CONTROLUL PURITATII SUBSTANTELOR MEDICAMENTOASE

CONTROLUL PURITATII      SUBSTANTELOR MEDICAMENTOASE

Substantele chimice de sinteza sau substantele izolate din produsele naturale (animale sau vegetale) se caracterizeaza printr-un ansamblu de criterii fizice si chimice, care-i stabilesc si-i garanteaza identitatea si structura,, dar pentru a putea fi utilizata ca medicament trebuie sa se verifice de asemenea puritatea substantei respective, stabilitatea ei, influenta impuritatilor asupra conservarii si continutul exact de substanta activa.

Notiunea de puritate este destul de relativa si depinde de utilizarea substantelor respective.

Pentru sintezist organician, un produs de sinteza cu 2-3% impuritati este un produs cu grad de puritate satisfacator, dar pentru analist, este impur.

Puritatea absoluta este greu de atins, si este definita printr-un ansamblu de criterii care difera de la o substanta la alta.

Practic o stare de puritate absoluta este practic nerealizabila .

Substantele "chimic pure", sau "pro analisi"nu au o puritate absoluta, ele contin cantitati mici de impuritati care nu pot fi puse in evidenta cu metode chimice obisnuite.

Substantele medicamentoase sunt substante chimice de sinteza sau extrase din plante sau produse animale, aduse la un anumit grad de puritate.

Ele nu se aduc la nivelul unui "pro analisi" deoarece ar ridica f. mult pretul de cost, fara ca actiunea terapeutica a acestuia sa se imbunatateasca. esential.

Sunt doua categorii de impuritati: chimice (anorganice si organice) si biologice.

Numeroase substante medicamente contin ca impuritati: Cl^-, SO₄^2-, Na⁺, Fe^3+, PO₄^3-, Ca²⁺, care se gasesc in      mod normal in organismul omului, de aceea in cantitati mici nu sunt toxice pentru organism si nici nu modifica actiunea terapeutica a medicamentului.

Se mai pot gasi si alti ioni: As³⁺, As⁵⁺, Ba²⁺, Pb²⁺, care au actiune toxica puternica daca sunt in cantitati mari; in cantitati mici insa nu sunt toxice pentru organism sin u modifica actiunea terapeutica a medicamentului.

CONCLUZIE! Prin Controlul puritatii substantelor medicamentoase se intelege atat punerea in evidenta a impuritatilor, cat si stabilirea cantitatii de impuritati in limita admisa sau peste limita admisa.

Originea impuritatilor

Impuritatile provin din materiile prime utilizate la prepararea medicamentelor, reactivii adaugati, solventi, utilaje, din atmosfera.

Materii prime

Principala sursa a impuritatilor

Calcio gluconic contine ca impuritate glucosa, de la care se porneste procesal de sinteza.

Nitratul Basic de bismut contine urme de fier, cupru, din minereul de bismut folosit ca materie prima.

Reactivii

Peroxidul de hidrogen, H₂O₂, contine frecvent ca impuritati urme de bariu, provenite de la sarurile de Bariu utilizate in procesul de fabricare, pentru indepartarea ionilor sulfat.

Aspirina contine frecvent SO₄^2-, provenit de la H₂SO₄ concentrat utilizat la prepararea ei.

Solventii

Apa: din motive economice se foloseste apa comuna, care daca nu este o apa potabila bine purificata, poate contine saruri de Na⁺, Ca²⁺, Mg²⁺, Cl^-, care se vor regasi ca impuritati in medicamente.

Dextran: se obtine inicial un polizaharid cu greutate moleculaza mare care este supus hidrolizei cu HCl diluat si apon fractionat cu ajutorul acetonei sau a alcoolului etilic, care raman ca impuritati, foarte toxice pentru organism, daca se gasesc in cantitate mare.

Impuritati din atmosfera

Medicamentele pot suferi diferite descompuneri chimice atunci cand sunt pastrate in conditii necorespunzatoare.

Maloritatea acestor descompuneri chimice sunt catalizate de hγ , Q, contact direct cu aerul si adesea aceste descompuneri pot fi prevenite daca se cunosc proprietatile fsico-chimice ale substantelor.

