Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Despre reportaj; doua repere: Geo Bogza si Brunea Fox

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic



Despre reportaj; doua repere: Geo Bogza si Brunea Fox

a)

O abordare a conditiei reportajului, fie ea straina de mari ambitii teoretice, nu poate lipsi. In primul rand, pentru ca el, reportajul, este o realitate pe care si-o revendica atat publicistica, cat si literatura, in al doilea rand, pentru ca ne confruntam cu tratari “exclusivist-extremiste” care, fie resping orisice relatii cu literatura sau, daca le constata, le considera abatere, derapaj, tradarea naturii reportajului ca gen publicistic, fie accepta, implicit sau explicit, dimensiunea literara a reportajului, dar ca o marca axiologica.




Prins intre asemenea atitudini, reportajul nu si-a gasit inca o tratare teoretica cat de cat multumitoare.

Nascut din publicistica, traversand perioade de inflorire, dar si de “marginalizare”, angajand mari scriitori, impunandu-si “clasicii” lui, hranind propria-i parodiere (vezi Mark Twain sau I. L. Caragiale), absorbit in discursul post-modernist, el, reportajul, isi deseneaza un traseu distinct la “frontiera” dintre literatura si publicistica.

Definirea reportajului prin “canalul” de difuzare, ceea ce ar conduce catre ipoteza plasarii lui in spatiul publicisticii, “este scris cu intentia de a fi difuzat de un canal mediatic”, induce ideea, de altfel deja formulata, ca textul-reportaj publicat in presa ar fi publicistic iar cel publicat in carti ar deveni automat literatura; o asemenea ipoteza mi se pare, eufemistic vorbind, o copilarie.

Incercarile de clasificare din perspectiva publicistica, pornind de la criteriul retoric – in reportaje de atmosfera sau reportaje de eveniment, sau pornind de la criteriul evaluarii evenimentului (cf. L. Rosca – vezi bibliografia), sunt doar partial utile, caci sunt partizane si restrictiv-didactice.

Punerea in discutie a relatiei “fapt si literatura”, care antreneaza dezbateri despre actualitate, autenticitate, atitudine, expresiviate, poate deveni productiva.

Dincolo de orice discutie teoretica, reportajul ramane o realitate, o forma de discurs fundamentala pentru publicistica, purtand, de asemenea, atributele literaturii.

Acest gen gaseste in presa si literatura romana exponenti de mare forta. Dialogul nostru va propune intalnirea cu doua voci care au impus reportajul in presa si literatura noastra: Geo Bogza si Brunea-Fox.

b)

C. Noica il numea “duh plutitor peste apele romanesti” sau se marturisea vorbind despre Bogza: “ale carui cuvinte si taceri nu inceteaza sa ma insoteasca in calatoria aceasta stranie prin viata”; Diana Turconi, cea care a scos in 1996 cartea-interviu, cartea-testament “Eu sunt tinta”, ii spune: “personaj nazdravan si tragic”; N. Manolescu il socotea: “suflet ingenuu de poet vesnic uimit de spectacolul lumii”; pentru S. Cioculescu el “uneste in scriitura sa de poet si de artist toate insusirile vizionarului”.

Astfel sau altfel, Bogza ramane o instanta, un reper, “un paznic de far” fara de care decupajul propus si-ar pierde sensul si justificarea.

Peste 50 de ani de presa, sute de articole, nenumarate publicatii la care a colaborat sau pe care le-a editat (de la “Campina”, “Urmuz”, “Bilete de papagal”, “Unu”, “Radical”, “Strada”, “Vremea”, “Tempo”, “Azi”, “Viata romanesca” la “Contemporanul”, “Luceafarul”, “ Gazeta literara” sau “Romania literara” pentru a da numai cateva exemple), zeci de carti , o viata agitata, ea insasi o opera, reprezinta o constructie de referinta atat pentru destinul presei romanesti, cat si in campul literaturii noastre.

