Al doilea Kakemono - Calugarul Zen

Arhitectura Poemului

Intr-o limba careia ii lipseste ceea ce europenii ar numi "muzicalitate" datorita faptului ca, printre alte reguli gramaticale si fonetice, accentul este absent, poezia a reusit sa infloreasca ca o armonie a silabelor.

Poetul se perinda melancolic printre floride de cires[1] ale clipelor sale, pe aleile propiului spirit chemind, prin geometria citorva silabe, infinitul mic in calea noastra. O frunza care se desprinde de viata alunecind catre abis, lacrima cerului-stea cazatoare, firul de iarba mestecat de magar, pasii iubitei pe inima noastra, vintul rascolind amintirile colbuite, in citeva tuse ale pensulei spiritului daruite lumii o farima din poezia locului numit atit de frumos "Kotodama no sakiwau kuni", Tara unde infloreste spiritul limbii.

Tehnica picturala japoneza, particulara, diversa, bogata in imitatii dar si in numeroase stiluri cu totul particulare, se considera ca isi trage seva si dintr-o carte care a stabilit din sec. V regulile fundamentale ale acestei arte pentru oriental-asiatici: "Cele sase canoane ale picturii", a chinezului Sie-Ho. Unul dintre canoane cere ca tabloul sa fie privit in trei planuri suprapuse pentru a sugera adincimea, redata simultan si prin tehnica intensitatii culorii (cernelii), primul plan fiind de tonalitate inchisa, cele indepartate intr-o culoare deschisa. Poezia, idisolubil legata de caligrafie la japonezi, a urmat, se prea poate, reguli oarecum asemanatoare. Ar putea fi o poetica paralela a drumului de la poezia "tanka" (asimilata azi cu "waka", fara a fi insa identica), poem scurt (mijka-uta) cu forma fixa si stratificare in kami no ku, "fraza initila" (sau maeku - di fata) ori "liminara" (primele 3 versuri 5-7-5 silabe), si tsukeku (urmatoarea) sau shimo' no ku (fraza suplimentara, doua versuri 7-7 silabe). Hokku (primul tristih in poezia renga- insirire de mai multe tanka, care da enuntul, da tonul) a devenit independenta, pasind pe una din tainicele carari misterioase ale intimplarii, fiind cunoscuta mai ales sub numele de haiku. Creatorii formei haikai no renga sint preotul budist Yamazaki Sokan, 1464?-1552? (primul care a compus un haiku) si cel shinto-ist Arakida Moritake (1437-1541). Initial haiku era mei mult un joc de cuvinte (tributar vocabularului de acest gen, numit fushi-mono) lansind imagini "socante", peisaje impresionante.

Odata cu dinastia chineza Sung, cucerirea mongola si instaurarea dinastiei Yuan, apare scoala numita Negru-alb care prin citeva linii de tus chinezesc conduce in japonii la nemuritoare picturi. "Primul lucru pe care trebuie sa-l intelegem in legatura cu pictura chineza este acela ca e o extensie a scrisului. Pentru chinez, toate insiruirile frumosului pot fi incluse intr-o ideograma" - scria Herbert Read (Semnificatia Artei).

Poezia japoneza e un tablou in sine, caligrafo-sho, modul de punere in pagina, chiar ilustratiile alaturate contribuind uneori fragile, ca si o tesatura de paie de orez in bataia vintului, la alcatuirea unui tot.

Hieroglifele insiruite dupa procedee picturale desavirsite daruiesc ochiului si spiritului, prin impactul vizual al alcatuirii poetice si picturale care cauta modelul desavirsirii specific asiatice si, in speta, japoneze, ceea ce europeanul primea odata cu darul muzei Calliope prin ritmica, prin acea muzicalitate asociata poeziei. Nici azi, dupa patrunderea limbilor occidentale in arta japoneza, nu s-a evadat cu totul de sub dominatia vizualului specific. Este celebru poemul modernului (sec. XX) Shinkicki Ttakahashi, "Farfurii"[2], in fapt pictura unui vraf de ideorgame, 24 de "farfurii" una peste alta .