CHCl₃-pur formeaza cu usurinta urme de fosgen printr-o reactie catalizata de lumina.

CHCl₃+ O₂→COCl₂ +HCl

In practica, se obtine, un produs netoxic, stabil, prin adaugare de alcohol etilic, in proportie de 1-2%, care opreste reactia de descompunere si in acealsi timp transforma orice urma de fosgen, in carbonat de dietil inofensiv

COCl₂+ 2 C₂H₅OH→CO(OC₂H₅)₂ + 2HCl

De exemplu , pentru Calciu gluconic:,care se obtine prin oxidarea electrolitica a glucozei, cu formare de acid gluconic, neutralizat cu Ca(OH)2, in FRX se prevede:

Limita de aciditate: verifica daca acidul gluconic a fost neutralizat integral:

Cloruro: maximum 0.01% Cl^-, ionii de Cl^- provin de la apa care serviste la cristalizarea substantei.

Sulfati: maximum 0.05%. Acestia raman uneori in medicament de la glucosa, din procesal de fabricare a glucozei , de la operatia de hidroliza a amidonului.

Glucosa si zaharoza, in monografie, se prevede ca glucosa si zaharoza sa fie complet absente. Glucoza este materia prima care serveste la prepararea acidului gluconic.

Sarrosa este prevazuta ca impuritate, deoarece in alte tari, calcio gluconic se prepara pornind de la sarrosa.

Metale grele- o limita de maxicum 0.001%.

Arsen absent.

(Metalele grele si arsenul provin de la utilajele necorespunzator ingrijite, cu emailul fisurat.)

Impuritati pirogenene.

Solutia etalon: 10ml solutie baza prin diluare cu apa la balon cotat de 100 ml

Deceleaza impuritatile provenite de la materia prime, procesul de fabricatie, purificare incompleta, conservare defectuoasa.

Impuritatile chimice sunt in cantitati mici, de aceea, pentru decelarea si aprecierea limitelor respective, in FRX se prevad utilizarea solutiilor etalon, care sunt folosite ca probe martor,

Se prepara solutii baza care se dilueaza cu apa pentru a obtine proba etalon care contine impuritatearespectiva in limitele sau pestelimitele admise.

Daca intensitatea solutiei de substanta medicamentoasa este egala sau mai mica decat a solutiei etalon, medicamentul se considera corespunzator, daca intensitatea coloratiei solutiei cu substnata medicamentoasa este mai mare se considera necorespunzator.

Conditii care trebuie indelinite:

Eprubetele sa fie incolore si de acelasi diametru:

Substantele folosite pentru prepararea solutiilor etalon trebuie sa corespunda calitatii de reactiv, si sa fie cantarite exact:

Compararea solutiei etalon cu cea de analizat, se FACE privind prin transparenta, pe fond negru (opalescent, tulbureala) si pe fond alb (coloratiile);

Reactivii se adauga in acelasi timp si in cantitati egale, atat in solutia de analizat, cat si in solutia etalon, in ordinea indicata.

Controlul limitei de amoniu

Pentru determinarea limitei de NH₄⁺, se prepara o solutie baza din 0.2965 g NH4Cl dizolvata in 1000 ml apa la balon cotat.

Solutia etalon se prepara din 10 ml solutie baza prin diluare cu apa distilata la 100 ml intr.-un balon cotat. Aceasta solutie contine 0.01 mg NH₄⁺/ml solutie.

Atat in solutia de analizat cat si in solutia etalon, 0.15 ml reactiv Nessler, se agita, si de sompara dupa 5 minute.

Solutia de analizat nu trebuie sa prezinte o coloratie galbena mai intensa decat cea a probei etalon.

Controlul limitei de arsen

In FRX, exista doua procedee:

a)      cand Arsenul se gaseste in cantitate foarte mica:

Se utilizeaza cand in monografa respectiva, se mentioneaza " nu trebuie sa dea reactia pentru arsen cu hipofosfit de sodiu in acid clorhidric".

Ex.: la glicerofosfat de calciu, " 0.5 g substanta, nu trebuie sa dea reactia pentru arsen cu hipofosfit de sodiu in acid clorhidric, la acid fosforic diluat:10 ml acid fosforic diluat nu trebuie sa dea reactia pentru arsen cu hipofosfit de sodiu in acid clorhidric ".