Legatura lui cu presa tine de profunda constientizare a conditiei de gazetar pe care o intelege sub semnul a trei elemente esentiale care formeaza gazetaria moderna: pamfletul, reportajul si telegrama de informatii. “Ele singure fac gazetaria fierbinte si pasionanta, ele sunt filoanele misterioase, radacinile pline de seva, care circula permanent pe sub    dedesuptul frazelor, dandu-le viata”. Cand nota aceste cuvinte, spunea despre sine: “acela care scrie aceste randuri nu este inca un reporter. Are, insa, cea mai fierbinte dorinta sa devina”. Avea chiar convingerea ca “reportajul este o scoala a vietii adevarate prin care trebuie sa treaca orice scriitor”.

Timpul i-a confirmat, in ceea ce-l priveste, acesta ipoteza.

Astfel, dincolo de imaginea coplesitoare a omului, primul camp semantic provocator este cel al reportajului lui Bogza, in intimitatea caruia am propus cateva centre de interes (vezi recomandarile tematice).

Cea de-a doua deschidere, conform tematicii propuse, vizeaza tableta lui Bogza, de asemenea gen publicistic de “frontiera”, care-si dezvaluie capacitati proteice, atata timp cat in intimitatea lui exista capacitatea de a se “converti” in “fabula” sau mic eseu, in portret sau necrolog, in “poem” sau “notita”, in pamflet sau parodie, in discurs polemic sau aforism.

Din acest punct de vedere tableta la Bogza demonstreaza ipoteza anterioara.

Cele doua deschideri pot asigura accesul catre Geo Bogza, se inscriu unei imagini globale si, prin discutarea problematicii si atitudinii, ca si prin studierea tematicii discursului, conduc spre intelegerea actualitatii celui a carui opera era considerata de C. Regman: “o stiinta si o morala a pamantului: geobogzia”.

c)

Geo Bogza scria in 1973: “Oricat si oriunde se va vorbi despre reportaj, va trebui sa se spuna ca Brunea-Fox a pus piatra de temelie a reportajului romanesc. O istorie a presei romane – a gazetarilor care apar in fiecare dimineata si sunt cititi, cand e cazul, pe nerasuflate, dimineata – va trebui sa-i inchine un capitol intreg, asa cum istoriile literaturii inchina capitole intregi lui Mihail Sadoveanu sau Liviu Rebreanu”.

De la “intaile manifestari intr-ale gazetariei” din ziarul iesean “Arena” se intind circa 50 de ani dedicati ziaristicii. “Nu regret nimic, spunea el la capat de drum, mi-a placut gazetaria si m-am dedicat ei… gazetaria cere creatie pentru ca este sortire, destin”. Iar in interiorul gazetariei, reportajul, caci “reportajul a fost modul meu de a comunica cu lumea”.

Considerand ca “reportajul l-a absorbit aproape integral” , Brunea-Fox se defineste prin “miile de kilometri strabatuti prin tara, printre oameni si intamplari”. Doua caracteristici sunt subliniate, cea a “calatoriei” (“am fost mereu pe drum. In tren, in caruta, in automobil, …in trenuri mixte, si de pasageri si de marfa, in vagoanele de clasa a treia”) si cea a observatorului nemijlocit de la faptul banal, comun, cotidian, nu o data crud si mizer, la “marile evenimente”, cum spunea Radu Popescu, dupa moartea autorului “reportajul … informatiei bogate reunita cu observatia lunga si ascutita, reportajul amplu, cuprinzator, captivant prin surprize, noutati si noutatea realului”.



Momentul cheie, cum singur a recunoscut, este cel al intalnirii cu C-tin Mille la redactia de la “Adevarul” (1919) si “Lupta” (1923), unde a primit “prima lectie despre reportaj” o data cu respingerea “definitiva” a “elucubratiilor lirico-suspinatoare”.

