Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


Maurice Ravel (1875-1937)

Muzica

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
MUZICA CEHA SI POLONEZA IN SECOLUL 20
Iannis Xenakis (1922-2001)
Cvartetul de coarde, instrument colectiv 7- Definitie, istoric al formatiei de cvartet de coarde
Jon Anderson
Sociologia muzicii - O privire generala asupra sociologiei muzicii
Stilistica interpretarii liedurilor lui Gheorghe Dima
Baladele
Revolutia electronica I: compozitia cu banda si sintetizatoarele timpurii
JoJo - Anii copilariei - Discografie
ARIA VIOLETTEI - ANALIZA de Verdi

Maurice Ravel (1875-1937)

Originar din tara basca (Pirineii francezi), coleg si prieten cu George Enescu la clasa de compozitie a lui Gabriel Faur



interferenta intre impresionism si neoclasicism. Impresionism stralucitor, determinat de virtuozitatea instrumental-orchestrala + revenirea muzicii franceze la traditiile sobrietatii si claritatii.

Accentul spaniol in intonatii, culori si combinatii timbrale; gustul pentru feerie, umorul fin si rece totodata, ironic.

Structuri diatonice ale melodiei modale (medievale sau din folclorul basc, spaniol); ritmul provenit din caracterul dansului (spaniol, vals, menuet, habanera, bolero etc.), din jazz (foxtrot, blues).

Pianistica de mare virtuozitate, de tip Liszt, aceeasi mare virtuozitate se observa si in manevrarea aparatului orchestral (imbogatit cu instrumente de culoare).

Miniatura vocala: versuri de Verlaine, Mallarmé, Cl.Marot s.a.

Histoires naturelles, 1906, ciclu de 5 melodii pe texte in proza de Jules Renard (Paunul, Greierele, Lebada, Pescarusul, Bibilica): declamatie cantata, urmarind inflexiunile textului (sensul melodiei-prozodia franceza).

Cinci melodii populare grecesti, 1907 (versuri traduse din greaca)

Cantece populare, 1910 (spaniol, francez, italian, evreiesc, scotian, flamand, rusesc).

Trei poeme de St.Mallarmé, 1913, voce si 2 flaute, 2 clarinete, cvartet de coarde si pian.

Doua melodii evreiesti

Cu ultimele melodii (ale anilor 20), Ravel revine la coloritul spaniol, influente din jazz, ansamblul instrumental este inedit, de pilda in Cantece din Madagascar, 1926 (voce, flaut, violoncel, pian).

Muzica pentru pian:

Primele lucrari (de scoala) cuprind in germene trasaturile specifice ce vor predomina ulterior. Menuet antic, Habanera, Pavana pentru o infanta defuncta (1895-1899): neoclasicism in factura arhaica, colorit spaniol, un amestec de Chabrier si Fauré.

Jocuri de apa, 1901: capodopera impresionista a literaturii pianistice, care a inovat scriitura si tehnica pentru pian, structura ramanand totodata clara, clasica.

Sonatina in fa #, 1905: linia neoclasica in condensarea formelor clasice + modernitatea armonica.

Oglinzi, 1905, cinci miniaturi impresioniste (Nocturne, Pasari triste, O barca pe ocean, Alborada del gracioso, Valea clopotelor

Mama mea, gasca pentru pian la 4 maini, 1908, suita de 5 basme muzicale destinate copiilor.

Gaspard al noptii, 1908, piesa de virtuozitate transcendentala, triptic bazat pe texte poetice din Aloysius Bertrand, reproduse inainte fiecarei parti: Ondine (feerie), Spanzuratoarea (sumbra, lenta), Scarbo (personaj fantastic al lui E.T.A.Hoffmann, scherzo). Punct maxim al creatiei pianistice.