Reguli si canoane (referinta la natura[4], particular, instantaneu) nu inlantuie dialogul geometric in trei planuri (5-7-5 silabe) intre efemer si etern (ryuko - fueki).

In culegerea Kokinshu (sec. X), s-a spus ca a fost definita de catre Ki no Tsurayuki una dintre temele cele mai frecvente (sau chiar tema "aproape unica") din poezia japoneza (un colt din natura, descris printr-un tuseu de tristete) prin cuvintele:

"Poetul isi deschide inima cand priveste intr-o dimineata de primavara pamintul nins de neaua de petale de flori de cires, cind contempla in fiecare an ca intr-o oglinda imaginile timpului care pustiieste totul in urma sa, ori admira efemera, tremurinda picatura de roua care scinteiaza pe firul de iarba inbodobit ca de o salba de perle ."

Forma a arhitecturii poemului la japonezi, tanka[5] e adoima nui templu poetic structurat din 5-7-5-7-7 silabe, despre care s-a scris ca este prima treapta spre perfectiune (cea mai inalta fiind considerata, de catre mai multe voci ale esteticii japoneze, haiku). Ulterior s-a ajuns la clisee standard (makura-kotoba sau "cuvinte "perna": cerul era mereu durabil si solid - hisacata no ame, soarele diminetii - surizator si radios, emisakayu etc) care au facut sa-si piarda din farmec poezia tanka si chiar kaiku. Azi inca mai exista "Societatea internationala de poezie tanka" fondata la sfirsitul secolului 19 de printul Saionjii Kimmochi si Judith Gautier (care a si compus in franceza tanka). Grupari de poezie tanka celebre sint : Asakasha (Sociatetea poetica din cartierul Asaka - fondata de Ochiai Naobumi) care s-a ramificat in Chikuhakuhai (cu revista Kokoro no hana - Florile inimii), Izacuchikai (Cercul Tunetului), Shiragikukai (Crizantema alba) etc.

In plina epoca de ascensiune a clasei negustorilor, cind samuraii esu mai mult birocrati, Basho (cu numele real Munefusa) aduce kaiku-ul la apogeu. Genroku (1688-1703)[6] e numele unei epoci in care de la curtea sofisticata si rafinata si in lumea negustorilor crae isi doreau sa "absoarba culrura samurailor. Proza haibun, Haiku-ul erau perfect pe gustul lor, ca si teatrul kabuki sau joruri.

Yosa Buson (aflat in funtea miscarii "inapoi la Basho"), influentat de traditia chineza a dinastiei Zuan, component al scolii literatilor - bunjinga, aduce in haiku o nota de romantism, aplicind in poem principii de fond din pictura impresionista, respectind conventiile impuse de traditie in ceea ce priveste cuvintele de capatii - Makura Kotoba, a fost preferat adesea de critica. Se prea poate ca datorita acestei preferinte (in favoarea lui au fost voci importante ca Masaoka Shiki (1867 - 1902)) Buson sa fi exercitat o puternica influenta in epoca Meiji. Dupa cum e la fel de posibil ca romantismul din poemele sale si tehnica cvast-picturala sa fi insemnat mult in ochii japonezilor.

Musai Kzorai (discipol al lui Basho), in Kyoraisho (Convorbiri cu Kyorai) a notat principiile maestrului sau in alcatuirea haiku-ului (pe care voci ale criticii o definesc ca forma de estetica a tacerii, exprimare rafinata a dihotomiei vid-plin culeasa de albina spiritului nipon din floarea intelepciunii scolii dao). Unul dintre acestea, notat de Kyorai, cerea ca fiecare cuvint sa fie imposibil de inlocuit sau chiar de modificat si, pentru a da o forta de sugestie sporita, limbajul sa para ambiguu. Am incercat in acest volum sa respectam, in parte, aceste reguli, fara a apela definitoriu la cuvintele-capatii.

