CATEGORII DOCUMENTE |
Astronomie | Biofizica | Biologie | Botanica | Carti | Chimie | Copii |
Educatie civica | Fabule ghicitori | Fizica | Gramatica | Joc | Literatura romana | Logica |
Matematica | Poezii | Psihologie psihiatrie | Sociologie |
Caracterizarea Anei
Ana, personaj secundar, este sotia cizmarului Ghita, mama a
doi copii si impartaseste acelasi destin tragic, pentru ca incalca virtuti
morale importante, cum ar fi cinstea, corectitudinea si loialitatea fata de
sotul ei, pe care il insala cu Lica.
Portretul fizic, realizat direct de catre narator,
simbolizeaza fondul sau moral in care tandretea, duiosia si caldura sufleteasca
ar fi putut da echilibru caminului ei: 'Ana era tanara si frumoasa []
frageda si subtirica [], sprintena si mladioasa.'
Trasaturile morale reies in mod indirect din atitudinea,
comportamentul si vorbele eroinei.
Avand un fond etic sanatos si intuitie feminina, ea simte ca Lica este
'oarecum fioros la fata' si-l previne pe Ghita ca 'e om rau si
primejdios'. Atunci cand sotul ei devine ursuz si se instraineaza de ea si
de copii, nuratorul omniscient observa starea ei psihologica. 'era adanc jignita [] si nu putea sa-l ierte pe Ghita
pentru lipsa lui de incredere', stiindu-l un om cinstit si iubitor de
familie, Ana isi face uneori reprosuri ca n-a stiut sa-i fie mereu alaturi si
sa-l ajute in momentele dificile prin care trecea de cand se insotise cu Lica
in afacerile necinstite.
Din vorbele ei, se disting, indirect, alte insusiri
esentiale pentru firea femeii. Inteligenta si apriga, Ana este hotarata sa-si
apere 'linistea colibei' si familia de influenta nefasta a lui Lica,
incercand sa afle ce-l chinuie pe sotul ei: 'Ghita! Nu vorbi cu mine ca
si cand ai avea un copil inaintea ta. Tu esti barbat
si trebuie sa stii ce faci. Te intreb numai; nu vreau sa te descos; tu iti dai seama daca ai ori nu ai ceva sa-mi
spui. Fa cum stii, dar eu iti spun, si nu ma lasa
inima sa nu-ti spun, ca Lica e om rau si om primejdios'.
Profund cinstita, ea se sperie atunci
cand gaseste in sertarul cu bani o bancnota rupta la un
colt, prevenindu-si barbatul ca hartia apartinuse femeii in doliu, care fusese
ucisa in padure si incearca inca o data sa-l faca sa i se destainuie.
Alte stari interioare se releva in mod indirect din fapte si intamplari ce se petrec la han si in imprejurimi. Vesela si vioaie la
inceput, Ana devine din ce in ce mai trista, fiind
ingrijorata de incidentele de la han si de-a dreptul cuprinsa de disperare in
noaptea in care Lica ramasese la Moara cu noroc. Nedumerirea si nesiguranta pun
stapanire pe tanara femeie, deoarece nu recunoaste pe niciunul dintre cei care
starnisera de trei ori latraturile cainilor, dar, increzatoare in sotul ei, se
linisteste, gandindu-se ca el stie despre ce e vorba. Desi il iubeste pe Ghita
si-i marturiseste ca tine la el 'cu toata inima', este cuprinsa de
vraja lui Lica, fiind 'oarecum speriata de barbatia infatisarii lui',
mai ales ca si sotul ei o indeamna sa joace cu Samadaul ca doar 'n-are
sa-|i ia ceva din frumusete'. Simtindu-se tot mai instrainata de sotul ei,
'Ana cea blanda si delicata', cum o caracterizeaza direct naratorul
omniscient, aluneca rapid spre prapastia pacatului, inselandu-si barbatul pe
care ajunsese sa-l dispretuiasca pentru slabiciunea si lasitatea lui, gdnduri
pe care le marturiseste Samadaului: 'Tu esti om, Lica, iar Ghita nu e
decat muiere imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau decat asa.'
Refuzand sa piece de sarbatori cu
batrana si copiii la rude, pentru a putea ramsne cu barbatul ei la carciuma. Cu
toate acestea, in timp ce Ghita plecase la Ineu, Ana ti cedeaza Samadaului,
apoi il roaga s-o ia cu el, deoarece se rusina de fapta sa, 'nu vreau sa-l
mai vad; nu pot sa mai dau fata cu el!
Femeia devine o victima a lipsei de masura a sotului. Sfarsitul Anei este
inevitabil, Ghita o injunghie in inima, in timp ce ea striga cu disperare:
'Nu vreau sa mor, Ghita! Cand Lica se apleaca asupra ei, cu ultimele puteri, Ana 'ii
musca mana si isi infipse ghearele in obrajii lui', adunand in gestul ei
disperat 'ura si dispretul pentru sotui nedemn, setea de razbunare si
patima neostoita pentru Lica, regretul infiorator pentru propriile-i pacate,
constiinta vinovatiei si in acelasi timp a nevinovatiei' (Pompiliu
Marcea).
Bun cunoscator al psihologiei umane, al randuielilor rurale,
al datinilor, obiceiurilor si superstitiilor, Ioan Slavici este neindurator cu
cei care se abat de la principiile fundamentale ale moraiei si-si pedepseste
personajele proportional cu greselile savarsite de acestea. Focul din finalul
nuvelei este sugestiv pentru nevoia de a fi purificat
locul acela de toate relele ce se infaptuisera la carciuma Moara cu noroc.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2790
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved