Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Rapanul

Botanica

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
SCUMPIA
MISCARILE PLANTELOR
FRASINUL
Toxicitatea plantelor aromatice: Pelinul- Artemisia Absinthium
Putrezirea coletului
Hernia radacinilor de varza Plasmodiophora brassicae
Boala plumbului
SCHEME DE TRATAMENTE APLICATE LA SPECIILE PIERSIC-CAIS
Mana castravetilor Pseudoperonospora cubensis
NEAMURILE SORBULUI


Rapanul

Denumire stiintifica

Venturia inaequalis




(sin. Endostigme cinerascens (Fleisch) Jorst.
Tavelure du pommier; Apple scab, Black spot; Scharfkrankheit Apfelschorf; Parsa iabloni.

Raspindire

Boala este cunoscuta in toate tarile globului unde se cultiva marul, fiind foarte pagubitoare in zonele cu climat umed, atat in plantatii cat si in depozitele de fructe (soiurile de mar depozitate pentru iarna). Originara din Europa, a fost semnalata pentru prima data de FRIES (1819) in Suedia; in SUA a aparut in 1834, in Anglia in 1945, iar in Austria in 1862.

Biologie

Agentul patogen: Ciuperca este un parazit facultativ, ea prezentand doua faze, una parazitara si una saprofita, fiecare avand un rol in ciclul evolutiv al bolii.
Faza parazitara corespunde cu dezvoltarea formei imperfecte (asexuata) cunoscuta sub numele de Fusicladium dendriticum (Wallr.) Fuck., iar faza saprofita cu dezvoltarea formei perfecte - Venturia inaequalis (Cke.) Wint.
Ciclul evolutiv al ciupercii incepe cu faza parazitara, din momentul realizarii infectiei primare. Miceliul ciupercii se dezvolta in frunze, sub epiderma si este constituit din filamente septate, cu ramificare abundenta, caracteristica; miceliul hialin devine cu timpul olivaceu, iar mai tarziu capata o culoare brun - olivacee - negricioasa. Miceliul patrunde succesiv in interiorul celulelor epidermice, ajungand in tesuturile lacunos si palisadic. In ramuri, hifele miceliului patrund adanc in straturile parenchimului cortical.
Subcuticular, miceliul formeaza strome, alcatuite din acumulari dense, la inceput hialine, apoi de culoare inchisa. Pe aceste strome se diferentiaza conidioforii, care strabat cuticula, ajungand la suprafata tesutului atacat, unde in varful lor formeaza conidii.
Conidioforii sunt aproape cilindrici, uniseptati, rareori biseptati, de culoare bruna, reuniti in grupe compacte. Conidiile se dezvolta una cate una, in succesiunea acrogena. Dupa fiecare conidie formata si desprinsa, conidioforul creste putin la extremitatea sporifera, formand o ridicatura scurta in forma de guler, unde se formeaza o noua conidie.
Conidiile sunt piriforme sau fusiforme, subtiate la varf si trunchiate la baza, uni sau bicelulare, la inceput hialine apoi brun - olivaceu.
Faza saprofita incepe din toamna cand hifele miceliene tinere patrund in interiorul tesutului, intercelular, unde dezvolta un alt miceliu; el invadeaza parenchimul frunzei, unde, in urma copularii organelor sexuale ale ciupercii rezulta periteciile.
Acestea incep sa se formeze inca din toamna, evolueaza in timpul iernii, cand se diferentiaza ascele si ascosporii. Periteciile sunt globuloase, ovoide sau piriforme, cu peretii exteriori mai grosi, de culoare inchisa la periferie si mai deschisa catre interior. La inceput sunt cufundate in tesut, iar cand ajung la maturitate sunt foarte putin cufundate sau chiar superficiale. Periteciile prezinta la varf o ostiola, in dreptul careia se dezvolta filamente rigide, brune, scurte.
In peritecie se dezvolta in medie 150 asce, oblong - clavate, uneori usor curbate, hialine, cu cate 8 ascospori, bicelulari, la inceput hialini, apoi de culoare undelemnie.
Proiectarea ascosporilor incepe de la sfarsitul lunii martie, esalonandu-se pana in iunie in functie de temperatura si umiditatea mediului ambiant, fiind mai mare in prima parte a perioadei de vegetatie.
In cursul primaverii si verii, ciuperca se mai poate inmulti si prin conidii de vara, care pot produce infectii primare in paralel cu infectiile prin ascospori. In cursul verii o parte din conidii pot patrunde printre bracteele mugurilor vegetativi si de rod, altele raman la insertia ramurilor sau pe frunzele moarte din pomi.
Forma de iernare a ciupercii o constituie forma perfecta (periteciile) si miceliul de rezistenta, din ramuri, precum si conidiile de vara ramase pe organele pomului.



Descriere

In tara noastra este raspandita in toate bazinele pomicole unde sunt plantatii de mar. In livezile neingrijite, in anii cu primaveri si veri ploioase, pierderile ajung la 30-98% (Suta si col.1974).
Simptome: Boala se manifesta pe frunze, pe peduncul, pe sepale, pe fructe si mai rar pe lastari.
Frunzele atacate sunt acoperite de pete caracteristice, cafenii - olivacee, pe ambele fete, care cu timpul devin brun-negricioase, cu aspect catifelat; sunt multe si mici, conflueaza, ocupand mare suprafata din frunza, reducand posibilitatea de hranire a pomului. Forma de atac pe sepale si peduncul se intalneste in anii cu primaveri calduroase, cu ploi frecvente.
Fructele sunt atacate in toate stadiile de evolutie prezentand pete de diferite dimensiuni, brun - maslinii, catifelate. Fructele atacate se deformeaza, crapa si cele mai multe cad in lunile mai - iulie.
La soiurile sensibile, in anii cu ploi frecvente in lunile mai-iunie - iulie, se inregistreaza atac puternic de rapan si pe lastari. Atacul, la inceput sub forma de pete, de culoare maslinie - catifelata se exteriorizeaza sub forma de ulceratii, lastarul avand aspect crustos. Lastarii atacati se usuca sau degera in timpul iernii.

Combatere

Combatere: Rapanul se combate prin masuri preventive: agrotehnice si chimice. Pentru distrugerea rezervei biologice o importanta deosebita au araturile de toamna pentru incorporarea frunzelor cazute pe sol, precum si adunarea tuturor fructelor si taierea lastarilor atacati de rapan si inlaturarea acestora din livada.
Pentru prevenirea pagubelor prin masuri chimice este necesar sa se aplice tratamentele, tinand cont de biologia ciupercii corelata cu fenologia soiurilor, cu conditiile climatice, precum si cu modul de actiune si cu remanenta fungicidelor folosite, determinate fiind de rezerva biologica a ciupercii din livada respectiva.
Este necesar, dupa cercetarile intreprinse de V. Suta si colab. (1974, 1982) sa se aplice 4 -18 tratamente chimice preventive, in cazul soiurilor sensibile la avertizare din care 1 - 2 preflorale si 3 - 16 postflorale. In anii cu putine precipitatii, pagubele se pot preveni prin 3 - 5 tratamente, aplicate la avertizare.
Ideala este extinderea in cultura a soiurilor rezistente la rapan, ca Prima, Priscilla, Sir Prise, Florina, in toate zonele unde sunt conditii climatice foarte favorabile rapanului, care nu mai necesita tratamente speciale pentru prevenirea bolii.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 880
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site