Au fost numeroase scoli, reviste, curente de haiku. Remarcabila e doctrina scolii Danrin (infiintata de Nishiyama Soin, 1605-1682) care cerea introducerea limbajului cotidian in poezia haiku. Desi discipol al scolii, Basho (care transforma haiku-ul intr-o experienta spirituala) se opunea tehnicii cuvintului folosita ca un scop in sine, daunind astfel continutului. Au aparut reviste de haiku (cea mai celebra fiind Hototogisu - Cucul, a lui Masaoka Shiki) ca : Nihon (Japonia), Kakeaoi (Albastru suspendat), Shinkeiko (Noua tendinta) etc., care au grupat in jurul lor importante voci poetice.

S-a mai scris inca si se mai scrie si in zilele noastre in Japonia in stil chinezesc, poate si pentru ca se mai considera ca ofera mai multa libertate, mai putin formalism, poate din exotism dar Japonia nu inseamna numai acest gen de imitatie. Interesant este ca un stil nou de poezie (shi) aparut in China dinastiei Tang (care a dat atit de mult japoniei), numit jin-ti shi, fixa unitatea poetica la 4 sau 8 versuri, cu metrul fie de 5 fie de 7 silabe intr-un anume gen de codificare numita pian wen.

China a daruit Japoniei multe dintre lucrurile prin carea aceasta a ajuns la locul sau cu totul si cu totul particular in lumea spiritualitatii si artelor. Unul dintre darurile fara de pret este scrierea cu totul speciala din care s-a dezvoltat ce japoneza. Aceasta scriere face ca tot ceea ce comunica ea sa fie altfel decit ce expimam prin cuvintele scrise cu alfabetul nostru, mai ales cind e vorba de poezie. R. Grousset scria in "La Chine et son art": "Aceste minunate ideograme ce ascund o misterioasa incarcatura de interpretari, complemente si <<explozive>> ale unui dinamism de ginduri sint, poate, pentru spirit un stimulent mai puternic decit bietele noastre semne alfabatice." Hugh Gordon Porteus , luind ca obiect de studiu caracterul Yung - etern, din care in vremea dinastiei Tang o legenda spune ca au fost deduse "Cele opt legi ale scrierii", facea urmatoarea analiza: cuvintul etern, asa cum e scris de noi, cu alfabetele noastre e o "conventie abstracta" pe care trebuie sa o cunosti ca sa poti sa-i prinzi intelesul. Asa e si pentru chinezi pina ce cuvintul e scris. Atunci el se metamorfozeaza acoperindu-se cu un voal de iluzii si aluzii. Poate sa spuna mai bine spiritul nostru despre eternitatealtceva decit un val mereu altul, intr-un noian de valuri fara sfirsit? "Este in fond tema poeziei chineze. La fel ca si magia versului, cea a penelului, desi lipsita de grai, ne face sa simtim continua reinoire a timpului" (R. Huzghe - Dialog cu vizibilul).

S-a vorbit mult, inca de la Aristotel, de legatura litera (simbol)-cuvint-stare sufleteasca (rolul secundar al literelor, tema comentata de J Derrida). Lui Tzvetan Todorov[8] i se pare greu de imaginat o legatura intre "subimpartirea tripartita" (sunet-stare sufleteasca-lucru) si "simbolurile specifice care sint literele". Privind insa scrierea japoneza si chineza imaginatia noastra merge mai departe decit ne-am fi inchipuit.

Sa fi cistigat in profunzime poezia scrisa de japonezi in oricarea alta limba occidentala inlocuind tuseuri de penel date de hieroglifele din silabele kana?

Nici aparitia volumului Shintaishi-sho[9] in 1882 nu aduce cu sine desprinderea de obsesia cifrelor 7 si 5 si a unei arhitercuri a poemului . Teoreticienii occidentali s-au straduit sa demonstreze ca regula 5-7-5 pentru haiku nu are relevanta, nu-si gaseste explicatie decit pentru limba japoneza datorita structurii fonetice cu totul particulare.

Poate. Europa nu poate transfera prin intermediul unei forme de poezie sau alta in sufletul Japoniei. Dar poate incerca sa demonstreze ca un lac, un colt de loc ruginit de toamna, lacrima sau crenguta strivita de copita unui cal merita tot atit de mult ca alte subiecte atentia poetului. Este unul dintre darurile Japoniei pe care trebuie sa-l primim constienti ca el este numai si numai asa cum sta scris pe un, de pilda, rulou si ca incercarea de a-l altoi pe trunchiul culturii noastre are farmecul dar si riscurile ei.