Venind dinspre generatia de “avangarda”, ca si Bogza dealtfel, legat intim de marii scriitori ai vremii, el insusi format sub zodia prozei si a literaturii in general, el s-a cufundat in realitate, “mult mai puternica decat imaginatia”, si si-a gasit adevarata voce si adevarata vocatie in reportaj.

“Posedat al demonului reporticesc”, cum l-a numit Tudor Teodorescu – Braniste, nelinistit, demn si independent, el “a pus in scena, zi de zi, cu personaje reale, Azilul de noapte”.

Geo Bogza, citat mai sus, el insusi dedicat reportajului, recunostea ca “Brunea-Fox a fortat paginile marilor gazete cu propriul sau manifest, impunand un gen necunoscut pana stunci: pictor cu vitriol a realitatii”.

Unele, multe, dintre textele lui au ramas ca pagini antologice. “Trenul fantoma”, “Crucea de piatra”, “Trustul cersetorilor”, “Sulina – portul broastelor”, “O suta saptezeci si cinci de minute la Mizil” si indiscutabil celebra “Cinci zile printre leprosi” sunt exemple concludente.

Vorbind depre cel care a fost numit “printul reportajului”, Al. Philippide socoteste ca el “a ridicat reportajul la treapta suprema atat in ceea ce priveste continutul, cat si in ce priveste expresia”.

La moartea lui s-a scris “Cu Brunea nu dispare, ci se perpetueaza nu numai o opera, ci se perpetueaza ceva viu, se perpetueaza o rasa: rasa ziaristului scriitor, a reporterului-descoperitor, a omului de condei liber, generos, exemplar, deschizator de drumuri”.

Recomandari tematice

Reportajul

Reportajul – gen publicistic sau specie literara.

Momente din istoria reportajului – de la “navalirea lacustelor” la reportajul contemporan.

Geo Bogza

Privire asupra activitatii publicistice; sunt aproape 50 de ani de la “Campina” (1927) – la “Romania literara” (1975),    in care a colaborat sau a editat circa 30 de publicatii.

Semnificatia scrisului la Geo Bogza. El singur spunea: “La inceput si la inceput am scris, cum am marturisit atunci, din exasperare. Iar astazi scriu … pentru ca, mai mult decat oricand, cred ca am ceva de spus”. Cum singur se marturisea in 1978, “Legamantul meu a fost sa nu fac niciodata nimic si sa nu consimt vreodata la ceva de care, la o dreapta si severa judecata a constiintei mele, as putea sa ma rusinez”.

Reportajul: Aplicati paradoxul lui N. Iorga: “Ce trebuie sa ramaie, in chip firesc, dupa sfarsitul lumii? Un reporter”

problematica reportajului

locul “banalului”, dar al “fantasticului”…

functiile “privirii”

poetul-reporter, reporterul-poet

particularitatile de limba si stil

Tableta.

tableta ca gen proteic (devine poem, eseu, fabula, necrolog, scenariu, notita cronica etc.)

problematica

titlurile

Bogza, ca moralist

Comentarea titlului “Paznic de far”

Imaginea lui Geo Bogza asa cum se desprinde din volumul “Eu sunt tinta”, de Diana Turconi (vezi bibliografia)

Actualitatea lui Bogza

Brunea-Fox

Un destin de gazetar.



Reporterul. Scria Brune-Fox: “Reportajul m-a absorbit aproape integral. Nu regret nimic. Mi-a placut gazetaria si m-am dedicat ei. Daca ar trebui sa-mi aleg acum meseria, pe aceasta as alege-o iar, iar daca mi-ar fi data inca o viata, as relua-o pe aceleasi coordonate. Fara indoiala a scrie reportaje nu este atat de usor…Reportajul meu s-a cladit pe mii de ceasuri de cautari, de truda. Reportajul a fost modul meu de comunicare cu lumea”.