Reactivul Bougault reduce combinatiile As³⁺ si As⁵⁺ in mediu de acid clorhidric la cald la arsen metalic:

AsCl₃ + 3HPO₂H₂ + 6H₂O →      4As + 3H₃PO₄ + 12 HCl

AsCl₅ + 5HPO₂H₂ + 10H₂O → 4As +5 H₃PO₄ + 20 HCl

In functie de cantitatea de arsen se obtine o coloratie galbena sau un precipitat brun.

Pentru ca produsul medicamentos sa fie considerat corespunzator la acest parametru, in solutia de analizat un trebuie sa apara nici o coloratie la adaugarea reactivului Bougault.

b)Se aplica pentru determinarea cantitativa a prezentei Arsenului ca impuritate, . In monografii se precizeaza ca in acest caz determinarea se face ca la "controlul arsenului in substante organice".

Ex: Glucosa: cel mult 0.0001%As

Paraaminosalicilatul de sodio, 0.00025%As

Pentru determinare 2 g substanta se prelucreaza ca la controlul limitei de arsen- procedeul II, care se bareaza pe reactia de culoare cu HgCl2-reactia Fluckinger_Lehmann.

Prin compararea culorii obtinute cu cea a unei solutii etalon se poate stabili daca limita maxima pentru arsen este depasita sau nu.

Combinatiile As³⁺ si As⁵⁺ sunt reduse cu hidrogen in stare nascanda la arsenura de hidrogen.

AsCl₃ + 6H→ H₃As + 3HCl

AsCl₅ + 8H→ H₃As + 5HCl

Arsenura de hidrogen formeaza cu clorura mercurica o coloratie galben-portocalie (daca este in cantitate mica)sau rosie-bruna, daca este in cantitate mare.

Se formeaza mai multi compusi conform succesiunii de reactii:

Practic: se prepara o solutie de baza din 0.1320 g anhidrida arsenioasa, care dupa dizolvare in NaOH si neutralizare cu H₂SO₄ diluat se aduce la balon cotat la 1000ml apa.

Solutia etalon se prepara din 1ml solutie baza prin diluare cu apa la balon cotat de 100mL; aceasta solutie contine 0.001 mg As?ml.

Pentru determinarea arseniului se utilizeaza un dispozitiv constituit dintr-un flacon de 100ml "a", care are un semn "h" la volumul de50ml.

La flaconul "a" se ataseaza un sistem de 3 tuburi b,c,si d puse in legatura unul cu altul prin dopuri de cauciuc sau dopuri rodate.

In tubul "b" se pune o hartie imbibata cu Pb(CH₃COO)₂, in tubul "c" vata de sticla imbibata cu Pb(CH₃COO)₂, iar in "d" o hartie de filtru imbibata cu HgCl₂.

In vasul "a" se adauga substanta de analizat dizolvata in HCl sau H2SO4 dupa caz, se adauga 0.5 ml SnCl₂ si se completeaza la semn "h"cu apa, se raceste flaconul si apoi se adauga 5 g Zn.

La vasul respectiv se adapteaza 3 tuburi si se lasa aparatul timp de 20 minute agitand din cand in cand.

In paralel se face o proba martor lucrand in aceleasi conditii , dar in loc de substanta de analizat se adauga 5 ml solutie etalon de As.

Dupa aceasta se compara coloratiile obtinute la cele 2 hartii de filtru imbibate cu Hg Cl₂.

Aparat pentru determinarea

arsenului

Controlul limitei pentru nitrati

Ionul nitrat formeaza cu acidul sulfosalicilic in mediu de H₂SO₄ concentrat un nitroderivat sub forma de precipitat galben. Acesta se dizolva usor in NH3 cu formarea unei solutii de culoare galbena

Solutia etalon : 0.1648 g KNO3/1000ml apa distilata la balon cotat.. Concentratia solutiei 0.1mgNO^-₃/ml solutie.

Controlul limitei de calciu

Ca²⁺ formeaza cu oxalatul de amoniu, in functie de concentratie o tulbureala sau un precipitat alb, microcristalina de oxalat de calciu, practic insolubil in CH₃COOH si NH₃, solubil in HCl si HNO₃

Solutia de baza: 2.5g CaCO₃/25 ml CH₃COOH diluat intr-un balon de 1000ml si completare cu apa la semn.