Prin aceste "Doua inchipuite kakemono[11] din Tara unde infloreste spiritul limbii" sa ne re-intoarcem cu ochii europeanului, intr-o calatorie a spiritului in lumea poeziei kaiku si tanka asa cum au visat-o, poate, Ki no Tsurayuki, bronzul Saigyo sau Matsuo Basho , daruindu-I din farmecul si frumusetea lumii noastre.

Esti acelasi sau altul

Nu-ti pot cunoaste cu adevarat inima

Dupa atita vreme

Numai florile

Infloresc din nou cu aceeasi mireasma

Ki no Tsurayki

Ichi: Primul Kakemono

Samuraiul

Samuraiul s-a oprit. Pasarea de pe ramurica frinta din fata sa ciripea la fel ca cea de atunci cind s-a aflat in fata cu Ota Docan, construcorul castelului din Tokyo. Il durea inima ca trebuie sa ia viata celui care a lasat Tarii Yamato minunea arhitectonica care va dainui peste timp dar un samurai face ce i se spune[13]. Gi-ri, datoria, este mai presus de simtamintele sale.

Cel din fata sa era un fin poet. I-a acordat cinstea cuvenita si, in clipa cind a ridicat katana[14] a soptit:

"Vai, cit de mult inima trebuie sa regrete

In momentele acestea lumina vietii!"

Docan a raspuns, expirind:

"In clipele de liniste

Invatam sa privim cu dispret viata."

Apoi samuraiul a lovit si sufletul lui Ota s-a transformat in kami. Poate ca acum e in pasarica din fata sa-

In cinstea celui rapus va sta aici picurind dintr-o ceasca inchipuita amintiri din viata as, strecurate in aburii rasuflarii poemelor tanka.

Poemele tanka

*- go

Spiritul lui Ota

stingher, cu inima mea

ramuri frinte iar

sub lacrima ultima

irosite toamne reci.

Muntele urca

catre inima mea cum

clipele vietii

de ce sabia luce

a singe si toamna?

*

Podetul uscat

dintre vietile noastre

lacrima - clipa

femeia zilei de ieri

adio tineretii!

*

Amintiri picuri

ploaia din sufletul meu

cad retezate

Katana mea zimbeste

Clipei tale ultime

*

Cintec retezat

de rasufletul toamnei

picura buza

Poetul se ascunde

in zorii inimii. Mortii.

*- shichi

Cocorii jelesc

frunza moarta de cires

pligind printre nori

lacul din lacrima lor

ineaca ultimul suspin

*

Unde primavara

caii alearga prin flori

sarut de soare

vinator slobozind soim

spre inima noptii

Noaptea. Fum. Atunci.

clipa din care viata

e kakemoto

intins intre eu de ieri

si nimeni. Noaptea. Acum.

*

Licurici. Luna.

Trupul femeii din lac

iese in noapte

Clopote vintului

Sperie stol de rate.

*

Carind, furnica

apasata de soapta

orezului copt

vintul despletind lanul

prevestire de toamna

*

Peste uitare

picura parfurmate

spiretele vechi

pe oglinda lacului

umbre ingenuncheaza

*

Taran in mino[15]

nins de fulgi de sakura[16]

asculta timpul

zilele trec peste el

tot mai grabite mereu

* - go

Carare de vis

curcubeu lin pravalit

fara culoare

ochii samuraiului

mugurii suferintei

*

Umbra brazilor

soarbe murmurul marii

ungher de lume

kiku[17] mingiie fata

razboinicului ucis

*

Moartea lui arsa

nu poate fi de flacari

singur, retezat

capul s-anina de cer

cu ochii cum katana

*

Rug de raze reci

ce curg pe crupa uda

a calului mort

jos, Kamacura[18]. Buddha

pitit in statuia sa.