Arta reportajului la Brunea-Fox; descrierea si portretistica; Iata ce scria Radu Popescu: “Brunea-Fox … era scriitor din crestet pana in talpi, el a adus in scrisul sau gazetaresc-riguros, nou si specific, fantezia, libertatea, rapiditatea, imagistica, indrazneala literaturii de avangarda, contopita cu un soi de clasicism moldovernesc, facut din umor, generozitate, cultura veche si rafinata, si, mai ales, o limba romaneasca de o puritate, de o bogatie, de o savoare si de o autenticitate cum putini au izbutit sa scrie”.

Analiza ciclului de reportaje “Cinci zile printre leprosi”.

Recomandari bibliografice

Bogza, Geo, Cartea Oltului, Editura Minerva, Bucuresti, 1985.

Bogza, Geo, Tara de piatra, Editura Minerva, Bucuresti, 1971.

Bogza, Geo, Oameni si carbuni in Valea Jiului, Editura de Stat, Bucuresti, 1947.

Bogza, Geo, Scrieri in proza, Bucuresti, 1956 – 1960.

Bogza, Geo, Paznic de far, Editura Minerva, Bucuresti, 1979.

Bogza, Geo, Orion, Editura Minerva, Bucuresti, 1978.

Brunea – Fox, Reportajele mele, Editura Eminescu, Bucuresti 1984.

Brunea – Fox, Memoria reportajelor, Editura Eminescu, 1985.

Brunea – Fox, interviu “Dialog despre profesie” in Presa noastra, 11/1953.

Brunea – Fox, interviu “Despre reporteri si reportaje”, in Presa noastra, 17/1973.

* * * Geo Bogza interpretat de, Editura Eminescu, Bucuresti, 1976.

Calinescu, George, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Editura Minerva, Bucuresti,

Crohmalniceanu, Ov. S., Literatura romana intre cele doua razboie mondiale, vol. I, E.p.L., Bucuresti, 1967.

Coman, Mihai, Din culisele celei de-a patra puteri, Editura Carro, Bucuresti, 1996.

* * * Dictionar de termeni literari, Editura Academiei, Bucuresti, 1976.

Dimisianu, G., “Drumul operei lui Geo Bogza”, in Schite de critica, E.p.L., Bucuresti, 1966.

Elvin, B., Geo Bogza, studiu critic, ESPLA, Bucuresti, 1955.

Eretescu, C., “Elemente poetice in Cartea Oltului de Geo Bogza” in Studii de poetica si stilistica, Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1966.

Georgescu, Paul, “Senzationalele aventuri ale banalului” in Incercari critice, ESPLA, Bucuresti, 1959.

Iosifescu, Silvian, “Ceva despre reportaj” in Drumuri literare, ESPLA, Bucuresti, 1971.

Iosifescu, Silvian, Literatura de frontiera, Ep.L., Bucuresti, 1969.

Ivascu, George, Reflector peste timp. Din istoria reportajului romanesc, E.p.L., Bucuresti, 1966.

Macovescu, George, “B. Fundoianu si F. Brunea – Fox. Semnificatia unei prietenii” in Revista de istorie si teorie literara, nr. 4, decembrie, 1983.

Micu, Dumitru, “Fantastic in real” in Periplu, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1974.

Mihailescu, C. Ion, prefata la volumul Memoria reportajelor, Bucuresti, Editura Eminescu, 1985.

Rosca, Luminita, “Reportajul” in Manualul de jurnalism, vol I – II, Polirom, Bucuresti, 1997 – 1999.

Scarlatescu, D., Geo Bogza, Editura Minerva, Bucuresti, 1983.

Turconi, Diana, Eu sunt tinta – dialog cu Geo Bogza, Editura Du Style, Bucuresti, 1996.

Vianu, Tudor, “Observatii asupra limbii si stilului lui Geo Bogza” in Probleme de stil si arta literara, ESPLA, Bucuresti, 1955.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1324
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site