Solutia etalon: 10 ml solutie de baza diluata cu apa la balon cotat de 100ml, avand concentratia de 0.1mgCa²⁺/ml.

Controlul limitei de carbonati

Ionul CO₃^2-formeaza cu Ba(OH)₂ in functie de concentratie , o tulbureala sau un precipitat alb, de Ba(CO₃), solubil in HNO₃ si HCl.

Solutia de baza: 1.766g Na₂CO₃ anhidru dizolvat in 100 ml apa si aducere la balon cotat de 1000ml.

Solutia etalon: 10ml solutie baza prin diluare cu apa la balon cotat de 100 ml. Concentratia solutiei este de 0.1 mg CO₃^2-/ml.

Controlul limitei de cloruri

Cl^- formeaza cu nitratul de argint,AgNO₃,in functie de concentratie o opalescenta, o tulbureala sau un precipitat alb cazeos,de AgCl, insolbil in HNO₃, solubil in NH3 diluat.

Solutia de baza: 0.1649 g NaCl prin dizolvare in 100ml apa, intru-un balon cotat de 1000ml si completare cu apa la semn.

Solutia etalon: 10ml solutie baza prin diluare cu apa la balon cotat de 100 ml. Concentratia solutiei este de 0.01 mg Cl^-/ml.

Tehnica de lucru: in solutia de baza si cea de analizat se adauga cate 0.5ml HNO₃ 25% si 0.5 ml AgNO₃, se agita si se compara dupa 5 minute.

Solutia de analizat un trebuie sa prezinte o opalescenta mai intensa decat etalonul.

Aceasta tehnica se foloseste si in cazul impuritatilor de I^- si Br^-.

Controlul limitei de fier

Fe³⁺ formeaza cu Hexacianoferat (II) de potasiu un complex,: in functie de concentratia va apare o coloratie albastra sau un precipitat albastru de hexacianoferat(II)de fier(III)- albastru de Berlin.

Fe³⁺ + 3K₄[Fe(CN)₆] Fe₄[Fe(CN)₆]₃ + 12 K⁺

Solutia de baza: 0.8635 g alaun feroamoniacal prin dizolvare in 100ml H₂SO₄ si completare cu apa la semn, intru-un balon cotat de 1000ml .

Solutia etalon: 10ml solutie baza prin diluare cu apa la balon cotat de 100 ml. Concentratia solutiei este de 0.01 mg Fe³⁺/ml.

Aceasta metoda nu se aplica pentru controlul fierului din sarurile de crom, cupru, mercur, zinc, fosfati, pentru care se procedeaza conform indicatiilor din monografiile respective.

Determinarea Fe³⁺din substantele organice se face dupa calcinarea acestora cu H₂SO₄.

Controlul limitei de fosfati

PO₄^3- formeaza cu molibdatul de amoniu, in functie de concentratie, in mediu de HNO₃, o opalescenta, tulbureala, sau un precipitat galben de fosfomolibdat de amoniu, solubil in NH₃, practic insolubil in HNO₃.

HNO₃+ 12 (NH₄)₂MoO₄ + 21HNO₃ (NH₄)₃[P(MoO₄₀)]+ 21 NH₄NO₃ + 12 H₂O

Solutia etalon: 0.1433 g fosfat monopotasic prin dizolvare in apa la un balon cotat de 1000 ml.

Concentratia solutiei etalon este de 0.1 mg PO₄^3-/ml.

Controlul limitei de metale grele

Se deceleaza numai ionii metalelor care precipita sub forma de sulfuri in mediu acid.

Limita de toleranta se apreciaza      in raport cu o solutie de ioni de Pb²⁺.

Pb²⁺formeaza cu Na₂S in functie de concentratie o coloratie bruna sau un precipitat negru.

Solutia de baza: 0.1599 g nitrat de plumb prin dizolvare in apa la balon cotat de 1000 ml (solutia A).

10ml solutie baza (solutie A) se diluaza cu apa la balon cotat de 100 ml.

