ION CREANGA - Etos si umanism popular, realism folcloric

ION CREANGA - Etos si umanism popular, realism folcloric

Din studiul vietii lui Ion Creanga reiese cu destula claritate decalajul enorm dintre putinatatea datelor biografiei, atat de saraca relativ in fapte de viata si cultura, si campul vast de experienta concentrata in opera lui geniala. Acest lucru demonstreaza o data mai mult dificultatea legata de biografia artistilor iesiti din popor, in sensul extragerii formatiei si esentei specifice a geniului lor dintr-o insusire de date destul de putin semnificative.

Ion Creanga este singur in felul sau in literature noastra si. poate si in complexul celorlalte literaturi. Omul e un original ca aparitie, ca temperament, ca personalitate artistica. Cei mai multi dintre intelectualii vremii sale 1-au vazut ca lacob Negruzzi: 'Fiul razasului din Humulesti. taran necioplit din crestet pana in talpa, gros si gras, nepieptanat si imbracat prost'. (3)

Conceptia despre viata a lui Creanga e aceea a poporului, a grupului social din care face parte. Viata individuala, sociala, politica, morala si arta, totul e vazut din perspective grupului care ii reprezinta, lentila milenara aplicata uniform de catre fiecare apartenent al grupului si care face sa se fixeze forme de viata si parerile despre lume. Categoria, grupul pe care-1 reprezinta Creanga e acela al razesilor moldoveni, tarani liberi, care au luptat secole intregi pentru a-si apara libertatea impotriva domnilor, boerilor sau manastirilor.Lupta necontenita impotriva adversarilor comuni a creat, in conditile istorice specifice, o stransa solidaritate inauntrul grupului, din necesitatea autoapararii. Aceasta solidaritate a dat nastere, cu vremea, pe plan suprastructural, unui mod de intelepciune de o nuanta distincta, pe care-1 impartosesc toti membrii grupului.

Creanga, si el madular credincios al acestui grup, pastreaza nealterat si sentimentul solidaritatii, si modul de intelepciune popular caracteristic. Bucuria vietii, optimismul viguros sunt inerente unei existente neconstrans active si o continua revarsare de jovialitate insoteste in cuvinte sau fapte pe taranul relativ liber, pe razes.

Rasul lui Creanga izbucneste din nemarginita incredere in viata si in valoarea ei. ue aici marea dragoste ae viata, marea bucurie a ei, mereu dezlantuita. Asa se explica si ostilitatea cu care sunt priviti aracii si moartea, dusmani atat de temuti ai omului mtr-o veche mentalitate populara. Ivan Turbinca, supunand moartea la cazne si batjocura, o tace de dragul oamenilor si al tencini lor.Facand pe oameni sa-i invinga pe draci in 'Ivan Turbinca' si in 'Danila Prepeleac', Creanga da cu tifla mortii si dracilor, despartindu-se cu un hohot de ras de acel trecut de mentalitate magica si superstitioasa, increderea lui in puterea ratiunii omenesti (de sorginte populara) este de-a dreptul umanista. Creanga, in felul acesta, nu mai e un om din evul mediu. In opera lui, dracul nu mai duce la judecata de apoi cu juvatul de gat nici macar pe bogatul nemilostiv, asa cum infatiseau vechii mesteri zugravi in frescele Voronetului sau ale Moldovitei.

Din aceeasi incredere in facultatile rationale ale omului se trage si increderea in datele lumii obiective pe care ajunge s-o cunoasca foarte bine. Opera lui Creanga are si aceasta valoare, care n-a fost suficient subliniata, si anume ea afirma cu putere lumea intr-un mod care nu lasa sa incapa nici o indoiala. Basmul popular, cu miturile si simbolurile lui, nu o face decat indirect sau in orice caz pe temeiul unor premise din care con cluziile sunt trase cu dificultate. Asa cum crede in om. Creanga crede si in lumea obiectiva pe care fortele cognitive si rationale ale acestuia o stapa nesc. Astfel se explica bucuria cunoasterii care insoteste progresul eroilor lui Creanga prin lume si care le da un sentiment acut de dominatie asupra ei. Aceasta poate sa mai fie un izvor al optimismului marelui prozator.

Conceptia laica, nesuperstitioasa a lui Creanga despre lume e cu atat mai interesanta si mai semnificativa cu cat acesta a trecut prin anii de seminar si de preotie si constituie inca o dovada ca anii formarii lui nu au fost exclusiv cei petrecuti in mijlocul satului si ca fondul lui prim n-a putut fi niciodata alterat.

Etosul lui Creanga este etosul popular. Si din aceasta echivalenta deriva, in primul rand, continuitatea dintre basme si povestile lui Creanga si cele folclorice in ceea ce priveste schema morala, intotdeauna personajele sunt construite antitetic din punct de vedere moral :unii sunt buni, altii rai. Cei rai supun la incercari, oprima pe cei buni, dar in cele din urma ei vor fi invinsi, si valorile morale adevarate, ascunse la adapostul unei mari modestii, vor triumfa. Soacra isi va pierde Sodamul de avere, caci dreptatea lezata trebuie restabilita pentru victoria definitiva a fortelor binelui in lume. Si tot pentru victoria puterilor luminoase, dracii si moartea vor fi rusinati si batjocoriti. Puterile luminoase sunt intruchipate de omul rational, incarcat de valorile etosului popular si supunandu-se lor in mod constient. Acest om, structural optimist, este masura adevarata a tuturor lucrurilor lumii in viziunea lui Creanga, viziune care denota prezenta unor note insistente de umanism popular, ramase probabil in comunitatea inchisa pe care o alcatuieste satul de munte romanesc, de pe vremea oranduirii gentilice si perpetuate, transmise din generatie in generatie de catre reprezentantii umanismului popular.