Valsuri nobile si sentimentale, 1911, 8 piese (7 valsuri si un epilog) dupa modelul valsului schubertian. Dupa virtuozitatea extrem de complicata din Gaspard, urmeaza acest ciclu mult simplificat ca scriitura pianistica. Ravel va compune si alte piese cu aluzii stilistice: Menuetul pe numele lui Haydn, In maniera lui Borodin, In maniera lui Chabrier.




Le tombeau de Couperin, 1917, suita neoclasica de 6 piese (Preludiu, Fuga, Forlana, Rigaudon, Menuet, Toccata), omagiu pentru muzica franceza a secolului 18.

Muzica de camera:

Cvartetul de coarde in fa major (lucrare timpurie, 1903): 4 parti supuse logicii clasice a formelor genului; caracter simfonic – scriitura orchestrala, spatializata.

Introducere si Allegro pentru harpa, cvartet de coarde, flaut si clarinet (1906): asociere de noi timbruri in domeniul cameral, pentru sonoritati modern-impresioniste.

Trio pentru pian, vioara, vcel (1914): claritate, echilibru, modalism provenit si din tema primei parti, din folclorul basc; dedicat lui Gédalge.

Sonata pentru vioara si violoncel (1922) in memoria lui Debussy, scriitura polifonica de mare claritate, 4 parti.

Sonata pentru vioara si pian (1927), ultima creatie camerala, 3 parti din care a doua este Blues.

Muzica simfonica si concertanta:

Unul din cei mai mari orchestratori ai epocii, pe Ravel nu-l intereseaza genul simfoniei (asemenea lui Debussy). Debuteaza in genul simfonic cu Seherazada (1898), uvertura-feerie influentata puternic de muzica rusa.

Rapsodia spaniola (1907): suita in 4 parti (Preludiu, Malaguena, Habanera, Feria) cu caracter spaniol derivat nu din citate, ci din evocarea ritmurilor si modalismului caracteristic.

Valsul (1920), poem coregrafic pentru orchestra, scris la sugestia lui Diaghilev, conceput ca o apoteoza a valsului vienez intr-o orchestratie stralucitoare si rafinata.

Tzigane (1924), rapsodie concertanta pentru vioara si orchestra.

Bolero-ul (1928), poate cea mai populara piesa raveliana: unic si celebru exercitie de orchestratie, pentru felul in care poate fi folosita o mare orchestra simfonica pe o singura tema ostinata (insotita de un ritm ostinat la tambur). Scris la comanda dansatoarei ruse Ida Rubinstein, intr-o permanenta variatie orchestrala, in crescendo.

Cele doua Concerte de pian: cel pentru mana stanga, in Re, 1930, si cel in Sol, 1931. Concertul in Sol: spiritul lui Mozart si Saint-Säens, virtuozitate si sclipire pianistica, 3 parti (sonata, lied amplu, toccata), ritmica pregnanta. Ecouri din jazz se aud aici, dar si in Concertul pentru mana stanga, monopartit, dedicat pianistului Paul Wittgenstein (cu sectiuni interioare: pavana improvizatorica, scherzo ostinato, finalul cu cadenta extrem de dificila).

Dintre orchestratiile sale (la piese de Satie, Schumann, Chopin, Chabrier), cea mai celebra ramane aceea la Musorgski, Tablouri dintr-o expozitie.

Muzica de opera si coregrafica:

Ora spaniola, 1907, comedie muzicala intr-un act, o conversatie in muzica, scrisa cu intentia de a reinnoi traditia operei buffe (alta ipostaza neoclasica). Stilul cvasi parlando al recitativului buffo italian.

Daphnis si Chloe, simfonie coregrafica in 3 parti (1912), balet comandat de Diaghilev si construit simfonic, pe baza a 5 teme conducatoare (personajele principale si actiunile lor). Subiectul mitologic (grec) – nimfe, pastori etc. – este propice tratarii de tip neoclasic.

Copilul si vrajitoriile (1925), fantezie lirica in 2 parti: vis, feerie, realitate, exprimare vocale cvasi parlando, grija pentru melodie.









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 733
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site