Solutia etalon: 10ml solutie baza(solutie A)prin diluare cu apa la balon cotat de 100 ml. Concentratia solutiei este de 0.001 mg Pb³⁺/ml.

In ambele solutii se adauga 1 ml CH₃COOH diluat, o picatura de CH₂O , 3 picaturi de Na₂S, se agita si se compara. Solutia de analizat un trebuie sa prezinte o coloratie mai intensa decat solutia etalon.

Controlul limitei de metale grele in substante organice se face dupa calcinarea acestora cu H₂SO₄.

Controlul limitei de metale grele

SO₄^2- formeaza cu sarurile de bariu in functie de concentratie o tulbureala sau un precipitat alb de Ba SO₄practic insolubil in HCl.

Solutia de baza: 0.1814 g K₂PO₄ prin dizolvare in apa la semn, intru-un balon cotat de 1000ml .

Solutia etalon: 10ml solutie baza prin diluare cu apa la balon cotat de 100 ml. Concentratia solutiei este de 0.01 mg SO4^2-/ml.

Controlul limitei de Zinc

Zn²⁺ formeaza cu hexacianoferatul(II) de potasiu, in functie de concentratie o tulbureala sau un precipitat alb de hexacianoferat(II)de zinc si de potasiu, practic insolubil in acizi diluati.

3Zn²⁺ + 2 K₄[Fe(CN)₆]→Zn₃K₂[Fe(CN)₆]₂ + 6K⁺

Solutia de baza se prepara din 0.4398 g ZnSO4 prin dizolvare in apa la balon cotat de 1000 ml.

Solutia etalon: 10ml solutie baza prin diluare cu apa la balon cotat de 100 ml. Si contine 0.01 mgZn ²⁺/ml.

CONTROLUL LIMITELOR PENTRU SUBSTANTE ORGANICE USOR CARBONIZABILE

Medicamentele majoritatea sunt organice,sunt impurificate cu diferite substante organice ramase de la diferite faze ale sintezei.

Unele medicamente anorganice pot fi impurificate cu substante organice .

Impuritatile organice usor carbonizabile, se determina in principal prin doua procedee:

Calcinare;

Cu H₂SO₄.

Procedeul prin calcinare

Decelarea substantelor organice usor carbonizabile in substantele minerale incolore, se efectueaza prin calcinare in flacara timp de 10 minute. Substantelel in prezenta acestor impuritati prezinta particule colorate sau se coloreaza, in negru sau cenusiu.

Clorura de potasiu, MAGNESIA USTA, carbonatul bazic de magneziu, prevad ca o cantitate de substanta prin incalzire intr-o capsula de portelan sa un se coloreze: la talc substanta poate sa se coloreze cel mult la slab cenusiu sau galbui.

Acidul Boric- prin incalzire progresiva pana la rosu, substanta nutrebuie sa se innegreasca.

Procedeul cu H₂SO₄

Decelarea substantelor organice usor carbonizabile in substantele organice, se efectueaza in H₂SO₄.

Amestecul se coloreaza datorita carbonizarii acestor impuritati.

Limitele admise pentru aceste impuritati se apreciaza prin comparare cu solutiile etalon de culoare.

Substanta fin pulverizata se dizolva in volumul de H₂SO₄ indicat si se compara cu un volum egal din etalonul de culoare prevazut in monografie.

Solutia de analizat un trebuie sa fie mai intens colorata aceea a probei etalon.Ex:

Fenobarbital: solutia obtinuta prin dizolvarea a 0.25 g substanta in 5 ml H₂SO_4, trebuie sa fie incolora.

O eventuala coloratie nu trebuie sa depaseasca in intensitate culoarea unui etalon preparat din 0.05 ml Co + 0.40 ml Fe si apa la 5 ml.

CONCLUZIE:

Pentru decelarea impuritatilor anorganice FRX prevede 11 solutii etalon;

La 9 dintre acestea      se prepara initial solutia baza, iar prin diluare cu apa la balon cotat se obtin solutiile etalon ; pentru celelalte doua prepararea solutiileor etalon se face direct (nitrati, fosfati).

