Pierre Schaeffer, pe care domnia sa il aseaza ca motto al intregii lucrari:"On peut tout rduire à des nombres,y compris la musique de Beethoven. Mais nous n'entendons pas de nombres, nous entendons de la musique."

Recomand aceasta carte nu numai studentilor preocupati de teoria avansata, ci si celor care, desi au absolvit cursurile cu pricina, nu si-au piredut curiozitatea intelectuala, precum si -de ce nu - acelor melomani care doresc sa arunce o noua si fascinanta privire asupra structurilor muzicii.

Scott Tinney(SUA).

Actualitatea muzicala,Anul 1999, nr. 22

Capitolul VII

Anexe

1. Bibliografie

2. Poze de afise



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2640
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved