Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Despre personajele dintr-un basm cult studiat: Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Opinii privind formarea si evolutia limbii romane
Limba romana comuna
Zglobiut de Corina Grecu
Formarea limbii romane literare
Dialectele limbii romane
Explica relatia realitate – fictiune, prin referire la un text narativ studiat
Mihai Eminescu: Luceafarul - parti si comentariu
Formarea limbii romane
Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica
Limba romana in primele texte

Despre personajele dintr-un basm cult studiat: Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga

Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice, cu actiuni implicand fabulosul si supusa unor stereotipii in care binele iese intotdeauna invingator in lupta cu raul. George Calinescu defineste aceasta creatie ca un „gen vast, depasind cu mult romanul, fiind mitologie, etica, stiinta, etc.” Lumea basmului fiinteaza intr-un spatiu si o durata nedeterminate. In basmul cult, stilul este elaborat, se imbina naratiunea cu dialogul si cu descrierea.




Tesut pe universala tema a confruntarii binelui cu raul, „Povestea lui Harap-Alb” este frumoasa poveste culta in care feciorul de imparat – fara nume si mezin al familiei – va pleca la unchiul sau Verde Imparat pentru a mosteni imparatia.

Personajele din basmul cult „Povestea lui Harap-Alb” (oameni dar si fiinte himerice cu comportament omenesc) sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine si rau se incheie intotdeauna, in basm, prin victoria fortelor binelui.

Chiar daca pastreaza tipologia personajelor din basmul popular si simbolistica acestora, Creanga de indeparteaza de modelul sau, prin constructia unor personaje complexe, originale, inconfundabile. Personajul principal, Harap-Alb, ca de altfel si celelalte este individualizat prin comportament, prin limbaj, prin nume. Reactiile diverse, starile ce reies din diferite situatii denota o psihologie tipic umana, indiferent daca sunt personaje cu puteri supranaturale sau nu.

Harap-Alb nu are puteri supranaturale si nici insusiri excetionale (vitejie, darzenie, istetime), dar dobandeste prin trecerea probelor o serie de calitati psiho-morale (valori etice, mila, bunatatea, generozitatea) necesare unui imparat, in viziunea autorului. Sensul diactic al basmului este exprimat de Sfanta Duminica: „Cand vei ajunge si tu odata mare si tare, ii cauta sa judeci lucrurile de-a fir a-par si vei crede celor supriti si necajiti si asupriti, pentru ca stii acum ce e necazul”.

Numele personajului reflecta conditia duala: rob, sluga (Harap) de origine nobila (Alb), iar sugestia cromatica alb-negru, traversarea unei stari intermediare (initiere), intre starea de inocenta (negru) si „invierea” spirituala a celui ce va deveni imparat (alb).

Eroul este sprijinit de ajutoare si donatori: fiinte cu insusiri supranaturale (Sfanta Duminica), animale fabuloase (calul nazdravan, craiasa furnicilor si a albinelor), fapturi himerice (cei cinci tovarasi) sau obiecte miraculoase (aripile craieselor) si se confrunta cu raufacatorul, personajul antagonist, Spanul care are si functia de trimitator. Acesta nu este doar o intruchipare a raului, ci are si rolul initiatorului, este un „rau necesar”. De aceea calul nazdravan nu-l ucide inainte ca initierea eroului sa se fi incheiat: „Si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata, pentru ca fac oamenii sa prinda la minte”. Nu doar naratorul, ci si personajele, par a avea cunostinta de scenariul initiatic pe care trebuie sa-l traverseze protagonistul.



Personajele indeplinesc deci, prin raportare la erou, o serie de functii: antagonistul, ajutoarele, donatorii, ca si in basmul popular, dar sunt invidualizate prin atribute exterioare si prin limbaj. Cu exceptia eroului care este vazut in evolutie, celelalte personaje sunt reductibile la o trasatura dominanta.

Prin portretele fizice ale celor cinci tovarasi ai eroului se ironizeaza defecte umane (frigurosul, mancaciosul, etc.), dar aspectul lor grotesc ascunde calitati precum bunatatea si prietenia. Aceste personaje fantastice sunt creatii originale ale lui Creanga, fiind individualizate in maniera clasica, printr-o trasatura fizica sau morala dominanta. Portretele lor hiperbolizate sunt realizate cu ajutorul augmentativelor si al diminutivelor utilizate cu sens contrar: Gerila era o „dihanie de om” care ingheta totul cu „buzoaiele” lui; Flamanzila era o „namila de om” si „un sac fara fund”; Setila reprezenta o „aratare de om” care avea „un grozav burdahan si un nesatios gatlej” (epitete hiperbolice); Ochila este comparat cu un ciclop privind prin „ochiul mare cat o sita si aratand frumusel bot chilimbot”. Eroii par coborati din opera lui Rabelais „Gargantua si Pantagruel”, formand un alai plin de vivacitate si umor. Victoria lui Harap-Alb si a tovarasilor lui nu este una solitara, ci reprezinta biruinta fraternitati spirituale asupra individualismului omenesc.

Imparatul Ros si Spanul sunt rai si vicleni, iar Sfanta Duminica este inteleapta. Personajele se individualizeaza prin limbaj: „Spanul traieste cu adevarat in replici [] Foarte vii sunt fabulosii tovarasi de drum ai eroului si cateva scene, cum ar fi aceea din casa de arama, sunt memorabile. [] Personajele nu ies nici o clipa din schematismul lor, insa, retraind in fiecare, Creanga umple schema de viata”.

Desi este un personaj de basm, Harap-Alb nu este acel Fat-Frumos din basmele populare, caci evolutia sa reflecta conceptia despre lume a scriitorului, prin umanizarea fantasticului. Protagonistul este un „om de soi bun”, care traverseaza o serie de probe, invata din greseli si progreseaza, se maturizeaza pentru a merita sa devina imparat, basmul putand fi astfel considerat un bildungsroman.

Concluzia poate fi reprezentata in mod elocvent de catre afirmatia criticului Geoge Calinescu: „basmul cult este [] o oglindire a vietii in moduri fabuloase []. Caracteristica lui este ca eroii nu sunt numai oameni, ci si anume fiinte himerice, animale []. Cand dintr-o naratiune lipsesc acesti eroi himerici, n-avem de a face cu un basm”.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1569
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site