Concentratia solutiilor etalon, este diferita in functie de toxicitatea ionilor respectivi:

mg/ml-solutiile etalon pentru nitrati, carbonati, calciu, fosfati;

0.01mg/ml la solutiile etalon pentru controlul limitei de amoniu, clorura, fier, zinc, sulfati;

0.001 mg/ml la soltutiile etalon pentru controlul limitei de arsen si metale grele.

IMPURITATI BIOLOGICE

1) impuritati pirogene,

2) hipotensive,

3) toxice.

Tot aici sunt cuprinse :

4) controlul sterilitatii,

5) contaminarea microbiana,

6)activitatea microbiologica a antibioticelor.

Controlul impuritatilor pirogene

Substantele pirogene sunt endotoxine produse de diferite microorganisme care difuzeaza in mediul in care se dezvolta.

Morgan si Portrige: endotoxina este un complex proteo lipo-polizaharidic. Lipopolizaharidele sunt componentul cel mai activ al endotoxinelor, sunt neomogene si difera de la o specie la alta de germeni.

In aceste lipopolizaharide s-au identificat aproximativ 30 de zaharuri diferite.

Endotoxinele si respectiv lipopolizaharidele poseda o serie de proprietati: pirogenitate, toxicitate, rezistenta la caldura, ( sunt necesare 2 ore la 180⁰C pentru distrugerea pirogenului).

g endotoxina sau 1000 bacterii omorate produc o crestere substantiala de temperatura atunci cand sunt injectate, intravenos , la iepure, iar la om 1-2 g de endotoxina injectata determina o febra care dureaza 4-5 ore.

Endotoxinele extrase din corpul microbian sunt de 8 ori mai active decat aceeasi cantitate de corp microbian injectat ca atare in ceea ce priveste pirogenitatea.

Corpii microbieni pot polua si se pot inmulti in solutii injectabile, care devin pirogene si toxice in mare masura.

Poluarea poate surveni la nivelul solventului prin utilizarea unor recipiente nedepirogenate, nesterile, sau prin pastrarea apei mai multe ore pana la utilizare pana la utilizare pentru infiolare., timp in care daca nu este pastrata steril, germenii din aer cad in recipiente unde se inmultesc, iar solutia care se va obtine si se va infiola va fi pirogena.

De ex. Apa distilata, pastrata nesteril cultiva in 4 ore suficineti microbi pentru a genera febra la injectare.

Substanta activa sau adjuvantii necesari pentru prepararea solutiei, injectabile. Acestia pot conferi pirogenitate intregii solutii chiar daca apa distilata a fost apirogena.

O fiola care are fisura sau este defectuos inchisa se poate infecta si cultiva germeni iar injectarea continutului determina febra.

Alte surse de pirogene: dopurile de la flacoanele multidoze, aparatura de umplere nedepirogenata, si conductele de transport a solutiei de infiolat.

Timpul de scurgere pera lung de la infiolare la sterilizarea fiolelor, permite cultivarea unor grrmeni care au cazut intamplator in lichid si producerea de reactii termice.

Factorul uman, poate fi purtator de germeni gram negativi, iar prin nerespectarea normelor de lucru favorizeaza infestarea fiolelor sau a flacoanelor de solutie injectabila .

Seringile si acele nespalate si nedepirogenate sau nesterile.

Pe urmele de ser , plasma si sange se dezvolta foarte usor germeni si spalarea incompleta poate lasa un numar de germeni care se inmultesc, endotoxinele lor rezista la fierbere si autoclavare l20⁰C si reutilizarea seringii sau acului antreneaza corpii microbieni si genereaza febra la pacientii la care se injecteaza lichidul.

Tubulatura de cauciuc utilizata in conditiile de curatenie nesatisfacatoare si lipsa de sterilitate genereaza frecvent febra, motiv pentru care s-au introdus trusele sterile din PVC      utilizabile o singura data.

Pirogenitatea indusa de endotoxine este un proces patologic, o boala care se adauga la boala individului atunci cand medicamentul a fost defectuos conditionat.

Daca un organism netarat poate suporta febra indusa de de un pirogen accidental, un organism bolnav, un cardiac sau un insuficient hepatic rav (ciroza) poate sucomba hipertermiei provocate.

Un control riguros al impuritatii pirogene ca si al sterilitatii este impus de toate farmacopeele din lume.

