Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Prezinta particularitatile de limbaj si de expresivitate (procedee artistice, elemente de versificatie) ale unui text poetic studiat, apartinand lui Mihai Eminescu

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic




Prezinta particularitatile de limbaj si de expresivitate (procedee artistice, elemente de versificatie) ale unui text poetic studiat, apartinand lui Mihai Eminescu.

„Floare albastra” masura de 8 silabe

ritm trohaic (picior metric alcatuit din doua silabe, cu accent pe prima)





rima imbratisata (a-b-b-a)

Metrica poeziei sugereaza un motiv muzical. Troheul este frecvent in poezia folclorica si e preluat de Eminescu. Folosirea verbelor si a pronumelor in forma populara, usor arhaica („nu cata”, „apucand spre sat”, „grija noastra n-aib-o nime”) sugereaza eternitatea sentimentului iubirii.

Procedeul artistic pe care e construita poezia este antiteza romantica intre viata si moarte. Antiteza e sustinuta pe de o parte de monologul dialogat prin care se realizeaza invitatia la iubire intr-un cadru rustic, iar pe de alta parte prin meditatia din ultima strofa: „Totusi este trist in lume”. Repetitia „Floare albastra/ Floare albastra”, din final, subliniaza intensitatea trairii generata de contrastul dintre iluzie si realitate. Epitetele „frumoasa”, „nebuna”, „dulce”, cuprinse in versuri exclamative („Ce frumoasa, ce nebuna/ E albastra-mi dulce floare!”) exprima exuberanta sentimentului de iubire specifica liricii de tinerete. Invitatia la iubire se realizeaza intr-un cadru terestru: iubita este „rosie ca marul”, iar parul ii este „de aur”, comparatia si epitetul metaforic sugerand promisiunea iubitei, o lume plina de farmec in implinirea dragostei. Universul este caracteristic poeziei de dragoste eminesciene, motivele padurii, a satului, a trestiei fiind prezente si in poeziile „Sara pe deal”, „Dorinta”, „Lacul”. Epitetele din planul terestru sunt ornante: „prapastia mareata”, „bolta cea senina”, „trestia cea lina”.



Sintagmele care definesc universul spiritual al eului liric au valoare de metafore: „intunecata mare” trimite la elementele genezei, „campiile Asire” fac referire la un intreg univers de cultura, iar „piramidele-nvechite” la domeniul creatiei.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1234
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site