*

Ore uitate

Hachiman[19] intre salcii

sabii in imi[20]

samuraiul ascuta

muguri sakura plesnind

* - shichi

Stele albastre

in noaptea de jad

lampi rosii se sting

vara a trecut

sopotind printre garduri

*

Ochii lacrimind

orbi de prea multul pustiu

umbrele schioape

se petrec tremurinde

poeme uitate de hijin[21]

Drumul asteapta

sub frunze timpul curgind

ascultind gindul

flori arzind flacari-culori

pe trupul amantilor

*

Deasupra apei

sufletul jalea lumii

contempla uitat

trupul iubiri - poem

plutind prin inima mea

*

Mica fintina

susur de liniste-adinc

cuvinte fosnind

ne-ngroapa genunchii

toamna iubirii s-a dus

*

Zimbet imbaiat

in licoare furata

dansul frunzei

biet anotimp despuiat

primavara adoarme

*

Clopotul lumii

mai bate abia cind mor

templul din ceruri

primeste sufletul meu

voi muri retezind flori

* - shichi

Dragostea veche

dezgropata de vinturi

asupra serii

calul striveste-n galop

floarea din parul ei dalb

*

Octombrie trist

ploaia nemarginita

astupa lumea

prin fereastra ochilor

patrund in sufletul tau

Croncane corbii

pe-un hoit in inima mea

stol de nori putrezi

peste cinpmul inrosit

singele zilei zvirlit

*

Sint hieroglifa

desenata    de vinturi

rasuflare de zeu

crupa zorilor singe

persoana-n noaptea de jad

*

Cind fi-va ziua

cocorul vietii

parasi-va trupul meu

ploaia e nearga. Si eu

uita-voi floare c-am fost

*

Amurgeste iar

locul singuratatii

umbre ruginii

putrezesc uitate sub zid

de-nserarea grabita

*

Un omikuji[22]

din cenusa oaselor celui ce a fost

duc la templul ruinat

sabia. Pling cocorii

Ni: Al doilea Kakemono

Calugarul Zen

Soarele colora pletele de ghiata ale venerabilului munte in singeriul apusului. Batrinul cilugar s-a oprit coplesit de frumusetea inserarii care era adoima unei femei ce isi despleteste parul inainte de a se culca pe perna iubitului.

Citi ani sa fi trecut de cind a citit ultima data intr-o terakoya[23] din Teikin-orai, intr-o viata sau alta?

Viasa e doar un pasaj prin care spiritul incearca, iar si iar, sa urce catre satori[24] dar poti sa transformi multe multe din clipele ei in adevarate poeme. Sufletul e gradina pe care o decorezi cu peisaje ca acesta, o Buddha! Cum spunea bonzul Saigyo?

Realul nu-l pot primi

drept real;

atunci de ce primesc visul drept vis?

Ce loc mai bun sa gasesc pentru a darui clipei poemele inimii mele cale de-o petala a florii de vis care este viata aceasta?

Zeul haiku isi cere orfanda!

Poemele haiku

* - go

Singura iarba

soarbe imnul ofranda

plins de greieras

*

Contururi de pasi

apasa pe inima

dusa iubire

*

Calugarul myst

plecat prin propil eu

cu ochii la Crist

*

Bonzul Saicho[25]

Curcubeu din Nirvana

Voal peste Tendai

*

Noaptea cocorii[26]

hieroglife se astern

pe inima ta

* - shichi

Iubirii adio

in prag de Shunbun[27] frunza

soptestemurind

*

Aripa frinta

a gistei - haiku uitat

naruit in gol

*

Lacrima fetei

dangat de clopote nins

in inima mea

*

Trestie in vint

coloreaza apa in

miros de toamna

*

Norii ard molcom

Fuji yama[28] in apus

umbra de aur

*

Ploua peste cai

cerul se-ascunde sub pisc

pe-nserate

*

Precum a ruga

catre ceata din Tian Shan[29]

osobe[30] sade

* - go

Peste poteca

portile-apusului

zavorasc norii

*

Cintec de leagan

amintire cu mama

in zi de iarna

*

Este dragostea

ninsoare de flori smulse

in vuiet de vint?

*

Bambus. Stei. Floare.

amintire cu tine

plecata in ieri

*

Linga umbra mea

ma bucur de drum din nou

nu mai sint singur