Acest control este obligatoriu si la producator si la beneficiar.Metoda de control a impuritatilor pirogene este prevazuta in farmacopee.

Testul de pirogenitate se determina pe trei iepuri prin injectarea intravenoasa a unei cantitati de solutie prevazuta in monografie. Inainte de injectare, se determina temperatura animalelor luate in lucru.

Dupa injectare, iepurii se mentin in aceleasi conditii timp de 3 ore, iar masurarea temperaturii se face de 4 ori la intervale de 45 de minute.

Produsul se considera corespunzator daca suma celor 3 modificari individuale maxima de temperatura nu depaseste 1.15 ⁰C; daca aceasta temperatura depaseste 2.65 0C pradusul este respins: daca valoarea este cuprinsa intre 1.15-2.65⁰C se repet proba pe trei animale.

CONTROLUL IMPURITATILOR HIPOTENSIVE

La mentinele care se obtin prin biosinteza -antibioticele, in urma procesului defectuos de fabricatie pot rezulta in mediile de cultura pe langa produsul medicamentos de sinteza si o serie de metaboliti.

Acesti metaboliti au ca actiune principala scaderea tensiunii arteriale, deci actiune hipotensiva.

Impuritatile hipotensive sunt constituite din amine biogene care de intalnesc frecvent in produsele de sinteza, extractele din glande animale si care in unele cazuri nu sunt eliminate in totalitate prin purificari.

Aceste substante au actiune similara histaminei , si se numesc impuritati de tip histaminic. Controlul acestor impuritati se bazeaza pe masurarea tensiunii arteriale, folosind ca animale de experienta pisici adulte de ambele sexe cu masa corporala de 2-3Kg.

In prealabil se testeaza sensibilitatea animalelor prin administrare de solutie standard de histamina. Daca animalele au raspuns colrespunzator la acest test prealabil li se administreaza intravenos proba de medicament supus controlului.

Medicamentul este considerat corespunzator daca produce o scadere a tensiunii arteriale a animalului, echivalenta cu hipotensiunea provocata de 0.10g histamina

LIMITE DE IMPURITATI IN VACCINURI

In cazul vaccinurilor se determina urmatoarele impuritati:

limita de aldehida formica libera;

2) limita de aluminio:

3) determinarea calciului in vaccinuri adsorbite-prin spectrometrie de absorbtie atomica (procedeul cu dreapta de etalonare);

4) determinarea fenolului in vaccinuri si imunoseruri;

5) determinarea unor impuritati in vaccinuri poliozidice

a) Proteine

b)acizi nucleici:

c) fosfor

d) O-acetil

e) hexozamine

f) metilpentoze

g) acizi uronici:

h) acid sialic:

IMPURITATI IN ULEIURI GRASE

In practica farmaceutica se folosesc o serie de uleiuri grase: Floarea soarelui, ricin ,masline< care se supn normelor de puritate prevazute in FRX si in alte farmacopea, dintre care intereseaza in special Farmacopeea Europeana:

Care prevede in capitolul 2.4.19 determinarea unor impuritati, describe in continuare:

impuritati cu reactie alcalina

2) antioxidanti; se face prin cromatografie pe strat subtire, pe placi de silicagel G , uscate,(activate) 2h la 130⁰C

a)antioxidanti nepolihidroxilati (a);

b)antioxidanti polihidroxilati (b);

c) )antioxidanti neextractibili in metanol ;

3) uleiuri straine- prin cromatografie in strat subtire sau prin cromatografie in faza gazoasa.

Determinarea uleiurilor straine prin CSS : se foloseste in acest scop o placa de silicagel, care se impregneaza intr-o camera fotografica in care exista cantitatea necesara de amestec 10 volume de parafina lichida (R) si 90 volume de eter de petrol(R); placa se introduce in acest amestec la 5 mm si se lasa pana ce frontul urca la cel putin 12 cm de la bza placii; se scoate placa si se evapora solventul 5 minute; apoi se face developarea in aceeasi directie ca si impregnarea.

LIMITA DE ALDEHIDA FORMICA LIBERA

Se prepara o solutie de bacn prin diluarea acestuia la 1/10, iar pentru anatoxinele de uz veterinar se prepara o dilutie de 1/25 a vaccinului de analizat.

Da