De altfel si marea incredere in realitatea lumii obiective, in datele simturilor si ale ratiunii vorbesc despre slaba, sau mai bine zis inexistenta participare a lui Creanga lamistica crestina. Faptul ca el se refera mereu la Dumnezeu, la sfinti, la draci in operele lui nu infirma cele mentionate. El a mostenit aceste notiuni generale din mosi-stramosi si le foloseste frecvent in vorbirea sa. Ba si crede in Dumnezeu, dar ca un deist intr-o prima cauza a lumii, indepartata si care nu mai are nici un amestec in treburile pamantului unde sunt stapani oamenii. Dar aparent se mentine autorul intr-un univers crestin; acesta este numai un strat subtire peste stravechiul materialism primitiv, care razbate cu putere in conceptia lui Creanga despre lume.

De altfel si raportul de forte dintre fiintele ceresti si cele paman testi e rezolvat in favoarea celor pamantesti. Sfantul Petre se teme grozav de hartagul lui Ivan, fiindca a mai mancat 'odata de la unul ca acesta o chelfaneala', iar Dumnezeu insusi parca s-a cam saturat de oranduiala cea din veci a lucrurilor de-i da voie lui Ivan sa rada de moarte si sa rastalmaceasca insesi poruncile lui. Moartea vorbeste in termeni cu totul ireverentios! la randul ei despre Dumnezeu. Toate acestea ne duc la o alta paricularitate a viziunii lui Creanga despre lume, in care el pune pe picior de egalitate, asa cum reiese din propriul sau univers literar, pe Dumnezeu, pe sfinti si sfinte, pe imparati si tarani, pe draci si pe Moarte, de-a valma cu cocosii, caprele, lupii si tot felul de vietati reale sau fabuloase. Acestea par sa fie o alta straveche reminescenta din ideologia comunei primitive, si anume o nediferentiata alaturare a tuturor vietatilor din toate regnurile, care alcatuieste trasatura specifica a animismului.

In acest genial scriitor popular traieste constiinta unei mari culturi, la care participa si spre care se intoarce cu o admiratie si incredere vrednice de orice umanist european. Creanga crede cu tarie in superitatea absoluta a intelepciunii si culturii populare. De aici se trage mandria lui mereu repetata de a apartine unui sat care nu e mocnit si lipsit de privelistea lumii, ca alte sate, ci i-a dat posibilitatea cunoasterii celei mai cuprinzatoare a vietii.

Opera lui Ion Creanga comunica, din toate punctele de vedere, valorile folclorice, etice si estetice. Arta lui, aplicandu-se cu precadere basmului, va fi colorata cu nuante etice. Pentru ca Ion Creanga, in ciuda celor spuse de unii critici 'hedonisti' care sustineau ca opera lui e lipsita de fundament moral, privind anumite particularitati ale artei sale, este profund implantat in etosul popular.

Viziunea despre lume si temperamentul artistic coroborate dau nastere originalitatii realismului lui Creanga. Acea viziune laica in care intra poate si o urma de stravechi animism gentilic determina reducerea fabulosului, a miraculosului la dimensiuni umane sau chiar subumane. G.Ibraileanu, observand acestea, afirma: 'Creanga este atat de realist, incat unele din povestile sale sunt aproape lipsite de miraculos, iar altele au acea specie de miraculos care ingaduie povestitorului sa inzestreze pe eroii sai cu insusiri sufletesti si trupesti peste masura omeneasca. Iar creatiilor pur fantastice.. .Creanga le imprumuta o viata curat omeneasca si anume taraneasca; ii amesteca cu desavarsire in mediul vietii de toate zilele din Humulesti si-i trateaza pe un picior de perfecta egalitate '. (4)

Intr-adevar in operele lui Creanga nu se prea intalneste 'taramul calalalt'. Omul se intalneste cu dracii si cu moartea prin padure ducandu-se dupa lemne sau cu tabuletul la moara, sau chiar la poarta lui. Sfintii si Dumnezeu umbla pe drumul mare ferindu-se de ostasi cu hartag. Chiar iadul aduce a crasma cu tarabile lui, pe care le rastoarna Ivan, spre marea spaima a dracilor, iar moartea masoara umpui, cum s-a spus, cu durata monumentelor familiare pe ^vremea aceeia taranilor moldoveni, cu zidul Goliei si Cetatea Neamtului. Aducerea mitului in istoricitate, confuzia dintre fabulos si universal local humulestean denota o totala eliberare de mentalitatea magica si superstitioasa a autorului si afirma domnia gandirii rationale a omului, masura a tuturor lucrurilor, peste tot universul cunoscut.

Viziunea utilitarista asupra vietii determina modul de zugravire a obiectelor si a oamenilor, surprinsi intr-o foarte rapida trasatura de condei in contextual unui univers aflat in plina miscare. Obiectele sunt rezultatul muncii oamenilor, folositoare acestora in cea mai mare masura, producand o mare bucurie prin simpla lor prezenta. Scriitorul le spune pe nume, enumerandu-le doar, fara a le descrie, ca un gospodar priceput in toate ramurile activitatii omenesti.

Toate aceste trasaturi caracteristice mentionate, alcatuiesc, reunite, fizionomia de scriitor a lui Ion Creanga.

Artist de formatie populara, pastrand in opera lui, care are un caracter profund umanist si popular, etosul si conceptia estetica a maselor Creanga se afla, prin izvoarele folclorice pe care le-a folosit si prin procedeele imprumutate literaturii populare, mai aproape de realismul renascentist decat de realismul critic.