Expune subiectul unei drame studiate

Expune subiectul unei drame studiate.

Drama este o specie a genului dramatic, cu un continut grav si un conflict puternic, in desfasurarea caruia se contureaza personalitatea personajelor dramatice, tinzand sa exprime intreaga complexitate a vietii.

Prima drama scrisa de Camil Petrescu, Jocul ielelor (1918), este o drama de idei.

Fiind destinat reprezentarii scenice, textul dramatic este structurat in trei acte alcatuite din XII tablouri si scene si este construit sub forma schimbului de replici intre personaje.

Actiunea dramei se petrece in preajma izbucnirii primului razboi mondial, in mai 1914, la redactia ziarului bucurestean "Dreptatea sociala", organ al partidului socialist.

Actul I. Gelu Ruscanu, directorul ziarului socialist "Dreptatea sociala" si un impatimit al ideii de dreptate absoluta, desfasoara in presa o campanie impotriva lui Serban Sinesti, ministru al justitiei. Personajul se afla in posesia unei scrisori de dragoste, primita de la Maria Sinesti in care aceasta ii dezvaluie faptul ca sotul ei a asasinat-o pe batrana doamna Manitti, pentru a-si insusi un milion de lei de aur.

Actul II. Afland ca Gelu Ruscanu intentioneaza sa publice scrisoarea care l-ar fi distrus definitiv pe sotul ei, dar ar fi discreditat-o si pe ea, Maria incearca sa-si convinga barbatul sa demisioneze. Serban Sinesti are insa mijloacele sale pentru a impiedica denigrarea sa in presa.

Irina Romescu, cea care l-a crescut pe Gelu Ruscanu, intervine prima pe langa acesta pentru a pune capat atacurilor impotriva lui Sinesti. Ea ii dezvaluie nepotului un amanunt din trecut. Tatal lui Gelu Ruscanu, Grigore Ruscanu, avocat si om politic, delapidase cu ani in urma, o suma de bani, pentru a scapa de o datorie facuta la jocul de carti. In aceasta situatie Sinesti a fost cel care a salvat reputatia vinovatului, acperind suma lipsita din banii lui. Desi zguduit de aflarea acestei vesti, Gelu nu renunta totusi la ideii tiparirii scrisorii compromitatoare.

Actul III. Un impact deosebit asupra lui are insa vizita pe care i-o face la redactie Serban Saru-Sinesti. Acesta ii arata scrisoarea de sinucigas a lui Grigore Ruscanu. Tatal lui Gelu Ruscanu nu murise intr-un accident de vanatoare, cum stia tanarul, ci se impuscase cu revolverul pe care i-l trimisese, in chip de adio, iubita sa, o actrita vulgara.

Confruntarea lui Ruscanu cu Sinesti constituie punctul culminant al dramei. Din acuzat, ministrul devine acuzator, el ii demonteaza sistematic lui Gelu toate incriminarile, demonstrandu-i ineficienta juridica a actiunii sale.

Profund afectat de ceea ce aflase, de surparea imaginii ideale pe care si-o construise despre tatal sau , vulnerabil in fata perfidiei si caracterului diabolic al lui Sinesti, incapabil sa-l respinga, dar si sa accepte vinovatia femeii pe care a iubit-o, Maria Sinesti, si pe care a impins-o spre adulter, Gelu Ruscanu se sinucide cu pistolul adus de Maria Sinesti. Replica luio Praida din finalul dramei aminteste de vorbele rostite de Horatius la moartea lui Hamlet, dar si de ogoliul luciferic: "A avut trufia sa judece totulS-a departat de cei asemeni lui, care erau singurul lui sprijinEra prea inteligent sa accepte lumea asa cum este, dar nu destul de inteligent pentru ceea ce vroia el. Pentru ceea ce nazuia el sa inteleaga, nici o minte omeneasca nu a fost suficienta pana aziL-a pierdut orgoliul lui nemasurat".